PRIMA IMPRESIE

Prima impresie contează. Întotdeauna.




Prima impresie, creată în primele secunde, rămâne de obicei impregnată pe retina privitorului și este destul de greu de schimbat, chiar dacă ulterior se dovedește a fi eronată, mai mult sau mai puțin.




Oamenilor le este teamă de necunoscut. De teritorii noi, neexplorate.




Oamenii caută tot timpul confortul și siguranța.

Tunsoarea, zâmbetul și atitudinea deschisă, îmbrăcămintea adecvată stilului și personalității, postura corpului, privirea și sentimentul general de bine, încredere sau opusul acestuia, pe care celălalt ni-l inspiră ne fac să ne apropriem sau să ne depărtăm instantaneu de cealaltă persoană.




De multe ori conjuncturile vieții ne pun în situații în care nu prea mai avem șansa de a crea o a doua impresie și putem pierde oportunități unice.




Nu știi niciodată cu cine te întâlnești, cine este persoana din fața ta și ce îți poate rezerva viitorul.






Această magică primă impresie îți poate deschide căi nebănuite.




Poate fi și o lamă cu două tăișuri și să fie extrem de înșelătoare.




În business, prima impresie poate crea legături durabile, poate deschide calea către a cere și a primi, poate crea poduri între lumi diferite.




Prima impresie ține foarte mult de limbajul corpului.




Iar limbajul non-verbal este responsabil pentru mai mult de 55% din comunicare.


Captatio benevolentiae - câștigarea bunăvoinței auditoriului, tehnică folosită de oratorii romani, în special de Cicero, ulterior și în Evul Mediu, în cadrul proceselor, pentru câștigarea bunăvoinței judecătorului, sau de către menestreli  și ale lor romane cavalerești,  pentru captarea atenției publicului, este moderna primă impresie favorabilă în business, în show-bizz, oratorie, training și în multe alte domenii.




Acordați-i atenție și când o creați și când o primiți.




Prima impresie - oportunitate câștigată sau irosită.

Photo by 🇨🇭 Claudio Schwarz | @purzlbaum on Unsplash

EMPATIE

Cea mai importantă inteligență a secolului XXI este inteligența afectivă, emoțională.

Dale Carnegie, în cartea lui de referință ARTA DE A REUȘI ÎN VIAȚĂ, spunea că dacă din cartea lui am fi reținut și măcar un singur principiu, nu am fi citit cartea în zadar.

Acest principiu , de care depinde întregul nostru viitor, succesul nostru, abilitatea de a manipula cu integritate pe ceilalți, de a îi influența benefic, principiu care ne garantează relații armonioase cu semenii noștri, care ne atrage simpatia, bunăvoința și cooperarea celorlați, precum și multe alte beneficii este:

SĂ ÎL ÎNȚELEGI CU ADEVĂRAT PE CELĂLALT, SĂ REUȘEȘTI SĂ TE TRANSPUI ÎN LOCUL LUI ÎN ÎNTREGIME, SĂ PRIVEȘTI LUCRURILE DIN PERSPECTIVA LUI.

De câte ori nu am auzit în conversațiile noastre: EU VREAU SĂ ... EU VREAU CA TU SĂ ....


Câtă importanță ați dat acestor conversații?

Cât de des v-ați pus întrebarea în acele secunde interminabile, acea întrebare pe care americanii o comprimă atât de simplu în sintagma: WHAT'S IN IT FOR ME? - Mie ce-mi iese ( la afacerea asta)?

Părinții, soții, prietenii, șefii, profesorii, etc. mult prea  des   îi abordează pe cei pe care vor să îi influențeze într-o manieră de genul: VREAU SĂ FACI ACEST LUCRU, cu subtextul evindent pentru ei, nerostit însă pentru cel care ar trebui decât să execute: EU ȘTIU CE ESTE CEL MAI BINE PENTRU TINE ȘI TREBUIE SĂ MĂ ASCULȚI.

SINGURA METODĂ PRIN CARE POȚI DETERMINA O PERSOANĂ SĂ FACĂ CE VREI TU ESTE SĂ ÎI OFERI CEEA CE ÎȘI DOREȘTE.

Iar acest lucru nu îl poți face decât dacă reușești să EMPATIZEZI cu cealaltă persoană.

Dale Carnegie dă un exemplu amuzant și extrem de relevant în acest sens:

Îmi place foarte mult să pescuiesc - ne mărturisește în cartea lui - și personal - continuă - sunt înnebunit după fragi cu smântână.
Însă prin nu știu ce mister, peștii nu prea sunt interesați de ce îmi doresc sau ce îmi place mie.
Drept pentru care în vârful acului nu se vor afla fragii, ci o delicatesă mișcătoare după care ei sunt înnebuniți.

Suntem diferiți. Ne motivează lucruri diferite, rezonăm la stimuli diferiți.

Când cineva este interesat - autentic, pentru că impostura este deconspirată foarte ușor - de ce ne interesează pe noi, ne-a captat atenția definitiv și ne deschidem către o comunicare ușoară și prolifică, pentru că ni se dă lucrul cel mai important pentru noi: SENTIMENTUL DE A FI IMPORTANT, recunoaștere primită prin atenția acordată lucrurilor care sunt importante pentru noi.

A fi capabil de EMPATIE față de semenul tău înseamnă A VEDEA, A AUZI, A GÂNDI ȘI A SIMȚI prin filtrul celuilalt, din perspectiva lui, din punctul lui de vedere.

Empatia înseamnă a avea DISPONIBILITATEA DE A RENUNȚA LA TINE, LA CE TE INTERESEAZĂ pentru a avea MINTEA & ATENȚIA CONECTATE LA CELĂLALT.

Nu poți fi empatic fără a RENUNȚA, CEL PUȚIN TEMPORAR LA EGOISMUL TĂU IMANENT.

Empatia presupune 2 persoane care pentru o anumită perioadă de timp - pot să fie 5 minute, poate să fie o viață de om - gândesc la unison, având drept rezultat DOUĂ MINȚI ÎNTREPĂTRUNSE.

Dacă reușim să transpunem EMPATIA pe care o simțim față de EROII NOȘTRI din filme, romane, sport, istorie, politică, muzică, etc., față de MODELELE NOASTRE/IDOLII NOȘTRI, dacă reușim să transpunem această empatie, această IDENTIFICARE, această VIBRAȚIE COMUNĂ și în relațiile cu fiecare persoană pe care o întâlnim în fiecare zi, vom avea cu siguranță garanția unei vieți de succes, vom fi iubiți, ascultați, admirați.

Ați observat că sunt PERSOANE CARE ATRAG, persoane a căror COMPANIE ESTE CĂUTATĂ ÎNTOTDEAUNA DE CEILALȚI?

Câte astfel de persoane aveți în cercul vostru intim?

Sunteți o astfel de persoană?

Empatia DĂRUIEȘTE, UNEȘTE, ATRAGE, CONSTRUIEȘTE.

Empatia este născută din ECHILIBRU INTERIOR, din împăcarea cu sine însuși, din TENDINȚA NATURALĂ DE A FI ÎN ARMONIE CU CEILALȚI.

Empatia are izvor RESPECTUL & INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ NATIVĂ sau DOBÂNDITĂ.

Empatia UMANIZEAZĂ.

Empatia este a te OGLINDI ÎN CELĂLALT.

Photo by Annie Spratt on Unsplash

PROMISIUNI DE SFÂRȘIT/ÎNCEPUT DE AN

Suntem aproape la mijlocul anului.

V-ați luat un moment de pauză să vă amintiți promisiunile gândite impetuos la sfârșitul anului trecut și asumate cu atât de mult entuziasm pe 1 ianuarie:

Anul acesta voi ...

V-ați gândit că în curând vă veți afla din nou în același moment - sfârșit/început de an și din nou vă veți promite: anul acesta ...

E destul de suprinzător cum începem anul cu atât de multă energie, cu atât de multă încredere că anul acesta, nou, lucrurile vor fi cu totul diferite față de anul trecut?

Nu ne urăm unii altora din toată inima: îți doresc un an nou mai bun, să fii mai fericit, mai împlinit...?

Ce se întâmplă pe traseul acestui nou an, care pare atât de atrăgător cu promisiunile lui că în sfârșit anul acesta voi reuși să ... sau să..., în sfârșit?

Care este misterul care generează de cele mai multe ori eșecul garantat în îndeplinirea atât de generoaselor promisiuni?

Pentru început, majoritatea promisiunilor NU SUNT REALISTE.

Nu am spus că nu sunt REALIZABILE, numai că nu sunt realiste.

PROBABILITATEA ca în noul an să fie un SALT SPECTACULOS - un BREAKTHROUGH  este foarte mică.

Nu este exclusă, însă este foarte redusă.
Deoarece schimbările drastice, dramatice, majore, au nevoie de timp, răbdare, perseverență și mai ales un dozaj adecvat, in crescendo.

Este posibil să te lași, în sfârșit, de fumat, dacă faci acest lucru brusc. Pur și simplu ești foarte hotărât.
(Am reușit și eu o dată - timp de aproape doi ani).

Poți să slăbești 10 kg într-o lună. Sau să mergi la sală o lună.

Ce se întâmplă apoi însă,  a doua, a treia lună.

Rezoluția scade, ești preocupat de atât de multe lucruri, ești STRESAT, și atunci imaginația ta, ca a noastră tuturor, de altfel, va fi foarte prolifică în a îți găsi scuze:

Sunt stresat, sunt nervos, sunt agitat - nu am ce să fac, fumez pe stres, mănânc pe stres, nu mai am timp de sală, etc.

Reversul medaliei este că atunci când ENTUZIASMUL NOII NOASTRE PROMISIUNI se întâlnește cu MEDIUL NOSTRU OBIȘNUIT, ne lovim de:

- Hai să fim serioși, nu ai cum să faci asta!

Sau:

- Nici tu nu crezi ce spui!
Etc.

Și determinarea noastră, hotărârea care părea de neclintit se evaporă, uităm, și ne trezim la sfârșitul anului că nici nu mai avem chef sau curaj să ne mai propunem încă o dată.

Ce vă propun eu:

1. Scrieți din nou lista cu cele mai importante 10 promisiuni pe care vi le-ați făcut la începutul anului.

2. Revizuiți-le pe cele care vi se par că sunt nerealiste, sau nerealizabile pentru perioada rămasă. Nu renunțați la ele. Păstrați esența, însă diminuați cantitatea sau creșteți perioada.

3. Hotărâți ca la acele promisiuni a căror îndeplinire ar genera un salt major în viața voastră să nu renunțați, orice ar fi. Decât să căutați noi soluții & planuri de îndeplinire și să le adaptați.

4. Faceți în așa fel încât să aveți lista în permanență la voi ( pe telefon, pe o coală, pe un post-it) astfel încât să o citiți de cel puțin de trei ori pe zi.

5. Selectați cele mai importante 3 promisiuni, și ACȚIONAȚI în fiecare zi CEL PUȚIN UN MINUT în direcția realizării lor.

Eu voi face acest lucru.

Succes!

Photo by marcos mayer on Unsplash

- TE IUBESC! - TE CRED. ARATĂ-MI IUBIREA TA!

Partenerul tău/partenera ta îți spune că te iubește.

Tu declari partenerei tale/partenerului tău că îl iubești.

Poate v-ați cunoscut chiar azi și te-ai îndrăgostit fulgerător, poate este acel coup de foudre din romane, din filme și ai avut norocul incredibil să îți găsești jumătatea ta, persoana care te completează și generează împreună cu tine ființa perfectă.

Poate este decât o dragoste pasageră, care se va risipi la fel de ușor ca năvălnicia care te-a amețit.

Poate este decât un început calm, prudent, care se va consolida în timp, va crește treptat și se va transforma într-o iubire statornică și liniștită.

Poate sunteți împreună de mult timp și nu ai avut curajul să îi spui că o/îl iubești și o faci acum.

Ai amânat acest lucru, pentru că nu îți plac cuvintele mari sau nu ești încă sigur de sentimentele tale.

Sau poate te afli într-o altă situație, una dintre infinitele variante ale complexității inter-relaționării umane.

Indiferent cum ar fi, azi i-ai spus persoanei dragi ție: TE IUBESC!

Persoana iubită a primit declarația ta.

E mai puțin important cum a primit cuvintele tale: ca o confirmare a ceea ce simțea, cu prudență, cu scepticism, cu încântare, ca o eliberare, încununarea unei așteptări îndelungate, sau poate teama că iubirea verbalizată a venit prea devreme.

CE ESTE IMPORTANT ESTE CUM ÎȚI ARAȚI IUBIREA TA!

Cât de des, cât de real, cât de intens vorbesc acțiunile tale, atenția ta, surpriza de a îi anticipa dorințele, încântarea pe care i-o aduci când îți înțelegi persoana iubită și ești în fiecare zi altfel de iubire pentru ea/el, în fiecare zi alt detaliu atât de important.

Cuvintele, promisiunile, declarațiile, aprecierile verbalizate, tandrețea semantică sunt excepționale.

Valorează 0 însă, chiar dacă o/îl iubești din tot sufletul și nu reușești să îl/o faci să simtă ce simți prin COMPORTAMENTUL TĂU ZILNIC, prin GESTURILE MINORE, atât de importante.

Nu înseamnă nimic dacă nu reușești să înțelegi că în fiecare zi suntem altfel,  ÎN FIECARE ZI AVEM NEVOIE DE ALTCEVA, în fiecare zi IUBIREA TREBUIE SĂ VORBEASCĂ SINGURĂ, DISCRETĂ, TĂCUTĂ ȘI GENEROASĂ.

ARATĂ-MI înseamnă FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI PENTRU MINE, fii dispus să faci ce nu ai mai facut pentru nimeni până acum, fii dispus să TE GÂNDEȘTI LA MINE ÎNAINTE DE A TE GÂNDI LA TINE, fii dispus să faci ce știi foarte bine că îmi place, chiar dacă pentru tine nu este important, dar pentru mine este totul - să îți simți iubitul/iubita și dialogul dintre voi, acel dialog subtil, subliminal, acel dialog nerostit și necerut, doar intuit și oferit.

ȘTIU CĂ MĂ IUBEȘTI!

ARATĂ-MI DRAGOSTEA TA, DOVEDEȘTE-O, AȘA CUM EU ȚI-AM DOVEDIT-O ÎN FIECARE ZI!

Photo by Suresh Kumar on Unsplash

DISCIPLINĂ

Tot timpul m-am răzvrătit împotriva regulilor.

Dintotdeauna ideea de restricție m-a făcut să mă zbârlesc și mi-a repugnat.

Când rostesc disciplină asociez cu reguli. Stricte. Constrângere & îngrădire.

Libertatea este pentru mine impulsul interior cel mai de preț, drive-ul care mă împinge să îmi depășesc limitele, să îndrăznesc, să îmi propun scopuri atât de înalte, atât de aproape de imposibil, încât și simpla vizualizare că s-ar putea îndeplini să mă uimească și să mă facă să fiu, chiar și puțin întrebător: chiar aș putea să ajung acolo?

Ce mă fac însă cu regula fundamentală a libertății? - Libertatea mea se oprește acolo unde începe libertatea ta; libertatea mea înseamnă să îmi exercit dreptul meu de a gândi, acționa, de a mă exprima  liber, fără însă a te leza pe tine, sau a îți îngrădi drepturile, libertatea, personalitate ta.

Libertatea însăși, asset-ul meu cel mai de preț, presupune reguli și implicit disciplină.

Disciplina înseamnă să aleg între ceea ce aș dori să fac acum, între dorința izvorâtă din momentul prezent, între dorința de a-mi satisface o plăcere, un capriciu trecător, temporar și ceea ce îmi doresc cu ardoare, cu adevărat și care nu se va materializa într-o secundă, ci în timp, cu perseverență, răbdare și angajament.

Diciplina înseamnă să recunosc față de mine însumi, deoarece simt și știu ce trebuie să fac, chiar dacă nu am chef, chiar dacă este greu, chiar dacă nu îmi vine nici măcar să încep.

Pentru că timpul nu iartă.

În fiecare secundă de viață avem în față alegeri.

Cel mai mult în viață regreți lucrurile pe care nu le-ai făcut, nu lucrurile pe care le-ai făcut.

Iar cea mai mare piedică, cel mai mare obstacol care generează neîmplinirea lucrurilor care ar fi fost necesar să le faci este lipsa disciplinei.

Disciplina înseamnă auto-control, disciplina înseamnă plan și în special acțiune conform planului, înseamnă putere a voinței.

Disciplina adevărată înseamnă armonie între  REGULILE MELE - REGULILE VIEȚII - REGULILE SUCCESULUI.


Disciplina înseamnă ca eu să fiu corect cu mine și cu tine, să mă respect și să te respect.

Disciplina este pentru succes precum lama ascuțită, îngrijită și antrenată a gladius-ului ( sabia cu două tăișuri a legionarilor romani, arma care a cucerit o lume întreagă).

Deveniți una cu disciplina pe care v-ați setat-o și 50% din succes este al vostru!

Photo by Josue Isai Ramos Figueroa on Unsplash

VOI REUȘI!

Azi voi HOTĂRÎ CU ADEVĂRAT CE VREAU DE LA VIAȚĂ.

Azi. Acum. Aici. 

De câte ori v-ați lovit de acest moment? 

De câte ori v-ați pus această întrebare și v-ați adresat acest îndemn? 

V-ați spus: Da, asta îmi doresc, dar oare el/ea mă vor lăsa? Cât timp va dura până când voi reuși? 

Este alegerea bună? 

Dacă nici acum nu am avut curaj să-mi declar mie însumi ce doresc? CU ADEVĂRAT?

Sau poate nu aveți astfel de întrebări. 

Poate sunteți liniștiți așa cum sunteți acum. Lucrurile merg bine, binișor, aproape bine sau foarte bine.

De ce să stârnesc o furtună? 

Schimbările radicale atrag multe. Sunt imprevizibile. Te pot conduce în direcții nebănuite. 

De ce să nu fac lucrurile treptat, cu calm, rațional, prudent, de ce să nu îmi las o varianta de rezervă, dacă nu reușesc, mă întorc la ce știu - acum, în prezent, să fac - îmi spun că am încercat și ... cam atât. 

E ceva rău în asta? Să fii fan status-quo. Să nu fii cu capul în nori, respectiv să ai principiu de viață - fii cu picioarele pe pământ...

Nu, cu siguranță nu e ceva rău în asta. 

Este ceva lăudabil, de apreciat, este vocea rațiunii, a gândirii experienței de viață. 

ÎNSĂ NU ESTE PENTRU MINE. 

AZI AM LUAT DECIZIA FINALĂ. 

ÎNCEPÂND DE AZI, VIAȚA MEA VA URMA DIRECȚIA A CĂREI VIZIUNI AM AVUT-O ÎN URMĂ CU 30 DE ANI ȘI CARE S-A CRISTALIZAT ÎN MOMENTUL ÎN CARE AM ÎNCEPUT SĂ SCRIU ACEST ARTICOL. 

AZI ȘTIU CU ADEVĂRAT CINE SUNT ȘI DIN ACEASTĂ CLIPĂ TRĂIESC DIN VIITORUL CELUI CARE VOI DEVENI.

În acest moment sunt în armonie cu eu-ul meu trecut, prezent și viitor. 

În armonie cu Divinitatea, cu Oamenii & cu Viața. 

Azi și acum sunt liber să devin pasiunea și visul meu și așa voi rămâne perpetuu. 

ACEST MONOLOG NE APARȚINE TUTUROR.

ȘTIU CĂ NE ESTE ATÂT DE CUNOSCUT, ÎNCÂT L-AM RECUNOSCUT LA PRIMUL ACORD.

Eu mi-am dat voie să îl aud, și muzica lui mă va însoți oriunde, oricând.

Vă invit să vă AUZIȚI MONOLOGUL VOSTRU INTIM, chiar dacă vă soptește în surdină!

Urmați-l și nu veți da greș!


VOI REUȘI!
ȘTIU CĂ VOI REUȘI, SIMT, VREAU ȘI AȘA VA FI!

VĂ DORESC SUCCES! ȘTIU CĂ ȘI VOI VEȚI REUȘI DACĂ VĂ VEȚI AUZI ȘI VĂ VEȚI DA VOIE!

Photo by Federico Tasin on Unsplash

SALONUL DE VALS, STRADA SI JUNGLA

Ce au în comun salonul de vals, străzile și jungla? 

Lupta pentru supraviețuire și supremație.

Regulile lor nescrise. 

Ce au diferit?

Gradul de rafinament, agresivitate, subtilitate.

Abilitatea de a deghiza, camufla.

Tacticile de atac, apărare, adaptare.

Modul de recunoaștere a masculului sau femelei alpha. Convențiile. Cutuma.

Și mai au ceva în comun: toate au învingători și învinși. Leaders & followers. 

Ce se întâmplă însă când noul-venit încalcă regulile?

Poate inova și crea noi reguli, poate prin comportamentul atipic să câștige și schimbe jocul. Poate să redefinească modul de relaționare și poziționare.

Acest tip de nou-venit are o personalitate puternică, are viziune, curaj și o inteligență vie, care transformă cu stil sau cu brutalitate însăși esența lucrurilor.

Mai are însă ceva: o înțelegere exactă, reală, precisă, în detaliu, a regulilor salonului de vals, străzii, junglei.

Noul-venit care încalcă regulile, pentru că fie nu le înțelege, fie nu le acceptă, fie nu vrea să își modifice comportamentul și să fie aceeași persoană în mod liniar, în medii diferite va fi atacat, sfâșiat și umilit. 

Va eșua lamentabil. 

Câteodată îi va lua o oră să își revină și să devină cine și ce trebuie să devină pentru a se adapta, pentru a supraviețui și poate pentru a reuși, câteodată îi va lua o zi, un an, sau poate nu va reuși niciodată și își va spune: nu e de mine. 

Poate că așa este. Poate că nici nu ar fi trebuit să încerce. 

Sau poate e decât începutul drumului. Al călătoriei inițiatice. Poate decât trebuie să înțeleagă lucrurile, să știe cum să valseze printre pericolele și avantajele străzii, fără ca strada să îl contamineze.

Poate este street smart și își pune în valoare spontaneitatea, curajul și încrederea în sine, învățând eleganța codului bunelor maniere pentru a străluci într-un mediu rafinat. 

Sau poate nu. 

In Italia renascentistă , ulterior în Franța monarhiei absolutiste și în Viena imperială gradul de rafinament, de eleganță și stil al saloanelor literare, al complexei etichete de la curtea regală, al balurilor opulente, al spectacolelor de operă fabuloase și al diplomației internaționale a ajuns la apogeu.

Splendoarea veșmintelor aristocrației și nobilimii, suplețea duelurilor verbale între oamenii de litere, de arte, între oamenii de stat, educația, cultura și ascuțimea spiritului, intrigile, vanitatea, orgoliul și ego-ul supradimensionat erau arme și motivații letale și în același timp sursa care a generat întregi epoci de aur și mizerie în același timp în istoria umanității.

Toate însă au avut același fir roșu călăuzitor: înțelege regulile junglei, respectă-le, pune-le să lucreze pentru tine sau fii distrus de ele!

Întotdeauna a apărut un vizionar care și-a spus: nu respect nici o regulă, voi crea noi reguli, care îmi vor câștiga respectul.

Până când acele reguli vor fi, la rândul lor, încălcate de alt vizionar. 

Când o tânără sau un tânăr era pentru prima dată introdus la Curtea Regelui Soare i se spunea: să nu fii orbit de strălucirea și fastuozitatea care te vor ameți la fiecare pas: nimic nu este ceea ce pare! Toate sunt iluzii!

Când o tânără dintr-o familie nobiliară ieșea în societate la primul vals și făcea cunoștință cu ducele sau contele cutare, dacă ai fi privit din exterior cum dansează îmbrățișându-și privirile cu intensitate, dublată de reținere, autocontrol și conștientizare a fiecărei priviri din jur, numai un ochi cu experiență și intuiție ar fi putut ghici cine este prada și cine este vânătorul: de multe ori lucrurile stăteau exact invers față de cum ar fi arătat. 

Străzile te învață că un dușman sau un adeversar te poate ataca sau viza în continuare, însă acest lucru nu îl împiedică să te privească cu respect, iar noua cunoștință îți zâmbește aprobator și se pregătește să te vândă. 

Jungla din noi, instinctul și pornirea animalului totemic nu are nuante: Mănâncă sau fii mâncat!

Salonul de vals, strada & jungla sunt 3 fațete ale aceluiași minunat lucru, numit VIAȚĂ!

Fiți lei, pantere, gazele sau grizzly!

Fiți cine vreți să fiți! Nu va fie teamă să deveniți cine vreți sau simțiți că ați putea fi!

Luptați, câștigați, pierdeți, daruiți sau primiți!

Iubiți și aveți curaj!

Photo by bantersnaps on Unsplash

CE ESTE (SAU NU) REAL

În viață avem parte de anumite întâlniri care ne schimbă, indiferent că ne dăm seama sau nu. 

Întâlniri care ne schimbă cursul vieții, care ne schimbă traseul pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată, în bine sau în rău. 

Întâlniri cu oameni, evenimente, oportunități.

Cum îți dai seama dacă omul din fața ta, evenimentul care pune lucrurile în mișcare și care îți va genera un rezultat previzibil este real sau nu?

Evident, experiența are un cuvânt greu de spus. Intuiția, de asemenea.  Gândirea logică, analiza detaliată.

Și totuși, de fiecare dată va dați seama de la început când cineva sau ceva e real? 

Când discutați cu altcineva despre acel cineva sau ceva, și relația cu voi, impactul asupra voastră și impactul vostru prin acel ceva sau cineva asupra celorlalți, cum vă dați seama dacă motivația din spatele argumentelor co-opinentului vostru este reală sau nu? 

Cât de ușor acceptați sau cât de repede respingeți pro sau contra, pro sau contra care vor înclina balanța și inevitabil decizia voastră?

Aparențele sunt înșelătoare... Still waters run deep... Nothing is what is seems...

Sunt multe afirmații de acest gen care îndeamnă la prudență și la expectativă. 

Câte capcane vi se aștern în cale în decursul unei zile?

Pe câte le evitați?

Pe câte le recunoașteți? 

Câte capcane întindeți celorlalți, voit sau nu? 

Conștientizați momentul în care ați participat cu un grad mai ridicat sau mai scăzut de culpă la ceva care nu era real și pe care l-ați promovat, vândut vouă și altora ca real?

Poate să fie vorba de o idee, o opinie, un sentiment, o oportunitate, un lobby, o apreciere sau o denigrare.

Cât de repede aflați? 

Și cum procedați atunci?

Un anumit tip de analiză a comportamentului uman statuează că nici o persoană nu interacționează cu o altă persoană fără o  - hidden agenda - un interes real, nu cel afișat sau sugerat - indiferent dacă persoana, posesoare a interesului și-l recunoaște sieși sau nu. 

O altă abordare ar induce ideea că oamenii pot avea un comportament care să reflecte în oglindă intentiile reale, care pot fi altruiste, total dezinteresate, pornite dintr-un impuls lăuntric de a dărui, de a oferi, de a îl face pe celălalt să crească și de a avea astfel o satisfacție și creștere spirituală, la rândul lui. 

Veți întâlni, cu siguranță și oameni care cred și afirmă răspicat inexistența altruismului real. 

Este posibil ca lucrurile pur și simplu să se întâmple? 

Este posibil ca hazardul să fie atât de puternic încât să nu ai o explicație, sau chiar dacă o găsești să nu o crezi sau accepți?

Multe întrebări?

Ce este real? 

Iată răspunsul meu: " Te-ai nascut sa fii real, nu perfect". & " Tot ce este esenta, inteligenta, intelepciune, fiinta, nemurire, cauza si efect apartin Divinitatii".

Photo by Tobias Bjerknes on Unsplash

ENTUZIASM

Pe site-ul: http://en.wikipedia.org/wiki/Enthusiasm, entuziasmul este definit ca o stare intensă de bucurie, interes sau aprobare. 

Cuvântul entuziast a fost folosit original pentru a desemna o persoană prin intermediul căreia zeii se manifestau - personal prefer această sintagmă, decât sintagma o persoană posedată de divinitate.

Grecii foloseau cuvântul entuziasm atunci când se refereau la Pythia, înalta preoteasă, cunoscută și ca Oracolul din Delphi, care făcea profeții, inspirată de Apollo, zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui, sau când se refereau la menade, cunoscute în mitologia romană ca bacante, 

Menadele erau nimfele care l-au crescut pe Dionysus, zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității, denumit la romani și Bacchus sau Liber.

Devenind mai târziu însoțitoarele lui Dionysus, menadele făceau parte din cortegiul lui.

Menadă purtând un thyrsus (frescă de la Muzeul Louvre)

Numele lor s-ar traduce ca exaltate.

Adesea, menadele erau descrise ca inspirate de Dionysus într-o stare de extaz și frenezie, datorită unei combinații între dans și stare bahică.

Ulterior cuvântul entuziasm a căpătat conotația de credință în inspirația religioasă sau fervoare/emoție intensă religioasă, apoi a dobândit conotația de inspirație poetică, pentru a ajunge la sensul folosit frecvent în prezent.

Henry Chester spunea că ENTUZIASMUL ESTE BUNUL CEL MAI DE PREȚ DIN LUME. 

DEPĂȘEȘTE CA VALOARE BANII, PUTEREA & INFLUENȚA.

NU ESTE NICI MAI MULT, NICI MAI PUȚIN DECÂT CREDINȚA ÎN ACȚIUNE. 

Constat din experiența celorlalți - văzută, citită, percepută, auzită - și din experiența proprie că ENTUZIASMUL înseamnă în primul rând să îți dai voie SĂ FII LIBER.

Liber să îți manifești BUCURIA EXPLOZIVĂ care te inundă când ai REUȘIT să faci un lucru pe care ți l-ai dorit de foarte mult timp, sau pe care ți-l dorești foarte mult.

Bucuria când în sfârșit ți-a venit IDEEA pe care o căutai.

Entuziasmul țâșnește din tine nestăvilit când CREZI TOTAL ÎN CINEVA SAU CEVA și ÎMPĂRTĂȘEȘTI celuilalt sau celorlalți credința ta neclintită și încrederea ta absolută.

Entuziasmul înseamnă VIAȚA LA SUPERLATIV.

Entuziasmul este MOLIPSITOR. 

Entuziasmul creează și degajă atâta ENERGIE încât înlătură orice OBSTACOL, orice RETICENȚĂ, orice PIEDICĂ.

Entuziasmul este un URAGAN care SPULBERĂ din calea lui frica, teama de eșec, de ridicol, de dezaprobare, un uragan care anulează convenții sociale, acel devastator și restrictiv - nu se cade - .

Entuziasmul CONVINGE prin puterea exemplului. 

Entuziasmul este DESCHIS, SINCER. Entuziasmul RUPE BARIERE.

Entuziasmul PRIETENULUI/PRIETENEI tău/tale, entuziasmul PARTENERULUI/PARTENEREI tău/tale TE SCOATE DIN ZONA DE CONFORT, TE ELIBEREAZĂ, TE FACE SĂ FII VIU!

Entuziasmul rămâne fără răsuflare pentru un moment din graba nebună a impulsului lăuntric strigând: SUNT FERICIT! 

Entuziasmul înseamnă CURAJ neîngrădit de a GÂNDI INIMAGINABILUL.

Entuziasmul sclipește în ochi, zâmbește pe buze și VIBREAZĂ ÎN EMOȚII.

Entuziasmul rămâne singur cu spada în mână în fața unei armate întregi, INSPIRĂ și câștigă bătălia.

Entuziasmul MOTIVEAZĂ și cel mai pesimist și mai cârcotaș.

Entuziasmul este ATITUDINE POZITIVĂ X 100.

ENTUZIASMUL ESTE MAGIC!

Entuziasmul este ATINGEREA DIVINĂ a gratitudinii și aprecierii!

Photo by Robert Collins on Unsplash

AZI MĂ VOI BUCURA DE VIAȚĂ. PUR ȘI SIMPLU.

Azi mă voi bucura de viață. 

Mâine îmi voi aduce aminte poate de ce am experimentat până acum, și de ce îmi doresc în viitor. 

Azi, însă, mă voi bucura de fiecare clipă. 

Azi voi redescoperi totul în jurul meu. 

Azi mă voi uita la persoana iubită ca și când aș vedea-o pentru prima dată în viața mea. 

Azi mă voi îndrăgosti din nou. Azi voi simți din nou aceeași emoție puternică, același fior ca prima dată când am văzut-o. Azi voi conștientiza cu fiecare fibră a sufletului de ce o iubesc atât de mult.

Azi voi fi recunoscător pentru șansa incredibilă de a fi întâlnit-o.

Azi îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a revărsat asupra mea în nesfârșita Lui generozitate. 

Azi voi aprecia faptul că sunt sănătos, că sunt în putere și am în față o viață întreagă pentru a construi, pentru a crea, pentru a ajuta, pentru a genera în permanență ceva nou, ceva benefic, ceva util.

Și voi începe acum să fac toate aceste lucruri. 

Azi mă voi bucura de această dimineață minunată, azi voi simți prezentul, voi simți frumusețea și parfumul fiecărei petale de trandafir, voi admira suplețea fiecărei frunze de palmier din grădina mea, azi mă voi lăsa copleșit de magia vieții și de vibrația ei. 

Azi voi întâmpina fiecare om cu un zâmbet.

Azi voi strânge cu putere mâna prietenilor mei, mă voi uita în ochii lor și le voi spune că mă bucur să-i revăd. 

Azi îmi voi aduce aminte cât de fericit sunt.

Azi mă voi accepta și îi voi accepta pe ceilalți așa cum sunt. 

Azi nu voi încerca să schimb nimic la mine, nici la ceilalți. 

Azi voi lua o pauză în a mai încerca să schimb lumea. Azi o voi privi cu ochii larg deschiși, o voi iubi și o voi învălui în mister, fără a îl dezvălui. 

AZI VOI AUZI MUZICA VIEȚII ȘI VOI DANSA CU EA.

Mâine?

Mâine poate voi face lucrurile la fel, sau poate le voi face diferit!

Azi, însă, AZI MĂ VOI BUCURA DE VIAȚĂ. 

PUR ȘI SIMPLU.

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

PUTEREA ECHIPEI

Recent am avut ocazia în repetate rânduri să constat și mai ales să CONȘTIENTIZEZ PUTEREA INCREDIBILĂ A ECHIPEI, într-un interval de 2 săptămâni, și CEL MAI PREGNANT AZI!

Puterea echipei pe care o faci cu partenerul de viață, cu partenerii de business, cu prietenii, cu prietenii care îți devin parteneri de business, cu partenerii de business care îți devin prieteni.

Indiferent de valoarea mea intrinsecă - a mea, ca individ, a ta, a lui, a noastră... - NU POT REUȘI SINGUR. 

Indiferent de perseverența mea, indiferent de puterea mea mentală, inevitabil, ca orice persoană, am MOMENTE DE SLĂBICIUNE. 

Indiferent de motivația lor, indiferent de hotărârea, determinarea și forța lor interioară, partenerii mei au MOMENTE DE SLĂBICIUNE.

În aceste momente simt tentația oricărei ființe umane: SĂ RENUNȚ. 

Sau, chiar dacă nu renunț imediat, apare un gând insidios în acel moment: ce ar fi dacă aș lua o pauză, sau: ce ar fi dacă aș mai încetini motoarele entuziasmului și ale obstinației neclintite și aș lua în calcul, măcar pentru o secundă, că poate nu va funcționa - și poate încerc cu altă ocazie, sau mai târziu, dar acum, TEMPORAR, RENUNȚ. CEDEZ. MĂ LAS COPLEȘIT. MĂCAR PUȚIN.

Am fost poate prea încrezător? Trebuia să analizez mai mult? Am analizat suficient de clar, din toate punctele de vedere? Am pornit prea devreme? Trebuia să mai aștept până mă simțeam pregătit? Sunt oare vreodată pregătit cu adevărat? Să am curaj acum și găsesc soluții pe parcurs, dar să am curajul de a porni acum? ...

I-am încurajat pe ceilalți de prea multe ori, i-am susținut în momente dificile, i-am motivat, i-am făcut să se ridice și să încerce din nou.

Oare dacă eu îmi arăt slăbiciunea, sau vorbesc despre ea, înseamnă că mi-am distrus imaginea de câștigător care nu renunță niciodată, care învinge întotdeauna?

Trebuie să înfrunt singur toate aceste întrebări și provocări? 

SAU...

Pot face UN SALT DE ÎNCREDERE și să VORBESC DESPRE CE SIMT cu ECHIPA MEA?

ȘI AM FĂCUT ACEST LUCRU!

CUM M-AM SIMȚIT ÎN ACEL MOMENT? Incredibil!

Când simți că AI NEVOIE DE AJUTOR, când simți că ai ÎNCREDERE în echipa ta, când simți că ei SUNT ACOLO PENTRU TINE, când simți că ei TE ÎNȚELEG, când simt că ei vor ca TU SĂ REUȘEȘTI, 

NU EZITA!

DESCHIDE-TE!

VORBEȘTE!

ÎMPARTE ACEL MOMENT CU EI!

Iar sentimentul va fi absolut INCREDIBIL: 

Vei simți că:

Deși ești pe cale să naufragiezi în furtună, ai găsit o ANCORĂ MENTALĂ, care te stabilizează, și te face să rămâi ferm și curajos în vâltoarea valurilor;

AI VOIE SĂ GREȘEȘTI, ai voie să spui că îți este greu;

CINEVA ESTE ACOLO LÂNGĂ TINE să te PRINDĂ dacă ești pe punctul de a cădea;

CINEVA te IUBEȘTE & TE SUSȚINE NECONDIȚIONAT, pentru că TE VEDE CINE EȘTI;

CINEVA ARE ÎNCREDERE ÎN TINE, și este dispus să INVESTEASCĂ ÎN TINE RĂBDARE, PRIETENIE, SUPORT, ÎNCURAJARE & ZÂMBET;

CINEVA RÂDE CU TINE ȘI ÎȚI SPUNE: VA FI BINE! CONTINUĂM ÎMPREUNĂ

ACEASTA ESTE PUTEREA INCREDIBILĂ A ECHIPEI!

ȘI TUTUROR NE VINE RÂNDUL!

Photo by Perry Grone on Unsplash

SA ITI AUZI VOCEA INTERIOARĂ, CHEMAREA TA

" Nu lasa zgomotul opiniilor celorlalti sa iti inece propria ta voce interioara" - Steve Jobs

În viață trecem prin multe evenimente. 

De multe ori credem că le-am înțeles pe toate, că suntem atotștiutori. Nu întotdeauna este așa, și de multe ori descoperim acest lucru într-un mod destul de neplăcut.

De multe ori credem că avem totul sub control. Și nu este așa. Avem parte de surprize din partea celorlalți și uneori chiar din partea noastră, care ne destabilizează.

Credem că lucrurile ar trebui să se întâmple într-un anumit fel, pentru că așa le vedem noi. Se dovedește însă că ce am anticipat că va fi cursul evenimentelor este o realitate cu totul diferită, sau ușor diferită față de cum evenimentele sunt de fapt și față de cum le percepem noi și ceilalți. 

Ne aflăm în căutări sau ne aflăm pe punctul de a renunța la căutări, obosiți de prea multe încercări, de prea multă presiune. Și atunci suntem tentați să gândim: ce ar fi să las lucrurile să se întâmple  -  ce se va întâmpla, se va întâmpla? 

Cât de multe lecții de viață am primit? Cât de multe lecții de viață am dat altora? Direct, indirect, voit sau nu? 

Cât de integri suntem față de noi? Dar față de ceilalți? 

Ne respectăm promisiunile făcute? Au fost promisiunile corecte? 

Suntem pe drumul cel bun? Am ales noi acest drum? Sau ne - a fost ales, sugerat, mai subtil sau evident de către altcineva?

Ar trebui să ne păstrăm drumul? Sau să îl schimbăm din nou?

Atât de multe gânduri, care aterizează și decolează în/din mintea noastră, ca pe/de pe un aeroport aglomerat. 

Reușim să facem ordine suficient de clar, suficient de coerent în mintea noastră?

Reușim să mai auzim VOCEA NOASTRĂ, cea adevărată, reușim să auzim și să ascultăm CHEMAREA NOASTRĂ INTERIOARĂ?

Și, mai important, reușim să o DISTINGEM între atâtea voci, care sunt de fapt VOCILE OPINIILOR CELORLALȚI despre noi, despre viață, despre o situație sau o problemă anume?

Dacă reușim să ne ASCULTĂM REAL, ADEVĂRAT, vom reuși să înțelegem care dintre vocile care poartă acest dialog în mintea noastră este vocea noastră interioară reală, care ne cunoaște cu adevărat, care nici nu ne flatează inutil, nici nu ne desființează gratuit, care nu ne critică neargumentat, ci ne arată obiectiv și calm unde și ce putem face ca să ne îmbunătățim.

Vom reuși să identificăm vocea corectă, lăuntrică, profundă, adevărata identitate, astfel încât atunci tot ce mai avem de făcut să rămână a o ASCULTA și a  RĂMÂNE CONECTAȚI LA EA? 

Poți să îți auzi vocea ta interioară, chemarea ta?

Și dacă ai auzit-o, o asculți, îi dai curs?

Photo by Viktor Talashuk on Unsplash

CUM TE FACE SĂ TE SIMȚI O LAUDĂ? DAR O CRITICĂ? CUM LE OFERI? CUM LE PRIMEȘTI?

FEEDBACK [FÍD-BEC] s. n. 1. conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menținerea stabilității și echilibrului lor față de influențele exterioare; lanț cauzal închis; retroacțiune (3). 2. (p. ext.) întoarcere, revenire. (< engl. feed-back) 

Așa este definit în DEX Feedback-ul. 

Dacă vrem să îl definim mai simplu, FEEDBACK-ul înseamnă REACȚIE. Reacție unei persoane față de o situație.

Cum reacționez eu la ce se întâmplă. 

De multe ori, reacțiile noastre nu sunt conștientizate și nu trebuie să fie neapărat verbale. Pot să fie și non-verbale: o ridicare de sprânceană, de exemplu. 

De câte ori ne-am gândit că șeful nostru este obișnuit ca noi să îndeplinim nenumărate sarcini, sau partenerul nostru de viață este obișnuit ca noi să facem anumite sarcini, fără să primim apreciere, nici de la șef, nici de la partener?

Sau dacă noi ne aflăm de cealaltă parte, ne-am gândit vreodată oare de câte ori angajații, colaboratorii, partenerii, soții, soțiile, prietenii noștri au făcut atâtea lucruri pentru noi, și nu ne-am obosit să le oferim apreciere?

APRECIEREA este un PLUS DE VALIDARE, este un mod prin care arătăm sau ni se arată că EFORTUL nostru sau al celuilalt ESTE VĂZUT.

Ne-am gândit însă, cu siguranță, la lucrurile pe care le consideram normale și că ni se cuvin, pentru că le-am avut sau primit tot timpul, în MOMENTUL ÎN CARE NU LE-AM MAI AVUT, NU LE-AM MAI PRIMIT sau LE-AM PIERDUT. 

CUM REACȚIONĂM când ni se spune: mă ENERVEZI, ai GREȘIT, ești un DEZASTRU, sau M-AI DEZAMĂGIT, etc. ? 

Eu cred că reacția normală este fie să intrăm în DEFENSIVĂ, fie să o luăm personal, fie să ne JUSTIFICĂM. 

Totuși, putem să avem DECÂT REACȚII DE APRECIERE?

NU AM CRITICAT PE NIMENI NICIODATĂ, SAU NU AM SIMȚIT NEVOIA SĂ CRITICĂM?

FEEDBACK-UL NEGATIV, care este dat cu mănuși, care NU ESTE ADRESAT PERSOANEI, care NU PUNE O ETICHETĂ persoanei, care este ADRESAT ACȚIUNII, nu îl bagă pe celălalt în corzi, nu îl lezează, îmi dă mie posibilitatea să mă exprim și celuilalt să primească FEEDBACK-UL MEU CA O OPORTUNITATE, NU CA O CRITICĂ. 

Feedback-ul EVALUATIV este o etichetă: ce ai făcut tu este bine sau este rău. 

În varianta pozitivă - AI FĂCUT BINE, sau FOARTE BINE - acest lucru, oferă încredere și atât. 

În varianta negativă este DEVASTATOR: ai fost groaznic! chiar nu te duce capul? chiar nu ești în stare să ...? ți-am spus de atâtea ori că ... etc., deoarece nu este adresat acțiunii, ci persoanei. 

De obicei facem acest lucru în familie sau între prieteni, pentru că, indiferent dacă DĂM ÎN EI CU BUNE SAU CU RELE, ORICUM NE IUBESC ȘI ȚIN ÎN CONTINUARE LA NOI. 

Un alt feedback este cel PRESCRIPTIV. 

Gândiți-vă puțin: DAȚI SFATURI? PRIMIȚI SFATURI?

De câte ori dați sfaturi FĂRĂ SĂ VĂ FI CERUT CELĂLALT SFATUL?

Sau de câte ori VI SE DAU SFATURI FĂRĂ SĂ LE FI CERUT?

Cum sună DACĂ AȘ FI FOST ÎN LOCUL TĂU aș fi făcut așa sau așa...?

Cum sună ÎN VIITOR AI PUTEA ÎMBUNĂTĂȚI X FĂCÂND Y ? 

Dacă, în schimb, EU AM CERUT SFATUL CUIVA, nu îl respect mai mult, pentru că recunosc că eu mă aflu în impas, și pentru că recunosc autoritatea, competența sau experiența persoanei căreia îi cer sfatul?

Oricum, indiferent de sfatul primit, eu voi trece totul prin FILTRUL MEU, voi decide ce funcționează pentru mine, cât din acel ceva voi aplica, sau dacă voi aplica ceva. 

Ca să pot selecta ceva din sfatul oferit sau cerut trebuie însă să ASCULT ACTIV, fără pasiune, astfel încât să am posibilitatea de a PRIMI O PERSPECTIVĂ DIN EXTERIOR, deoarece eu sunt în interiorul evenimentului, și poate nu pot să văd toate unghiurile, toate fațetele.

Indiferent de calitatea sfatului, îl voi primi NUMAI DACĂ NU SUNT LEZAT de modalitatea prin care se oferă sfatul. 

Feedback-ul DESCRIPTIV este însă cel mai EFICIENT:

În varianta POZITIVĂ este adresat PERSOANEI: CE mi-a plăcut, CE ai făcut bine, cu DETALII SPECIFICE, astfel încât celălalt să înțeleagă EXACT LA CE TE REFERI, fără echivoc.

În varianta NEGATIVĂ, feedback-ul este adresat ACȚIUNII: acțiunea este exterioară cumva persoanei. 

De exemplu, ACȚIUNEA X ar putea fi îmbunătățită făcând Y. 

CONCLUZIA?

UN FEEDBACK NEGATIV, ÎMBRĂCAT ÎN HAINE DE GALĂ, ELEGANTE, ADRESAT ACȚIUNII, NU ȚIE, PERSOANEI, VA FI O OPORTUNITATE DE CREȘTERE, DE EVOLUȚIE.

UN FEEDBACK POZITIV, NESPECIFIC - ai făcut bine pentru că ... - TE VA FACE SĂ TE SIMȚI BINE. Și atât. 

Care este FEEDBACK-ul VOSTRU?!

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

ÎNCĂ UN PAS...

"Majoritatea oamenilor celebri au ating cel mai mare succes al lor cu doar un pas dupa cel mai mare esec al lor" - Napoleon Hill

Întotdeauna m-a fascinat ideea de CĂLĂTORIE INIȚIATICĂ. 

Ideea de AVENTURĂ. 

Ideea de VIS, mult mai mult decât pragmaticul SCOP. 

Scopul presupune de obicei utilitate. Claritate. Exactitate. Evaluare. Rezonabil. Calcul. 

AVENTURA CĂLĂTORIEI INIȚIATICE ÎN ATINGEREA VISULUI este ceva mult, mult mai complex decât a îmi atinge scopul, a obține ce vreau. 

Cred că este ESENȚA VIEȚII. 

Nu putem fi, nici deveni mai măreți decât visurile noastre. 

De ce este un subiect atât de frecvent A ÎȚI ATINGE VISURILE?

Pentru că însăși geneza visului presupune, pe lângă simplul curaj de a ÎNDRĂZNI să visezi și disponibilitatea pe care o găsești în interiorul tău să fii sincer cu tine referitor la ce te definește cu adevărat, ce te inspiră și ce te hrănește, mental, spiritual și emoțional. 

Cu toții facem întotdeauna PRIMUL PAS. Visăm: Cât de mult mi-aș dori să ...

Apoi, mulți mai facem ÎNCĂ UN PAS: începem să ne gândim: oare am ce îmi trebuie ca să devin acea persoană, oare voi fi suficient de bun în profesia care m-ar pasiona total, oare pot să ajung la acel nivel financiar pe care mi-l doresc pentru a avea o libertate și un confort pe termen lung?

Oare? Oare? Oare?

O parte dintre noi se opresc aici si răspund: NU! ESTE PUȚIN PROBABIL! sau, mai grav: NU, ESTE IMPOSIBIL!

O parte mai fac ÎNCĂ UN PAS: este realizabil - teoretic - dar cred că va dura ceva, o să îmi ia câțiva ani, o să presupună multă muncă, dacă nu voi reuși din prima, dacă nu voi fi lăsat - de către familie, de către apropiați - să fac ceea ce vreau să fac, dacă nu voi reuși să îmi fac suficient de mult timp pentru a îmi urma visurile - am atâtea responsabilități - familie, serviciu, atâtea alte probleme - și răspund: NU CRED CĂ VOI REUȘI! 

Dacă..., dacă..., dacă....

O alte parte din noi, totuși mai fac ÎNCĂ UN PAS: merită totuși, să încerc. Și atunci încep să caute soluții, să se intereseze, SĂ FACĂ PRIMUL PAS REAL - să înceapă de oriunde, oricum, fără să se mai cenzureze.

Este momentul pentru ÎNCĂ UN PAS: încep să vorbească cu cei apropiați, cu cei din jurul lor, despre visul lor și încep să primească feed-back-uri diferite: da, cred că e realizabil, dar ești sigură că ești potrivit pentru asta? nu ar fi mai sigur să faci ce faci în prezent și în paralel SĂ ÎNCERCI și ce vrei să faci tu? și dacă nu reușești, măcar ai ceva... Sau: fii realist, ASTA NU SE VA ÎNTÂMPLA NICIODATĂ - pur și simplu nu ești făcut pentru asta, nu cunoști tu viața reală, nu știi cum este realitatea, tu crezi că lucrurile se întâmplă așa... pentru că vrei tu? - și atunci visătorul își răspunde: cred că au dreptate, trebuie să fiu realist, etc...

Dacă totuși VISĂTORUL nu s-a lăsat descurajat și NU A RENUNȚAT PÂNĂ ACUM, atunci face cel mai important pas, PRIMUL PAS dintre nenumărații pași care îl vor conduce către reușită:

CRED CĂ VOI REUȘI ȘI VOI REUȘI, CHIAR DACĂ ÎMI VA LUA TOT RESTUL VIEȚII!

Din acel moment, ÎNCĂ UN PAS.... și ÎNCĂ UN PAS... va deveni modul lui de viață, și o parte dintre cei care nu au crezut că va reuși - care nu sunt de condamnat, pur și simplu asta a fost opinia lor, exprimată poate din grija de a proteja visătorul de dezamagire, sau din orice alt considerent - vor fi cei mai fervenți susținători, iar unii dintre ei vor face PRIMUL PAS: VOR AVEA CURAJUL SĂ VISEZE ȘI SĂ ACȚIONEZE!

Voi încheia prin a vă împărtăși logo-ul de pe laptop-ul meu, care îi aparține lui Paulo Coelho și prin a vă îndemna să îl urmați:

NEVER GIVE UP ON YOUR DREAMS! FOLLOW THE SIGNS!

Photo by Sashank Saye on Unsplash