vineri, 29 aprilie 2016

Cele 12 Evanghelii


Joia patimilor. Seara trecută. 


Sluba începe la ora 19.

Mai sunt câteva minute.

Pardoseala bisericii este acoperită cu folie. 

Slujba Învierii va umple biserica de creștini, lumină, lumânări și ceară. 


Mă așez în strană. Vorbesc cu bărbatul mai în vârstă de lîngă mine. În șoaptă. În seara asta este Denia Mare - îmi spune. 

Este Slujba Celor 12 Evanghelii, adaug eu. O să dureze mai mult. 



Doi adolescenți de 12 - 13 ani. Ca de obicei, numărul femeilor îl depășește cu mult pe cel al bărbaților. Majoritatea 50, 60, 70 de ani. 


Mai intră câțiva oameni. La fel, în tăcere, cu o sfială anume. Biserica este un spațiu sacru. Este o seară specială. Presimțirea patimilor și a suferinței menține vocile și subiectele de discuție la o limită de acceptabilitate pe care fiecare și-o definește singur. Poate un zîmbet reținut sau râsete ușoare. 


A venit părintele. Se aprind candelele. Este o lumină specială. O lumină de priveghere, care îndeamnă la reflecție, la abandonarea grijilor lumești, la o cufundare în lumea tainică a spiritualității Săptămânii Patimilor. Îmi vine în minte etimologia cuvântului "denie", respectiv slavonul "vdenie" - priveghere/slujba nocturna.


Priveghere. Străjuire.Pază. Veghe. Supraveghere. Control. Grijă. Atenție. Precauție. Circumspecție. Luare -aminte.


Pe fața fiecăruia dintre cei prezenți poți citi cel puțin una dintre aceste nuanțe. 




'' Privegherea ... conduce pe om la curatire, la iluminare si indumnezeire. Hristos insusi este un exemplu de practicare a privegherii, asa dupa cum se vede din textele evanghelice.

Sfantul Evanghelist Luca scrie: "Si in zilele acelea, Iisus a venit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu. Si cand s-a facut ziua a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli" (Luca 6,12-13). Alegerea Apostolilor s-a petrecut dupa o noapte de rugaciune, dupa o priveghere in munte. Iar dupa minunea inmultirii celor cinci paini, "dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa se roage singur. Si facandu-se seara, era singur acolo" (Matei 14,23). Interpretand urcarea lui Hristos in munte pentru rugaciune, Sfantul loan Hrisostom spune ca Hristos a facut acest lucru pentru a ne invata "ca ... insingurarea este bună, deoarece simtim nevoia sa ne intalnim cu Dumnezeu".

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/religie/privegherea-traditia-ortodoxa-69572.html


Catapeteasma. În partea de sus, crucea din neoane. Parcă aștepți ca în momentul în care vei auzi: 


Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?" adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"


lumina să se stingă și să se aprindă intermintent, ca o prezență vie, care reiterează drama și suferința fără margini a Fiului Omului, pe umerii căruia, pe cruce fiind, apăsa povara inimaginabilă pentru mintea omenească, a păcatelor întregii lumi, pe care și le luase asupra sa. 




Fiul Omului. 

'' Pentru a arăta realitatea firii Sale umane, Hristos nu-și atribuie titlul de „fiul păcatului” (ben adam), ci pe acela de „fiu al slăbiciunii” (bar enaș), așa cum este ilustrat în profeția lui Daniel (7, 14), arătând că El și-a însușit natura noastră umană, cu toate slăbiciunile ei, dar nu a fost atins de păcat, așa cum este orice om. Sfântul Apostol Pavel subliniază dorința lui Hristos de a suferi alături de noi, în slăbiciunile noastre, când spune: „Având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat (Evrei 4, 14-15).

Dar, pentru a-și demonstra umanitatea, Hristos nu S-a numit pe Sine „fiu al omului”, ci „Fiul Omului”, articulând substantivul „fiu”, pentru a se înțelege că El este un fiu unic al umanității, cu totul deosebit, așa cum este Fiul unic al lui Dumnezeu, mai precis, că este Mesia, Cel care a unit pe om cu Dumnezeu.'' 

Sursa:http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/de-ce-fiul-omului


Prima Evanghelie. 


Cea mai lungă. 


În genunchi, ascult. Vocea părintelui este puternică. Ritmul este alert. Cuvintele apăsate. Mesajul Domnului este clar. Oricât am încerca să punem în locul Adevărului Simplu și Etern al Logicii Iubirii, sofismul expiator, în toate variantele lui, nu va trece testul.


Hristos ne vede. Hristos ne cunoaște slăbiciunile. Hristos ne iubește. Ne iartă. Și ne dă încă o șansă. Și încă una.


Cuvinte de înțelepciune. Cuvinte de adevăr. Fiecare frază urmează, ca intr-un silogism implacabil. A implică B. B implică C. A implică C. 


Eu sunt întru voi. Voi sunteți întru mine. Cine va cere de la mine, de la Tatăl Meu va primi. 


Cred. Cred din tot sufletul.


A doua Evanghelie. A treia...


Iisus discută cu Pilat. În mod repetat, Iisus îi spune: '' Tu zici.''


Acest '' Tu zici'' capătă pentru mine valența unei epifanii. Îmi este revelată ca lipsa capacității noastre de a înțelege pe deplin ce trebuie să înțelegem, de a accepta ce trebuie să acceptăm și de a cere ce trebuie să cerem. 


La fel ca Pilat, simțim adevărul cuvintelor lui, îl intuim, și totuși slăbiciunea naturii umane ne face să ne spălăm pe mâini, la fel ca el, de acest adevăr și să greșim în continuare. 


Ecce Homo (Iată, Omul!). O pictură de Antonio Ciseri. În această imagine Pilat îl prezintă pe Isus biciuit și îmbrăcat cu o hlamidă mulțimii, în dreapta lui Pilat fiind soția îndoliată a acestuia.


A patra, a cincea ... cea de-a douăsprezecea Evanghelie. 


Slujba s-a încheiat. 


Ies pe poartă, ca de fiecare dată, cu același sentiment de ușurare, de liniște, de pace și de încredere, iubire și speranță. 


Iisus te vede. Te iubește. Și, dacă îți deschizi inima, va fi întru tine, iar tu întru El!

Photo by Alicia Quan on Unsplash

miercuri, 27 aprilie 2016

DACĂ EȘTI O STEA - An Eisai Ena Asteri (Αν Είσαι Ένα Αστέρι)


DACĂ EȘTI O STEA - An Eisai Ena Asteri (Αν Είσαι Ένα Αστέρι)


Acest lucru care mi se intampla,

Mi-e atât de frică să îl spun.

Inima mea rănită, te rog

Ca ceea ce trăiesc acum să fie adevărat.



Te rog ca iubirea mea să fie adevărată,

Cauza și motivul la care am visat,

Reflectate în acești ochi pe care îi privesc

În care dragostea să o găsesc în sfârșit.



Dacă tu ești o stea

Care-și revarsă lumina în viața mea goală,

Să nu te stingi niciodată.

Niciodata sa nu ma părăsești,

Niciodata sa nu pierzi iubirea asta.



Daca esti un vis,

Stinge lumina din visele mele, ca să traiesc,

Sa nu apara zorii zilei niciodata,

Niciodata sa sa nu se sfarseasca iubirea

Pe care pentru tine, în mine o port.

Și astfel voi putea să te iubesc.


Pe drumul meu totul a fost intuneric,

Și niciodata visele nu au fost reale,

Niciodata nu au putut sa fie adevarate.

Dar acum esti aici si am renascut:

Tu ești sfârșitul și începutul, 


Viata mea esti tu. te iubesc.



'' Dacă ești o stea '' este o melodie interpretată de Nikos Vertis.


'' Din Melbourne, Sydney si New York si pana la Tel Aviv si Londra, pe marile scene ale lumii, Nikos Vertis a incantat de fiecare data publicul iubitor de muzica greceasca. Cel mai râvnit burlac al Greciei, pentru care fanele din diferite colturi ale lumii au făcut o adevărata pasiune si care a primit in dar de la admiratorii sai canadieni chiar si o strada cu numele sau, stârnește adevărate isterii la concertele sale.


Nikos Vertis, care a fost supranumit “Noul mare interpret Laïka”, mix-ul de muzica tradiționala greceasca cu pop si dance, ambasador in toata lumea a modului de a simti grecesc exprimat in muzica, s-a născut insa in Olanda si a ajuns in Grecia abia la varsta de 6 ani. Inca de pe atunci stia deja sa cante la instrumentul traditional grecesc bouzouki, iar cativa ani mai târziu a inceput sa studieze canto.


Cluburile din Salonic au fost primele scene pe care a cantat Nikos Vertis, iar treptat faima celui care devenea una dintre cele mai bune voci ale Greciei s-a raspandit in toata tara si i-a adus si un contract cu Studiourile Universal. Piesele de pe primul sau album, „Se insereaza repede”, devin rapid hituri, iar Vertis castiga premiul pentru cel mai bun debut. Primul single lansat de "Cel mai bun interpret Laïka", „Spune-mi iar”, este si el recompensat cu platina, la fel si albumul pe care Vertis il va scoate ulterior – „Cum petrec serile singur”. Sensibilitatea pieselor de pe cel de-al patrulea album al cantaretului grec le transformă imediat în   hituri la radio si o vara intreaga, in 2007, intreaga Grecie a fredonat cu preponderenta doar muzica lui Nikos Vertis. Doua discuri de platina a primit si acest album, unul dintre preferatele publicului.

Faima lui Nikos Vertis a inceput sa depaseasca granitele Greciei si curand artistul a inceput sa concerteze pe marile scene din Australia, Statele Unite, Canada si Europa.''


Sursa citată: http://www.eventim.ro/ro/bilete/nikos-vertis-daca-tu-esti-steaua-bucuresti-sala-palatului-402560/event.html


DACĂ ESTI O STEA - este un cântec care m-a cucerit de la primele acorduri de chitară.


Link-ul meu preferat, pentru a asculta melodia  este: 

http://www.yourepeat.com/watch/?v=K-mvWJhprng&start_at=0&end_at=279


Cum nu stăpânesc limba greacă, în afară de câteva cuvinte (frică, iubire, inimă, adevăr, ochi...) am combinat câteva traduceri, destul de aproximative, găsite în mediul virtual, cu traducerea rigidă de robot a google translator-ului. 

Rezultatul s-ar putea să nu fie satisfăcător pentru un cunoscător de limbă greacă, dar esența cred că am reușit să o surprind. 

Sunt artiști, cum este Nikos Vertis, înzestrați cu o sensibilitate deosebită și cu o voce cu totul specială. 


Înainte de a  fi înțeles versurile, am simțit în timbrul vocii durere, bucurie, tristețe, teamă, bucurie, ezitare, căutare. 


Chiar dacă ar putea fi o barieră, o piedică pentru a ajunge la tine mesajul melodiei, limba greacă are o melodicitate aparte, are o muzicalitate proprie, care mie îmi este foarte dragă. 


Linia melodică sinuoasă, melancolică, te învăluie și te introduce în atmosfera de visare, care este începutul iubirii: ai visat atât de mult ca iubirea adevărată să te întâlnească, încât atunci când acest lucru se întâmplă, conversezi cu inima ta rănită și o rogi ca de această dată să nu mai fie doar o himeră. 


Și cum ochii sunt oglinda perfectă, în care se reflectă nu doar sufletul celui pe care îl privești, ci și propria ta imagine, propriul tău suflet, doar în ochii celuilalt vei putea afla adevărul pe care îți este și teamă să îl crezi sau să îl șoptești măcar: este sau nu iubire(a) (mea) adevărată? 


Viața este goală și lipsită de sens fără iubire.

Iubirea dă viață vieții cu lumina ei. 

Lumina pe cerul nopții, lumina la care privești, la care vrei să ajungi, la care aspiri și care răzbate din depărtare prin întunericul nopții, pe care o vrei aproape, este lumina stelei.

Iar dacă EA este STEAUA, atunci A EI va fi și lumina nestinsă, iubirea eternă. 



Iubirea pe care nu vrei să o mai pierzi niciodată, iubirea care nu te va mai părăsi. 

Cred că este una dintre cele mai sensibile, adevărate și sincere declarații de dragoste. 


În special aceste două strofe, pe care le voi lăsa să își mai reverse din nou frumusețea fragilității metaforei stelei, să îți (re)trezească acest minunat sentiment, acest Miracol, această Misterioasă Regăsire, IUBIREA: 


Daca esti un vis,

Stinge lumina din visele mele, ca să traiesc,

Sa nu apara zorii zilei niciodata,

Niciodata sa sa nu se sfarseasca iubirea

Pe care pentru tine, în mine o port.

Și astfel voi putea să te iubesc.




Pe drumul meu totul a fost intuneric,

Și niciodata visele nu au fost reale,

Niciodata nu au putut sa fie adevarate.

Dar acum esti aici si am renascut:

Tu ești sfârșitul și începutul, 

Viata mea esti tu. te iubesc.



 Cei care se iubesc nu se întâlnesc într-un final într-un loc anume. Vor fi fost unul în altul în tot acest timp. (Astfel încât întâlnirea este, de fapt, regăsirea, descoperirea a ceea ce era deja acolo) - Rumi.

Photo by Aziz Acharki on Unsplash

marți, 26 aprilie 2016

(IN)TOLERANȚĂ LA LUCRURI MĂRUNTE - Un Calcul Simplu


Viața este prea scurtă pentru dramă și pentru lucruri mărunte... așa că râde, iubește și iartă!


Lucruri mărunte. De nimic. Mărunțișuri. Trivialități. Frivolități.


Gesturi, cuvinte, atitudini mici, meschine, neînsemnate.


Răutăți inutile, remarci nejustificate, înțepături fără rost, corectări superflue.


Neatenții minore, schimbări de subiect deranjante, observații iritante, adăugări supărătoare.


Provocări cărora nu le înțelegi sursa sau motivația.


Ironii futile.


Grosolănii inopinate. Bădărănii venite din senin. 


Glume proaste. Familiarități iritante. Sfaturi nesolicitate, și, pe deasupra și rău-intenționate. 


Reproșuri nefondate. Acuze stupide. Jigniri otrăvite. 


Invidii fără fond. Gelozii deplasate. 


Priviri dezaprobatoare. 


Dispreț suveran. Umiliri crude, răniri bine țintite, fără ezitare. 


Aluzii nerușinate. Nepăsări uimitoare. 


Rețineri grăitoare, mascate sub zâmbete forțate. 


TOATE SUNT ENERVANTE. 


Toate te DEZECHILIBREAZĂ. 


Toate te scot din RITM, își STRICĂ ECHILIBRUL, îți ridică picioarele de pe pământ, punându-ți-le pe PERICULOASA SÂRMĂ GHIMPATĂ a REACȚIILOR NEGATIVE, ca pe un acrobat, la 10 de metri deasupra solului, într-un balans precar și fără antrenament. 


Critici continue, pe care le simți ca pe un atac invaziv repetat, care te împing către pragul izbucnirii. 


Lipsă de susținere, reiterată, care te îndreaptă, aproape inevitabil, spre punctul de a renunța. 


Și, DIN PĂCATE, oricât de confortabil ar fi statutul de VICTIMĂ, de țintă a tuturor acestora, DUALITATEA INERENTĂ A NATURII UMANE nu te absolvă nici pe tine, de CALITATEA CORELATIVĂ A CĂLĂULUI în rolul căruia  intri și tu, inevitabil. 




Niciodată nu ești doar la un capăt al SABIEI - ești, pe rând, când în fața vârfului lamei, când cu mâna încleștată pe mâner. 




Oricât ți-ai dori să fii un INOROG, și poate structura ta sufletească are această întruchipare, când ești sfâșiat de gheare ascuțite și mușcat de colți lacomi, puritatea este oricum întinată și forța interioară este convertită din lumină într-o apărare feroce care poate depăși limitele atacatorului...


Iar SURSA acestor LUCRURI - MĂRUNTE, în esență, oricare ar fi gradul lor de intensitate, și oricare ar fi gradul percepției tale - minore sau explodând în dimensiuni hiperbolice - NU ESTE ÎNTOTDEAUNA CELĂLALT. 


Câteodată SURSA CEA MAI NEÎNDUPLECATĂ EȘTI CHIAR TU! 




Imagine: Viața - Viața constă în 2 zile, una pentru tine (favorabilă ție) și una împotriva ta. Așa că atunci când este pentru tine nu fi mândru și necugetat, și când este împotriva ta, fii răbdător, pentru că ambele zile sunt un test pentru tine. Imamul Ali.


UN CALCUL SIMPLU: 


- Cu măsura cu care am judecat, voi fi judecat și eu; 


- Chiar sunt dispus că mă năpustesc asupra celuilalt pentru o frază care poate nici nu înseamnă ce cred eu că înseamnă, chiar sunt dispus să distrug într-o secundă tot ce am clădit împreună în timp?


Este chiar atât de grav ce a făcut sau nu a făcut, ce a spus sau nu a spus, încât să anulezi tot ce a făcut sau a spus bun, plăcut, benefic, în trecut? 


Poate da. Poate este justificat. Poate ai câștiga procesul moral ipotetic intentat. 


Dar nu ai fost, poate, și tu, de cealaltă parte, în trecut? 


Și ți s-a iertat. Și ți s-a trecut peste ce ai făcut sau spus. Și poate acest lucru a fost făcut cu tact, cu finețe. Poate chiar atât de delicat, încât să nici nu-ți dai seama, sau să îți fie menajat orgoliul propriu. 


Poate te mai gândești încă o dată. 


Poate este ceva peste care nu poți sau nu vrei să treci. Posibil. Sau poate nu. 


Poate este mai bine pentru ambele părți să meargă în direcții diferite. Poate au lumi paralele. Cu alte valori. Poate viziunile de viață sunt iremediabil opuse. Poate punctele de vedere esențiale se resping natural și nu pot fi atrase forțat într-o zonă de armonie, de coabitare. 


Sau poate că fiecare ar trebuie să renunțe la ceva și să accepte altceva. Al lui. Personal. Despre care s-a hotărât ferm că trebuie să fie într-un anumit fel. 


Nu știu. 


- Toate aceste lucruri mărunte:


Este percepția mea corectă?  


Reacția mea (interioară sau exterioară) - ce rezultat va genera?  Voi avea de pierdut sau de câștigat? Și, în primul rând este justă? 


Starea mea de bine - vreau să mi-o păstrez și să o strălucesc asupra celor dragi mie, sau accept să mi-o erodez pentru o trivialitate și să rămân într-o tristețe, enervare, iritare, nemulțumire, tensiune pentru tot restul zilei, sau poate - în doze mici, pentru tot restul vieții? 


Mă las sau nu distras de la scopurile mele majore, de la atitudinea mea pozitivă și de la energie mea bună din cauza unor lucruri mărunte?


SUNT TOLERANT SAU INTOLERANT - toleranță nu înseamnă neapărat slăbiciune - LA LUCRURI MĂRUNTE? 


Un Calcul Simplu - Gândirea bazată pe un orizont plin de posibilități, Gândirea de ansamblu, Cuprinderea Imaginii Mari, a Întregului Ecran, cred că îmi va da Răspunsul Corect. 


Cred...


Posibil... 


Când ești angajat și dedicat drumului către ceilalți, către tine, către iubire, către împlinire, către scop, nu prea mai ai timp de lucruri mărunte...


Fii stăpânul lucrurilor mici care te irită și păstrează-ți energia pentru lucrurile mari, care merită. Nu muntele care se află în fața ta te epuizează, ci găruntele de nisip din încălțările tale. - Robert Service.

Photo by Omid Armin on Unsplash

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Sunt iubire... Și iată-ți lecția...


Sunt iubire, îmi spun - și iubirea îmi spune: 

Cum ai devenit eu? Cum m-ai găsit?

Cum arăt? Sunt frumoasă?

Te-am căutat eu? Tu m-ai primit? 



Sunt iubire. Iar ea râde: periculoasă

Sunt eu.

De mine se feresc 

Inimile cele mai bune

Lacomă sunt... și pretențioasă.



De ce? – o întreb. 

Pentru că eu cred

Numai în mine.

Și de mine nu vei mai scăpa, 

Buze naive,

Oricât ai încerca,

Toată viața ta. 



Cer tot. Ofer tot. 

Nu ai voie însă, să pui nimic în loc, 

În locul meu:

Nici gelozie, nici frică, nici ură...



Ești iubire - mi - declari, 

Dar nu ești ceea ce pari: 


Avid îți posezi ființa iubită:

Gânduri și voință, gură

Le vrei ale tale, clipă de clipă,

Trup, sentimente și chip.

Ale tale toate. 

Nimic

Nu lași să îți scape

Poftei tale cupide.



Cuvinte, cuvinte, cuvinte...

Surîzi uimit? 


Dar când

Ai renunțat

Să recunoști ce ai primit:

Tandrețe, mângâieri și șoapte

Nu tot tu erai? 




Dar când încrâncenat

Rănești și minți

Era altcineva? 


Dar când 

Sfioasă, noaptea, 

Cu inima-n dinți,

Iertarea ei 

Vrea să te-atingă

Iar tu crud o respingi. 

Nu vrei iertare: 

Pe cine iubim cel mai mult

Rănim cel mai tare. 



Iubire sunt... iar tu, iubire

Ești vinovată

De tot ce mă acuzi.

Vrei doar să te scuzi

Și-arunci asupra mea

Tot ce, nerușinată

Și-nșelătoare ce ești

Lași în urma ta.




Iubire sunt eu ...

Iubire vie

Vibrantă și nebună.

Însângerată lună

Ești tu.

Mie viața-mi e garanție

Pentru iubirea mea.

Peste tenebre soare luminos

Sunt eu,

Puternic, generos.



Și iată-ți lecția: 

Nu, nu eu sunt tu

Ci tu traiești prin mine,

Și chiar devoalată-ți intenția

Tot te iubesc, 

Iubire. 

Photo by Crystal Shaw on Unsplash

luni, 18 aprilie 2016

NO VACANCY


- Trebuie să fac urgent ceva, simt că trebuie să schimb ceva, urgent, și nu știu ce. 


- Ce? 

Cei doi prieteni stăteau pe terasa unei benzinării, bându-și cafeaua la o oră foarte matinală. 


Puțin zgribuliți, puțin adormiți. Dormiseră la un motel ieftin, iar acum neonul No Vacancy (nu mai sunt camere libere- n.a.) clipea intermitent la numai câțiva pași de ei. 


Nu reușiseră să doarmă prea bine. Toată noaptea fuseseră treziți de zgomote din camerele alăturate - muzică, gemete, scandal, țipete, sirene. 


- Știai că NO VACANCY înseamnă nu doar că spațiul este ocupat, că nu mai sunt camere libere, ci și că hotelul/motelul respectiv nu are disponbilitate nici pentru închiriere, depozitare sau angajări? 


- Te-ai tâmpit? Toată lumea știe asta!


- Stai puțin - încă nu știi ce vreau să spun! Dacă ai înlocui hotelul cu mintea? 


- Cum adică? 


- Ok. Cu mintea, cu disponibilitatea ta sufletească, cu opțiunile pe care (crezi) că le ai la dispoziție, cu variantele la care încă nu te-ai gândit...


- Ușor, ușurel! Ți-ai umplut mintea până la refuz, nu mai primește nimic? Și clienții, să zicem, cine ar fi? 


-Clienții? 


- Da, clienții, cei care opresc în dreptul motelului și vor să intre din diferite motive. Cine ar fi? Ideile salvatoare, inspirația, șansa, sau..? 


(Nivel conștient: Gânduri și percepții Conștiință în stare de veghe; Nivel preconștient/subconștient: 
Amintiri și cunoștințe/informație depozitată; Nivel subconștient: Aici depozităm fricile, fobiile, sentimentele, gândurile, impulsurile și amintirile inacceptabile (pentru nivelul conștient), cum ar fi sentimente de durere, frică - anxietate sau conflict: psihologul Carl Jung a numit acest nivel Subconștient Colectiv.)


- Nu știu. 


- Nu știi? Cum ți-a venit gândul ăsta, dacă nu știi? Nu știi, nu îl poți descrie?


- Nu știu. Mi-a venit pur și simplu. Poate n-ai observat, dar înainte să îmi aprind țigara, am ezitat puțin, am făcut o pauză, pentru că am văzut NO VACANCY licărind. 


Și, în plus, mi-am dat seama că în momentele de oboseală puternică, când se adună mai multe nopți nedormite, când sunt privat de somn timp mai îndelungat,și, în același timp când sunt afară - în sensul nu în interior, nu într-un imobil, într-un spațiu închis - și când sunt plecat pe drum, fie mi se blochează mintea și pur și simplu nu mai pot gândi, fie mi se deschide total, brusc, dintr-o dată - poc! - mă izbește un adevăr atât de evident, care până atunci mi s-a refuzat, nu s-a lăsat văzut, nu s-a lăsat perceput, a fost așa, în ceață, cumva ca o siluetă în spatele unei cabine de duș, pe care nu o poți distinge printre picăturile de apă și aburi, deși îți pare atât de cunoscută și ești pe cale să constați cu surprindere că ...



- Chestia asta cu dinstanța pe care o pui între spațiul familiar - acasă, la prieteni, serviciu, etc, starea de atenție și alertă pe care ți-o impune deplasarea prin necunoscut și nou, mă ajută și pe mine câteodată să mai observ ceva ieșit din comun, e drept ...- auzi, tu îți dai seama ce vorbim noi la 6 și ceva dimineața? 


- Îți spuneam că trebuie să schimb ceva, urgent - continuă, parcă ignorând total remarca precedentă și reluându-și șirul gândurilor - și am impresia cumva că m-am apropiat destul de mult de sursă.



- Așa, și? - abordase o mină ușor plictisită și ironică, sub care încerca să își mascheze interesul care i se trezise subit, pentru că sub aparența de nepăsare și nonșalanță, și celălalt tânăr era frământat de aceeași nesiguranță care pândea discret, în umbre, în fiecare zi, arătându-și câteodată pentru doar câteva secunde chipul vag amenințător.


- Știi acel sentiment incert, imediat după ce te-ai ridicat din pat, ai avut un vis destul de straniu, și - deși ar fi trebuit să te sperie, poate chiar să te îngrozească, simți că ești pe cale să te trezești, îți împingi limita curajului încă o treaptă mai sus și nu te oprești din visat, pentru că știi că ești exact în acel punct când vei vedea și vei afla ceva foarte important, în egală măsură de important pe cât de periculos este? 


-  Exact acel sentiment l-am avut acum câteva momente, numai că sunt treaz, sunt conștient și mă sperie de-a binelea!


Să presupunem că eu, sau viața mea, sau psihicul meu suntem un motel. 

- Viața ta de până acum? 


- Da, nu știu, poate. 


Așa. Eu, să zicem, pe scurt. Eu sunt un motel. Ok. 

Și până acum au intrat în mine, în motel, tot felul de persoane. Să spunem că persoanele au fost identități ale mele, în timp. 


- Au intrat, au plecat, au revenit. 


- Exact. Au intrat, au plecat, au revenit. Da. Eu sunt motelul, da? Deci eu sunt și fiecare cameră, care vede tot ce se întâmplă înăuntru, mai mult sau mai puțin reprobabil, sunt și fiecare client, care nu vede ce se întâmplă în altă cameră, dar poate aude sau ghicește, eu sunt și managerul, care consideră unii clienți mai mult sau mai puțin plăcuți sau memorabili, trebuie să rezolve și problemele care apar...


- Unde vrei să ajungi? 


- Vreau să ajung la situația în care mă găsesc eu, motelul, acum. Ai prins ideea, nu mai detaliez. 

Ce mă interesează, ce m-a izbit și m-a trezit este acest NO VACANCY, care mi se întâmplă mie, motelul, chiar acum, și care contrastează prea puternic cu lumina zilei, care este pe cale să se intensifice, să aducă o claritate matematică asupra mea, iar neonul de la NO VACANCY a rămas în continuare aprins. Înțelegi? 


- Ooooo, ... nasol. 


- Exact. Foarte nasol. 

Este exact ca și cum m-aș fi trezit din vis, sunt în siguranță, mi-am dat seama că e doar un vis, însă visul continuă și în realitate. Și chiar dă semne că a reușit să acapareze realitatea și chiar mai are puțin și o va înlocui. 


NO VACANCY înseamnă în acest moment că în mine, motelul, au rămas blocate pentru a nu se mai schimba nimic și camerele și managerul și clienții. 


NIMENI NU MAI INTRĂ, NIMENI NU MAI IESE. 


Și atunci, ce se va întâmpla? Voi rămâne un motel plin, care nu va mai primi pe nimeni. Camerele mi se vor deteriora. Clienții nu vor mai avea acces la hrană, la apă, la comunicare. Ușile sunt închise. Ferestrele sunt închise. 


Eu sunt închis. ÎNCHIS TOTAL. 


- Și ce vei face? 


VOI TRAGE DIN PRIZĂ CABLUL CARE ALIMENTEAZĂ NEONUL NO VACANCY. 


( Prețul libertății este pur și simplu a alege să fii, eliberarea este în minte.)


Și, zâmbind, îi întoarse capul prietenului său către neonul No Vacancy, care cu doar câteva secunde mai înainte se stinsese: 


- Tocmai mi-am înfruntat cea mai mare frică! 




- Și acum, dacă ai renunțat să mai fi motelul acesta horror, '' închis total '', ce vei fi? - îi răspunse, la rândul lui zâmbind. 



- VOI FI LEGENDA MEA PERSONALĂ!


("Fiecare ființă umană are o legendă personală care să fie împlinită, și acesta este motivul nostru de a fi în această lume. Această legendă personală se manifestă în entuziasmul nostru pentru sarcina de a o împlini."  - Paulo Coelho)



- Și care este legenda ta personală? Cum de te-ai trezit acum, la cafea, că ți-ai aflat legenda personală, despre care îmi vorbești de atât de mult timp? Și cum ești sigur că asta e, dacă tot văd că nu vrei să o dezvălui! Ai devenit, așa, în câteva secunde, din motel, legendă?!


- Vezi tu, a avut loc o polarizare inversă. Prin eliberarea de acea frică teribilă, tot acest sentiment insistent de a schimba ceva urgent s-a transformat într-o liniște și pace interioară pe care doar credința neclintită în ceva ți-o poate da. 


Și cum transformările de esență nu pot surveni decât în planul lui a fi, am ales să fiu.


Din momentul în care am ales să fiu legenda mea personală, ea își va găsi calea către mine.


Nu mă întreba cum se va întâmpla acest lucru, nu mă pune să îi dau un nume precis, pur și simplu știu și sunt. 


- Cum zici tu... Eu văd lucrurile mai simplu: te gândești ce vrei, te hotărăști, apoi te apuci de treabă până când reușești. 

Oricum, e complicat. A fost alegerea corectă sau nu?  Poate trebuie să renunți și să încerci altceva. Poate nimic nu e întâmplător, poate unele lucruri sunt pur și simplu întâmplătoare. Hazard. Fără o semnificație sau ordine anume. Nu știu. 


- Nu sunt cuvinte mari, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a arătat calea și mi-a zâmbit primul pas pe această cale, în această dimineață, într-un mod cu totul neobișnuit...


Hai să mergem. Avem un drum lung de făcut, adăugă bine dispus și se ridică energic de la masă: 

Fac cinste! 


( Câteodată nu îți poți afla sinele adevărat până când nu te dezbraci de, până când nu te desparți de lucrurile despre care tu crezi că te definesc. Dacă ți-l faci pe Dumnezeu partener și îți deschizi mintea și inima către Scopul Lui pentru Viața Ta, îți vei da seama de adevărata ta valoare. Și cel mai important, începi să te vezi astfel cum Dumnezeu te vede în momentul în care recunoști: Da, într-adevăr posed capacitatea de a atinge succesul pe care mi-l doresc!


Fă zi alegerea!/ Alege ziua de azi!)

Photo by Jon Tyson on Unsplash

miercuri, 13 aprilie 2016

MOJITO LOUNGE BEATS - Un presentiment al verii minunate: BUCURIE, LIBERTATE, ENERGIE



Ascult Mojito Lounge Beats. 

Simt o energie năvalnică. Este o zi superbă de primăvară. 

Este atât de multă energie în jurul meu, atât de multă bucurie, atât de multă poftă de viață. 


Îmi las imaginația să presimtă relaxarea și sentimentul pozitiv, tonic al verii, în cele mai vii, în cele mai vibrante culori: 


Deja pot auzi valurile mării spărgându-se într-un ritm hipnotic de țărmul pe care nisipul fin strălucește în luciri diamantine perfecte. 


În curând voi plonja și voi spinteca viguros unduirile învăluitoare ale apei - un braț, încă un braț, până la epuizare. 


Inspir profund, mă scufund, țâșnesc către suprafață, expir zgomotos, îmi eliberez plămânii într-un suflu puternic, pentru a mă îndrepta din nou către adâncurile turcoaz.


Tot ce mă invadează acum, la fel de constant și de plăcut ca ritmul muzicii - lounge beats - este un sentiment de mulțumire și de satisfacție, un zâmbet parcă nesfârșit, un dans interior al emoțiilor pozitive aliniat la ritmul universal crescând și pulsând în mine, ritmul verdelui nebun care mă înconjoară, mai exploziv și chemând la libertate și defulare, cu fiecare secundă care trece. 

 Trezire, Aliniere, Activare, Ascensiune.


Vara minunată..


Soarele, cea mai veche zeitate, soarele - lumină, căldură, siguranță, veselie, viață, îl simt crescând în mine. 


Este o trezire care vine de undeva, de foarte departe, dintr-o sursă atavică, ancestrală, este bucuria renașterii naturii, este bucuria renașterii naturii umane solare, bune, benefice, luminoase. 


Este bucuria iubirii, este bucuria recunoștinței, este aprecierea pe care o îndrept către eternul feminin, regenerator, generos și frumos în intuiția și farmecul ei, al femeii. 


Femeile inteligente au fost dintotdeauna vindecătoare.

Fragilitate, eleganță, tact, frumusețe, stil, putere, grație. 

M-aș transforma în totem, și mi-aș dezlănțui energia nestăpânită: 


Aș fi un vultur liber și m-aș avânta către cer, pentru a plonja apoi fulgerător, din înălțimi, către apele pământului. 


Mi-aș lăsa forța interioară să exulte într-un galop nebunesc: 


Apoi mi-aș lăsa puterea consumată să se reîncarce maiestuos în fiecare mușchi alert al misterioasei pantere: 


MOJITO LOUNGE BEATS


Dansăm până dimineață. 


Suntem relaxați, râdem. 


Viața e frumoasă. 


Pentru că noi credem acest lucru. Pentru că vrem să fie frumoasă. Pentru că putem să o facem frumoasă...


Ascult Mojito Lounge Beats. 


Simt o energie năvalnică. Este o zi superbă de primăvară. 


Simplu. Mă simt pur și simplu foarte, foarte bine. 


Nu trebuie să caut, nu trebuie să chem un motiv, această atât de plăcută zi de aprilie, acest presentiment al verii minunate, mă atrage într-un entuziasm al unui sentiment extrem de plăcut, de asemenea: GÂNDURILE POZITIVE ATRAG OAMENI POZITIVI, SITUAȚII POZITIVE ȘI LUCRURI POZITIVE. 


"Devenim ceea ce gândim" - Buddha


Nu voi lăsa să îmi umbrească nimic această lumină interioară. 


Pentru că este o lumină care vine din interior, chemată de lumina și energia din exterior. 


Dă-ți voie ca BUCURIA, LIBERTATEA și ENERGIA care sunt în tine să iasă la suprafață, să te inunde cu vibrațiile lor benefice. 


Pur și simplu dă-le voie. Sunt chemate de energia bună care este în jurul tău. 


Iar apoi te VEI GÂNDI, FĂRĂ NICI UN EFORT, LA LUCRURI care îți aduc BUCURIE, LIBERTATE și ENERGIE. 



EU CRED CĂ TU POȚI, ȘI ÎȚI MULȚUMESC CĂ AI FOST DISPUS/Ă SĂ ÎNCERCI ȘI ÎȚI MULȚUMESC CĂ AI REUȘIT!


CREDE ÎN TINE ÎNSUȚI/ÎNSĂȚI și va veni o zi când CEILALȚI NU VOR AVEA ALTĂ ALEGERE DECÂT SĂ CREADĂ ÎMPREUNĂ CU TINE.

Photo by Hessam Hojati on Unsplash

miercuri, 6 aprilie 2016

FILOZOFII DE VIAȚĂ. EXEMPLE. ÎNTREBĂRI.


Cât de multe pot înțelege dinVIAȚĂ?

Pot înțelege viața? Dacă mă preocupă astfel de întrebări, de unde să încep?

Să încep prin a citi filozofie? Sunt atât de multe variante, atât de multe adevăruri axiomatice contradictorii... Nu cred că pot găsi răspunsul acolo.

Asta, dacă nu sunt filozof. Și nu sunt.

Sunt însă multe idei utile, interesante, surprinzătoare, sunt multe repere care te pot ajuta - este ironic, nu-i așa - să îți construiești o filozofie de viață.

Filozofia de viață - este întrucâtva redundant, pentru că filozofia înseamnă concepție generală, noțiuni și idei despre LUME, VIAȚĂ, REALITATE.

Există DUMNEZEU?

Da - răspunsul meu.

VISURILE pot deveni realitate?



Cheloo, pe care îl apreciez pentru inteligența, originalitate și curajul lui, spune: 

Orice vis devine realitate, daca esti tampit
Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit.

Răspunsul meu: Da - visurile devin realitate. Contrar ideii aparent mizantrope din cele două versuri - mizantropism  care i-a fost aplicat ca etichetă pe nedrept de multe ori, eu cred doar că este crud de realist și un atent observator al naturii umane- idee care  în cele mai multe cazuri redă cu acuratețe o realitate crudă și tragică în același timp, nu în toate cazurile însă -  el este cel mai relevant contraexemplu: a visat ( bine, nu știu cum visează Cheloo, cred că mai exact ar fi și-a propus) să facă ce face de peste 20 de ani, a început imediat ce a știut ce vrea să facă și a făcut  acel lucru, pe care îl face foarte bine și în prezent. 



François Truffaut și-a găsit în cinema scăparea de o viață de familie nesatisfăcătoare, la vârsta fragedă de 8 ani.

Atunci a avut această minunată șansă în care cred și pe care o calific ca un reper esențial pentru filozofia de viață a unei persoane: REVELAȚIA.

Atunci a văzut primul film: Paradis Perdu (Paradise Lost).

Atunci a început OBSESIA lui: FILMUL. 

Chiulea frecvent de la școală și se strecura în cinematografe, pentru că nu avea bani de bilet. 

După ce a fost exmatriculat din mai multe școli, la vârsta de 14 ani a decis să se EDUCE singur. 

2 din SCOPURILE sale academice, începând din acel MOMENT DECISIV,  au fost să vadă 3 filme pe zi și să citească 3 cărți pe săptămână. 

DORINȚA OBSESIVĂ i-a determinat și HOTĂRÂREA FERMĂ referitor la CINE ESTE și CE VA FACE PENTRU TOT RESTUL VIEȚII. 

Este autorul teoriei autorului  ( auteur theory) - filmul reflectă viziunea creativă personală a regizorului, astfel încât, deși procesul producției unui film este un proces '' industrial '', vocea creativă a autorului trebuie să fie suficient de distinctă astfel încât să strălucească dincolo de interferențele întregului proces. 
Regizorul folosește astfel camera de luat vederi ca pe un instrument creativ, la fel cum scriitorul folosește penița. 



Lucrecia Martel este un regizor argentinian, lesbiană. Dacă o veți descoperi, veți descoperi și o viziune extrem de delicată, de fină, despre sufletul femeii, despre viața de zi cu zi, despre dorință, tristețe, conversație, credință, despre universul familiei și al sensibilității, provocărilor feminine, evadării, renunțării, speranței, dragostei și înstrăinării.

A studiat la Avellaneda Experimental (AVEX) , apoi la National Experimentation Filmmaking School (ENERC) în Buenos Aires. Pentru că universitatea ale cărei cursuri le urma a fost închisă din lipsă de fonduri, a decis să se EDUCE singură: '' Am văzut filme, am citit cărți, am scris. Am fost o MINTE LIBERĂ, pentru că  A TREBUIT SĂ FIU.''

Dacă v-am stârnit curiozitatea, citiți despre ei și vedeți-le filmele.

Truffaut: Les Quatre Cents Coups, La femme d'à côté - primul și penultimul film.
Martel: La Cienaga, La Nina Santa, La Mujer sin Cabeza.



Mike Tyson s-a născut în Brooklyn, New York. Până la vârsta de 13 ani, crescând într-un cartier cu o rată a criminalității foarte crescută, fusese arestat de 38 de  ori. Prima lui luptă a fost un un adolescent mai mare decât el, care îi maltratase un porumbel.

Motivele principale ale confruntărilor în care se arunca fără ezitare erau vocea lui pițigăiată și bâlbâiala/gângăveala lui. 

După ce a fost descoperit de un consilier pentru centrele pentru minori, fost boxer, care i-a remarcat talentul și abiltățile native, a devenit cel mai tânăr campion din istoria boxului, la 20 de ani, neegalat vreodată, la categoria grea, pentru versiunile  WBC, WBA și IBF. 

Într-un film - documentar HBO despre viața lui, țin minte cum Mike relata că la o vârstă foarte fragedă se uita TOATĂ ZIUA la meciuri de box, studiind cu PASIUNE și DEDICAȚIE TOTALĂ fiecare mișcare a marilor glorii ale boxului din trecut.


ÎN FIECARE ZI. TOATĂ ZIUA. 



Antonio Banderas își dorea să devină fotbalist profesionist, dar visul lui a fost spulberat când, la vârsta de 14 ani, și-a rupt piciorul.
Cariera de actor a început la 19 ani, când lucra într-un mic teatru. 

A câștigat notorietate printr-o serie de filme al căror regizor a fost Pedro Almodóvar, între anii 1982 și 1990.

Notorietatea internațională a dobândit-o în filme de primă importanță la Hollywood, începând cu rolul principal al peliculei din 1995, regizată de Robert Rodriguez, Desperado.


Este o replică pe care nu o pot uita, din Desperado, când vorbește cu puștiul care transporta droguri în chitară, arătându-i câteva acorduri, și învățându-l să aibă degetele relaxate, pentru a mângâia muzica afară din chitară:


Practise every day, kid! All day!


Exersează în fiecare zi, puștiule! Toată ziua!

EXEMPLU MEU DE FILOZOFIE DE VIAȚĂ? 

1. EVENIMENT

2. REVELAȚIE

3. HOTĂRÂRE

3.5 Practise every day, kid! All day!

Photo by Giammarco Boscaro on Unsplash

vineri, 1 aprilie 2016

Humani nihil a me alienum puto & UNICITATEA


"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 


( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)


Esența acestei maxime este esența precursorilor umanismului, esența spiritului Renașterii. 

Terentius îndeamnă la RENUNȚAREA la EGOISMUL imanent, la centrarea atenției asupra celuilalt, care este om, ca și tine, îndeamnă la toleranță, la acceptare, la înțelegere, la înțelepciune, la empatie și la apartenența proprie, la apartenența ta și a celuilalt la acest sublim numitor comun, al umanității. 

Cred, însă,  că UMANITATEA NU POATE FI ÎNȚELEASĂ, NICI PRACTICATĂ, ÎNAINTE de ÎNȚELEGEREA INDIVIDUALITĂȚII.


Ești atât de diferit față de ceilalți.


UNICITATEA este AMPRENTA TA PERSONALĂ.


Sau poate nu atât de diferit pe cât crezi.

Poate așa ți s-a spus, că nu ești diferit, că nu ești decât un om ca oricare altul.

Și atunci, poate, ai încercat să devii un om ca oricare altul.

Și pendulând între a fi cum te simți, diferit, în mod natural și  încercările de a imita modalitatea de diferențiere a altora, al căror fel de a fi diferit îl găsești mai atractiv, mai demn de admirație decât felul tău, ai constatat cu surprindere că și ei simt frică, rușine, furie, bucurie.

Da?

Și tu  simți frică. Dar altfel.

Și tu  simți rușine. Altă reacție, însă.

Și tu simți furie. Declanșată de alți factori.

Și tu simți bucurie. Generată de alte reușite, în domenii care te interesează

Ca orice alt om.

DAR LE SIMȚI DIFERIT FAȚĂ DE ORICE ALT OM.


"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 


( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)


DRUMUL TĂU ESTE DIFERIT.

STRUCTURA TA INTIMĂ, compusă din traseul de viață, amintiri, evoluție și involuție personală, entuziasm și decepție, tristețe și speranță, descoperiri și sentințe existențiale, pe care apoi le invalidezi sau disprețuiești, sau care îți sunt confirmate și întărite ulterior de evenimente, întâlniri și întâmplări cu impact major, pozitiv sau negativ, STRUCTURA TA INTIMĂ ESTE UNICĂ. 

Ești IREPETABIL, dragul/draga mea. 

Nici o altă ființă din univers NU ARE FRUMUSEȚEA TA, nici o altă persoană NU ARE ORIGINALITATEA TA - IAR ACEASTĂ CARACTERISTICĂ UMANĂ, A UNICITĂȚII, ÎMI ESTE CEA MAI APROPIATĂ DIN TOT CE ESTE UMAN. 

Fii LIBER CA APA, fluid și flexibil ca mișcările ei relaxate și imprevizibile, fii UNIC ca valurile ei sinuoase și PUTERNIC ca acel calm nemișcat al undelor care se poate transforma într-o spectaculoasă multicoloră cascadă sau într-un uragan devastator!

Lasă-ți respirația purtată de MIRACOLUL AERULUI, care este VIAȚĂ și mediul impulsurilor tale de gânduri, magnetul și convertorul dorințelor tale către Dumnezeu  - Universul, lasă-ți respirația să exulte într-o RĂSUFLARE UȘURATĂ - indiferent ce se va întâmpla, EU SUNT EU, am DREPTUL SĂ FIU EU ȘI VOI FI CINE SUNT, CINE SIMT CĂ SUNT, CINE INTUIESC CĂ TREBUIE SĂ FIU!

Lasă-ți FOCUL pasiunii să te mistuie până la ultima mitocondrie a ultimei celule a ființei tale, să te purifice, să ARDĂ toată ezitările, toate durerile, toate fricile, toate dezamăgirile, toată nerăbdarea, tot chinul interior, toate zilele de dorințe intense și frustări mistuitoare, toate rușinile și ascunzișurile, toate suspiciunile și spaimele, lasă-l să te purifice prin FLAMA PASIUNII DIN CARE SE NAȘTE IUBIREA - AGAPE ȘI LEGENDA PERSONALĂ!


Fii PĂMÂNT, îmbrățișează tina din care ai fost creat și în care te vei întoarce, ca eterna sursă roditoare a vieții și a înnoirii solare! 


Fii METAL, fii oțel indestructibil, fii VOINȚĂ de adamantium, fii tăiș neiertător pentru spectrul insistent al iminenței eșecului!

Fii IMAGINAȚIE sălbatică și dezlănțuită!

Dă-ți voie să VISEZI și să ACȚIONEZI în direcția visului tău nebunesc!

Fii CURAJ!

FII OM!

DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI, SĂ FII IERTĂTOR, SĂ FII ÎNFRÂNT, DĂ-ȚI VOIE SĂ REUȘEȘTI, FII VICTORIE ȘI SATISFACȚIE, FII ORICE ȘI ORICINE CREZI CĂ POȚI SĂ FII!

NIMIC DIN CE VREI SAU CINE EȘTI, SAU CINE VREI SĂ FII NU ESTE ÎN AFARA NATURII UMANE!

NIMIC! 

MULȚUMEȘTE DIVINITĂȚII PENTRU UNICITATEA TA ȘI SĂRBĂTOREȘTE-O ÎN FIECARE ZI! 

Abia ATUNCI vei putea ÎNȚELEGE ȘI SĂRBĂTORI și UNICITATEA ȘI UMANITATEA CELORLALȚI!

Photo by Alejandro Cartagena 🇲🇽🏳‍🌈 on Unsplash