Dacă viața ta s-ar sfârși mâine, vei fi trăit o viață care să conteze cu adevărat?
Un exercițiu interesant este să îți imaginezi dacă mâine nu ai mai fi, câți oameni ar veni la ceremonialul tău final...
Ce ar spune despre tine, care ar fi amintirea ta, câți ar spune lucruri frumoase despre tine și câți nu?
Din când în când ar putea fi oportun să ne gândim ce lăsăm în urma noastră...
De câte ori am reușit să fim generoși? De câte ori am putut ierta? De câte ori am încercat sau am reușit să facem bine?
Cât de mult ne-am implicat, cât de mult am ajutat, cât de mult am contribuit?
Cât de mult rău am făcut, cu voie sau fără de voie, cu gândul, cu cuvântul sau cu lucrul?
Câți oameni am jignit? Cât de grav i-am umilit și devalorizat? Oare au reușit să ne ierte sau rănile au fost atât de adânci încât dispariția noastră nu le va aduce pe chip nici o reacție, poate cel mult o tresărire indiferentă?
Cât și cum vom trăi în memoria afectivă a celorlalți?
Care este moștenirea noastră?
Și noi, noi am reușit oare să ne fi trăit viața pe care ne-o dorisem? Am reușit oare să oferim și celorlalți viața pe care și-au dorit-o?
Câte regrete avem dacă azi ar fi ultima zi? Cât de mult ne-am mai supăra pentru lucruri mărunte, atât de neînsemnate?
Oare nu am fi avizi să ne bucurăm de fiecare clipă, oare nu am îndrăzni mai mult, oare nu am fi mai deschiși, mai liberi și mai frumoși?
Oamenii care au fost în situația de a simți acest prag, între a fi și a nu fi, cât de mult s-au schimbat, cât de diferit au privit viața lor și oamenii... Cât de recunoscători au fost apoi pentru fiecare zi, cât de intens și-au trăiat viața după acel moment critic...
Este nevoie de un astfel de șoc ca să ne reinventăm?
Este atât de scurt timpul pe care-l avem pe pământ... atât de scurt... atât de efemer și de fragil...
Dacă ne-am trăi viața azi ca și cum ziua de azi ar fi ultima... Am avea în permanență în fața noastră responsabilitatea unei vieți frumoase, intense și bune...
Mult timp m-a înspăimântat prima parte a acestei afirmații: '' Trăiește-ți ziua de azi ca și când ar fi ultima '', această afirmația din cartea lui Og Mandino - "Cel mai celebru vânzător din lume", pentru că simți cum te cuprinde panica în momentul în care la începutul zilei ai gândi că ar putea fi ultima.
Partea a doua a afirmației este însă o încununare a acestei înțelepciuni, este o liniștire eliberatoare și o răsuflare ușurată de mulțumire: '' Dacă totuși nu a fost ultima ta zi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru încă o zi din viața ta și bucură-te din suflet! ''
Cum vei fi ținut minte?
Cum îți pregătești posteritatea? Vei fi doar un fir de praf spulberat de vârtejul vieții printre atâtea alte fire de praf?
Sau vei trăi mai departe prin oameni? Cuvintele tale, faptele tale, iubirea ta, pasiunea ta, influența ta, benefică sau distrugătoare, vor rămâne, vor dăinui?
Gândește:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu