MISTERUL ECUAȚIEI RELAȚIILOR UMANE: NECUNOSCUTE & VARIABILE

Sunt atât de multe cărți despre relațiile umane. Atât de multe cursuri. Atât de multe experiențe de viață, care generează concluzii și formule, corecte, reale, sau aproximative, incomplete și care suprind decât o fațetă a complexității incredibile a relațiilor umane; cărți, idei, cursuri, experiențe, sfaturi avizate, rău intenționate, subversive, sau eficiente, oferite din toată inima, pe care încerci să le pui în practică; funcționează o perioadă, obții rezultate concrete, după care te blochezi din nou, revii la vechile obiceiuri, decizi că nu funcționează, încerci din nou, și te pierzi la un moment dat în acest amalgam de adevăruri și rețete (pseudo) știintifice, sau îți dai seama că de fapt erau corecte, însă nu le-ai aplicat corect, nu ai fost dispus să faci efortul respectiv, sau nu ai înteles sau nu ți-au fost transmise cu exactitate și pragmatic toate instrucțiunile, nuanțele, excepțiile și soluțiile de avarie.

Multe dintre ele pornesc de la nucleul dezvoltării personale, de la înțelegerea cât mai comprehensivă a propriei persoane, pentru ca apoi, după ce se presupune că te-ai înțeles în profunzime, știi exact care sunt toate mecanismele tale interne, cum funcționezi, ce te motivează, ce slăbiciuni și puncte forte ai, care sunt oportunitățile tale de creștere și care sunt pericolele și riscurile cele mai probabile cărora vei fi expus, abia atunci să începi să îi înțelegi pe ceilalți și să te relaționezi cât mai armonios și eficient cu ei.

Sunt întrebări mari ale vieții, cărora nu le dăm deloc sau le dăm prea multă atenție:

Care este sensul existenței?

Cine sunt eu? Cine aș vreau să fiu? Pot să fiu acea persoană pe care o vizualizez ca identitatea mea adevărată? Cât timp îmi va lua ca să mă descopăr? Voi reuși? Care va fi prețul plătit?

Cât de mult pot înțelege lumea în care trăiesc? Cât de mult îmi folosește acest lucru? De unde știu dacă percepția mea este corectă?

Care este misiunea mea, rolul meu în viață?

Cât de mult sunt dispus să investesc în relațiile cu ceilalți? Cu persoanele apropiate mie, cu simple cunoștințe, sau cu oamenii pe care îi întâlnesc întâmplător și care ar avea poate potențialul unei relații extraordinare de prietenie și compatibilitate, care să dureze o viață?

Cât de mult investesc în relația cu mine ceilalți? Oare aș merita mai mult? Cine, cât și unde greșește? Ei sau eu?

Care este gradul meu de toleranță? Dar a celorlalți? Care este limita și care este costul compromisului în relațiile umane?

Pot atinge fericirea? Îl pot face pe celălalt fericit?

Sunt dispus să fac o analiză periodică și riguroasă a eficienței, corectitudinii, valorii și implicării mele în relațiile umane din care sunt o parte componentă?

Sunt atât de multe cursuri despre relațiile umane, sau cursuri care au ca obiect tehnici de inter-relaționare, în diferite arii de activitate: cursuri de trainer, coach, public speaking, comunicare, negociere, vânzări, dezvoltare personală, parenting, mindfulness, meditație, yoga, arta de a reuși în viață, arta succesului, ....

Să luăm un exemplu și să-l disecăm puțin:

 Un scurt curs de relații umane ( astfel cum a fost corectat și îmbunătățit):

Cele mai importante 7 cuvinte: Nu știu, dar voi afla.

Cele mai importante 6 cuvinte: Recunosc faptul că am greșit.

Cele mai importante 5 cuvinte: Ai făcut o treabă excelentă!

Cele mai importante 4 cuvinte: Ce părere ai?

Cele mai importante 3 cuvinte: Dacă ai dori..

Cele mai importante 2 cuvinte: Mulțumesc.

Cel mai important cuvânt: Noi.

Cel mai puțin important cuvânt: Eu.

Nu știu, dar voi afla - este preferabil să nu îți arogi statutul de atotștiutor, pentru că vei cădea în ridicol; este important să conștientizezi că nu știi ceva și să remediezi situația.

Recunosc faptul că am greșit - sunt într-adevăr, cuvinte magice, care pot repara o lovitură grea dată unei relații, și care dau dublă satisfacție: și celui față de care ai greșit, și ție, pentru că ți-ai asumat greșeala, ești corect față de tine și față de celălalt și vă dați o nouă șansă în a menține sau construi o relație armonioasă, indiferent de apropierea sau intimitatea voastră.

Ai făcut o treabă excelentă! - aprecierea sinceră, oferită pe loc, chiar și pentru un lucru minor, face minuni: cel care este lăudat se simt important, recunoscut și este motivat pentru a face o treabă și mai bună în viitor.

Ce părere ai? - pentru oricine faptul de a îi fi solicitată opinia este un gest care îl flatează, care îl valorizează și îl deschide către o comunicare reală și eficientă.

Dacă ai dori... - o abordare elegantă, care respectă dreptul și libertatea de decizie a celulilalt, o invitație care îi menajează orgoliul și îl face mult mai abordabil.

Mulțumesc - este evident unul dintre cele mai plăcute cuvinte auzului nostru.

Noi - este garanția că ai depășit pragul egoismului și te îndrepți către succes.

''Eu'' - se presupune că dacă te gândești la tine și vorbești despre tine, nu vei reuși niciodată să obții ce vrei și să influențezi - cu integritate - pe celălalt.

Iată o rețetă simplificată a succesului în relațiile umane. Oare chiar să funcționeze perfect?

Să ne uităm cu atenție la câteva din afirmațiile de mai sus:

''Eu'' este cel mai imporant cuvânt pentru fiecare dintre noi. Dacă am face o analiză a unei conversații, vom constata că este cuvântul cel mai des folosit.

În cea mai mare parte a timpului ne gândim la noi, fie că recunoaștem acest lucru sau nu.

Să presupunem că reușim să ne controlăm și să ne gândim la celălalt sau la ceilalți și să conversăm decât despre ei - decât despre acel eu ( al celuilalt) care apare într-o conversație: cât timp vei reuși să faci acest lucru? cât de mult ai reușit să faci acest lucru, de fapt, dacă ești sincer cu tine?

În realitate, eu-l apare într-o conversație echilibrată, de ambele părți, succesiv, și nu neapărat în proporții egale.

Chiar și folosind o tehnică foarte eficientă de a obține ce vrei și a îi influența pe ceilalți, respectiv : poți avea tot ce dorești în viață, dacă îi ajuți pe ceilalți să obțină ce doresc, eu-l oricum apare; în această tehnică apare chiar pe parcursul întregii conversații, numai că este rostit in conversatia interioara.

EXISTĂ TOTUȘI O ECUAȚIE A RELAȚIILOR UMANE.

Iar în această matematică a relațiilor umane sunt câteva elemente care sunt indispensabile pentru a avea măcar șansa obținerii unui rezultat corect și evitării erorilor:

Iubire.

Curaj.

Dorință de cunoaștere, dezvoltare și evoluție.

Voință, disciplină și perseverență.

Apreciere, recunoștință, generozitate, toleranță și respect.

Gândire și atitudine pozitivă.

Autenticitate și naturalețe.

Atenție, prezență și implicare.

Învățare, exercițiu și perfecționare continuă.

Soluții Feedback (Răspuns/reacție la un stimul)

Diminuarea/reducerea greșelilor

Erori Euristică Neadaptare

Cea mai bună intuiție/apreciere/estimare/presupunere Mediu nou

Bază Orientat către scop Cooperare Comunicare

Supraviețuire și reproducere Maximizarea scopurilor Maximizarea cooperarii

Deși nu vom putea cunoaște toate necunoscutele și variabilele ecuației relațiilor umane, IUBIREA este SINGURA AXIOMĂ ÎN CARE AM ÎNCREDERE. 

Photo by Octavio Fossatti on Unsplash

CUM AM '' ÎNJUMĂTĂȚIT'' ȚIGĂRILE

Fumez exact de 20 de ani: 1995 - 2015.

Până în 1995, când eram în clasa a X - a, când am fumat prima dată la un majorat, nu m-au interesat țigările. Absolut deloc.

De când am început să fumez, m-am lăsat cam de vreo două ori. De fiecare dată aproximativ un an.

După aceea, în schimb, nici măcar nu mi-am mai propus  ( cu adevărat) să mă las.

Îmi place prea mult să fumez.

Am asociat întotdeauna fumatul cu actul creativ artistic: ( vezi Henri Lebasque, La cigarette, 1921)

Cu atitudinea rebelă și noconformistă: Alain Delon - Copilul rebel al cinematografiei franceze

Cu genialitatea originalității și inovației în artă: Pablo Picasso

Sau cu nebunul curaj și intensa viziune a revoluționarului: Che Guevara

Este decât un exemplu de falsă motivație în a fuma: o pseudo - identificare cu actorul/artistul preferat, un clișeu atât de tentant al boemei pariziene de sfârșit de secol nouăsprezece, atât de drag mie: norii de fum în cafenelele și cabareturile  lui Toulouse - Lautrec, french cancan-ul, absinthe-ul... (Mauri Dance by Toulouse-Lautrec)

Ca fumător, inventivitatea de a găsi motive pentru încă o țigără este foarte prolifică: caut inspirație, aprind o țigară; mă întâlnesc cu prietenii, conversăm, râdem, mai aprindem o țigară; cafeaua este indisolubil legată de o țigară, primul lucru pe care îl faci când te trezești; aștepți în aeroport, aprinzi o țigară; ești nervos, ești supărat, ești concentrat, cauți o soluție la o problemă dificilă, studiezi, te pregătești pentru un examen, te relaxezi la o terasă pe malul mării, admiri un peisaj, ajungi la destinație după un drum lung, ai o pauză, sau pur și simplu în acest moment nu știi ce să faci cu mâinile, simți că a scăzut nivelul de nicotină în organism, începi să tușești și vrei să te liniștești, un pretext pentru a intra în vorbă: aveți un foc? încă o țigară, și de mâine le răresc; ești în club, ești la restaurant, țigarea  se potrivește perfect unui whisky on the rocks...

CUM AM '' ÎNJUMĂTĂȚIT'' TOTUȘI ȚIGĂRILE? 

Simplu: am folosit un truc foarte ingenios pentru a îmi păcăli mintea, iar rezultatul este că de la două pachete pe zi am ajuns la un pachet pe zi, și în fiecare lună voi mai scădea câte o țigară, până  când ajung la cinci -șapte țigări pe zi, și apoi mai vedem. 

TRUCUL este să găseșeti o motivație mai puternică decât sutele de așa-zise motivații pentru a mai fuma încă o țigară, pe care le identifici spontan, fără nici un efort, 

Iar MOTIVAȚIA pe care am găsit-o este o triplă combinație: SĂNĂTATE, BANI și fortificarea VOINȚEI și AUTOCONTROLULUI. 

Cum funcționează, mai exact?

Am preluat din drept principiul ficțiunii juridice și l-am transpus în soluția optimă pentru mine: 

Ficţiunea juridică, este un procedeu de tehnică, în conformitate cu care un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit deşi el nu a fost stabilit sau nu există în realitate (de ex.: situaţia în care o persoană este declarată incapabilă permanent, deşi poate sunt cazuri când ea este capabilă, are momente de luciditate, totuşi, printr-o ficţiune, interzisul este socotit permanent incapabil. Copilul conceput este socotit ca deja născut, el fiind subiect de drept.

Iată cum am gândit: dacă fumez un pachet în loc de două, care sunt avantajele mele:

1. Reduc, evident, efectele negative asupra organismului și riscurile aferente.

2. Este un exercițiu de autocontrol, de întărire a voinței, care dus la capăt îmi dă o satisfacție excepțională a disciplinei de a începe să fumez cu adevărat din plăcere, de a stăpâni viciul și a îl direcționa și dimensiona cum doresc eu, nu inversc. 

3. Este o motivație financiară suficient de puternică: anual, având în vedere că fumam puțin peste două pachete, economisesc aproximativ 7300 lei, care înseamnă un venit suplimentar de 135 euro lunar - nu este de neglijat, nu? 

Toate aceste avantaje sunt însă insuficiente pentru o motivație eficientă. Mai devreme sau mai târziu, obișnuința, nevoia corpului de nicotină, faptul că ceilalți fumează în jurul tău, sau orice alt factor mi-ar fi erodat și slăbit hotărârea și aș fi cedat. 

AICI INTERVINE FICȚIUNEA despre care vorbeam mai devreme:

PRESUPUN CĂ ACEȘTI BANI, echivalentul unui pachet, I-AM CÂȘTIGAT, ca și cum mi i-ar face cineva cadou zilnic, și îi FOLOSESC EXCLUSIV PENTRU A CUMPĂRA CEVA CARE ÎMI PLACE SAU PENTRU A FACE CEVA CARE MĂ BINEDISPUNE. 

Și atunci acești bani sunt folosiți pentru a îmi cumpăra, de exemplu o carte care îmi place, sau pentru a vedea un film bun la cinematograf, sau pentru a îmi face un abonament la o sală de sport, sau la bazinul de înot, sau pentru a plăti un masaj de relaxare  cu uleiuri aromatice, sau pentru a cumpăra un gadget de care nu aș avea neapărată nevoie, dar sunt curios și mi se pare util pentru moment, etc. 

FUNCȚIONEAZĂ, cu o singură condiție: acești bani să îi folosești exclusiv pentru orice moft, orice mică plăcere îți vine în cap, și astfel tripla motivație: SĂNĂTATE, BANI, VOINȚĂ, este plusată cu acest BONUS: MICI PLĂCERI PERSONALE. 

ESTE CA ȘI CUM CINEVA TE-AR FINANȚA ZILNIC ȘI TE-AR OBLIGA SĂ TE RĂSFEȚI CU CE VREI TU!

 ( Când de fapt tu ești propriul finanțator - dar este un joc pe care mintea ta îl va accepta foarte ușor.)

Interesantă ficțiune, nu? 

După ce voi ajunge la 5 - 7 țigări, îmi voi fi asigurat o primă lunară motivațională pe viață de 1000 de lei. 

Hmmmmm..... sună bine....

Unele dintre cele mai mari plăceri ale vieții vin din cele mai simple lucruri....

Photo by Katarzyna Urbanek on Unsplash

GRECIA FASCINANTĂ - partea a doua

τιρκουάζ νερά της θάλασσας - Apa turcoaz a mării. 

Marea este un androgin magic, este tatăl, mama, iubita, iubitul, copilul, puterea și slăbiciunea.

άνδρας și γυναίκα ( pronunțat andras și ghineca) - bărbatul și femeia.

Marea este geneza grecilor. 

Marea este atât imaginea lui Poseidon, zeul grecesc al mării, cu temutul lui trident, simbolul puterii și al supremației, al furiei distrugătoare și puterii de neînfrânt a valurilor, cât și 

o femeia frumoasă și atrăgătoare. 

Înotând în marea de smarald, valurile ei te învăluie într-o mișcare hipnotică, într-o îmbrățișare plină de erotism. 

Este un act de seducție foarte rafinat, o perpetuă șoaptă amoroasă, o nesfârșită tandrețe insinuantă, în mângâieri surprinzătoare, într-un dans ritmat al mișcărilor amețitoare și în atingeri de neuitat.

Dacă aș personifica Grecia și atracția pe care a exercitat-o în timpul atâtor secole, aș personifica-o în cele două imagini de mai sus, în cele două tipuri de frumusețe, voluptuoasă și suplă, statică și zvelt - suplă, în mișcare, aruncându-și mrejele bănuite, sau vizibile, pentru a atrage și pentru a genera dorința de a reveni. 

Renașterea italiană și apoi clasicimsul francez au eliberat Europa medievală de eresurile, tragediile și rugurile Inchiziției incipiente, de superstiții și ignoranță, prin readucerea la lumină a celebrării frumuseții și misterului revelat al corpului uman, a naturaleței sexualității și a idealului de armonie și perfecțiune al artei și libertății creative a expresiei ( În imaginea de mai sus - mitul androginului).

Grecia a dăruit atât de mult umanității: de la primele sisteme filozofice europene, până la fundamentele artelor liberale: artele cuvîntului (trivium): gramatica, retorica, logica, și știința numerelor (quadrivium): aritmetica, geometria, muzica, astronomia, esențialul cunoștințelor predate în Evul Mediu, textul fondator al artelor liberale find Nunta lui Mercur cu Filologia, scris de Martianus Capella, artele liberale având ca punct de pornire pe genialii greci și fiind singurul far călăuzitor al educației, științei, inteligenței și înțelepciunii, în timpuri întunecate și periculoase.

Nume care au schimbat cursul istoriei, care au influențat Europa și indirect lumea modernă, cu mult dincolo de granițele Europei: Socrate, Platon, Aristotel, Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Esop, Hesiod, Homer, Pindar, Saffo, Herodot, Tucidide, Arhimede, Aristarh, Euclid, Hippocrate, Pitagora, Alexandru cel Mare, Pericle, Solon, și pe listă sunt încă multe nume de adăugat, acoperind domenii atât de vaste: filozofie, dramaturgie, toate genurile literare, istorie, medicină, matematică, astronomie, geometrie, sculptură, arhitectură, politică, jocurile olimpice, organizare și geniu militar.

Grecii ne-au dăruit cel mai de preț dar pentru valoarea, demnitatea și libertatea unui om: democrația. 

Dacă aș alege o altă țară în care să trăiesc temporar sau definitiv, aceasta ar fi: acolo unde cerul, pământul și marea își unesc frumusețea și inspirația, într-o vegetație luxuriantă, cu o climă perfectă, care alături de bucătăria mediteraneană, și de bucuria și explozia poftei de viață dansată de Zorba Grecul, alături de liberatatea și curajul de exprimare, frumusețile naturale și artistice, comunicarea, socializarea și valoarea familiei, formează secretul longevității. 

" Sunt nu ceea ce mi s-a întâmplat, sunt ceea ce am ales să devin" - Carl Jung.

Photo by Ryan Spencer on Unsplash

GRECIA FASCINANTĂ - prima parte

Voi face abstracție de problemele prezente ale Greciei, de cauzele și efectele acestor probleme și voi scrie despre acele părți ale ei care o fac unică în lume.

De fiecare dată când intru în Grecia, am aceeași senzație repetitivă, că am intrat în țara zeilor.

Imediat ce am ieșit din Kulata și am lăsat Bulgaria în urmă, deja binedispus de zâmbetul ofițerilor de frontieră greci, care aproape de fiecare dată mai strecoară pe lângă atitudinea prietenoasă și câteva cuvinte în română, simt că am ajuns acasă.

Același orizont deschis, care îți lasă privirea să rătăcească în voie peste câmpii întinse, munți cu pante line și vegetație luxuriantă. 

Îmbarcându-mă din Ouranoupoli în croaziera de- a lungul coastei Muntelui Sfânt (Agion Oros) Muntele Athos, mă așteptam la o călătorie surprinzătoare, însă așteptările mi-au fost mult depășite: ascultând vocea feminină a ghidului, care anima difuzoarele vasului, detaliind istoricul fiecărei mănăstiri, în momentul în care trecusem prin dreptul ultimei mănăstiri de pe traseu, și vasul începea să se întoarcă în port, o frază care mi se pare că rezumă miracolul ortodoxiei, care este Muntele Athos, mi-a rămas întipărită în memorie: aici unde marea se îngemănează cu pământul și cerul, cultura, istoria și credința se unesc într-o spiritualitate eternă, spre gloria lui Dumnezeu. 

In Psakoudia am stat într-o vilă  tradițională grecească, văruită proaspăt în acel alb curat și liniștitor și acel albastru marin, care contrabalansează simplitatea albului, cele două culori ale drapelului național, cu balustrade de fier forjat și structuri de lemn negru lăcuit, cu acel aspect nefinisat, rural, eliberat de corectitudinea liniilor drepte și formelor geometrice rigide ale arhitecturii moderne, cu obloane mari, clasice și pardosele cu piatră de munte, cu măști și figuri mitologice.

La capătul aleii înguste, mărginită de măslini, care făcea legătura între vilă și drumul principal, m-am trezit în mijlocul unei livezi de măslini, leandri, lămâi, portocali, smochini negri, dafini și alți arbuști,  intr-o simfonie de culori, sunete și forme.

 Pornind de la  etimologia cuvântului simfonie ( συν = împreună și φωνη = sunet), termen care desemna o compoziție muzicală instrumentală în renaștere, baroc, conducând apoi la stilul galant, și ascultând sunetul făcut de cicadas ( acele insecte care concertează ritmat pe toate plajele și în toate grădinile Greciei, dându-i melodia specifică, atât de cunoscută, când masculii își cântă în cor cântecul dragostei, pentru a atrage femelele, depășind uneori și 100 de decibeli, cicadas fiind numite simpatic de către greci tzitzikas - onomatopee care imită zgomotul lor), nu puteam să nu mă gândesc, zâmbind, că până și greierii de copac (semnificația cuvântului latin cicada) fac artă în Grecia, folosindu-și corpul ca propriul lor  bouzouki.

Ospitalitata gazdelor a fost impecabilă: prietenoși, atenți la fiecare detaliu, dându-ne informații despre cele mai bune plaje, cele mai bune restaurante, ce obiective sunt aproape, cum și când pot fi vizitate. 

To be continued...

Photo by Charlie Marusiak on Unsplash

DE CE ALEG SĂ MĂ SIMT BINE?

Aleg să mă simt bine, și fac această alegere conștient în fiecare dimineață, și de câte ori sunt dispus în timpul zilei să îmi aduc aminte de alegerea făcută în dimineața acelei zile și să aleg să îmi respect alegerea făcută și cu această ocazie să aleg din nou - o alegere nouă, făcută cu mai multă putere, cu mai mult entuziasm - să mă simt bine. 

Cel mai bun lucru pe care îl vei învăța vreodată este pur și simplu să IUBEȘTI și să FII IUBIT în schimb. 

Am șansa de a avea în viața mea oameni minunați, pe care îi iubesc, pe care îi apreciez și care mă inspiră în fiecare zi. 

Am în viața mea oameni excepționali, care mă iubesc și care îmi oferă necondiționat dragostea și prietenia lor, oameni valoroși, de la care învăț zilnic ceva nou. 

Am atâtea motive de bucurie, am atâtea motive să mă simt bine, am atât de multe ocazii, pe parcursul fiecărei zile,  să fiu fericit, să mă bucur de viață, să mă bucur de oamenii din viața mea, încât INDIFERENT DE EVENIMENTELE ZILEI, singura alegere corectă și responsabilă față de ei și față de mine este SĂ MĂ SIMT BINE și să ÎI FAC SĂ SE SIMTĂ BINE. 

"Ai PUTEREA de a te simți bine mai întâi... simte-te bine ACUM... și bucură-te de VIAȚĂ pe măsură ce aceasta își urmează cursul..." Emma Tiebens

Aș putea foarte ușor să las să îmi schimbe starea de bine și să mă afecteze nenumărate cauze: câte evenimente neplăcute nu pot surveni într-o singură zi: pot fi probleme de sănătate, financiare, relaționale, accidente, comportamente agresive, dezamăgiri, răutăți, insulte, discuții aprinse, în contradictoriu, eșecuri de toate felurile și la toate nivelele, nereușite variate, neînțelegeri studipe cu rezultate surprinzător de frustrante, intenții bune interpretate eronat, mofturi, ieșiri necontrolate, acuze aiuritoare, atacuri și blamări nemeritate și nejustificate, vești proaste, răzgândiri, întârzieri, stări nervoase, apatice sau colerice, tristeți subite sau depresii molipsitoare, perspective neplăcute, incertitudini, pericole iminente, sau pur și simplu o vreme mohorâtă, ploioasă, sau orice altă armă tăioasă și amenințătoare din panoplia sumbră a emoțiilor negative care te pot atinge, învălui sau copleși. 

Mă simt bine. Mă simt puternic. 

Când toate lucrurile merg bine, când ești în aliniament cu Universul și cu Inteligența Infinită a lui Dumnezeu și toate dorințele ți se îndeplinesc, când vezi, rând pe rând, că visele tale se transformă în realitate, este ușor să te simți bine. 

Nu necesită nici un efort. 

Când ești sănătos, tânăr, puternic, încrezător, zâmbitor și plin de energie, starea de bine este cea mai elegantă piesă vestimentară haute- couture, care ți se potrivește perfect și te face să te simți unic, te face să te simți că a fost croită exlusiv pentru a se asorta fericii tale. 

Poți alege să te simți în toate aceste feluri, indiferent de vârsta ta, de starea ta de sănătate, de condiția ta socială, financiară,  familială, indiferent de orice altă determinare internă sau externă, POȚI ALEGE, pentru că libertatea gândirii tale, libertate alegerii tale îți aparține în totalitate. 

POȚI SĂ TE SIMȚI TOT TIMPUL BINE, POȚI SĂ AI O VIAȚĂ LIBERĂ DE SUPĂRĂRI? 

DA. 

Dacă ALEGI să te simți BINE.

DA.

Dacă alegi să ai o VIAȚĂ LIBERĂ DE SUPĂRĂRI. 

Toate evenimentele neplăcute și stările negative pe care le-am enumerat mai sus - doar câteva din varietatea nesfârșită a imprevizibilului vieții - pe toate acestea NU LE POȚI CONTROLA, decât într-o mică măsură, anticipând, evitând, calculând, prevăzând. 

POȚI, ÎN SCHIMB, CONTROLA ALTCEVA. 

MINTEA TA. 

Controlându-mi mintea, ALEGÂND SĂ ÎI DIRECȚIONEZ PUTEREA ȘI ENERGIA INEPUIZABILE ÎNTR-O ANUMITĂ DIRECȚIE, îmi pot controla ACȚIUNILE și implicit EMOȚIILE și SENTIMENTELE. 

EȘTI FERICIT? - DA - Continuă să faci orice faci în prezent. - NU - Vrei să fii fericit ? - Da - SCHIMBĂ CEVA sau a doua variantă NU - Vrei să fii fericit? - NU - Continuă să faci orice faci în prezent. 

VREI SĂ TE SIMȚI BINE ȘI SĂ FII FERICIT? 

ALEGE:

1. Să te simți bine.

2. Să fii fericit.

Photo by Aman Shrivastava on Unsplash