ANUL SABATIC

Anul sabatic este un an de odihnă, de obicei al 7-lea an, precum shabbat ( sabat-ul), care este a 7-a zi a săptămânii în religia iudaică.

Originea anului sabatic, numit și sheviit (în limba ebraică: שביעית‎ - al 7lea) este cel de-al 7-lea an al unui ciclu agricol de 7 ani, cuprins în Torah ( Tora - Cele cinci cărți ale lui Moise, care constituie Pentateuhul, ansamblul legilor și judecăților conținute în scriptura evreiască, în celelalte scrieri sfinte și în tradiția orală) și este respectat în prezent, în continuare, în religia iudaică.

În timpul acestui an sabatic (shmita) orice activitate agricolă, incluzând aratul, semănatul,  recoltarea, este interzisă de către halakha ( legea iudaică).

Alte tehnici de cultivare, cum ar fi udatul, fertilizatul, combaterea buruienilor, curățarea arborilor, cositul, pot fi executate doar ca o măsură preventivă, nu pentru a îmbunătăți creșterea pomilor sau a plantelor.

În plus, orice fructe care cresc de la sine sunt considerate hefker (fără stăpân) și pot fi culese de oricine.

Capitolul 25 din Cartea Leviticului promite recolte abundente celor care respectă shmita și descrie supunerea față de această lege ca un test de credință. 

În accepțiunea modernă, anul sabatic este un concediu de un an, prin care profesorii universitari ( dar și angajații unor companii, în special multinaționale) sunt scutiți de obligațiilor lor profesionale, fiind plătiți cu aceeași sumă, ca și când ar lucra, anul putând fi pentru studiu, odihnă, ori recreere. 

În oricare din variante, fie că salariul pentru acest an îți este plătit de universitate sau de companie, fie în varianta în care deși nu ești plătit de altcineva, ai resursele și disponibilitatea necesare pentru a lua pauză un an de la jobul/profesia/business-ul tău și iei această DECIZIE, se creează un CONTEXT UNIC: LIBERTATE. 

Libertate financiară, în primul rând și poate și mai important decât atât TIMP LIBER. 

Dacă privești puțin conceptul de timp liber, cu care ne-am obișnuit atât de mult încât pur și simplu sună ca atare, nu îi mai luăm în seamă accepțiunea alternativă și îl asociem, de obicei, cu week-end-ul sau cu câteva zile de concediu/de sărbători legale. 

Nu vorbesc despre concediu, pentru că și acela de câteva săptămâni, nu este simțit în totalitate ca timp liber, știind că sfârșitul lui va veni destul de repede, după ce abia a început. 

O accepțiune alternativă a timpului liber ar fi TIMP CARE NU ESTE OCUPAT CU GRIJA ZILEI DE MÂINE, care nu este ocupat cu GRIJA DE A PRODUCE BANI, care nu este ocupat cu PROBLEME DE SERVICIU/BUSINESS, un timp din care DIMENSIUNEA STRESULUI, A RESPONSABILITĂȚILOR, TARGET-ULUI, PLANULUI, etc, dispare. 

Un TIMP NE- OCUPAT. 

Și atunci acest timp îl poți UMPLE, nu ocupa, CU ORICE VREI TU. 

Poate că unii au avut această experiență, poate că alții și-o doresc, nu o pot încă avea, din varii motive, dar își propun în viitor, poate că unii nu au avut-o niciodată - și fac o distincție clară între anul sabatic și momentul pensionării, deoarece după anul sabatic, reîncepi să muncești, cel mai probabil cu altă energie, viziune, forță, cu alte idei, după pensionare, se presupune că nu mai muncești, unii poate nici nu își doresc acest lucru. 

CE S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA ÎNTR-UN ASTFEL DE AN? 

Să vedem: În primele zile, probabil, nu ai mai vrea să mai auzi de serviciu/business, ai dormi până mai târziu, te-ai uita mai mult la televizor, ai lenevi mai mult. 

După câteva săptămâni, echivalentul concediului întregului an normal de muncă, ai începe să ai un sentiment destul de suprinzător: chiar nu trebuie să mă mai întorc la muncă? Da, chiar nu trebuie. 

Abia atunci începe anul sabatic, cu adevărat: ai timp și bani să faci orice vrei. 

Ce ai face? 

Ai călători? Cu siguranță. 

Te-ai relaxa, te-ai distra, te-ai destinde total, ți-ai face toate micile plăceri? 

Ooooo...

Mai întrebi? 

Te-ai întâlni cu prietenii, ai petrece mai mult timp cu ei, i-ai înțelege și asculta cu mai multă atenție, pentru că nu te-ar mai preocupa lucrurile care îi preocupă pe ei, știind foarte bine cum e acest lucru, din proprie experiență? 

Destul de probabil. 

Ai citi? Cât și ce? 

Pentru că te-ai sătura destul de repede de atâtea știri și filme. 

Ai face mai mult sport, mai multă mișcare? Nu știu, asta oricum depide de tine. Dar oricum, te-ai plimba mai des. 

AI PRIVI CU ALȚI OCHI LUMEA? 

100%. 

Poate ți-ai descoperi o pasiune, sau dacă acest cuvânt este prea intens, un hobby, căruia să îi dai curs, nemaiavând acum eterna scuză: nu am timp? 

Știind că ai un an întreg în fața ta, ai aloca din oceanul tău de timp liber, câteva minute, câteva ore, pentru a studia ceva important pentru tine? 

Nu decât a răsfoi, ci  a studia, a înțelege, a aprofunda? 

Nu știu. Poate da, poate nu. 

Poate l-ai descoperi pe Dumnezeu, sau poate l-ai redescoperi. 

Poate ai avea mai mult timp să REFLECTEZI LA VIAȚA TA, să te întrebi și să înțelegi ce s-a întâmplat de fapt, de ce, care au fost cauzele, care a fost impactul, unde te îndreptai dacă nu ai fi avut parte de acest an, unde te vei îndrepta cînd se va termina, sau care ar fi variantele pe care încă nu le-ai clarificat, dar le iei în calcul. 

Sau poate nu. 

Poate ai dori să trăiești experiente noi, exclusiv. 

Poate ai vrea să faci lucrurile cu totul altfel decât până acum. 

Poate ai dori SĂ TRĂIEȘTI MAI DEGRABĂ decât să gândești, să reflectezi. 

SĂ TRĂIEȘTI INTENS, VIU, să NU DAI SENTINȚE, să NU TRAGI CONCLUZII, să NU FACI PLANURI, să lași VIAȚA SĂ TE SURPINDĂ. 

Să încerci N ACTIVITĂȚI, în fiecare zi altceva. 

Poate ai încerca să vezi ce înseamnă voluntariatul. Poate ar începe să îți pese de comunitatea ta. 

Sau poate ai descoperi altă comunitate. 

Poate ai investi mai mult în sănătatea ta. În obiceiuri sănătoase. De gândire, de comportament, de alimentație, de ....

Sau poate nu. 

Poate ai vrea ca fiecare zi să fie altfel decât precedenta. 

Poate ai vrea să te lași surprins (plăcut) de tine însuți în fiecare nouă zi. Să afli lucruri despre tine pe care nu le știai. 

Să CUNOȘTI și SĂ ÎNȚELEGI OAMENI NOI, LOCURI NOI, CULTURI NOI, MODALITĂȚI NOI DE A PRIVI ȘI A TE RAPORTA LA OAMENI ȘI LA STILUL LOR DE VIAȚĂ. 

Poate NU AI MAI CĂUTA CERTITUDINI. 

Poate ar fi amuzant să te răzgândești în fiecare clipă, să ieși din orice ordine se prefigurează a te înregimenta din nou, să eviți elegant și suplu orice rutină. 

Chiar și cafeaua să o înlocuiești cu un ceai. 

Poate să te lași de fumat sau de gânduri negative, pesimism și lipsă de încredere în oameni. 

Sau poate îți place prea mult să fumezi. 

Poate ce ai hotărât tu despre viață și despre oameni nu este chiar așa cum credeai. 

Poate au fost câteva experiențe subiective care au generalizat într-o statistică absolută cam cum stau lucrurile în lumea asta. 

Ce crezi că ai face? 

Cum crezi că te-ai simți? 

CEVA ORICUM S-AR SCHIMBA, CEVA MAJOR S-AR SCHIMBA, S-AR DEMONTA, S-AR DEZMEMBRA ȘI S-AR REASAMBLA, S-AR RECONSTRUI. 

POATE ACEST AN ȚI-AR DA TIMPUL SUFICIENT PENTRU CA SĂ FACI, ÎN SFÂRȘIT, CEVA CE IUBEȘTI CU ADEVĂRAT!

CEVA CE IUBEȘTI LA NEBUNIE SĂ FACI!

Cum ar fi? 

Presupunerea mea norocoasă este că orice ai alege să faci și oricine ai alege să devii, ai sfârși anul sabatic UN OM NOU, MAI ÎNȚELEPT, MAI ENERGIC, MAI VIU, TRANSFORMAT ȘI GATA SĂ ÎMBRĂȚIȘEZI VIAȚA CU UN ALT TONUS MENTAL, SPIRITUAL, MORAL, FIZIC ȘI RELAȚIONAL!

Ce crezi? 

Photo by Ethan Robertson on Unsplash

Gândiți-vă la aceste lucruri...

Am primit recent cadou un cd cu track-uri conținând povestiri, exemple, sfaturi, maxime, proverbe, îndemnuri, având ca temă centrală dezvoltarea personală prin înțelegerea și practicarea gândirii pozitive. 

Cel mai bun moment pentru a asculta un astfel de CD și pentru a lăsa toate aceste gânduri bune, pozitive, eficiente să intre în subconștient și să înceapă să producă efecte, fără nici un efort din partea mea, este, pentru mine, atunci când sunt la volan. 

Oricum se pierde atât de mult timp în trafic și de ce să nu folosești acest timp în favoarea ta? 

Fondul muzical este unul foarte liniștitor, vocea plăcută, calmă și caldă, dicția bună, iar conținutul excepțional. 

Este o practică foarte des uzitată în SUA, începută cu mulți ani în urmă, pe vremea casetelor audio. 

Deși citisem despre ea, nu o pusesem în practică niciodată până acum. 

Rezultatele nu au încetat să apară, după numai 2 - 3 zile. 

Pur și simplu mi s-a întâmplat să am câteva idei inspirate, să schimb fără nici un efort câteva obiceiuri neproductive, totul venind natural, firesc, dintr-un impuls interior. 

Impactul unei voci care comunică cu tine, transmițându-ți gândirea pozitivă direct în subconștient este net superior lecturii acelorași materiale. 

Am constatat destul de surprins acest lucru. 

Multe din exemplele, citatele sau povestirile pe care le-am auzit le știam, dar faptul de a îți fi spuse direct ție, fondul muzical foarte liniștitor, care este un mediu foarte prielnic pentru calmarea și receptivitatea psihicului, m-a făcut să le primesc cu mai multă deschidere.

La finalul fiecărui track, autorul spunea: Gândiți-vă la aceste lucruri. 

Puteți încerca și voi, rezultatele nu vor înceta să apară. 

Garantat!

Photo by bruce mars on Unsplash

Care este cel mai eficient criteriu de a aprecia, de a evalua un om?

Care este cel mai eficient criteriu de a aprecia un om, de a îl evalua, de a îl înțelege, de a ști cu cine te relaționezi, de fapt?

MODUL CUM GÂNDEȘTE.

Poți afla modul în care gândește din conversațiile pe care le porți cu el, din povestirile evenimentelor din viața lui, poți afla modul în care gândește din rezultatele pe care le-a avut, din modalitatea (apreciativă, pentru că cea negativă, de detracare, poate să fie sub influența unor motivații meschine și să deformeze realitatea - mai ales dacă intră în conflict cu procentajul majoritar pozitiv) în care este perceput de către ceilalți.

Pot fi discrepanțe majore între modul de a gândi al unei persoane și acțiunile sale, comportamentul său.

Am întâlnit destul de mulți oameni până acum. Am văzut stiluri atât de diferite de viață, concepții antagonice, funcționale însă fiecare în parte,

Puțini, însă, foarte puțini oameni sunt cu adevărat echilibrați.

Pentru că ECHILIBRUL presupune, înainte de orice altceva, AUTOCONTROL. 

Dacă înveți autocontrolul, poți stăpâni (și-ți poți însuși) orice. 

Iar autocontrolul presupune să INTRI ÎN POSESIA MINȚII TALE, să o stăpânești și să o direcționezi într-o direcție exactă. 

Autocontrolul înseamnă să conștientizezi cât de ușor poți face rău, înseamnă să gândești că orice cuvânt, orice gest, orice privire, orice grimasă pot fi percepute și interpretate greșit, pot fi deturnate de la intenția inițială și transformate în ofensă, jignire sau dezamăgire de către receptor. 

Autocontrolul îți cere imperativ să fii în permanență prezent și atent la ce se întâmplă în jurul tău, este un efort conștient de voință pentru a te gândi constant la ceilalți, nu decât la tine, la ce te interesează și ce vrei sau ai chef sau nu în momentul respectiv. 

Autocontrolul presupune nu numai inteligență și abilități de relaționare, dar are drept condiție sine qua non să îți placă oamenii, să te intereseze oamenii, să îi înțelegi, ce vor, de ce vor, care sunt resorturile care determină simpatiile și antipatiile lor, care sunt motivațiile lor. 

AUTOCONTROL: Dacă R= succes, atunci R= X+Y+Z, X fiind muncă, Y joacă și Z să îți ții gura. - Albert Einstein.

Puțini, foarte puțini oameni întrunesc în aceeași persoană un suflet frumos, o inimă frumoasă ( la care putem adăuga  o față frumoasă) și mai ales o MINTE FRUMOASĂ!

Sunt câteva valori perene, sunt câteva criterii pe care cred că orice cultură, orice epocă și orice colectivitate sau mediu mai restrânse și cu o specificitate mai restrictivă, le recunoaște ca fiind admirabile la un om, vrednice de urmat și de apreciat.

Cum nu există om perfect sau ființă umană fără greșeală, cum fiecare este liber să adere la anumite valori, extrem de importante pentru el și să respingă vehement alte valori, importante pentru alții, dar total nesemnificative pentru el, rămâne perpetuu o provocare corectitudinea răspunsului la această întrebare: care este cel mai eficient criteriu de a aprecia, de a evalua un om?

Cât de multă răbdare avem în a ÎNȚELEGE un om, în primul rând, cred că este abordarea corectă.

Dacă eu nu sunt nici măcar suficient de ATENT la tine, dacă nu fac nici măcar un minim efort de a te AUZI, cum mai  pot să te ASCULT și în consecință, să încerc să te ÎNȚELEG?

Dacă tu te lași purtat de PRIMUL IMPULS, înainte de a avea TOATE DATELE PROBLEMEI, dacă tu ÎNGHIȚI CA UN CURCAN LACOM prima idee manipulativă și deformatoare pe care ai auzit-o întâmplător și pe care o susții agresiv cu o obstinație încrâncenată, fără a fi capabil să porți UN DIALOG CIVILIZAT, cu ARGUMENTE SOLIDE, bazate pe o bună informare și un raționament bine închegat, dacă tu jignești fără ezitare și îmi insulți inteligența, cum te aștepți să te RESPECT și să îți acord IMPORTANȚA și APROBAREA pe care le cauți cu atâta ÎNVERȘUNARE? 

Apreciez și am avut întotdeauna de învățat de la oamenii care au CLARITATE în gândire. 

De la oamenii care NU SIMT NEVOIA SĂ DOVEDEASCĂ CEVA, pentru că își cunosc valoarea, își cunosc în profunzime punctele slabe și punctele tari, și au prea mult UMOR și MODESTIE ca să intre în acest JOC AL FOAMEI DE LAUDE VANE. 

Am avut plăcerea, deși destul de rară, de a întâlni oameni la care CUVÂNTUL DAT este o promisiune de neîncălcat, oameni care ÎȘI FOLOSESC CU ADEVĂRAT MINTEA și TREC TOTUL PRIN FILTRUL GÂNDIRII, înainte de a accepta o idee oarecare. 

Acești oameni știu că bluff-ul în viața reală poate avea consecințe mult mai devastatoare decât să pierzi o rundă la un joc de poker. 

Știu că este foarte ușor să nu fii corect cu tine însuți și cu celălalt, știu cât de periculos este să te amăgești sau să încerci să pari ceea ce nu ești, și cât de facil este descoperită impostura.

Știu că o atitudine neîntemeiată pe ceva real, prin care vrei să îl intimidezi, controlezi sau înșeli pe celălalt SE VA ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA TA și te va afecta într-o măsură mult mai mare decât estimezi din cauza superficialității în gândire. 

Lista caracteristicilor modului de a gândi pe care îl consider de apreciat este departe de a fi epuizată în acest articol. 

Decât am punctat câteva dintre ele. 

Vestea bună este că un mod de a gândi valoros și demn de apreciere poate fi dobândit. Nu este neapărat ceva înnăscut. 

Nu este un talent genetic întotdeauna și nici tributar educației formale. 

Unii dintre cei mai valoroși oameni sunt posesorii unui mod de a gândi de succes, dobândit ca urmare a construirii calității lor de self- made man  prin ingeniozitate, perseverență, autoeducație.

CEL MAI EFICIENT CRITERIU DE A APRECIA, DE A EVALUA UN OM ESTE MODUL ÎN CARE GÂNDEȘTE. 

Doar un punct de vedere...

Schimbă-ți gîndirea - Schimbă-ți viața!

Photo by Laurenz Kleinheider on Unsplash

Doliul național s-a încheiat. Solidaritatea rămâne. Cât timp?

Tragedia din Clubul Colectiv a mobilizat și a unit o Românie întreagă. În durere. În acțiuni și eforturi supraomenești pentru salvarea victimelor. În luptă pentru viața românilor arși. Iar ieri, într-un singur glas, în revoltă. 

Artiști, atât români, cât și străini, și-au anulat concertele, în semn de respect. Artiști și oameni de televiziune, oameni care sunt parte a vieții publice, indiferent de profesia sau business-ul lor, precum și oameni care poate nu au pășit niciodată în spațiul public, toți acești oameni au acționat la unison, în dubla lor calitate: de români și de oameni care își iubesc aproapele, care înțeleg suferința celor care se zbat la limita dintre viață și moarte, care simt durerea celor cărora le-au fost răpiți frați, copii, prieteni în acel incendiu care a devastat atâtea familii și a distrus atâtea destine. 

Au donat sânge, au donat piele, au donat bani. Medici și asistente au muncit zile în șir, fără odihnă, până și dincolo de epuizare, luptându-se pentru fiecare secundă de viață pe care o pot smulge în plus. 

Am auzit atâtea voci, dar câte voci sunt oare care se gândesc cu groază că ei, sau copiii lor, sau frații/surorile lor, sau prietenii lor ar fi putut avea aceeași soartă. Ar fi putut fi morți acum. În chinuri îngrozitoare. 

Am citit atâtea articole din care răzbat aceeași idee: ROMÂNIA SE TREZEȘTE!

Lucrurile nu pot, nu au voie să rămână la fel. 

Data de 30 octombrie va rămâne în cărțile de istorie ca o tragedie națională. 

Demisiile se țin lanț. Toate cluburile, barurile, mall-urile, spațiile publice sunt verificate. Se fac petiții online pentru obligativitatea sprinkler-elor și interzicerea fumatului în spații publice. 

România iese în stradă. 

România protestează. 

România se revoltă. 

România simte, gândește, acționează la unison. 

Însă ACEST MENTAL COLECTIV, CARE S-A APRINS ÎNTR-O SINGURĂ VOCE, NU ARE VOIE SĂ SE MAI STINGĂ.

Nu numai pentru a face ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple vreodată, nu numai pentru a vedea, pentru a simți, pentru a înțelege suferința semenilor noștri, dar pentru a ne asuma că suntem responsabili pentru noi, pentru viața noastră și pentru ceilalți și viața lor. 

Va trece încă o săptămână. Apoi încă una. O lună. Un an. 

Uitarea se așterne peste toate. NU AVEM VOIE SĂ UITĂM.

Sunt drumuri naționale executate cu o iresponsabilitate strigătoare la cer, care se pot prăbuși oricând. 

Sunt clădiri noi construite la fel de iresponsabil, sunt clădiri vechi care la un cutremur mai puternic pot genera alte tragedii. 

Sunt atât de multe lucruri nefuncționale în România. Și în egală măsură, tot atât de multe surse care pot  da naștere altor tragedii.

Nu mai avem voie să mai lăsăm lucrurile așa cum sunt. 

Avem nevoie de CIVILIZAȚIE, DE SIGURANȚĂ, DE RESPECT, DE O MINTE COLECTIVĂ LIMPEDE ȘI FERMĂ. 

DOLIUL NAȚIONAL S-A ÎNCHEIAT. 

DUREREA ȘI REVOLTA RĂMÂN. 

RESPONSABILITATEA PENTRU VIITOR NE APARȚINE.

SOLIDARITATEA RĂMÂNE. 

CÂT TIMP? 

Photo by Shane Rounce on Unsplash

The Nixie

She Wouldn't Say Yes ( Nu vrea și pace!) este o comedie americană din 1945. 

Un psihiatru, Dr. Susan Lane ( Rosalind Russell) pleacă dintr-un spital militar de psihiatrie după ce a petrecut două săptămâni acolo cu veteranii de război, ajutându-i să-și redobândească încrederea și respectul de sine. Înainte de a pleca, încurajează un pacient să citească benzile desenate concepute de Michael Kent ( Lee Bowman), doar pentru amuzament, nu și pentru a îi urma exemplul.

Personajul benzilor desenate, the Nixie, încurajează oamenii să acționeze conform impulsurilor lor, fluierându-le în ureche. 

Dr. Lane explică pacientului că nu este un lucru bun să acționezi conform propriilor impulsuri, ci să te controlezi. Colonelul Brady, un alt psihiatru, afirmă că încrederea doctorului Lane și comportamentul profesional au ca sursă o problemă pe care și-a reprimat-o. 

Mai târziu, în Stația Grand Central, Dr. Lane își cumpără un bilete de tren și este lovită din greșeală, cu ușa, de un alt client, care își cere scuze. După alte căzături și stângăcii comice, Dr. Lane pleacă din sala de așteptare. Clientul se dovedește a fi autorul personajului Nixie - Michael Kent, care de asemenea trebuia să își ridice biletul. În ultima secundă, funcționarul de la casa de bilete, acționând la impulsul mascotei fluierătoare a lui Nixie - pe care autorul tocmai i-o dăruise - schimbă biletul lui Kent în același compartiment cu cel al doctorului Lane. În tren, Kent și Dr. Lane se lovesc din nou,dând unul peste altul în fața barului. 

Michael se îndrăgostește de ea instant, își schimbă destinația - urma să meargă în Japonia, coboară în Chicago - unde locuia Dr. Lane - și cu ajutorul tatălui acesteia, pune la cale un plan să o cucerească și să se căsătorească. Simultan și Dr. Lane pune la cale un plan să scape de Michael cu ajutorul unei paciente blonde. Miza comediei este dacă va reuși Nixie să intre în psihicul Dr. Lane... 

Ad litteram, NIXIE înseamnă în mitologia scandinavă și germanică NIXĂ sau ONDINĂ - o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. 

Scenariștii filmului îl transformă pe Nixie într-un băiețaș năstrușnic, care îndeamnă oamenii să facă măcar o dată în viață ce vor, ce își doresc, suprimându-și orice limitare, înlăturând convențiile sociale, eliberându-se de constrângerile a ce ar trebui sau nu ar trebui, de tiparele comportamentale menite să creeze o imagine care dă bine,  pentru a face o singură dată ceva năstrușnic, ieșit din comun, chiar copilăresc, dacă nu îndrăzneț sau nebunesc. 

Într-unul din posterele filmului este scris îndemnul: fiecare dintre noi ar trebuie să avem un Nixie în inimă! 

Tu cât de mult ești dispus să lași ludicul din tine, intuiția și curajul să pună stăpânire asupra ta? 

Photo by JoelValve on Unsplash

O dimineață magică... ca multe altele care vor urma...

O ceață filigranată, volatilă, lucrată de vreun misterios meșter orfevrier levitează ireal...

Liniște deplină. Dimineață de octombrie friguroasă. Punctul roșu din vârful țigării se aprinde intermitent ca lumina unui far abia zărită în depărtare de pe puntea unui vas, în largul mării. 

Își aude doar respirația și zgomotul discret pe care îl face când trimite rotocoalele de fum în aerul clar și tăios. 

Câtă frumusețe, câtă eleganță în combinarea culorilor: verdele intens al chiparoșilor și pinilor, frunzele roșcate, brune, arămii, aurite, în degradeuri spectaculoase...roșul intens al trandafirilor și tulpina grená...

Câtă bucurie, câtă abundență estetică risipită atât de generos pentru satisfacția efemeră a privirii...

Și emoțiile, sentimentele au propriile lor alăturări și asocieri în nuanțe suprinzătoare. Au culori și intensități complementare și antagonice, atașate simultan aceluiași suflet...

Zâmbetul lumii, surâsul reținut și șoapta intuită a viselor ei...

Îl simți? Este acolo, apare și dispare...

O poezie atât de sensibilă și o dramă cu personaje grotești...

Scenarii atipice și scene iverosimile... Și sunt totuși reale. 

O lume nebună, nebună și fără sens, fără logică, de neînțeles .. Frânturi disparate de viață și hazard, șansă, coincidențe...

Coincidentia oppositorum - unitatea contrariilor. Nimic nu este, totuși, întâmplător.

Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? 

Hedonism sau contemplare? Căutare, întrebări versus acceptare...

Oare nu sunt toate același lucru? 

Suntem meniți pentru un anumit lucru? Am un destin pe care trebuie să îl împlinesc? Sunt liber să aleg în ce să cred și cine să fiu sau am ca opțiuni fie să aflu misiunea predestinată pentru mine, fie să aleg să cred că am aflat-o? 

Bucuria înțelegerii unor părți din misterele relevate, aventura călătoriei și evenimentele drumului sunt miza reală, indiferent de punctul terminus?

Nu sunt mai importante întrebările decât răspunsurile, corectitudinea, adevărul sau relevanța lor? 

Ai încercat vreodată exercițiul conversației în care tu să vorbești cu entuziasm despre ce te pasionează în mod natural, ce îți trezește interesul viu, ce te face să vibrezi și să fii exaltat, iar celălalt, cu aceeași intensitate, să vorbească despre cu totul altceva și fiecare să considere subiectul de discuție al celuilalt total insipid, lipsit de valoare și esență, inutil sau chiar ridicol? 

Azi va fi o zi frumoasă. Cer limpede, a început să se încălzească...

Ce călătorie minunată este viața! 

Va îmbrățișa în continuare fiecare zi cu iubire, ochii vor râde și pofta de viață îi va inunda toate simțurile...

Știi, de fapt, și ce este viața și cine ești tu, cu adevărat și cum ai ajuns aici și de ce și este bine că este așa...

Nu înceta însă să cauți, să ceri, să vrei, să întrebi, să creezi, să inventezi și să redescoperi mister și sens...

O dimineață magică... ca multe altele care vor urma...

Photo by Carsten Stalljohann on Unsplash

Încă o bătălie câștigată...

"Fiecare bătălie este câștigată înainte de a începe."  - Sun Tzu

Încă o bătălie câștigată în lupta cu tine însuți. 

Lupta cu tine însuți durează toată viața ta. Nu încetează niciodată. Este o luptă permanentă, o luptă pentru a te cuceri și a câștiga cea mai prețioasă pradă de război: maximul potențialului tău. 

Această miză uriașă este o sursă inepuizabilă de bogăție. Pentru că maximul potențialului atins la un moment dat în timp, nu este decât un procent infim din potențialul potențialului. 

Potențialul tău este ca un filon de aur care coboară către interiorul pământului și care pe măsură ce îl exploatezi și folosești se ramifică și ți se revelează într-o abundență și calitate crescând exponențial. 

Și poți verifica acest lucru chiar azi, și în fiecare zi de acum încolo, respectiv că nu sunt decât fraze pompoase, ci adevăruri universale care se pot transforma în rezultate concrete, palpabile, tangibile, chiar azi, chiar acum. 

De câte ori nu ai fost pus în situația în care să fii convins că nu poți face un lucru, iar contextul și împrejurările te-au forțat să îl faci și nu numai că l-ai făcut, dar l-ai făcut chiar foarte bine. 

Nu există decât limite auto-impuse. În momentul în care ai ajuns la vârsta maturității ( în gândire) care poate să fie și foarte fragedă - chiar 14 - 16 ani - îți dai seama că toate condiționările gândirii tale au ca sursă medii exterioare: familie, anturaj, școală, societate, tendințele și curentele timpului prezent, etc.

Din acel moment orice limitare a ta nu este decât auto-impusă. Mai exact limitările tale nu sunt decât cele pe care le accepți. Prin actul de a te lupta cu tine însuți, de a încerca să nu cedezi și de a nu accepta aceste limite, de a le forța constant, îți pui potențialul la lucru și obții rezultate care nu fac altceva decât să îți dea mai multă încredere, să te motiveze, să îți crească respectul de sine, stare de mulțumire și starea de bine. 

Starea de bine, starea de mulțumire și de satisfacție interioară, de liniște și de relaxare este în foarte strânsă legătură cu propria ta capacitate de a te stimula constant și de a îți revela potențialul, care este combustibilul, singurul combustibil care alimentează mașinăria evoluției tale. 

Fii foarte atent însă la presiunea pe care o pui asupra ta și la presiunea pe care o accepți din exterior, ți-o interiorizezi și o transferi asupra ta și mai dur decât sursa originară. 

Este arhicunoscut faptul că presiunea puternică este cea mai puternică sursă de stres. Iar stresul este cea mai eficientă piedică în calea împlinirii și dezvoltării tale personale. 

Traseul corect ar trebui să fie următorul: mai întâi să îți creezi o stare de bine, o stare de mulțumire, de armonie cu tine și cu lumea, o stare de bucurie de viață, chiar fără un motiv anume și abia apoi să începi să îți stimulezi potențialul, să îți rupi barierele și să îți depășești limitele, făcând acest lucru dintr-o motivație interioară relaxată și calmă, nu cu îndârjire, nu presându-te și nici forțându-te să demonstrezi ceva prin asta, ci ca o evoluție firească, născută dintr-un impuls pozitiv, asertiv. 

Aici este una dintre cele mai dificile provocări: cum să te simți bine fără un motiv anume? 

Fără un motiv din cele pe care tu le consideri demne de luat în seamă și care de obicei sunt legate de sfera materialului, a succesului, importanței, prestigiului conform standardelor mediului tău, orgoliului și importanței, etc. 

Dar mai sunt atât de multe alte motive care îți pot aduce bucurie, zâmbet și sentimentul de mulțumire, recunoștință, apreciere, bună-dispoziție: ai putea începe să fii recunoscător că ești în viață și că în fața ta se află încă o zi, în care se pot întâmpla atât de multe lucruri ( bune), în fața ta se află câteva ore în care poți să reușești, indiferent de direcția în care te îndrepți. 

Poți alege să te bucuri de persoanele pe care le iubești, de prietenii pe care îi apreciezi, poți să fii recunoscător că vezi, că auzi, că mergi, poți să fii recunoscător că ai ce mânca și unde dormi. 

Poți să te bucuri de un răsărit grandios sau de un apus liniștitor, poți să îți mângâi animalul de companie, poți să te bucuri de libertatea de a gândi, de a te exprima. 

Și poți să începi să fii mai îngăduitor cu tine. Poți să începi să te iubești. Poți să începi să te gândești cu ce daruri ai fost înzestrat, cu ce binecuvântări ai fost gratificat. 

Fiecare are ceva valoros în el, demn de a fi apreciat, admirat și emulat. Poți să te uiți la partea bună a ta. Poți să te privești într-o lumină prietenoasă. 

Iar starea ta de bine, starea ta de mulțumire, starea ta de echilibru interior, de comunicare și relaționare cu tine însuți vor atrage lucruri bune, lucruri pozitive în viața ta, oameni și evenimente. 

Aceasta este cea mai grea bătălie: să fii în armonie cu tine însuți, să te accepți, să te iubești, să te placi, să te apreciezi. 

Atât de generosul precept biblic - Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți - te îndeamnă în primul rând să te iubești, să te accepți, să te ierți. 

"Îi rănim pe ceilalți doar pentru că nu ne iubim pe noi înșine. Învățând să te iubești cu adevărat îți vei schimba relația cu toți ceilalți. " - Bryant McGill

Dacă Dumnezeu - Forma Supremă a Inteligenței Infinite - te iartă, tu de ce nu ai face-o? 

Dacă Dumnezeu - Mila Nesfârșită și Izvorul Binelui și Frumosului - te iubește, tu de ce nu ai face-o?

Dacă tu te iubești, atunci iubirea ta se va revărsa și asupra celorlalți. 

Nu vorbesc despre o iubire bolnăvicioasă și infatuată, nici despre promovarea egoismului, ci despre iubirea ca o formă sănătoasă și elegantă de apreciere și de respect de sine, de conștientizare a valorii și potențialului, de îngăduință rezonabilă și echilibrată, nu o toleranță a unor comportamente distructive și negative și inventarea unor scuze care exced sferei adevărului. 

După ce ai câștigat această bătălie, deși te vei lovi de această provocare în continuare, bătăliile următoare vor fi ca și câștigate. 

Iubește-te, bucură-te de viață, provocă-ți și exploatează-ți potențialul!

Încă o bătălie câștigată...

Photo by Nik Shuliahin on Unsplash

Eu când vreau să fluier, fluier!

Un film excepțional.

Viață crudă. Intensitate nebună. Atât de multe povești spuse fără cuvinte. Cadre fixe, cu durată lungă, acumulând atâta tensiune, vibrând în sufletul spectatorului.

Interpretări de excepție ale unor actori foarte, foarte tineri. Arta cinematografică este o artă foarte complexă. Filmul este un mediu atât de ofertant, îți dă atât de multe posibilități să surprinzi esența unui loc, esența unei realități, esența unei vieți, esența unui om.

Este un film visceral, în egală măsură realist și artistic. 

Penitenciarul este un mediu foarte dur. George Piștereanu, interpretul personajului principal, Silviu, povestește: 

" Negocierea teritoriului

- La ce te-ai aşteptat de la întâlnirile cu puşcăriaşii? 

- Am mers la penitenciar cu mintea limpede şi goală. Încrezător că o să găsesc nişte băieţi asemănători cu unii de cartier. Şi aşa a fost, aveau acelaşi limbaj, acelaşi comportament. Mereu vorbeam cu ei. Dar nimeni din echipă, în afară de Florin (regizorul Florin Șerban), nu a reuşit să se impună în faţa lor fără să se adapteze. Florin era respectat. 

- Te-au agresat cu atitudinea lor?

- Da, dar dacă n-ar fi aşa, n-ar mai fi interesanţi. Şi n-ar mai fi delincvenţi. Asta a şi însemnat munca mea de zi cu zi, să reuşesc să mă adaptez. Cu ei a trebuit să fiu personajul meu, Silviu, ceas de ceas, minut cu minut. Unii, cred, nici nu-şi amintesc că mă cheamă George. Pur şi simplu a trebuit să fiu unul de-al lor. 

- Erau invidioşi pe tine? 

- A existat o mare slăbiciune a mea în faţa lor - libertatea. Cu asta a trebuit să lucrez continuu. Pentru ei, eram tipul de la oraş, care merge la şcoală şi vrea să facă un film despre ei. Adică, se întrebau: cine e băiatul ăsta să facă chestia asta? Dar e o stare normală, aşa ar şi trebui să fie.

- Ţi-ai negociat teritoriul? 

- Permanent. Existau momente când trebuia să ne disputăm şmecheria, forţa de reacţie la întrebări, la glume. Trebuia să fac glume mereu, să-i iau pe unii dintre ei la mişto. Şi mai trebuia să mă înţeleg foarte bine cu greii din puşcărie, cu şefii. Se considera nasol şi degradant, în mediul acela, să stau la vorbă cu cei de jos. 

- Cum le-ai caracteriza lumea? 

- O lume interesantă, unde destinul sublim lipseşte. Un război - într-un cuvânt. Sunt condamnaţi definitiv sau e doar o prejudecată? E o prejudecată, dar una care se adevereşte. Nu e numai vina deţinuţilor, sistemul penitenciarelor e atât de insalubru psihologic vorbind, încât nu le oferă prea multe şanse de reabilitare. La penitenciar, cel mai important nu e să îţi termini pedeapsa, ci efectiv să înţelegi că afară e lumea reală, nu acolo."

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/arte/george-pistereanu-In-lumea-noastra-faci-pas-gresit-te-au-taiat-1_50ad98ed7c42d5a66397e86d/index.html.

Regizorul Florin Șerban a avut curajul să filmeze cu deținuții din penitenciar și să distribuie în rolul principal un tânăr de 18 ani, încă în clasa a XII-a, la momentul în care au început filmările. A reușit, de altfel, o performanță incredibilă: să transforme un adolescent fără experiență, dar cu potențial, într-un actor premiat la festivaluri internaționale și niște deținuți în actori credibili și expresivi. 

Regizorul mărturisea într-un interviu că a simțit la sfârșitul fimărilor că a reușit să transforme lumea acestor oameni aflați în captivitate, a reușit să schimbe ceva în ei, a reușit să le arate că atunci când cineva crede în ei și le arată acest lucru, pot face mult peste ce și-ar fi imaginat că sunt capabili. 

Filmul a câștigat numeroase premii la festivaluri internaționale de film, un lucru care personal mă bucură foarte mult, pentru că dovedește încă o dată originalitatea și unicitatea viziunii creatorilor români de film. 

Este o dramă/thriller care vă va ține cu sufletul la gură și vă va tăia răsuflarea. 

Pentru cei care nu au văzut filmul nu vreau să dezvălui prea multe, însă le garantez că după ce îl vor fi văzut, vor privi cu alți ochi lumea penitenciarelor, relațiile între mamă și fiu, între frați, lupta pentru supraviețuire și supremație, curajul și voința, dorința de libertate și sacrificiul, intensitatea explozivă a emoției și dezlănțuirea devastatoare a sentimentelor și frustrărilor reprimate. 

Limbajul frust, violența verbală și fizică, pericolul permanent și iminența dramei, pe care o simți într-un crescendo mut, finalul - eu când vreau să beau o cafea cu fata pe care urma să o cer în căsătorie, beau o cafea, chiar dacă voi pierde totul ! - singura melodie - când deținuții mănâncă - care se mai audă o singură dată, la finalul fimului...

Filmul devine artă în momentul în care reușește să surprindă esența unui segment de viață și să o transmită cât mai intens spectatorului, rămânând impregnată pentru mult timp în memoria lui afectivă. 

Acesta este filmul " Eu când vreau să fluier, fluier! " - o secvență de viață transformată artistic într-o impresie puternică.

Pentru mine acest film este manifestul unui nou impresionism în cinematografie, cu precizarea că în loc să ajungă la Salonul Refuzaților, a primit aprecierea internațională binemeritată!

Felicitări! 

Photo by Jakob Braun on Unsplash

Interviu cu Robin Sharma - Autorul Bestseller-ului "Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul"

Ieri după - amiază schimbam canalele TV pentru a ajunge la un post de muzică, când ajungând la TVR văd că se difuza emisiunea Garantat 100%. 

Știam că moderatorul, Cătălin Ștefănescu, are invitați oameni cu totul și cu totul speciali, vârfuri în domeniile lor de activitate, profesioniști desăvârșiți și performeri de top. 

Ce mi-a atras atenția a fost că interviul era susținut în limba engleză. Am auzit cuvintele personal development și leadership. 

Persoana care vorbea era un bărbat cu o înfățișare plăcută, un zâmbet deschis, o voce calmă, magnetică și o privire intensă, dezvăluind o inteligență excepțională. 

Pe măsură ce ascultam, eram din ce în ce mai captivat de claritatea discursului, de ușurința argumentării la întrebările incomode din perspectiva avocatului diavolului, pe care moderatorul și-o asumase ( ca rol strict profesional, întrucât atitudinea admirativă era mai mult decât evidentă), și de valorile fundamentale care îl definesc, care apăreau frecvent în discursul lui. 

Peste câteva minute am aflat despre cine era vorba: Robin Sharma, Autorul Bestseller-ului "Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul" .

Auzisem de la un prieten de numele acestei cărți și îmi propusesem să o citesc, dar prins în alte proiecte am amânat momentul. 

După ce am văzut acest interviu, am devorat cartea: este absolut incredibilă. 

Cred că oricine este interesat de dezvoltare personală și leadership, nu ar trebui să o rateze. 

Dacă nu aveți timp să o citiți, vă dau link-ul interviului: 

http://www.tvrplus.ro//editie-garantat-100-381846

Vă garantez 100% o experiență memorabilă!

O scurtă descriere a ce veți găsi în acest interviu și câte cuvinte despre Robin Sharma: 

Eşti o persoană pentru care, în luarea unei decizii, primează educaţia sau distracţia? Crezi în soluţii magice sau în puterea ideilor? Te caracterizează stabilitatea sau schimbarea, în momentele de criză? Alegi întotdeauna calea uşoară sau preferi provocările, atunci când te implici într-un proiect? În funcţie de răspunsul fiecăruia dintre noi la aceste întrebări, Robin Sharma, unul dintre cei mai importanţi experţi în leadership şi dezvoltare personală din lume, poate spune dacă suntem leaderi înnăscuţi sau victime perfecte ale sistemului. Venit în România anul acesta pentru a vorbi despre cele mai potrivite căi spre succes, Robin Sharma deschide sezonul Garantat 100% al toamnei 2015. ...

Autorul a 15 cărţi bestseller, care au schimbat mentalităţi şi vieţile mai multor milioane de oameni, vorbitor motivaţional de succes pe teme de leadership şi dezvoltare personală, Robin Sharma îşi împărtăşeşte cunoştinţele peste tot în lume, prin conferinţe sau workshop-uri despre principii şi tehnici de leadership. A fost consultant pentru zeci de companii internaţionale, precum Microsoft, GE, NIKE, FedEx sau IBM şi a colaborat cu organizaţii ca NASA, IMD Business School sau Yale. Duminică seară, Robin Sharma le vorbeşte telespectatorilor TVR despre ce înseamnă să fii un bun lider, care sunt principalele calităţi pe care un lider ar trebui să le aibă şi cum ne putem atinge scopurile.

Sursa: Garantat 100%

'Iubesc publicul din Romania. Atat de pasionat, inteligent, interesat si generos cu mine.'

Unul dintre cei mai importanti experti ai lume in leadership si dezvoltare personala va fi prezent in Romania, pe 17 septembrie, pentru a sustine seminarul 'Best performance tactics for success'. Despre ce inseamna sa fii un bun lider si care sunt lucrurile din viata sa, de care Robin Sharma este cel mai mandru aflam chiar de la el, in interviul de mai jos: 

Care sunt, in opinia dvs, cele mai importante calitati pe care un lider trebuie sa le aiba?

Inspiratie si viziune. Empatie si o dorinta de a dezvolta mai multi lideri. Acel 'foc' in stomac, pentru a face lucruri marete. O intelegere a faptului ca ajungand maret, oamenii vor dori sa te traga inapoi. Un devotament pentru inovatie zilnica. O dorinta de a face lumea mai buna si utila.

Referitor la tema evenimentul din septembrie, de la Bucuresti, cat de receptiv considerati ca e publicul roman, avand in vedere intalnirile dvs anterioare cu noi, romanii?

Foarte receptivi. Iubesc publicul din Romania. Atat de pasionat, inteligent, interesat si generos cu mine. 

Care est un gurul professional pe care il aveti?

Cartile pe care le citesc si persoanele pe care le intalnesc. 

Daca ar fi sa alegeti un loc unde sa traiti pana la finalul vietii, unde ar fi acesta?

Sunt atatea locuri care imi vin in minte, de la Positano pana la Noua Zeelanda. Cred ca Mauritius.

Care sunt lucrurile de care sunteti cel mai mandru, in toata cariera dvs?

Oamenii si companiile pe care le-am ajutat. Calitatea muncii pe care am oferit-o lumii. Inovatia pe care eu si echipa mea am adus-o industriei noastre. 

Ce ati schimba din trecutul dvs?

Nimic. Trecutul meu m-a servit foarte bine si atat binele cat si raul mi-au oferit o viata interesanta.

Va rog sa numiti trei mari bucurii pe care le-ati experimentat in viata.

O intrebare foarte buna! 

Sa aterizez cu elicopterul pe un ghetar in Alaska impreuna cu copii mei si sa ii privesc cum beau apa din mainile lor. 

Ziua in care am devenit instructor de ski. 

Organizarea evenimentului The Titan Summit, din Toronto/Canada, de anul trecut si experimentarea rezultatelor participantilor. 

Care este, in viziunea dvs, diferenta principala intre oamenii care gasesc o cale sa se bucure de viata lor indiferent de greutatile pe care le au si cei care se pierd in probleme?

Inca o intrebare foarte buna! Cred ca totul se reduce la leadership personal si la un angajament de a face o munca titanica cu Sinele nostru. Cu cat citesti, contemplezi si reflectezi zilnic mai mult asupra modului tau de gandire si a comportamentului propriu, poti incepe sa faci schimbari mici dar durabile. Cu cat te inconjori de oameni buni, iubitori, sanatosi, noi modalitati de exprimare ti se deschid. 

Si, pe masura ce te dezvolti si evoluezi, ai puterea de a adopta noi obiceiuri, cum ar fi 'Clubul celor care se trezesc la 5:00 am', despre care voi vorbi la Bucuresti, si de a exersa zilnic, cu regularitate, practica recunostintei. 

Facand aceste lucruri constant, modul in care gandesti, simti si performezi se poate schimba. Oamenii care se bucura de o viata minunata nu sunt norocosi. Ei sunt doar mult mai dedicati, mai profunzi in gandire si mai concentrati pe scopul lor.

Se spune ca viata este ceea ce ni se intampla in timp ce cautam sa ne atingem scopurile. Daca e asa, ce ii sfatuiti pe cei care traiesc exclusiv pentru a-si atinge telurile si pentru a-si satisface Ego-ul?

Ei bine, sunt de acord ca viata poate fi neasteptata si se poate schimba intr-o singura zi. Asta mi s-a intamplat si mie. Lumea noastra se poate prabusi intr-o zi sau doua. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne setam scopurile si viziunea noastra. Consider ca facand asta dam dovada de un act de responsabilitate personala. Hai sa facem cat putem noi de bine (mereu) si apoi sa acceptam cu gratie si demnitate orice s-ar intampla... 

Sursa: http://www.agerpres.ro/ots/2015/07/30/interviu-robin-sharma-14-46-12

Photo by Matt Noble on Unsplash