Se afișează postările cu eticheta directie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta directie. Afișați toate postările

sâmbătă, 30 mai 2020

Albert Einstein: Cum văd eu lumea?!...O considerație profană asupra cauzalității personale interogative


" Cred ca tot ce facem si traim are propria sa cauzalitate; este bine, totusi, ca nu putem vedea prin aceasta cauzalitate" - Albert Einstein

Pentru ce trăiesc? 


De ce fac ceea ce fac? 


Îmi este dat, pot să înțeleg? 


Îmi aduce cu adevărat mulțumirea vizată? 


Cum să procedez să fiu mulțumit/ă de mine însumi/însămi? 


Cum să fac? Care este rețeta infailibilă? 


Pot să fiu fericit sau măcar pot să am o stare de bine, chiar dacă nu sunt mulțumit cu cine sunt sau cine aș putea fi, cu ce pot face, cu ce am făcut, cu ce aș fi putut face, cu ce mai am încă șansa să fac, sau provocarea atât de eluzivă a unui plus adițional peste ce mi-a adus satisfacție majoră, mie și celorlați până acum este un joc aleatoriu pe care nu mă hotărăsc dacă vreau să îl aleg? 


Este determinism sau atât de ironizatul de către Einstein '' indeterminism"?


Cât pot să cunosc și când? Pot să fiu sigur? 


Einstein, pe măsura ce înainta în vârstă și trecea prin schimbări majore - într-o evoluție genială - cauzate atât de traseul personal, cât și de evenimentele politice și sociale ale timpului său, își retracta parțial, rafina și modifica idei extrem de valoroase, unice, inovatoare, ale tinereții sale.


De ce această întrebare de debut, având în centru MULȚUMIREA DE SINE, STAREA DE PACE INTERIOARĂ, DE SIGURANȚĂ A CĂII ALESE? 


Pentru că aceasta este UNA dintre cele mai importante întrebări, în viziunea mea. 



Care este CAUZA? 


CAUZA A TOT CE SUNT, AM FOST SAU VOI FI? 

Care este nivelul real la care mă aflu? În sensul evaluării corecte, exacte, a capacității mele de cunoaștere, analiză și evaluare cu acribie epistemologică? 


Pe măsură ce citeam această carte - Albert Einstein - Cum văd eu lumea, raportându-mă în mod special la un anumit pasaj, mi-a apărut în minte o întrebare, care cred că este extrem de relevantă pentru a răspunde, la rândul ei, întrebărilor de mai sus. Nu voi enunța întrebarea. Vă las să alegeți varianta pe care o considerați oportună, să o personalizați și apoi să reflectați câteva minute asupra problemei create și asupra posibilelor rezultate: 


'' În primul rând, cred că neînțelegerile care se întâlnesc în problema cauzalității se datorează în bună parte formulării prea rudimentare a principiului cauzalității, aflată în circulație până în prezent. Când Aristotel și scolasticii au definit ceea ce înțelegeau ei prin cauză, ideea de EXPERIMENT OBIECTIV ÎN SENS ȘTIINȚIFIC nu apăruse încă. Așa că ei s-au mulțumit cu definirea CONCEPTULUI METAFIZIC DE CAUZĂ. Același lucru este adevărat despre Kant. Newton pare însă a-și fi dat seama că această formulare preștiințifică a principiului cauzal avea să se dovedească insuficientă  în fizica modernă. Și el s-a MULȚUMIT să descrie ORDINEA REGULATĂ în care se petrec evenimentele în natură și să construiască sinteza sa pe bază de LEGI MATEMATICE. În ce mă privește, cred că EVENIMENTELE din natură sunt CONTROLATE de legi mult mai stricte și mai inflexibile ( closely binding) decât ne închipuim astăzi când spunem că un EVENIMENT este CAUZA ALTUI EVENIMENT. Acest concept al nostru este limitat la ceva ce se petrece înăuntrul unei secțiuni temporale, fiind RUPT de procesul întreg. Această aplicare grosso modo a principiului cauzal este cât se poate de SUPERFICIALĂ. 




Suntem ca un COPIL care JUDECĂ UN POEM după rimă, neștiind nimic despre structura ritmică. 




Sau ca un ÎNVĂȚĂCEL la PIAN, care abia izbutește să lege o notă de cea imediat anterioară sau următoare. 




Până la un punct, aceasta POATE SĂ FIE FOARTE BINE când avem de-a face cu compoziții foarte simple și primitive; DAR NU MAI MERGE ÎN INTERPRETAREA UNEI FUGI DE BACH. 




Fizica cuantică ne-a adus în față PROCESE FOARTE COMPLEXE și, pentru a le putea înțelege, trebuie să LĂRGIM ȘI SĂ MAI RAFINĂM CONCEPTUL NOSTRU DE CAUZALITATE.''

Photo by Andrii Leonov on Unsplash

luni, 18 mai 2020

SINCRONICITATE: coincidenta sau nu?


NIMIC NU E ÎNTÂMPLĂTOR. SAU POATE ESTE?

Să începem cu definiția cauzalității, a principiului cauzalității, a coincidenței și a sincronicității.


CAUZALITÁTE 


Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect. 


PRINCIPIUL CAUZALITĂȚII


Principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte.


COINCIDENȚĂ 


Caracter coincident; concordanță; congruență.

Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. 

Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) (a unor lucruri, evenimente, fapte etc.).


SINCRONICITATE

Sincronicitatea este un concept care a fost explicat pentru prima dată de către Carl Jung. In esență, sincronicitatea se referă la COINCIDENȚE semnificative/care au sens/pline de înțeles, dacă aceste coincidențe survin fără a avea o relație cauzala între ele, dar par a fi legate printr-un înțeles/sens anume. Ulterior, Jung a definit sincronicitatea și ca “ principiul legăturii/comuniunii acauzale” sau “ paralelism acauzal. ”



Dictionarul Merriam- Webster definește sincronicitatea ca fiind existența unei coincidențe între anumite evenimente și în special evenimente psihice ( gânduri similare pe care le au persoane aflate în locuri diferite/la distanță, sau imaginea mentală a unui eveniment neașteptat înainte ca acesta sa se întâmple), evenimente care par a avea o legătură între ele, dar care nu sunt explicate prin mecanismele convenționale ale cauzalității. 



O persoană care are convingerea că nimic nu este intamplator, atunci când se va lovi de o sincronicitate/conincidență și nu va putea explica surveniența acesteia prin cauzalitate, va găsi un sens, va găsi un înțeles, va găsi un motiv(de obicei benefic) .



Pe de altă parte, o persoană care vede astfel de evenimente ca pure coincidențe, oricât de surprinzătoare ar părea, neputând identifica o legătură cauzală, va refuza legatura sensului și pur si simplu va privi evenimentele ca pe un hazard/ ceva întâmplător, care nu are nevoie de justificare, pur și simplu este și atat. 



Indiferent de abordarea ta personală, te rog sa iti pui câteva întrebări:



- Exista evenimente in viata mea care m-au determinat să reflectez asupra lor, din punct de vedere al posibilei sincronicitati?



- Este oare doar o simplă coincidență, sau poate este ceva mai mult, mai profund, care este plin de înțeles, de sens? 



- Mi-am dat seama la o anumită distanță în timp că anumite lucruri (din trecut) trebuiau să se intample, iar sensul pe care nu il vedeam, nu îl identificam, nu îl înțelegeam sau nu mă interesa atunci, l-am descoperit acum, în prezent? 



Poate da, poate nu. 



- Sunt momente in care lucurile fac pur si simplu “ click” in mintea ta, se “ leagă” și rezultatele sunt conștientizări relevante? 



- Te gândesti la cineva, pentru ca ulterior, peste un minut, o oră sau o zi, să întâlnești accidental acea persoană? 



- Ai nevoie de ceva/cineva anume, important pentru tine și pentru viața ta, fără să poți identifica cu exactitate acel ceva/cineva la care te gândești intens și acel ceva/cineva pur și simplu apare (din senin) dintr-o dată în viața ta, exact la momentul oportun? 


- Are sens pentru tine expresia “ Omul potrivit la locul potrivit” , căreia i-aș adăuga și în momentul potrivit?



Care este explicația? 


- Există o explicație clara, care nu poate fi combătută, sau care poate fi demonstrata dincolo de indoiala rezonabila? 



- Ai avut parte de coincidente plăcute, neplăcute? 



- Te-ai corelat optim cu cineva sau ceva ( o persoana sau un eveniment) intr-un mod inexplicabil, cu o precizie și sincronicitate uimitoare? 



- Te-ai gândit la o persoana care s-a gândit simultan la tine și v-ați sunat în același timp? 



- Ți s-a întâmplat (eventual cu aceeași persoană) să spuneți același lucru, în exact aceeși secundă?



- Au venit anumite oportunități spre tine exact in momentul in care aproape că renunțaseși să mai crezi că este posibil pentru tine și în clipa în care au apărut în viața ta și le-ai dat curs ți-ai dat seama că dacă ar fi venit mai devreme sau mai târziu efectele (benefice) pentru tine nu ar fi avut același context și modalitate de manifestare optimă ? 


- Ai avut premoniții - ai simțit un lucru inainte să se intample? 



- De exemplu, te-ai gândit că vei extrage/ți se va da un anumit subiect la un examen oarecare și exact acel subiect l-ai extras/ți-a fost dat? 



- Ai avut intrebări constante despre tine, despre ceilalți, despre viață, despre sensul vieții, despre direcția ta in viata, cine sunt, care este rolul meu, care este misiunea mea in viață și la un moment dat pur si simplu ai știut care este calea corectă, fără umbră de ezitare, pur si simplu ai știut, fără să poți explica de ce? 


- Sau ești pe punctul de a simți că va veni acest moment? 


- Simți când te indrepti in directia corectă pentru tine? 


- Sau când cineva apropiat, drag tie, merge in directia corecta sau greșită pentru el și ulterior se confirmă că ai avut dreptate, fără să poți justifica rațional, cartezian, fără să poți argumenta logic, previzibil, structurat, de ce ai simțit/intuit acel rezultat, la care s-a și ajuns mai tarziu? 



- Ai simțit când este momentul potrivit să taci sau să vorbești, să acționezi sau sa nu acționezi intr-un sens sau altul?



- Te-ai conectat instant cu o persoana si față de o altă persoană ai simitit nu doar o lipsa de “ chimie”, de atractie, ci o respingere, un antagonism visceral? 



Sunt intrebari la care poți să reflectezi.


Dacă vrei. 



Dacă te intereseaza. 



Dacă iti aduc valoare, intelegere, utilitate. 



Sunt intrebari pe care le poti lăsa deschise și de al căror mister te poți bucura, lăsându-l nerezolvat, pana cand raspunsul tau, individualizat ca adevar personal și ca modalitate intuită de manifestare va surveni de la sine.



Sau le poti vedea ca pe niste intrebari oarecare, fapte diverse, coincidente care pur si simplu sunt, există. 



Daca oricare din rândurile de mai sus au rezonat in tine, dacă au atins o coardă care a vibrat, dacă te-au ghidat către o alegere, care iti va ajuta sau iti va aduce claritate, satisfactie, succes, pace sau liniste, te felicit că ai făcut acest pas și ai ajuns la aceste rezultate. 



Daca acest lucru se va intampla in viitor, te felicit că ți se va fi intamplat. 



Dacă acest lucru ți s-a intamplat in trecut și acum, când citești aceste rânduri, ceva a făcut “ click” și ți-a adus o revelație mai intensa sau mai puțin intensă, o conștientizare, claritatea luminii răsfrântă asupra confuziei, te felicit. 




Dacă pur si simplu privești oricum altcumva toate aceste intrebari și gânduri, te felicit pentru alegerea pe care ai făcut-o, indiferent care este ea, pentru că este alegerea pe care tu o știi ca fiind corecta pentru tine. 



Mai mult decât orice altceva, te felicit că ești viu, că ești în cautarea sensului vieții tale, sau il lasi să te gaseasca, sau deja îl trăiești. 



Călătoria în sine este scopul. 



Congrats! 

P.S.



Când/Dacă ai timp/vrei, îți sugerez un articol despre SINCRONICITATE.

Este un articol documentat, plăcut/ușor de citit și care conține exemple relevante. 


Link-ul este: http://www.wakingtimes.com/2015/07/04/the-magic-of-synchronicity/


Photo by Andy Holmes on Unsplash