Albert Einstein: Cum văd eu lumea?!...O considerație profană asupra cauzalității personale interogative

" Cred ca tot ce facem si traim are propria sa cauzalitate; este bine, totusi, ca nu putem vedea prin aceasta cauzalitate" - Albert Einstein

Pentru ce trăiesc? 

De ce fac ceea ce fac? 

Îmi este dat, pot să înțeleg? 

Îmi aduce cu adevărat mulțumirea vizată? 

Cum să procedez să fiu mulțumit/ă de mine însumi/însămi? 

Cum să fac? Care este rețeta infailibilă? 

Pot să fiu fericit sau măcar pot să am o stare de bine, chiar dacă nu sunt mulțumit cu cine sunt sau cine aș putea fi, cu ce pot face, cu ce am făcut, cu ce aș fi putut face, cu ce mai am încă șansa să fac, sau provocarea atât de eluzivă a unui plus adițional peste ce mi-a adus satisfacție majoră, mie și celorlați până acum este un joc aleatoriu pe care nu mă hotărăsc dacă vreau să îl aleg? 

Este determinism sau atât de ironizatul de către Einstein '' indeterminism"?

Cât pot să cunosc și când? Pot să fiu sigur? 

Einstein, pe măsura ce înainta în vârstă și trecea prin schimbări majore - într-o evoluție genială - cauzate atât de traseul personal, cât și de evenimentele politice și sociale ale timpului său, își retracta parțial, rafina și modifica idei extrem de valoroase, unice, inovatoare, ale tinereții sale.

De ce această întrebare de debut, având în centru MULȚUMIREA DE SINE, STAREA DE PACE INTERIOARĂ, DE SIGURANȚĂ A CĂII ALESE? 

Pentru că aceasta este UNA dintre cele mai importante întrebări, în viziunea mea. 

Care este CAUZA? 

CAUZA A TOT CE SUNT, AM FOST SAU VOI FI? 

Care este nivelul real la care mă aflu? În sensul evaluării corecte, exacte, a capacității mele de cunoaștere, analiză și evaluare cu acribie epistemologică? 

Pe măsură ce citeam această carte - Albert Einstein - Cum văd eu lumea, raportându-mă în mod special la un anumit pasaj, mi-a apărut în minte o întrebare, care cred că este extrem de relevantă pentru a răspunde, la rândul ei, întrebărilor de mai sus. Nu voi enunța întrebarea. Vă las să alegeți varianta pe care o considerați oportună, să o personalizați și apoi să reflectați câteva minute asupra problemei create și asupra posibilelor rezultate: 

'' În primul rând, cred că neînțelegerile care se întâlnesc în problema cauzalității se datorează în bună parte formulării prea rudimentare a principiului cauzalității, aflată în circulație până în prezent. Când Aristotel și scolasticii au definit ceea ce înțelegeau ei prin cauză, ideea de EXPERIMENT OBIECTIV ÎN SENS ȘTIINȚIFIC nu apăruse încă. Așa că ei s-au mulțumit cu definirea CONCEPTULUI METAFIZIC DE CAUZĂ. Același lucru este adevărat despre Kant. Newton pare însă a-și fi dat seama că această formulare preștiințifică a principiului cauzal avea să se dovedească insuficientă  în fizica modernă. Și el s-a MULȚUMIT să descrie ORDINEA REGULATĂ în care se petrec evenimentele în natură și să construiască sinteza sa pe bază de LEGI MATEMATICE. În ce mă privește, cred că EVENIMENTELE din natură sunt CONTROLATE de legi mult mai stricte și mai inflexibile ( closely binding) decât ne închipuim astăzi când spunem că un EVENIMENT este CAUZA ALTUI EVENIMENT. Acest concept al nostru este limitat la ceva ce se petrece înăuntrul unei secțiuni temporale, fiind RUPT de procesul întreg. Această aplicare grosso modo a principiului cauzal este cât se poate de SUPERFICIALĂ. 

Suntem ca un COPIL care JUDECĂ UN POEM după rimă, neștiind nimic despre structura ritmică. 

Sau ca un ÎNVĂȚĂCEL la PIAN, care abia izbutește să lege o notă de cea imediat anterioară sau următoare. 

Până la un punct, aceasta POATE SĂ FIE FOARTE BINE când avem de-a face cu compoziții foarte simple și primitive; DAR NU MAI MERGE ÎN INTERPRETAREA UNEI FUGI DE BACH. 

Fizica cuantică ne-a adus în față PROCESE FOARTE COMPLEXE și, pentru a le putea înțelege, trebuie să LĂRGIM ȘI SĂ MAI RAFINĂM CONCEPTUL NOSTRU DE CAUZALITATE.''

Photo by Andrii Leonov on Unsplash

CLARITATE. SENSUL VIEȚII. FEL DE A FI. ȚINE MINTE DATA!

"Daca vrei sa ai succes, trebuie sa respecti o singura regula: SA NU TE MINTI NICIODATA" - Paulo Coelho

Am ajuns la atât de mult dorita claritate. 

Este un sentiment superb. De nedescris. Este un FEL DE A FI. 

Iar acest Fel de a Fi s-a născut dintr-o MOTIVAȚIE extrem de puternică. 

Atât de puternică, încât se SUSȚINE SINGURĂ, într-un mod natural, ușor, lejer, extrem de facil, practic fără nici un efort. 

Am lansat azi o căutare pe Google având cuvinte cheie: SENSUL VIEȚII. 

Și am dat peste o poveste simplă, atât de simplă, care cred că vă poate INSPIRA într-un mod puternic: 

Un om de afaceri pleacă în lume să caute sensul vieții. Se întâlnește cu un călugăr. Călugărul îl duce la un râu, se bagă amândoi în apă, îi spune să intre sub apă, apoi cu o forță net superioară îl ține forțat sub apă, până la limita înecului. 

Când, într-un final, îl lasă să iasă la suprafață, așteapăt reacția: vă dați seama, furie, frustrare, nedumerire.

Călugărul îi spune: Ce îți doreai când erai sub apă și simțeai că vei muri? 

- SĂ RESPIR. 

- Când îți vei dori să găsești sensul vieții, și atunci când îl vei găsi, când îți vei dori la fel de mult să îl împlinești, atât de mult când îți doreai să respiri, atunci vei fi sigur că l-ai găsit și îl trăiești! 

Recunosc că am schimbat puțin frazele originale, dar ESENȚA ESTE ACEEAȘI. 

DACĂ ÎȚI DOREȘTI CU ADEVĂRAT SĂ AFLI DE CE TE AFLI PE ACEST PĂMÂNT, NU ÎNCETA CĂ CAUȚI RĂSPUNSUL PÂNĂ CÂND VEI ȘTII SIGUR CĂ ESTE CEL PE CARE ÎL CĂUTAI. 

Vei știi când îl găsești. 

Din acel moment singurele întrebări vor fi cum să îl atingi. 

"Sensul vietii este sa iti gasesti darul. Scopul vietii este sa il oferi" - Pablo Picasso

ȚINE MINTE ACEA ZI. 

PENTRU CĂ ACEEA ESTE ZIUA ÎN CARE VA ÎNCEPE, CU ADEVĂRAT, VIAȚA TA!

Photo by Steve Johnson on Unsplash

FRICA de a VORBI ÎN PUBLIC

( Frica de a vorbi în public, cunoscută și ca glosofobie. 74% din oameni suferă de frica de a ține un discurs.)

Acest articol se adresează oricărei persoane care se va afla pentru prima dată în situația de a vorbi în fața unei audiente, având astfel calitatea de Vorbitor în Public (Public Speaker), va dori să facă față cu bine unei astfel de provocări, și ulterior să pășească, cu claritate și încredere, pe acest drum, al SPEAKER-ului.

Am în vedere situația în care respectiva persoană va trebuie să țină un discurs, va începe să predea sau să instruiască, va participa la o petrecere sau un eveniment, unde este destul de probabil să fie invitată să țină un speech, va apărea la televizor să vorbească despre un anumit subiect, i se va lua un interviu live, va vorbi în fața colegilor, superiorilor sau subordonaților despre un anumit subiect, etc. ...

Situațiile în care ne vedem nevoiți să vorbim în fața unui public, mai restrâns sau mai numeros, sunt foarte variate. 

Subiectul public-speaking-ului (vorbitului în public) este foarte amplu și complex. 

În acest articol vreau doar să descriu, pe scurt, o poveste și un exercițiu, extrase și rezumate din cartea lui Dale Carnegie - “ Cum să vorbim în public“, care vor exemplifica și explica atât TEAMA de a vorbi în public, cât și o METODĂ DE A ÎNFRÂNGE ACEASTĂ TEAMĂ și de a avea SUCCES.

Începuturile public speaking-ului le regăsim încă din 1912, când Dale Carnegie, autorul celebrei cărți “Secretele Succesului - Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influent“, ținea cursuri despre vorbitul în public. 

Carnegie ne împărtășește motivele pentru care oamenii veneau la cursurile lui. Aceștia spuneau: când sunt chemat să țin un discurs, devin timid, speriat, nu mai gândesc limpede, nu mă pot concentra și nu-mi amintesc ce voiam să spun.

Motivațiile erau:

Vreau să capăt încredere în mine, calmul și capacitatea de a gândi când mă aflu în fața unui public.

Vreau să mă pot aduna, să vorbesc logic, să fiu capabil să spun ce am de zis clar și convingător.

Iată, în continuare, povestea unui cursant al lui Dale Carnegie.

Un doctor cu o experiență de 30 de ani a fost invitat, în timp ce se afla la o petrecere a echipei Giants, să vorbească despre sănătatea jucătorilor de baseball.

A fost paralizat de teama de a vorbi în public.

Dacă ar fi rămas așezat pe scaun, ar fi putut vorbi toată noaptea despre acest subiect.

În schimb, pentru a onora invitația de a vorbi, trebuia să se ridice și țină un speech (discurs). Profund jenat, le-a întors spatele tuturor și a ieșit din încăpere, știind că dacă se va ridica, va eșua.

Nu e de mirare că primul lucru pe care l-a făcut după acest eveniment a fost să se înscrie la cursul lui Carnegie.

Peste un an, a ajuns la performanța de a vorbi în numele orașului New York, la un eveniment important. 

Pentru a înțelege cum a ajuns la o asemenea performantă, și cum putem avea și noi un astfel de succes, în momentul în care vom fi puși în situația de a vorbi în public, să ne gândim la MOTIVAȚIA pe care a avut-o? 

DE CE? 

De ce mă aflu eu, speaker-ul, acum, aici, în fața unui public? De ce am ales un anumit subiect despre care să vorbesc? Iată de ce:

1. DORINȚĂ – Pentru că am o dorință puternică și îndârjită.

Dacă îmi urmez scopul cu perseverenta și energia unui buldog care aleargă o pisică, nimic nu îmi va sta în cale. 

2. EXACT – Știu exact despre ce vreau să vorbesc.

M-am gândit atent și am făcut un plan al discursului. 

Dacă nu aș fi făcut acest lucru, ar fi fost ca și cum aș fi o persoană legată la ochi, care nu vede absolut nimic, în schimb încearcă să arate drumul pe care merge unei alte persoane aflate în aceeași situație. 

M-aș fi simțit speriat, vinovat și rușinat de propria neglijență.

3. CURAJ – Am încredere în mine, am curaj.

Pentru a avea curaj când vorbesc în public, mă comport ca și cum așa avea deja această calitate foarte bine exersată.

Înainte de vorbi ,trag aer adânc aer în piept, câteva secunde, privesc publicul în ochi și încep să vorbesc încrezător.

4. EXERCIȚIU! – Exersez, exersez, exersez.

PRIMA ȘI ULTIMA CALE, cea mai sigură, pentru a îmi dezvolta încrederea în mine însumi și în capacitatea de a ține un discurs este să vorbesc în public.

Frica vine din necunoaștere și nesiguranță.

Atunci când voi ajunge să am în urma mea experiente reușite de vorbit în public, frica dispare.

Un lucru este sigur: ca să înveți să înoți trebuie să te arunci în apă.

Astfel că vorbiți, vorbiți, vorbiți! În public, desigur! Pregătiți, desigur! Și cu încredere, desigur!

Photo by Kane Reinholdtsen on Unsplash