Se afișează postările cu eticheta sens. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sens. Afișați toate postările

sâmbătă, 30 mai 2020

Albert Einstein: Cum văd eu lumea?!...O considerație profană asupra cauzalității personale interogative


" Cred ca tot ce facem si traim are propria sa cauzalitate; este bine, totusi, ca nu putem vedea prin aceasta cauzalitate" - Albert Einstein

Pentru ce trăiesc? 


De ce fac ceea ce fac? 


Îmi este dat, pot să înțeleg? 


Îmi aduce cu adevărat mulțumirea vizată? 


Cum să procedez să fiu mulțumit/ă de mine însumi/însămi? 


Cum să fac? Care este rețeta infailibilă? 


Pot să fiu fericit sau măcar pot să am o stare de bine, chiar dacă nu sunt mulțumit cu cine sunt sau cine aș putea fi, cu ce pot face, cu ce am făcut, cu ce aș fi putut face, cu ce mai am încă șansa să fac, sau provocarea atât de eluzivă a unui plus adițional peste ce mi-a adus satisfacție majoră, mie și celorlați până acum este un joc aleatoriu pe care nu mă hotărăsc dacă vreau să îl aleg? 


Este determinism sau atât de ironizatul de către Einstein '' indeterminism"?


Cât pot să cunosc și când? Pot să fiu sigur? 


Einstein, pe măsura ce înainta în vârstă și trecea prin schimbări majore - într-o evoluție genială - cauzate atât de traseul personal, cât și de evenimentele politice și sociale ale timpului său, își retracta parțial, rafina și modifica idei extrem de valoroase, unice, inovatoare, ale tinereții sale.


De ce această întrebare de debut, având în centru MULȚUMIREA DE SINE, STAREA DE PACE INTERIOARĂ, DE SIGURANȚĂ A CĂII ALESE? 


Pentru că aceasta este UNA dintre cele mai importante întrebări, în viziunea mea. 



Care este CAUZA? 


CAUZA A TOT CE SUNT, AM FOST SAU VOI FI? 

Care este nivelul real la care mă aflu? În sensul evaluării corecte, exacte, a capacității mele de cunoaștere, analiză și evaluare cu acribie epistemologică? 


Pe măsură ce citeam această carte - Albert Einstein - Cum văd eu lumea, raportându-mă în mod special la un anumit pasaj, mi-a apărut în minte o întrebare, care cred că este extrem de relevantă pentru a răspunde, la rândul ei, întrebărilor de mai sus. Nu voi enunța întrebarea. Vă las să alegeți varianta pe care o considerați oportună, să o personalizați și apoi să reflectați câteva minute asupra problemei create și asupra posibilelor rezultate: 


'' În primul rând, cred că neînțelegerile care se întâlnesc în problema cauzalității se datorează în bună parte formulării prea rudimentare a principiului cauzalității, aflată în circulație până în prezent. Când Aristotel și scolasticii au definit ceea ce înțelegeau ei prin cauză, ideea de EXPERIMENT OBIECTIV ÎN SENS ȘTIINȚIFIC nu apăruse încă. Așa că ei s-au mulțumit cu definirea CONCEPTULUI METAFIZIC DE CAUZĂ. Același lucru este adevărat despre Kant. Newton pare însă a-și fi dat seama că această formulare preștiințifică a principiului cauzal avea să se dovedească insuficientă  în fizica modernă. Și el s-a MULȚUMIT să descrie ORDINEA REGULATĂ în care se petrec evenimentele în natură și să construiască sinteza sa pe bază de LEGI MATEMATICE. În ce mă privește, cred că EVENIMENTELE din natură sunt CONTROLATE de legi mult mai stricte și mai inflexibile ( closely binding) decât ne închipuim astăzi când spunem că un EVENIMENT este CAUZA ALTUI EVENIMENT. Acest concept al nostru este limitat la ceva ce se petrece înăuntrul unei secțiuni temporale, fiind RUPT de procesul întreg. Această aplicare grosso modo a principiului cauzal este cât se poate de SUPERFICIALĂ. 




Suntem ca un COPIL care JUDECĂ UN POEM după rimă, neștiind nimic despre structura ritmică. 




Sau ca un ÎNVĂȚĂCEL la PIAN, care abia izbutește să lege o notă de cea imediat anterioară sau următoare. 




Până la un punct, aceasta POATE SĂ FIE FOARTE BINE când avem de-a face cu compoziții foarte simple și primitive; DAR NU MAI MERGE ÎN INTERPRETAREA UNEI FUGI DE BACH. 




Fizica cuantică ne-a adus în față PROCESE FOARTE COMPLEXE și, pentru a le putea înțelege, trebuie să LĂRGIM ȘI SĂ MAI RAFINĂM CONCEPTUL NOSTRU DE CAUZALITATE.''

Photo by Andrii Leonov on Unsplash

luni, 18 mai 2020

SINCRONICITATE: coincidenta sau nu?


NIMIC NU E ÎNTÂMPLĂTOR. SAU POATE ESTE?

Să începem cu definiția cauzalității, a principiului cauzalității, a coincidenței și a sincronicității.


CAUZALITÁTE 


Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect. 


PRINCIPIUL CAUZALITĂȚII


Principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte.


COINCIDENȚĂ 


Caracter coincident; concordanță; congruență.

Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. 

Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) (a unor lucruri, evenimente, fapte etc.).


SINCRONICITATE

Sincronicitatea este un concept care a fost explicat pentru prima dată de către Carl Jung. In esență, sincronicitatea se referă la COINCIDENȚE semnificative/care au sens/pline de înțeles, dacă aceste coincidențe survin fără a avea o relație cauzala între ele, dar par a fi legate printr-un înțeles/sens anume. Ulterior, Jung a definit sincronicitatea și ca “ principiul legăturii/comuniunii acauzale” sau “ paralelism acauzal. ”



Dictionarul Merriam- Webster definește sincronicitatea ca fiind existența unei coincidențe între anumite evenimente și în special evenimente psihice ( gânduri similare pe care le au persoane aflate în locuri diferite/la distanță, sau imaginea mentală a unui eveniment neașteptat înainte ca acesta sa se întâmple), evenimente care par a avea o legătură între ele, dar care nu sunt explicate prin mecanismele convenționale ale cauzalității. 



O persoană care are convingerea că nimic nu este intamplator, atunci când se va lovi de o sincronicitate/conincidență și nu va putea explica surveniența acesteia prin cauzalitate, va găsi un sens, va găsi un înțeles, va găsi un motiv(de obicei benefic) .



Pe de altă parte, o persoană care vede astfel de evenimente ca pure coincidențe, oricât de surprinzătoare ar părea, neputând identifica o legătură cauzală, va refuza legatura sensului și pur si simplu va privi evenimentele ca pe un hazard/ ceva întâmplător, care nu are nevoie de justificare, pur și simplu este și atat. 



Indiferent de abordarea ta personală, te rog sa iti pui câteva întrebări:



- Exista evenimente in viata mea care m-au determinat să reflectez asupra lor, din punct de vedere al posibilei sincronicitati?



- Este oare doar o simplă coincidență, sau poate este ceva mai mult, mai profund, care este plin de înțeles, de sens? 



- Mi-am dat seama la o anumită distanță în timp că anumite lucruri (din trecut) trebuiau să se intample, iar sensul pe care nu il vedeam, nu îl identificam, nu îl înțelegeam sau nu mă interesa atunci, l-am descoperit acum, în prezent? 



Poate da, poate nu. 



- Sunt momente in care lucurile fac pur si simplu “ click” in mintea ta, se “ leagă” și rezultatele sunt conștientizări relevante? 



- Te gândesti la cineva, pentru ca ulterior, peste un minut, o oră sau o zi, să întâlnești accidental acea persoană? 



- Ai nevoie de ceva/cineva anume, important pentru tine și pentru viața ta, fără să poți identifica cu exactitate acel ceva/cineva la care te gândești intens și acel ceva/cineva pur și simplu apare (din senin) dintr-o dată în viața ta, exact la momentul oportun? 


- Are sens pentru tine expresia “ Omul potrivit la locul potrivit” , căreia i-aș adăuga și în momentul potrivit?



Care este explicația? 


- Există o explicație clara, care nu poate fi combătută, sau care poate fi demonstrata dincolo de indoiala rezonabila? 



- Ai avut parte de coincidente plăcute, neplăcute? 



- Te-ai corelat optim cu cineva sau ceva ( o persoana sau un eveniment) intr-un mod inexplicabil, cu o precizie și sincronicitate uimitoare? 



- Te-ai gândit la o persoana care s-a gândit simultan la tine și v-ați sunat în același timp? 



- Ți s-a întâmplat (eventual cu aceeași persoană) să spuneți același lucru, în exact aceeși secundă?



- Au venit anumite oportunități spre tine exact in momentul in care aproape că renunțaseși să mai crezi că este posibil pentru tine și în clipa în care au apărut în viața ta și le-ai dat curs ți-ai dat seama că dacă ar fi venit mai devreme sau mai târziu efectele (benefice) pentru tine nu ar fi avut același context și modalitate de manifestare optimă ? 


- Ai avut premoniții - ai simțit un lucru inainte să se intample? 



- De exemplu, te-ai gândit că vei extrage/ți se va da un anumit subiect la un examen oarecare și exact acel subiect l-ai extras/ți-a fost dat? 



- Ai avut intrebări constante despre tine, despre ceilalți, despre viață, despre sensul vieții, despre direcția ta in viata, cine sunt, care este rolul meu, care este misiunea mea in viață și la un moment dat pur si simplu ai știut care este calea corectă, fără umbră de ezitare, pur si simplu ai știut, fără să poți explica de ce? 


- Sau ești pe punctul de a simți că va veni acest moment? 


- Simți când te indrepti in directia corectă pentru tine? 


- Sau când cineva apropiat, drag tie, merge in directia corecta sau greșită pentru el și ulterior se confirmă că ai avut dreptate, fără să poți justifica rațional, cartezian, fără să poți argumenta logic, previzibil, structurat, de ce ai simțit/intuit acel rezultat, la care s-a și ajuns mai tarziu? 



- Ai simțit când este momentul potrivit să taci sau să vorbești, să acționezi sau sa nu acționezi intr-un sens sau altul?



- Te-ai conectat instant cu o persoana si față de o altă persoană ai simitit nu doar o lipsa de “ chimie”, de atractie, ci o respingere, un antagonism visceral? 



Sunt intrebari la care poți să reflectezi.


Dacă vrei. 



Dacă te intereseaza. 



Dacă iti aduc valoare, intelegere, utilitate. 



Sunt intrebari pe care le poti lăsa deschise și de al căror mister te poți bucura, lăsându-l nerezolvat, pana cand raspunsul tau, individualizat ca adevar personal și ca modalitate intuită de manifestare va surveni de la sine.



Sau le poti vedea ca pe niste intrebari oarecare, fapte diverse, coincidente care pur si simplu sunt, există. 



Daca oricare din rândurile de mai sus au rezonat in tine, dacă au atins o coardă care a vibrat, dacă te-au ghidat către o alegere, care iti va ajuta sau iti va aduce claritate, satisfactie, succes, pace sau liniste, te felicit că ai făcut acest pas și ai ajuns la aceste rezultate. 



Daca acest lucru se va intampla in viitor, te felicit că ți se va fi intamplat. 



Dacă acest lucru ți s-a intamplat in trecut și acum, când citești aceste rânduri, ceva a făcut “ click” și ți-a adus o revelație mai intensa sau mai puțin intensă, o conștientizare, claritatea luminii răsfrântă asupra confuziei, te felicit. 




Dacă pur si simplu privești oricum altcumva toate aceste intrebari și gânduri, te felicit pentru alegerea pe care ai făcut-o, indiferent care este ea, pentru că este alegerea pe care tu o știi ca fiind corecta pentru tine. 



Mai mult decât orice altceva, te felicit că ești viu, că ești în cautarea sensului vieții tale, sau il lasi să te gaseasca, sau deja îl trăiești. 



Călătoria în sine este scopul. 



Congrats! 

P.S.



Când/Dacă ai timp/vrei, îți sugerez un articol despre SINCRONICITATE.

Este un articol documentat, plăcut/ușor de citit și care conține exemple relevante. 


Link-ul este: http://www.wakingtimes.com/2015/07/04/the-magic-of-synchronicity/


Photo by Andy Holmes on Unsplash

joi, 29 octombrie 2015

O dimineață magică... ca multe altele care vor urma...


O ceață filigranată, volatilă, lucrată de vreun misterios meșter orfevrier levitează ireal...


Liniște deplină. Dimineață de octombrie friguroasă. Punctul roșu din vârful țigării se aprinde intermitent ca lumina unui far abia zărită în depărtare de pe puntea unui vas, în largul mării. 


Își aude doar respirația și zgomotul discret pe care îl face când trimite rotocoalele de fum în aerul clar și tăios. 


Câtă frumusețe, câtă eleganță în combinarea culorilor: verdele intens al chiparoșilor și pinilor, frunzele roșcate, brune, arămii, aurite, în degradeuri spectaculoase...roșul intens al trandafirilor și tulpina grená...


Câtă bucurie, câtă abundență estetică risipită atât de generos pentru satisfacția efemeră a privirii...


Și emoțiile, sentimentele au propriile lor alăturări și asocieri în nuanțe suprinzătoare. Au culori și intensități complementare și antagonice, atașate simultan aceluiași suflet...


Zâmbetul lumii, surâsul reținut și șoapta intuită a viselor ei...


Îl simți? Este acolo, apare și dispare...


O poezie atât de sensibilă și o dramă cu personaje grotești...


Scenarii atipice și scene iverosimile... Și sunt totuși reale. 


O lume nebună, nebună și fără sens, fără logică, de neînțeles .. Frânturi disparate de viață și hazard, șansă, coincidențe...


Coincidentia oppositorum - unitatea contrariilor. Nimic nu este, totuși, întâmplător.


Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? 


Hedonism sau contemplare? Căutare, întrebări versus acceptare...


Oare nu sunt toate același lucru? 


Suntem meniți pentru un anumit lucru? Am un destin pe care trebuie să îl împlinesc? Sunt liber să aleg în ce să cred și cine să fiu sau am ca opțiuni fie să aflu misiunea predestinată pentru mine, fie să aleg să cred că am aflat-o? 


Bucuria înțelegerii unor părți din misterele relevate, aventura călătoriei și evenimentele drumului sunt miza reală, indiferent de punctul terminus?


Nu sunt mai importante întrebările decât răspunsurile, corectitudinea, adevărul sau relevanța lor? 


Ai încercat vreodată exercițiul conversației în care tu să vorbești cu entuziasm despre ce te pasionează în mod natural, ce îți trezește interesul viu, ce te face să vibrezi și să fii exaltat, iar celălalt, cu aceeași intensitate, să vorbească despre cu totul altceva și fiecare să considere subiectul de discuție al celuilalt total insipid, lipsit de valoare și esență, inutil sau chiar ridicol? 


Azi va fi o zi frumoasă. Cer limpede, a început să se încălzească...


Ce călătorie minunată este viața! 


Va îmbrățișa în continuare fiecare zi cu iubire, ochii vor râde și pofta de viață îi va inunda toate simțurile...


Știi, de fapt, și ce este viața și cine ești tu, cu adevărat și cum ai ajuns aici și de ce și este bine că este așa...


Nu înceta însă să cauți, să ceri, să vrei, să întrebi, să creezi, să inventezi și să redescoperi mister și sens...


O dimineață magică... ca multe altele care vor urma...


joi, 27 august 2015

VIAȚA ESTE GOALĂ ȘI LIPSITĂ DE SENS?!


"Sensul vieții este că viața este goală și lipsită de sens, iar faptul că viața este goală și lipsită de sens este, în sine, gol și lipsit de sens. În consecință suntem toți liberi."




Prima dată când citești aceste rânduri ți se par năucitoare: sensul vieții, pe care ar trebui să îl caut, să îl înțeleg, nu există?

De fiecare dată când îmi spun că viața este frumoasă sau că viața este grea, sau că este grea, dar frumoasă, sunt de fapt în eroare, pentru că viața nu este nicicum, este goală și nu are sens?




Când citești încă o dată și încă o dată, acest paradox începe să își dezvăluie adevăratul sens: VIAȚA ÎN SINE, este GOALĂ ȘI LIPSITĂ DE SENS.


Este cumva o explicație care constituie singurul răspuns la întrebările fără răspuns pe care ți le pui despre viață atunci când lucrurile par fără sens, când nu înțelegi de ce se întâmplă anumite lucruri, ție sau altora?




De ce să sufăr eu, iar alții nu? De ce să mi se întâmple atât de multe lucruri negative, de ce am ghinioane peste ghinioane? Nu are sens, nu are logică: nu am făcut rău nimănui, am respectat regulile, toate regulile, am fost prudent, am încercat să evit necazurile, am încercat să mă protejez și să mi-i protejez și pe ai mei  și totuși am eșuat.

Părinții mei, copiii mei - spui - mi-au fost luați de lângă mine atât de devreme. Cu ce am greșit eu, cu ce au greșit ei, ca să se întâmple toate astea?

De ce atâția oameni răi, care au adus atâta durere altora, își trăiesc viața liniștiți în continuare, de ce nu sunt pedepsiți, iar eu sunt atacat, sunt blamat și înjosit, sunt nedreptățit și înfrânt, deși nu am nici o vină, deși nu merit nimic din toate astea?



De ce există atât de multă nedreptate în jurul meu, de ce toate șansele sunt ale lor, nu și ale mele - spui - unde este logica, unde este sensul în toate astea?



Vrei să spui că nu există un plan pentru noi toți, o predestinare a tuturor evenimentelor care vin în viața noastră inexorabil, oricât de mult am încerca să le evităm, nu există o plată pe care trebuie să o facem pentru ce au făcut părinții, bunicii noștri, sau pentru ce vom face noi, însă încă nu știm?


Sau vrei să spui că viața este haos, hazard, dezordine, lucrurile pur și simplu se întâmplă, chiar nu există cauzalitate și efect? Poate sunt prea complexe pentru mine și nu le pot înțelege. Sau nu îmi este dat să le înțeleg? Nu îmi este permisă cunoașterea, oare? Dacă aș cunoaște adevărul, mintea mea finită nu l-ar suporta, nu l-ar accepta, ar fi o fractură iremediabilă a intelectului meu?




Nu avem încă tot echipamentul mental, sufletesc, spiritual să înțelegem cum funcționează viața? Trebuie să acceptăm cursul ei necondiționat, fără să ne mai punem întrebări?


Să fim indiferenți, pur și simplu, asta e și nu e treaba mea să înțeleg. Este pur și simplu ce este?


NU.



"Singura cunoaștere absolută la care omul poate ajunge este aceea că viața este lipsită de sens". - Lev Tolstoi.


NU. Categoric nu. LUCRURILE SUNT MULT MAI SIMPLE. INCREDIBIL DE SIMPLE.



Viața, în sine, dacă am personifica-o, ar fi un nesfârșit univers sau multivers, compus din energie, din energia care nu poate fi creată, nici distrusă, nici descrisă, energia a tot ce a fost, este, va fi, energia a tot ce nu a fost, nu este, nu va fi, nu ar putea fi, sau ar putea fi, din energia a tot ce există sau nu.

Iar această energie se poate transforma în orice, se poate rearanja oricum, este un mediu neutru, care nu are un scop sau un sens în sine, propriu, care se vrea descoperit, care este prestabilit și trebuie aflat și învățat. 

CHIAR ASTA E TOT CEEA CE ESTE? ( Nu mai este altceva?)


Faptul că viața este goală și lipsită de sens și faptul că această afirmație în sine este goală și lipsită de sens, înseamnă în esență, că ambele afirmații nu înseamnă nimic mai mult decât enunțul emis. 


Acesta este răspunsul la întrebarea: care este sensul vieții? 

Iar răspunsul este nici unul. 




DACĂ ACCEPTĂM ACESTE AFIRMAȚII, TOTAL DESCURAJANTE ȘI LE CONSIDERĂM CA FIIND AVERSUL MONEDEI, CÂND ÎNTOARCEM MONEDA, PE REVERS VA FI SCRIS UN ADEVĂR TOTAL ELIBERATOR: 


Dacă viața în sine este goală, înseamnă că O POȚI UMPLE CU ORICE, dacă este lipsită de sens, înseamnă că ÎI POȚI DA, ÎI POȚI ASOCIA, ÎI POȚI DEFINI ORICE SENS VREI TU. 



Golul nu este vid, este plin de  potențial creativ, care așteaptă să fie cultivat.


ÎȚI POȚI CREA VIAȚA ORICUM DOREȘTI. 




Poți alege să accepți sensul vieții, pe care alții și l-au asumat, poți să-l cizelezi și ajustezi la propria percepție și personalitate, sau poți să îl inventezi singur: 


"Cele mai importante două zile din viața noastră sunt aceea în care ne-am născut și aceea în care am aflat de ce (ne-am născut)." Mark Twain.



" SENSUL VIEȚII este să îți găsești DARUL ( talentul) tău. SCOPUL vieții este să îl ÎMPĂRTĂȘEȘTI(dăruiești). - Pablo Picasso.


"Atât de mulți oameni merg încoace și încolo, ducând o viață lipsită de sens. Par a fi pe jumătate adormiți, chiar atunci când sunt ocupați să facă lucruri pe care ei le consideră ca fiind importante. Asta este din cauză că aleargă după lucrurile greșite."  - Morrie Schwartz.



"Sensul vieții diferă de la om la om, de la zi la zi și de la oră la oră. Din acest motiv, ce contează este nu sensul vieții în general, cât mai degrabă sensul specific al vieții unei persoane la un moment dat."- Viktor E. Frank. 




"Viața a întrebat Moartea: De ce oamenii mă iubesc și pe tine te urăsc? Moartea i-a răspuns: Pentru că tu ești o minciună frumoasă, iar eu sunt un adevăr dureros."


Greutatea acceptării adevărului lipsei de sens a vieții rezidă în tocmai complexitatea lui: exact ca în mitul Păsării Phoenix, pentru a re-crea totul, trebuie mai întâi să distrugi totul. De altfel, foarte multe mituri ale creației pornesc de la acceași idee: distrugerea totală ca sursă generatoare a creației primordiale. 



Numai după ce îți distrugi orice speranță de a mai căuta un sens al vieții, de a înțelege de ce lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă, numai după ce renunți să mai cauți explicații și să înțelegi, numai după ce mergi până la capătul disperării și simți că revolta frustării cauzată de faptul că tot ceea ce credeai că știi despre viață sau doreai să crezi se dovedește a nu fi așa, este înăbușită, numai și numai atunci poți depăși acel moment critic: 


"Mintea umană poate tolera orice, mai puțin lipsa de sens."  - Deepak Chopra.




După ce ai depășit acest moment critic, mai exact simultan cu acest moment apare adevărata eliberare: SUNT LIBER SĂ DAU ORICE SENS VIEȚII, ÎN GENERAL ȘI VIEȚII MELE ÎN SPECIAL. 




NU AM CUM SĂ GREȘESC, PENTRU CĂ ACEST SENS POATE FI ORICARE. 




TOT CE TREBUIE SĂ FAC ESTE SĂ ALEG ACEL SENS ÎN CARE SĂ CRED. 


"Omul care își privește propria viață și viața semenilor săi ca fiind fără sens, nu numai că este nefericit, dar este aproape descalificat pentru viață." - Albert Einstein.



"De mult timp mi-a captat atenția un lucru, și anume că oamenii de succes ( oamenii care au reușit să îndeplinească ce și-au propus) arareori au stat pasivi și au lăsat lucrurile să li se întâmple. Au ieșit (acolo, în lume) și S-AU ÎNTÂMPLAT EI LUCRURILOR.  - Leonardo da Vinci.




ASTA ESTE TOT CE ESTE DE ȘTIUT ȘI DE CUNOSCUT: 




DUPĂ CE AI GOLIT VIAȚA(TA) DE SENS, VIAȚA (TA) POATE FI UMPLUTĂ CU NESFÂRȘITE POSIBILITĂȚI, PE CARE LE POȚI INVENTA PENTRU TINE ȘI PENTRU VIAȚA TA ȘI PE CARE LE POȚI DEVENI:




Nesfârșitele posibilități există exact dincolo (după ce ți-ai depășit) de sistemul tău de credințe. 




INVENTEAZĂ-ȚI ȘI TRĂIEȘTE-ȚI VIAȚA ACUM! NIMENI NU O VA FACE PENTRU TINE!

Photo by Jason Briscoe on Unsplash

duminică, 23 august 2015

CE VREI CU ADEVĂRAT?


 Nu accepta definiția nimănui dată vieții tale; Definește-ți-o singur!


Ce vrei cu adevărat de la viață? 


Ce vrei cu adevărat de la tine? 


Ce vrei cu adevărat de la ceilalți? 


Ești sigur că asta vrei? Ești sigur 100%? 


De câte ori te-ai răzgândit până acum? Mai ții minte? Dar CU ADEVĂRAT, CU ADEVĂRAT, ȚI-AI DAT SEAMA CE VREI? AI AFLAT? 


De câte ori îți este oare permis să vrei altceva, să încerci altceva, până să IDENTIFICI EXACT CE ÎȚI DOREȘTI și până să nu fie prea târziu pentru  TIMPUL și ENERGIA necesare începerii călătoriei către a obține ce vrei?




Câteodată viața nu îți dă ce dorești, nu pentru că nu meriți, ci pentru că meriți mai mult. 


Este normal, este rezonabil să îți dorești tot timpul altceva? 

Poate da, poate nu. Ce reacție declanșează în tine aceste întrebări? 



Zâmbet? Aceste întrebări sunt pentru ei, nu pentru mine: știu exact ce vreau, am obținut întotdeauna, voi obține în continuare, nu am ezitări, nu am întrebări, totul este clar - asta vreau, asta am făcut, asta voi face în continuare. 

Extraordinar! Ai reușit! A fost ușor pentru că ți-ai spus că este ușor,sau a fost foarte greu și ai refuzat să îți spui că este greu și ai reușit să te motivezi constant, până a devenit un reflex, ceva atât de natural încât a părut a nu mai presupune nici un efort?




Îndoială? Nu știu dacă asta am vrut cu adevărat, poate că am fost mai realist, nu mi-am propus să transform imposibilul în posibil, am vrut lucruri tangibile, realizabile și am avut răbdarea de a le obține în timp. 


Excelent. Vrei să spui, de fapt, că ai fi vrut  altceva, dar ai renunțat pentru că ar fi presupus prea multe și șansele de a reuși erau prea mici, iar posibilitatea de a eșua prea mare? Sau pur și simplu nu ai vrut altceva? 




O pupilă puțin dilatată. Nu prea am avut timp să mă gândesc la ce vreau cu adevărat. Oricum, ce fel de întrebare e asta? Sună puțin cam pretențios și cam tendențios. Cred că vreau cam ce vor toți: sănătate, bani, casă, mașină, familie, călătorii, distracție, apreciere, o viață liniștită. Nu sunt prea pasionat de faimă, de glorie, de putere, nu sunt neapărat dornic de a fi ieșit din comun. E ceva rău în asta, trebuie să fim toți vedete, genii, numărul 1? E obligatoriu să îți dorești superlative? Eu vreau decât să mă bucur de viață. Dar tu știi ce vrei? 

O reacție admirabilă. Răspunsul la întrebarea CE VREI CU ADEVĂRAT? poate fi oricare. 




Ochii larg deschiși, o respirație ușor agitată, corpul se apleacă puțin mai mult către ecran, inima începe să bată cu putere și un flash instant a ceea ce vrei cu adevărat îți electrizează retina...

Asta înseamnă că CE VREI CU ADEVĂRAT ESTE FOARTE GREU DE ATINS, POATE CHIAR IMPOSIBIL. Imposibil cel puțin acum, până când vei întrezări prima posibilitate, până vei fi ridicat primul colț al voalului, al cortinei în spatele căreia te așteaptă lung, sinuos, periculos DRUMUL TĂU...


Asta înseamnă că acum CHIAR AI DECIS CE VREI, sau că acum AI HOTĂRÂT SĂ VREI, CHIAR SĂ VREI CE AI VRUT DINTOTDEAUNA, dar nu ți-ai dat voie să vrei, sau ți-ai impus să uiți, sau ai reușit să nu îți mai amintești și să înlocuiești tot timpul cu altceva, pentru că ... sau pentru că ... sau pentru că...


ATENȚIE ÎNSĂ! CE VREI, CE VREI CU ADEVĂRAT ARE UN PREȚ. 

EȘTI SIGUR CĂ VREI SĂ PLĂTEȘTI ACEST PREȚ? 




Gândește-te bine la CE POȚI SĂ PIERZI. 

Dacă nu ești dispus să pierzi, reformulează astfel încât CE VREI CU ADEVĂRAT, PREȚUL PE CARE TREBUIE SĂ ÎL PLĂTEȘTI ȘI CE AI DE PIERDUT SĂ FIE ÎN ECHILIBRU, SĂ NU SE EXCLUDĂ RECIPROC ȘI MAI ALES, SĂ TE HRĂNEASCĂ ȘI SĂ TE ÎMPLINEASCĂ ÎN LOC SĂ TE DISTRUGĂ. 


Le-ai cântărit bine? Balanța nu se înclină, nici un talger nu a coborât? În regulă, mergem mai departe. 


Vei dori să renunți. Nu renunța!


Cu siguranță vei dori să renunți, pentru că VA FI GREU. FOARTE GREU. De fiecare dată când vei dori să renunți, adu-ți aminte ce vrei cu adevărat, că ai fost dispus să plătești prețul, că ai fost suficient de inteligent și ai anticipat suficient de bine ce ai putea să pierzi, iar ce este valoros și esențial pentru tine nu vei pierde, în schimb vei plăti mult în răbdare, în perseverență și mai ales în sacrificii. Sacrificii multe și variate. 



 Nu renunța la ce vrei cel mai mult, pentru ce vrei acum!


 Nu renunța. Stejarul falnic de azi nu este altceva decât ghinda de ieri.


Va fi dureros. Va fi nevoie de timp. Va trebui să ai dăruire și angajament. Îți va solicita puterea voinței. Va trebui să iei decizii sănătoase. Îți va cere sacrificiu. Îți va împinge corpul și mintea  la limită. Tentații vor fi la tot pasul. Dar îți promit că atunci când îți vei fi atins scopul, va fi meritat. 


Tot ce există acum în viața ta este o reflectare a unei alegeri pe care ai făcut-o. Dacă vrei un rezultat diferit, FĂ O ALEGERE DIFERITĂ. 


ALEGE CE VREI CU ADEVĂRAT. 


ALEGE ÎN FIECARE ZI SĂ VREI ÎN CONTINUARE. 


ALEGE SĂ NU RENUNȚI. 


ALEGE SĂ ÎȚI ATINGI SCOPUL. 


ȘI CEL MAI IMPORTANT ALEGE SĂ NU UIȚI CINE EȘTI ȘI CINE VREI SĂ DEVII CU ADEVĂRAT ȘI NU UITA NICI O CLIPĂ DE OAMENII PE CARE ÎI IUBEȘTI.




ALEGE ȘI FII! 




FII ALEGEREA TA! ACUM, MÂINE, PERPETUU!

Photo by Yassine Khalfalli on Unsplash