SINCRONICITATE: coincidenta sau nu?

NIMIC NU E ÎNTÂMPLĂTOR. SAU POATE ESTE?

Să începem cu definiția cauzalității, a principiului cauzalității, a coincidenței și a sincronicității.

CAUZALITÁTE 

Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect. 

PRINCIPIUL CAUZALITĂȚII

Principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte.

COINCIDENȚĂ 

Caracter coincident; concordanță; congruență.

Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. 

Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) (a unor lucruri, evenimente, fapte etc.).

SINCRONICITATE

Sincronicitatea este un concept care a fost explicat pentru prima dată de către Carl Jung. In esență, sincronicitatea se referă la COINCIDENȚE semnificative/care au sens/pline de înțeles, dacă aceste coincidențe survin fără a avea o relație cauzala între ele, dar par a fi legate printr-un înțeles/sens anume. Ulterior, Jung a definit sincronicitatea și ca “ principiul legăturii/comuniunii acauzale” sau “ paralelism acauzal. ”

Dictionarul Merriam- Webster definește sincronicitatea ca fiind existența unei coincidențe între anumite evenimente și în special evenimente psihice ( gânduri similare pe care le au persoane aflate în locuri diferite/la distanță, sau imaginea mentală a unui eveniment neașteptat înainte ca acesta sa se întâmple), evenimente care par a avea o legătură între ele, dar care nu sunt explicate prin mecanismele convenționale ale cauzalității. 

O persoană care are convingerea că nimic nu este intamplator, atunci când se va lovi de o sincronicitate/conincidență și nu va putea explica surveniența acesteia prin cauzalitate, va găsi un sens, va găsi un înțeles, va găsi un motiv(de obicei benefic) .

Pe de altă parte, o persoană care vede astfel de evenimente ca pure coincidențe, oricât de surprinzătoare ar părea, neputând identifica o legătură cauzală, va refuza legatura sensului și pur si simplu va privi evenimentele ca pe un hazard/ ceva întâmplător, care nu are nevoie de justificare, pur și simplu este și atat. 

Indiferent de abordarea ta personală, te rog sa iti pui câteva întrebări:

- Exista evenimente in viata mea care m-au determinat să reflectez asupra lor, din punct de vedere al posibilei sincronicitati?

- Este oare doar o simplă coincidență, sau poate este ceva mai mult, mai profund, care este plin de înțeles, de sens? 

- Mi-am dat seama la o anumită distanță în timp că anumite lucruri (din trecut) trebuiau să se intample, iar sensul pe care nu il vedeam, nu îl identificam, nu îl înțelegeam sau nu mă interesa atunci, l-am descoperit acum, în prezent? 

Poate da, poate nu. 

- Sunt momente in care lucurile fac pur si simplu “ click” in mintea ta, se “ leagă” și rezultatele sunt conștientizări relevante? 

- Te gândesti la cineva, pentru ca ulterior, peste un minut, o oră sau o zi, să întâlnești accidental acea persoană? 

- Ai nevoie de ceva/cineva anume, important pentru tine și pentru viața ta, fără să poți identifica cu exactitate acel ceva/cineva la care te gândești intens și acel ceva/cineva pur și simplu apare (din senin) dintr-o dată în viața ta, exact la momentul oportun? 

- Are sens pentru tine expresia “ Omul potrivit la locul potrivit” , căreia i-aș adăuga și în momentul potrivit?

Care este explicația? 

- Există o explicație clara, care nu poate fi combătută, sau care poate fi demonstrata dincolo de indoiala rezonabila? 

- Ai avut parte de coincidente plăcute, neplăcute? 

- Te-ai corelat optim cu cineva sau ceva ( o persoana sau un eveniment) intr-un mod inexplicabil, cu o precizie și sincronicitate uimitoare? 

- Te-ai gândit la o persoana care s-a gândit simultan la tine și v-ați sunat în același timp? 

- Ți s-a întâmplat (eventual cu aceeași persoană) să spuneți același lucru, în exact aceeși secundă?

- Au venit anumite oportunități spre tine exact in momentul in care aproape că renunțaseși să mai crezi că este posibil pentru tine și în clipa în care au apărut în viața ta și le-ai dat curs ți-ai dat seama că dacă ar fi venit mai devreme sau mai târziu efectele (benefice) pentru tine nu ar fi avut același context și modalitate de manifestare optimă ? 

- Ai avut premoniții - ai simțit un lucru inainte să se intample? 

- De exemplu, te-ai gândit că vei extrage/ți se va da un anumit subiect la un examen oarecare și exact acel subiect l-ai extras/ți-a fost dat? 

- Ai avut intrebări constante despre tine, despre ceilalți, despre viață, despre sensul vieții, despre direcția ta in viata, cine sunt, care este rolul meu, care este misiunea mea in viață și la un moment dat pur si simplu ai știut care este calea corectă, fără umbră de ezitare, pur si simplu ai știut, fără să poți explica de ce? 

- Sau ești pe punctul de a simți că va veni acest moment? 

- Simți când te indrepti in directia corectă pentru tine? 

- Sau când cineva apropiat, drag tie, merge in directia corecta sau greșită pentru el și ulterior se confirmă că ai avut dreptate, fără să poți justifica rațional, cartezian, fără să poți argumenta logic, previzibil, structurat, de ce ai simțit/intuit acel rezultat, la care s-a și ajuns mai tarziu? 

- Ai simțit când este momentul potrivit să taci sau să vorbești, să acționezi sau sa nu acționezi intr-un sens sau altul?

- Te-ai conectat instant cu o persoana si față de o altă persoană ai simitit nu doar o lipsa de “ chimie”, de atractie, ci o respingere, un antagonism visceral? 

Sunt intrebari la care poți să reflectezi.

Dacă vrei. 

Dacă te intereseaza. 

Dacă iti aduc valoare, intelegere, utilitate. 

Sunt intrebari pe care le poti lăsa deschise și de al căror mister te poți bucura, lăsându-l nerezolvat, pana cand raspunsul tau, individualizat ca adevar personal și ca modalitate intuită de manifestare va surveni de la sine.

Sau le poti vedea ca pe niste intrebari oarecare, fapte diverse, coincidente care pur si simplu sunt, există. 

Daca oricare din rândurile de mai sus au rezonat in tine, dacă au atins o coardă care a vibrat, dacă te-au ghidat către o alegere, care iti va ajuta sau iti va aduce claritate, satisfactie, succes, pace sau liniste, te felicit că ai făcut acest pas și ai ajuns la aceste rezultate. 

Daca acest lucru se va intampla in viitor, te felicit că ți se va fi intamplat. 

Dacă acest lucru ți s-a intamplat in trecut și acum, când citești aceste rânduri, ceva a făcut “ click” și ți-a adus o revelație mai intensa sau mai puțin intensă, o conștientizare, claritatea luminii răsfrântă asupra confuziei, te felicit. 

Dacă pur si simplu privești oricum altcumva toate aceste intrebari și gânduri, te felicit pentru alegerea pe care ai făcut-o, indiferent care este ea, pentru că este alegerea pe care tu o știi ca fiind corecta pentru tine. 

Mai mult decât orice altceva, te felicit că ești viu, că ești în cautarea sensului vieții tale, sau il lasi să te gaseasca, sau deja îl trăiești. 

Călătoria în sine este scopul. 

Congrats! 

P.S.

Când/Dacă ai timp/vrei, îți sugerez un articol despre SINCRONICITATE.

Este un articol documentat, plăcut/ușor de citit și care conține exemple relevante. 

Link-ul este: http://www.wakingtimes.com/2015/07/04/the-magic-of-synchronicity/

Photo by Andy Holmes on Unsplash

Motivație, Interes, Manipulare, Disimulare, Influentare

Fiecare dintre noi suntem animați de un interes în orice facem. Urmărim ceva. Dorim să obținem ceva. De la noi. De la ceilalți. Iar ceilalți urmăresc să obțină ceva. De la ei. Și de la noi. 

În orice facem există o motivație publică, vizibilă, care poate fi afișată și acceptată, și o motivație ascunsă. 

Motivația ascunsă este cea reală. Cunoașterea și conștientizarea motivației ascunse depinde de fiecare, de relația cu sine însuși, de disponsibilitatea de a se cunoaște în profunzime, de a își spune adevărul despre sine însuși, 

Nu ți se întâmplă să gândești sau să spui: '' Nu știu ce m-a apucat, de ce am reacționat așa, de ce am spus sau am făcut asta! '' ? 

Motivația și interesul sunt într-o foarte strânsă interdependență. Motivația: '' DE CE ? '' și Interesul: '' CE urmăresc? '' se determină, se modifică, transformă și condiționează reciproc. 

Motivatia puternică generează energia și resursele care susțin demersul de urmărire a interesului, de atingere a scopului. 

Manipularea și influențarea sunte MIJLOACE prin care este urmat interesul, MODALITĂȚI de ducere la îndeplinire a unui plan. 

Bineînțeles că TOTUL ARE UN PREȚ. Într-adevăr NU EXISTĂ CEVA GRATIS ÎN LUMEA ASTA. 

Pentru orice primești, indiferent ce este, vei plăti un preț. Și pentru orice dăruiești, pentru orice oferi, indiferent ce este, vei primi un preț. 

Nu întotdeauna prețul este corect și nici echitabil. O TRANZACȚIE însă se va încheia întotdeauna, un schimb. 

Poți să faci bine și să fii '' răsplătit '' cu rău. În această tranzacție evident că ești dezavantajat. Însă există un ECHILIBRU UNIVERSAL, o BALANȚĂ atât de precisă, încât niciodată nu va rămâne dezechilibrată. Este decât o chestiune de timp și de modalitate prin care talgerele vor ajunge la exact același nivel. 

ÎNTOTDEAUNA CERCUL SE ÎNCHIDE. Într-un fel sau altul. 

Mai târziu acel rău care ți-a fost '' plătit '' pentru binele oferit va fi compensat cu un bine care ți se va oferi într-o cantitate, intensitate și calitate net superioare a ceea ce tu vei oferi la momentul respectiv furnizorului sau comparativ cu ce îi vei fi oferit în trecut, sau chiar așa, din senin, fără să fi făcut nimic atunci. 

A '' răsplăti'' rău cu rău poate fi adecvat într-o situație critică, dar nu este cea mai inspirată idee, pentru că răul pe care îl faci, indiferent cât este de justificat și indiferent de proporția lui, va atrage mai mult rău. Inevitabil. 

Suntem influnețați și influențăm la rândul nostru în fiecare clipă. Manipulăm și suntem manipulați constant. Puterea de sugestie și autosugestie a minții umane este incredibilă. Dincolo de imaginație. 

„Poţi obţine în viaţă tot ce vrei dacă ajuţi destul de mulţi oameni să obţină ce vor.” - Zig Ziglar. 

La prima vedere această afirmație ar părea o soluție miraculoasă, prin care poți să obții orice dorești în viață. 

Sunt însă câteva aspecte care merită luate în calcul și câteva întrebări pe care le naște asumarea acestei modalități de a ajunge la scop. 

Este în primul rând problema legitimității scopului tău, a celor pe care îi ajuți și a mijloacelor folosite - legitimității legale, morale, etice.

Problema legitimității atrage o altă problemă inevitabilă: aceea a limitelor compromisului rezonabil. 

Evident că ce excede sferei legii nu face obiectul acestei conversații. Ce este în limitele legii, ce se află în interiorul acestui perimetru este corect, acceptabil, sigur, benefic, echitabil - Ius est ars boni et aequi - este chiar definiția și esența legii - dreptul este arta binelui și a echității. 

Aici lucrurile sunt clare. 

Ce este, în schimb, moral și acceptabil? Care sunt limitele compromisului? Și care sunt criteriile prin care stabilești limitele? Cât de important este pentru tine să fii acceptat de societatea, mediul și comunitatea în care trăiești? Cât de importantă este pentru tine liberatea de a încălca aceste reguli nescrise și care au sancțiuni atipice, spre deosebire de normele codificate în legi, ale căror ipoteză, context, sancțiuni sunt foarte clare, ale căror excepții sunt de strictă aplicare și interpretare? 

Dacă ceea ce tu dorești este în contra acestor convenții și cutume? Dacă pentru ca tu să obții ce vrei și dacă cei pe care îi ajuți să obțină ce vor intră în conflict cu mentalitatea, cu limitele acceptabilității celor din jurul tău? 

Ce faci? Cum reziști influenței celor care îți spun că nu e bine ce faci? Că nu se cade? Că va vorbi lumea despre tine? Sau despre ei? Iar tu știi că ai dreptul natural de a îți urma calea și fericirea, de a îți exercita liberatea cu care ai fost înzestrat? 

Este în regulă să îi spui cuiva ce vrea să audă sau să îl ajuți să obțină ce vrea, chiar dacă tu nu ești de acord cu acel lucru, sau nu te interesează și te prefaci interesat și îți construiești un comportament disimulat, pe care îl exersezi constant, astfel încât să pară în totalitate autentic și să îți devină o a doua natură? 

Poți accepta ca adevăr că pentru a reuși, trebuie să mai faci și ce trebuie, nu numai ce îți place, cu ce ești de acord și în ce crezi cu adevărat? 

Crezi că poți refuza să faci compromisuri și totuși să faci pur și simplu ce îți place, ce te pasionează, ce te motivează total, fără nici un efort, astfel încât viața ta să fie exact cum o vizualizezi? 

Ești suficient de bun la acest joc al manipulării și influențării, să îți dai seama care este motivul real și motivul ascuns al celorlalți, mai ales când sunt suficienți de abili încât să îți vorbească doar despre interesul tău și să pară că se gândesc exclusiv la avantajele tale? 

Îți dai seama de fiecare dată care este direcția în care te îndrepți și dacă acea idee pe care ți-ai    însușit-o ți-a fost sugerată discret și fără să îți dai seama, de fapt, de către altcineva? 

Aș reformula: „Poţi obţine în viaţă tot ce vrei dacă ajuţi destul de mulţi oameni să obţină ce vor”, dacă tu crezi în ceea ce vrei să obții, dacă ceea ce tu vrei să obții și ceea ce vor cei pe care îi ajuți să obțină este corect, echitabil, este o manifestare a libertății lor și a libertății tale, fără a încălca libertatea și interesul legitim, justificat, rezonabil, al tuturor celorlalți, dacă influența și manipularea ta sunt exercitate cu integritate și dacă reușești să îți păstrezi integritatea valorilor, principiilor, scopurilor și intereselor tale atunci când manipularea și influențarea celorlalți se revarsă asupra ta. 

Photo by Alexey Derevtsov on Unsplash

CUM ÎNVING OBICEIURILE PROASTE?

Am scopuri. Am obiective. Am voință. Nu renunț niciodată. Mai încerc încă o dată și încă o dată. 

Periodic, însă, obiceiurile proaste adunate ca un reziduu toxic, care crește exponențial cu trecerea timpului, prevalează. 

Și acesta este momentul în care intervine cea mai puternică provocare: cât de repede încetez să mă mai vaiet că iarăși mi-am încălcat propriile reguli, cât de ferm sunt în a-mi controla tendința de a rememora evenimente similare din trecut, când am început să fac ceva, am continuat constant o anumită perioadă și apoi am amânat doza acțiunii respective în acea zi de slăbiciune, pentru a mai trece încă o zi și încă o amânare și a întrerupe astfel șirul neîntrerupt al constanței și perseverenței, deschizând astfel calea pentru încă o pauză prelungită până la remontare și începerea de la zero a numărătorii. 

OBICEIURILE PROASTE sunt acele impulsuri de delăsare, de lene, de amânare, sau repezeală și impulsivitate, de lipsă de atenție, lipsă de motivație, superficialitate, neglijență, tristețe îndelungată, deprimare, deconectare de la ritmul vibrant al vieții, regret, aducerea în atenție în mod inutil și repetat a unor înfrângeri și nereușite trecute, și, în mod special, nesecata sursă de inventare a motivelor pentru care să nu faci un lucru, pe care ți l-ai propus să îl faci, știi că trebuie să îl faci, știi că îți va aduce satisfacție și mulțumire, care însă are ca preț, ca orice alt rezultat benefic, efort, energie și disciplină. 

Tendința naturală este de a căuta calea cea mai ușoară, de a face lucrurile cât mai plăcute și mai puțin obositoare, normal. Din păcate, însă, această cale nu îți poate oferi ceva mai mult decât un lac micuț, călduț, în loc de un gheizer dezlănțuit. 

Este un loc comun: No pain, No gain. ( Fără durere/efort, nu câștigi.) Este un logo foarte des folosit în clipurile motivaționale. În special work-out music ( muzică pentru antrenament ).

Este, de asemenea, un loc comun că până voi ajunge la succes voi avea parte de multe, multe eșecuri. 

Și, mai ales, voi greși de foarte, foarte multe ori. 

Perfect adevărat. Experiența mi-a confirmat acest adevăr din nou și din nou. 

Experiența, această sursă atât de puternică de creștere, de evoluție, de dezvoltare personală, cea mai bogată resursă de învățare pentru persoanele adulte. 

Ce ai auzit, ce ai ascultat, ce ai văzut, ții minte într-o oarecare măsură, ce ai FĂCUT însă, (corect sau greșit) ții minte în proporți de peste 90%. 

 Imposibilul este nimic.

Și atunci, CUM ÎNVING OBICEIURILE PROASTE? 

1. CONȘTIENTIZARE

"Când o situație interioară nu este conștientizată, apare în exteriorul tău ca soartă/destin." Carl Jung

În primul rând, devin conștient de existența acestor obiceiuri proaste, de (pe cât posibil, cât mai adânc în copilărie) geneza lor, de frecvența lor, de cauzele generatoare și, mai ales de impactul lor. 

Le inventariez și încerc să le cunosc cât mai bine modul de operare. 

2. INDENTIFICAREA EVENIMENTULUI/MOMENTULUI DECLANȘATOR

Îmi creez un nou obicei, bun, de a identifica ce declanșează reapariția acțiunii și modului de a fi pe care îl implică acel obicei. În nici un caz nu mă prefac a nu-mi da seama de ce se întâmplă și nu îl ignor. 

3. ATENȚIE! TREZEȘTE-TE!

 Dacă vrei să fii cineva, dacă vrei să ajungi undeva, ai face bine să te trezești și să fii atent!

Îmi setez mental un fel de alarmă de perimetru. Când simt că acțiunea nefastă a unuia din obiceiurile proaste este pe cale de a invada zona de energie ascendentă, zona stării de bine în care mă găsesc, mă dezmeticesc și mă trezesc din inerția care mă va duce către impactul neplăcut pe care îl cunosc prea bine și care va urma inevitabil. 

4. REMEMORARE ASERTIVĂ. REMONTARE.

Alarmă de reamintire

Îmi aduc aminte imediat ( pot chiar să asociez fiecărui obicei un astfel de reminder, sau să  găsesc un al doilea pe loc) de un moment din trecut când am reușit să depășesc blocajul ( pentru că orice obicei prost conduce către un blocaj) și mă remontez. 

În nici un caz nu încep cu lamentările - iar o iau de la cap, nu mi-a ieșit, am greșit, de ce mi se întâmplă numai mie, etc. 

5. ACȚIONEZ IMEDIAT ÎN DIRECȚIA OPUSĂ. 

 Gândește diferit - Acționează diferit

Făcând acest lucru, nu numai că depășesc blocajul, dar îmi adaug astfel o nouă amintire a înfrângerii unui eșec în fașă, înainte de producerea lui propriu-zisă. 

5. 5. MOTIVAȚIA

Motivația: generează idei noi; stabilește scopuri noi; focus/concentrare asupra visului tău; menținerea stării mentale pozitive

Motivația este cea mai bună ancoră mentală și cel mai puternic colac de salvare. 

Motivația este personală. Nu există o rețetă. 

Motivația depășește orice obstacol, orice blocaj. 

Motivația depășește, mai ales, unul dintre cele mai proaste obiceiuri proaste: SUNT OBOSIT, NU MAI POT. RENUNȚ. 

Am căutat îndelungat motivații puternice, care să reziste oricărui atac. 

Unele au funcționat o perioadă mai scurtă, altele o perioadă mai îndelungată, altele deloc. 

În permanență am însă, în panoplie, una extrem de puternică, atât de puternică încât învinge orice rezistență. 

Pentru final, un lucru care funcționează foarte bine pentru mine este ca, în perioadele în care totul merge bine, obiectivele sunt bifate constant și drumul  către scop se scurtează din ce în ce mai mult, îmi aduc aminte, profitând de faptul că nivelul de energie este ridicat și funcțional, SĂ NU MAI REPET GREȘELI DIN TRECUT, concepând cel puțin 3 alternative de acțiune mai eficiente, astfel ca în memoria afectivă să nu rămână o amintire negativă, a greșelii, ci  lecția prețioasă oferită și alternativele puternice pe care le-a născut astfel. 

Nu te poți întoarce și schimba trecutul, așa că privește către viitor și nu face aceeași greșeală de două ori.

Și așa reîncep numărătoarea ascendentă a zilelor productive: 1, 2, 3...

Photo by JESHOOTS.COM on Unsplash

CALEA de AUR

’’ CALEA de AUR este o cale către un mister profund. 

Ea este o cale a sufletului, în care VIAȚA TA DE ZI CU ZI îți devine cea mai mare muză. 

Este o cale a dezvoltării personale, care în același timp te face mult mai ATENT la MODUL ÎN CARE TRĂIEȘTI. 

Îți cere să contempli ÎNTREBĂRI PROFUNDE și uneori dureroase. Pe măsură ce pășești pe Calea de Aur, te vei scufunda în profunzime în trei întrebări primordiale: 

1. Care este SCOPUL tău în viață? 

2. Cât de satisfăcătoare îți sunt RELAȚIILE? 

3. Cât de integrat ești în COMUNITATEA ta? 

Atunci când ființele umane sunt în armonie cu Creația, aceste trei întrebări pur și simplu nu există.

În esență, Calea de Aur descrie curgerea organică a vieții atunci când își urmează, fără opoziție, ritmurile naturale.

Adeseori, în istoria omenirii, acest lucru s-a întamplat, însă vremurile moderne în care trăim nu reprezintă, cu certitudine, unul dintre acele momente istorice. 

Acesta este Scopul Cheilor Genelor - de a AJUTA indivizii, relațiile și comunitățile să-și repună viețile în ton cu o ARMONIE mai vastă, a CREAȚIEI înseși. 

In I Ching-ul original, cea mai frecventă traducere a celei de-a 10-a Hexagrame este cuvântul ’’ PĂȘIRE ’’. 

În CHEILE GENELOR, echivalentul acestei hexagrame, respectiv a 10-a Cheie a Genelor, este DARUL NATURALEȚEI. 

Pășind pe calea vieților noastre, NE SCRIEM PROPRIUL DESTIN. 

Cu cât mai mult ne depărtăm de la ADEVĂRATA NOASTRĂ NATURĂ ESENȚIALĂ, cu atât mai mult avem de suferit, atât noi, cât și cei din jurul nostru. Iar această suferință ne este vitală. Ea ne aduce constant aminte de CALEA CEA MAI SIMPLĂ, de calea minimei rezistențe, calea care ne aparține în mod natural. 

Se spune că cel mai ușor și cel mai greu lucru din lume, în același timp, este să FII TU ÎNSUȚI.

BUDDHA numea această Cale de Aur: Calea de Mijloc – drumul sinuos al manifestării, în lumea exterioară, a evoluției noastre interioare. 

Pe măsură ce descurcăm firul adevăratului nostru destin, calea noastră naturală începe să strălucească în zare și să se deschidă înaintea noastră.

Ea devine luminată de propria noastră CONȘTIENȚĂ INTERIOARĂ și din acest punct de vedere viețile noastre devin de aur. 

Pășitul pe Calea de Aur este un gest de profundă CREDINȚĂ ÎN PROPRIA NOASTRĂ PERSOANĂ. 

Această cale cere curaj și o mare doză de neștiință. 

STRUCTURA DESTINULUI 

Destinul uman se desfășoară conform propriei structuri și planificări temporale. 

Calea de Aur pune la dispoziție o structură care îți permite să contempli Cheile Genelor într-un mod personalizat, punând accentul pe anumite chei, legate de anumite zone ale vieții tale. 

Aceasta este o CĂLĂTORIE INTERIOARĂ pe care o vei întreprinde de-a lungul unei perioade de timp. 

Calea de Aur este formată din 3 etape arhetipale: 

Partea 1. DESCOPERIREA SCOPULUI TĂU ÎN VIAȚĂ - Secvența de Activare (Cele 4 Daruri Primare)

Partea a 2-a. DESCHIDEREA INIMII – Secvența Venus 

Partea a 3-a. ELIBERAREA PROSPERITĂȚII – Secvența Perlă

Fiecare dintre aceste etape se află în strânsă legătură cu cele trei întrăbări de mai sus, despre SCOP, RELAȚII și COMUNITATE și cu toate că par a fi diferite una față de cealaltă, vei descoperi singur cât de profund interconectate sunt de fapt. 

Indiferent de etapa vieții în care te afli momentan, vei observa ca ÎNTREAGA TA VIAȚĂ ESTE, de fapt, O CĂLĂTORIE A SCOPULUI, IUBIRII ȘI PROSPERITĂȚII.

Tabloul complicat al destinului tău depinde de ATINGEREA ARTISTICĂ pe care o aduci în procesul de a TRĂI, ZI DE ZI. 

În călătoria ta de-al lungul acestor trei etape ale Căii de Aur, vei avea minunata oportunitate 

de a ÎNȚELEGE

aspecte ale structurii propriului destin, întrețesut în materialul ADN-ului tău. ’’

Notă: Textul de mai sus este redat integral, cu fidelitate, din cartea Cheia Genelor: Calea de Aur – Secvența de Activare,scrisă de Richard Rudd ( Pășind pe Calea de Aur – Partea întâi – Secvența de Activare – Descoperirea Geniului tău personal), paginile 25 – 27. 

Photo by Patrick Fore on Unsplash

(IN)TOLERANȚĂ LA LUCRURI MĂRUNTE - Un Calcul Simplu

Viața este prea scurtă pentru dramă și pentru lucruri mărunte... așa că râde, iubește și iartă!

Lucruri mărunte. De nimic. Mărunțișuri. Trivialități. Frivolități.

Gesturi, cuvinte, atitudini mici, meschine, neînsemnate.

Răutăți inutile, remarci nejustificate, înțepături fără rost, corectări superflue.

Neatenții minore, schimbări de subiect deranjante, observații iritante, adăugări supărătoare.

Provocări cărora nu le înțelegi sursa sau motivația.

Ironii futile.

Grosolănii inopinate. Bădărănii venite din senin. 

Glume proaste. Familiarități iritante. Sfaturi nesolicitate, și, pe deasupra și rău-intenționate. 

Reproșuri nefondate. Acuze stupide. Jigniri otrăvite. 

Invidii fără fond. Gelozii deplasate. 

Priviri dezaprobatoare. 

Dispreț suveran. Umiliri crude, răniri bine țintite, fără ezitare. 

Aluzii nerușinate. Nepăsări uimitoare. 

Rețineri grăitoare, mascate sub zâmbete forțate. 

TOATE SUNT ENERVANTE. 

Toate te DEZECHILIBREAZĂ. 

Toate te scot din RITM, își STRICĂ ECHILIBRUL, îți ridică picioarele de pe pământ, punându-ți-le pe PERICULOASA SÂRMĂ GHIMPATĂ a REACȚIILOR NEGATIVE, ca pe un acrobat, la 10 de metri deasupra solului, într-un balans precar și fără antrenament. 

Critici continue, pe care le simți ca pe un atac invaziv repetat, care te împing către pragul izbucnirii. 

Lipsă de susținere, reiterată, care te îndreaptă, aproape inevitabil, spre punctul de a renunța. 

Și, DIN PĂCATE, oricât de confortabil ar fi statutul de VICTIMĂ, de țintă a tuturor acestora, DUALITATEA INERENTĂ A NATURII UMANE nu te absolvă nici pe tine, de CALITATEA CORELATIVĂ A CĂLĂULUI în rolul căruia  intri și tu, inevitabil. 

Niciodată nu ești doar la un capăt al SABIEI - ești, pe rând, când în fața vârfului lamei, când cu mâna încleștată pe mâner. 

Oricât ți-ai dori să fii un INOROG, și poate structura ta sufletească are această întruchipare, când ești sfâșiat de gheare ascuțite și mușcat de colți lacomi, puritatea este oricum întinată și forța interioară este convertită din lumină într-o apărare feroce care poate depăși limitele atacatorului...

Iar SURSA acestor LUCRURI - MĂRUNTE, în esență, oricare ar fi gradul lor de intensitate, și oricare ar fi gradul percepției tale - minore sau explodând în dimensiuni hiperbolice - NU ESTE ÎNTOTDEAUNA CELĂLALT. 

Câteodată SURSA CEA MAI NEÎNDUPLECATĂ EȘTI CHIAR TU! 

Imagine: Viața - Viața constă în 2 zile, una pentru tine (favorabilă ție) și una împotriva ta. Așa că atunci când este pentru tine nu fi mândru și necugetat, și când este împotriva ta, fii răbdător, pentru că ambele zile sunt un test pentru tine. Imamul Ali.

UN CALCUL SIMPLU: 

- Cu măsura cu care am judecat, voi fi judecat și eu; 

- Chiar sunt dispus că mă năpustesc asupra celuilalt pentru o frază care poate nici nu înseamnă ce cred eu că înseamnă, chiar sunt dispus să distrug într-o secundă tot ce am clădit împreună în timp?

Este chiar atât de grav ce a făcut sau nu a făcut, ce a spus sau nu a spus, încât să anulezi tot ce a făcut sau a spus bun, plăcut, benefic, în trecut? 

Poate da. Poate este justificat. Poate ai câștiga procesul moral ipotetic intentat. 

Dar nu ai fost, poate, și tu, de cealaltă parte, în trecut? 

Și ți s-a iertat. Și ți s-a trecut peste ce ai făcut sau spus. Și poate acest lucru a fost făcut cu tact, cu finețe. Poate chiar atât de delicat, încât să nici nu-ți dai seama, sau să îți fie menajat orgoliul propriu. 

Poate te mai gândești încă o dată. 

Poate este ceva peste care nu poți sau nu vrei să treci. Posibil. Sau poate nu. 

Poate este mai bine pentru ambele părți să meargă în direcții diferite. Poate au lumi paralele. Cu alte valori. Poate viziunile de viață sunt iremediabil opuse. Poate punctele de vedere esențiale se resping natural și nu pot fi atrase forțat într-o zonă de armonie, de coabitare. 

Sau poate că fiecare ar trebuie să renunțe la ceva și să accepte altceva. Al lui. Personal. Despre care s-a hotărât ferm că trebuie să fie într-un anumit fel. 

Nu știu. 

- Toate aceste lucruri mărunte:

Este percepția mea corectă?  

Reacția mea (interioară sau exterioară) - ce rezultat va genera?  Voi avea de pierdut sau de câștigat? Și, în primul rând este justă? 

Starea mea de bine - vreau să mi-o păstrez și să o strălucesc asupra celor dragi mie, sau accept să mi-o erodez pentru o trivialitate și să rămân într-o tristețe, enervare, iritare, nemulțumire, tensiune pentru tot restul zilei, sau poate - în doze mici, pentru tot restul vieții? 

Mă las sau nu distras de la scopurile mele majore, de la atitudinea mea pozitivă și de la energie mea bună din cauza unor lucruri mărunte?

SUNT TOLERANT SAU INTOLERANT - toleranță nu înseamnă neapărat slăbiciune - LA LUCRURI MĂRUNTE? 

Un Calcul Simplu - Gândirea bazată pe un orizont plin de posibilități, Gândirea de ansamblu, Cuprinderea Imaginii Mari, a Întregului Ecran, cred că îmi va da Răspunsul Corect. 

Cred...

Posibil... 

Când ești angajat și dedicat drumului către ceilalți, către tine, către iubire, către împlinire, către scop, nu prea mai ai timp de lucruri mărunte...

Fii stăpânul lucrurilor mici care te irită și păstrează-ți energia pentru lucrurile mari, care merită. Nu muntele care se află în fața ta te epuizează, ci găruntele de nisip din încălțările tale. - Robert Service.

Photo by Omid Armin on Unsplash

Cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge

Legea atracției funcționează întotdeauna, fie că accepți acest lucru și îl înțelegi, fie că nu îl accepți, pentru că nu te interesează, nu crezi în el, ai încercat și nu a funcționat, sau indiferent ce altă percepție ai. 

De fiecare dată când vizionez filmul The Secret - The Law of Attraction, lucrurile par din ce în ce mai clare și mai simple: Devii ceea ce gândești și ceea ce acționezi, ca urmare a gândurilor tale. 

Nu este nici o magie, nu este un film de science - fiction, nici o fantezie caracterizată de un optimism exagerat și naiv. Pentru că ideea nu este (așa cum atât de des este greșit înțeleasă) să te gândești pur și simplu că totul va fi bine și din senin vor începe să ți se întâmple lucruri minunate, uluitoare, extraordinare, ieșite din comun. 

Să stai pasiv, să visezi la ce îți dorești atât de mult și miraculos să ți se întâmple peste noapte. 

Poți să spui la nesfârșit că voi reuși să fac x, sau să ajung y, sau să am z, sau să fiu h: nu se va întâmpla nimic dacă nu acționezi. 

Chiar dacă nu cred în câștigul la loterie - în primul rând pentru că mi se par bani nemeritați - de ce să am eu parte de banii altora, fără nici o contraprestație - simpaticul exemplu al celui care îl ruga pe Dumnezeu să îl ajute că câștige, dar nu își cumpăra macar un bilet să încerce, este foarte relevant. 

Nu este suficient decît să visezi, să îți dorești, să vrei ceva. Nu este suficient să vizualizezi - oricât de puternic, cu oricât de multă credință, deși este un pas esențial, primul pas, de altfel - trebuie să treci la următoarea etapă: să acționezi. 

Să acționezi în direcția a ceea ce vrei să obții. Cum? Nu știu. De cele mai multe ori nimeni nu știe. Pentru că de cele mai multe ori traseul de la dorință la materializarea a ceea ce vrei este foarte sinuos și aproape de fiecare dată total suprinzător. 

În momentul în care ești absolut sigur că ceea ce ai hotărât este cu adevărat ceea ce vrei, ești convins 1000% că acesta este drumul pe care vrei să îl urmezi, ai făcut, de fapt, cel mai mare pas, care este și cel mai greu: să decizi cu exactitate ce dorești. 

Să ai maximă claritate asupra obiectivului. În această etapă ai libertate totală. Nu îți poate impune nimeni ce să gândești, nici nu îți poate îngrădi nimeni viziunea, oricât de nebunească ar fi. 

Chiar este recomandabil ca viziunea ta, scopul tău major, ceea ce te motivează cel mai puternic, acel lucru despre care ai fi în stare să vorbești zile în șir, fără ca entuziasmul tău să se diminueze pentru o clipă măcar, dorința ta cea mai intensă să fie ceva care pare imposibil de atins, dacă te-ai raporta la tine, la situația ta din prezent, la cine ești tu acum, ce poți, ce faci, ce ești capabil. 

Cu cât este mai nebunesc scopul tău, cu cât este mai dificil de atins, cu cât ești mai nesigur și cu cât ești mai temător că nu îl vei atinge, cu atât mai mult ar trebui să fii convins că exact acesta este scopul la care ar trebui să te oprești, singurul vis, singurul ideal căruia merită să îți dedici viața. 

De ce ar trebui să am un scop măreț, de ce ar trebui să tind să îmi spulber limitele și simpla vizualizare a atingerii scopului să mă uluiască dincolo de maximul pe care mi-l pot imagina în prezent? 

De ce să nu duc o viață normală, liniștită, fără provocări, fără zbateri, fără căutări, fără mii, sute de mii, milioane poate de încercări asteptându-mă înainte de reușită? 

Este un standard pe care trebuie să îl ating, nu pot fi fericit și cu un trai simplu și relaxat, refuzul căutării și asumării unui scop de o asemenea anvergură mă transformă într-un om lipsit de curaj, cu mai puțină însemnătate sau mai puțin valoros decât alți oameni, posesori ai unui vis nebunesc? 

Cu siguranță nu. Este vorba decât de alegere. Nimic mai mult. 

Miza alegerii unui ideal care merită tot efortul, a unei provocări atât de intense încât te descurajează și simpla asumare a lui, nu este a îți conferi aparența unei superiorități în comparație cu alți oameni. 

Nu vorbim despre categorisirea persoanelor în normale sau extraordinare, demne de admirat. 

Singura miză este transformarea prin care vei trece. Singura miză este potențialul tău latent, cu totul ieșit din comun, pe care și tu, ca orice alt om de pe această planetă, îl ai. 

Miza este spargerea barierelor mentale care ne interzic accesul la o viață fe - no - me - na - lă. 

Bariere pe care ni le-am construit singuri, sau în spatele cărora am acceptat cuminți să fim poziționați de către alte persoane din viața noastră, fie că ne dăm seama, fie că nu. 

Bariere pe care le putem accepta în continuare, asupra cărora putem reflecta asumându-ne resemnați rolul de victimă și pe care le putem folosi cu lejeritate ca scuze nesfârșite pentru atât de credibilele justificări: nu pot pentru că ... dacă nu ar fi fost... poate că acum... 

Sau pe care le putem distruge acum, încetând să mai privim în spate și pregătindu-ne mai degrabă pentru a le înlătura pe cele pe care le vom întâlni în călătoria pe care tocmai am hotărât să o inițiem. 

Pot să îți spună 100 de oameni că nu vei reuși, că nu este bine ce faci, că nu este pentru tine, că este greu, că nu ai datele problemei și nu ai gândit-o bine, că ar fi mai sigur pentru tine dacă ai fi mai prudent, mai cumpătat, dacă nu te-ai arunca nebunește înainte către această prostie - visuri... trezește-te, nu există visuri, există decât realitate și ce vrei tu nu e pentru tine...

Pot să îți spună 1000 de oameni același lucru și toți să se înșele. Tu să știi că asta simți nevoia să faci, că asta trebuie să faci și să perseverezi. 

Tu să crezi în continuare, neclintit, în visul tău, până când și ceilalți 1000 nu vor avea decât să creadă și ei...

Pentru că vor vedea că ceea ce ai spus începe să se întâmple. Și poate atunci va veni și rândul lor să creadă în visurile lor. Și tu vei fi poate singurul care va fi alături de ei și alți 999 le vor spune că e o prostie, e ceva ridicol, copilăresc și intangibil. 

Când ești în căutarea visului tău, ceva se va trezi, într-adevăr în tine. 

Nu însă acea voce exterioară comună a celor care te descurajează - uneori și poate dintr-o bună intenție, pentru a te proteja de un potențial eșec, sau de dezamăgirile și nereușitele care te așteaptă până la marea reușită - ci acea voce interioară care te va susține în cele mai dificile momente și care nu te va lăsa să renunți. 

Se vor trezi în tine curajul, îndrăzneala, imaginația, creativitatea, disciplina, puterea, încrederea, perseverența. 

Vor ieși la iveală resurse pe care nu ți-ai fi imaginat vreodată că sunt în interiorul tău. 

Vei dobândi abilități care păreau imposibile pentru tine. 

Vei ajunge să faci lucruri pe care le vedeai de nerealizat de către eu-l tău, atunci când ai acceptat adevărul - cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge.

Pentru că acel vechi eu, acel eu al tău existent înaintea alegerii, într-adevăr nu era capabil de toate aceste lucruri. 

Acea voce interioară, pe care câteodată o vei simți alături de tine, ajutându-te și susținându-te, chiar și fără cuvinte, acea voce va fi reminder-ul tău constant că orice mintea poate concepe și crede, mintea poate atinge, poate transforma imaginarul în real. 

Când vei emite constant pe aceeași frecvență, pe frecvența scopului tău, când te vei gândi tot timpul la ce vrei, nu la ce nu vrei să ți se întâmple, când vei acționa constant către idealul tău care merită, vei atrage oamenii, împrejurările, contextele, oportunitățile. 

Vei atrage succesul. 

Pentru că ești acolo, în calea lui și nu va mai putea să te ocolească. 

Cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge. 

Concepe-l, crede-l, acționează, atinge-l. 

Apoi împărtășește experiența ta și altora, ajută-i, susține-i și construiți împreună alte scopuri nebunești. 

Credeți-le, acționați, atingeți-le... 

"Trebuie să crezi ( în ce îți dorești). Nu este nevoie să ai un plan B, pentru că îți distrage atenția de la planul A "- Will Smith. 

Photo by Jordan Madrid on Unsplash

AUTODIVOSCOSA

Procesul Autocontrolului:
1. Stop 2. Gândește 3. Ce s-ar putea întâmpla? 4. Este acest lucru ceea ce dorești?

Una dintre tehnicile foarte eficiente de memorare este folosirea de acronime.

Acronimul rezultat trebuie să fiu unul ușor de memorat, cu o anumită rezonanță, pentru a putea activa lejer cuvintele, frazele sau chiar textul care te interesează să îl ții minte permanent și pe care să îl poți readuce în prim plan mental oricând.

Drept pentru care am inventat acest acronim: AUTODIVOSCOSA. Are o melodicitate plăcută, te duce cu gândul poate la o firmă italiană producătoare de mașini de lux

Cuvintele pe care AUTO.DI.VO.SCO.SA le activează constituie un reminder pentru:

1. AUTO - control

2. DI - sciplină

3. VO - ință

4. SCO - p

5. SA - tisfacție.

Ideea acestui reminder este foarte simplă: prin autocontrol, susținut de disciplină și voință, ajungi la scop și la satisfacția atingerii acestuia.

AUTOCONTROL: echilibru, calm, fermitate, încredere, putere a voinței

 "Acela care nu are control asupra propriei minți este precum un oraș distrus, fără ziduri de apărare."

Earl Nightingale spunea în al său The Strangest Secret ( Cel mai surprinzător/straniu) secret că marele secret al succesului poate fi găsit în chiar definiția acestuia: SUCCESS IS THE PROGRESSIVE REALIZATION OF A WORTHY IDEAL. ( SUCCESUL ESTE ÎNDEPLINIREA PROGRESIVĂ A UNUI IDEAL CARE MERITĂ). 

We become what we think about. ( Devenim ceea ce gândim). 

Majoritatea oamenilor eșueză dintr-o cauză atât de simplă, încât la prima vedere pare un truism ridicol: 

Omul care nu are un scop clar în față, către care să se îndrepte, va eșua, deoarece nu are direcție, nu are îndrumare, nu are destinație, asemenea unei corăbii care este lansată la apă, fără echipaj, fără a avea o rută prestabilită: dacă nu se va izi de stânci, la ieșirea din port, cu siguranță va ajunge o epavă, pe o plajă pustie, sau va fi distrusă într-o furtună teribilă. 

Fără un scop clar, omul va pluti în viață în derivă, și se va izbi de stâncile eșecului sau va eșua pe pustiile plaje ale dezamăgirii, disperării, depresiei și lipsei de respect față de sine, lipsei de încredere și de satisfacție. 

Gândurile pe care le nutrim și pe care le sădim în mintea noastră sunt precum plantele îngropate într-un sol fertil. 

Avem în fața noastră în permanență posibilitatea de a selecta cu atenție semințele pe care le plantăm. 

Semințele sunt gândurile și scopurile. 

Mintea noastră subconștientă, solul fertil, ne va înapoia în aceeași abundență și plante frumoase, sănătoase, plăcute vederii și mirosului, gustului, după cum ne va returna și plante otrăvitoare, neplăcute și nocive. 

Noi selectăm ce plantăm în mintea noastră. Alegerea ne aparține. 

AUTOCONTROLUL presupune să INTRĂM ÎN POSESIA MINȚII NOASTRE ȘI SĂ O DIRECȚIONĂM CĂTRE UN SCOP PRECIS. 

DISCIPLINA ne ajută să respectăm destinația aleasă, să nu schimbă cursul călătoriei la primele greutăți întâlnite și să gândim în permanență că regulile pe care noi ni le-am setat, nu ne-au fost impuse, atrag și obligația aferentă față de noi înșine să le urmăm cu strictețe, astfel încât libertatea noastră să fie exercitată nu ca o renunțare, ci ca o mână de oțel, care strunește și cele mai mari tentații și tendințe de a ceda, de a renunța. 

VOINȚA este catalizatorul care face posibilă menținerea disciplinei și face tranziția către atingerea scopului. 

Vreau, pot și voi reuși.

Dacă ne repetăm de suficient de multe ori zilnic aceste cinci cuvinte, dacă avem disciplina întăririi credinței în rezultatul final, prin inducerea în subconștient a acestei susțineri psihice, NU AVEM CUM SĂ EȘUĂM.

SCOPUL este farul călăuzitor. Oricât ar fi valurile de înalte și genunea de adâncă, cu încă un efort vom putea zări în depărtare lumina din turnul farului. 

Știm că vom fi făcut încă un pas către destinație, vom fi depășit încă un obstacol și nu vom renunța. 

SATISFACȚIA ATINGERII SCOPULUI este încununarea succesului, este dovada că putem și vom putea și următoarea rundă că câștigăm lupta. 

AUTODIVOSCOSA: un reminder pentru succes!

Photo by Thao Le Hoang on Unsplash