INTEGRITATE

Busola care îți va arăta drumul corect, atunci când te simți rătăcit, atunci când ești pe cale să îți pierzi calea, atunci când nu mai știi care este direcția corectă, când ești confuz și frustrat, busola care te va ajuta să ajungi la destinația ta, acea busolă care îți arată întotdeauna nordul integrității, acea busolă să nu o pierzi și să nu o ignori niciodată.

 INTEGRITATEA este să îți alegi gândurile și acțiunile bazându-te pe valori mai degrabă decât pe câștiguri personale.

A fi integru înseamnă a fi întreg. A fi complet. 

 Fii tu însuți!  -  Respectă-ți adevărul propriei identități - în sensul de a fi integru față de tine însuți, de a ști și de îți spune adevărul despre tine însuți, de a nu te amăgi.

Acesta este sensul pe care îl aleg din acest îndemn, deși contextul din piesa lui Shakespeare, Hamlet, este diferit: Polonius își sfătuiește ipocrit fiul, Laertes, să '' fie adevărat'' cu el însuși, astfel încât urmarea să fie, astfel cum noaptea urmează zilei, că nu va mai putea fi '' fals'' cu nici un alt om. 

Sensul pe care Polonius îl dă acestei afirmații este ca fiul lui să își urmeze interesul, obținerea celor mai avantajoase rezultate pentru el și evitarea acțiunilor care sunt dezavantajoase pentru imaginea lui, care îi strică imaginea și percepția publică, cum ar fi să împrumute bani de la alții, să împrumute pe alții, să aibă relații cu femei de o condiție și moralitate îndoielnică. 

Cel care dă acest sfat, Polonius, este însă opusul îndemnului său: își manipulează fiul, îl controlează, minte, înșală, spionează, concepe intrigi, face uz de arta malefică a disimulării și falsei promovări a virtuților sale (inexistente în realitate), pentru a își masca intenția adevărată de a își proteja interesele sale născute din invidie, lăcomie, răutate și sete de putere, face orice mai puțin să fie integru față de el însuși și față de ceilalți, acțiuni care vor conduce la un sfârșit tragic pentru el, pentru fiul lui, Laertes și pentru fiica lui, Ophelia.)

" Integritatea este să faci lucrul corect, lucrul care trebuie făcut, chiar atunci când nu este nimeni care să te vadă." - C.S. Lewis

Dacă reușești să fii integru cu tine însuți, vei fi integru și cu ceilalți. 

Înțelepciunea este să știi care este calea corectă pe care să o urmezi, Integritatea este să urmezi acea cale.

De cele mai multe ori calea corectă de urmat nu este cea mai ușoară. 

De cele mai multe ori, deși deja ți-a fost destul de greu să decizi care este calea corectă de urmat, este mult mai greu să te și hotărăști cu adevărat să urmezi acea cale, și mult mai dificil decât să urmezi efectiv calea aleasă este să nu cedezi tentației de a renunța, să nu alegi facilul și confortul în locul integrității și perseverenței în integritatea ta. 

Balanța Integrității:
RESPECT: empatie, lipsa vinovăției/învinovățirii, stăpânire/autocontrol emoțional, spirit de umilință/modestie
RESPONSABILITATE: încredere în sine, îndeplinire a obligațiilor asumate, focalizare asupra imaginii de ansamblu, curaj.)

A crede/a simți  + A spune/ a gândi +  A face/ a acționa = INTEGRITATE

Atunci când ceea ce spui și gândești, când ceea ce crezi și simți, când ceea ce faci și cum acționezi se întrepătrund în perfectă armonie și devin un tot unitar, atunci reușești să fii integru, atunci reușești să devii integritate. 

Gândește-te de câte ori ai gândit și ai spus ceva, însă ai crezut și ai simțit diferit, sau ai făcut altceva decât ai spus și gândit, ai acționat în contra a ceea ce tu crezi și în contra a ceea ce tu simți, deși ai fi putut fi, gândi, spune și acționa în conformitate cu ceea ce tu însuți hotărâseși?

Ce impact a avut acest  comportament asupra ta și asupra celorlalți? 

Ai fost mulțumit de tine sau dezamăgit? I-ai întristat pe ceilalți? Le-ai înșelat așteptările? Care crezi că a fost cauza? 

Nu a fost oare lipsa de integritate, în primul rând față de tine? 

Poți alege acum o altă cale, un alt drum: 

"Să ai curajul să spui nu. Să ai curajul să înfrunți adevărul/ să stai față în față cu adevărul. Să faci lucrul corect, pentru că este corect. Toate acestea sunt cheile magice pentru o viață trăită cu integritate."  - W. Clement Stone

Photo by Ahmed Zayan on Unsplash

CUM VEI FI ȚINUT MINTE?

Dacă viața ta s-ar sfârși mâine, vei fi trăit o viață care să conteze cu adevărat? 

Un exercițiu interesant este să îți imaginezi dacă mâine nu ai mai fi, câți oameni ar veni la ceremonialul tău final...

Ce ar spune despre tine, care ar fi amintirea ta, câți ar spune lucruri frumoase despre tine și câți nu?

Din când în când ar putea fi oportun să ne gândim ce lăsăm în urma noastră...

De câte ori am reușit să fim generoși? De câte ori am putut ierta? De câte ori am încercat sau am reușit să facem bine?

Cât de mult ne-am implicat, cât de mult am ajutat, cât de mult am contribuit?

Cât de mult rău am făcut, cu voie sau fără de voie, cu gândul, cu cuvântul sau cu lucrul?

Câți oameni am jignit? Cât de grav i-am umilit și devalorizat? Oare au reușit să ne ierte sau rănile au fost atât de adânci încât dispariția noastră nu le va aduce pe chip nici o reacție, poate cel mult o tresărire indiferentă?

Cât și cum vom trăi în memoria afectivă a celorlalți?

Care este moștenirea noastră?

Și noi, noi am reușit oare să ne fi trăit viața pe care ne-o dorisem? Am reușit oare să oferim și celorlalți viața pe care și-au dorit-o?

Câte regrete avem dacă azi ar fi ultima zi? Cât de mult ne-am mai supăra pentru lucruri mărunte, atât de neînsemnate? 

Oare nu am fi avizi să ne bucurăm de fiecare clipă, oare nu am îndrăzni mai mult, oare nu am fi mai deschiși, mai liberi și mai frumoși? 

Oamenii care au fost în situația de a simți acest prag, între a fi și a nu fi, cât de mult s-au schimbat, cât de diferit au privit viața lor și oamenii... Cât de recunoscători au fost apoi pentru fiecare zi, cât de intens și-au trăiat viața după acel moment critic...

Este nevoie de un astfel de șoc ca să ne reinventăm? 

Este atât de scurt timpul pe care-l avem pe pământ... atât de scurt... atât de efemer și de fragil...

Dacă ne-am trăi viața azi ca și cum ziua de azi ar fi ultima... Am avea în permanență în fața noastră responsabilitatea unei vieți frumoase, intense și bune... 

Mult timp m-a înspăimântat prima parte a acestei afirmații: '' Trăiește-ți ziua de azi ca și când ar fi ultima '', această afirmația din cartea lui Og Mandino - "Cel mai celebru vânzător din lume", pentru că simți cum te cuprinde panica în momentul în care la începutul zilei ai gândi că ar putea fi ultima. 

Partea a doua a afirmației este însă o încununare a acestei înțelepciuni, este o liniștire eliberatoare și o răsuflare ușurată de mulțumire: '' Dacă totuși nu a fost ultima ta zi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru încă o zi din viața ta și bucură-te din suflet! '' 

Cum vei fi ținut minte? 

Cum îți pregătești posteritatea? Vei fi doar un fir de praf spulberat de vârtejul vieții printre atâtea alte fire de praf? 

Sau vei trăi mai departe prin oameni? Cuvintele tale, faptele tale, iubirea ta, pasiunea ta, influența ta, benefică sau distrugătoare, vor rămâne, vor dăinui? 

Gândește: 

CUM VEI FI ȚINUT MINTE?

Photo by sarandy westfall on Unsplash

Albert Einstein: Cum văd eu lumea?!...O considerație profană asupra cauzalității personale interogative

" Cred ca tot ce facem si traim are propria sa cauzalitate; este bine, totusi, ca nu putem vedea prin aceasta cauzalitate" - Albert Einstein

Pentru ce trăiesc? 

De ce fac ceea ce fac? 

Îmi este dat, pot să înțeleg? 

Îmi aduce cu adevărat mulțumirea vizată? 

Cum să procedez să fiu mulțumit/ă de mine însumi/însămi? 

Cum să fac? Care este rețeta infailibilă? 

Pot să fiu fericit sau măcar pot să am o stare de bine, chiar dacă nu sunt mulțumit cu cine sunt sau cine aș putea fi, cu ce pot face, cu ce am făcut, cu ce aș fi putut face, cu ce mai am încă șansa să fac, sau provocarea atât de eluzivă a unui plus adițional peste ce mi-a adus satisfacție majoră, mie și celorlați până acum este un joc aleatoriu pe care nu mă hotărăsc dacă vreau să îl aleg? 

Este determinism sau atât de ironizatul de către Einstein '' indeterminism"?

Cât pot să cunosc și când? Pot să fiu sigur? 

Einstein, pe măsura ce înainta în vârstă și trecea prin schimbări majore - într-o evoluție genială - cauzate atât de traseul personal, cât și de evenimentele politice și sociale ale timpului său, își retracta parțial, rafina și modifica idei extrem de valoroase, unice, inovatoare, ale tinereții sale.

De ce această întrebare de debut, având în centru MULȚUMIREA DE SINE, STAREA DE PACE INTERIOARĂ, DE SIGURANȚĂ A CĂII ALESE? 

Pentru că aceasta este UNA dintre cele mai importante întrebări, în viziunea mea. 

Care este CAUZA? 

CAUZA A TOT CE SUNT, AM FOST SAU VOI FI? 

Care este nivelul real la care mă aflu? În sensul evaluării corecte, exacte, a capacității mele de cunoaștere, analiză și evaluare cu acribie epistemologică? 

Pe măsură ce citeam această carte - Albert Einstein - Cum văd eu lumea, raportându-mă în mod special la un anumit pasaj, mi-a apărut în minte o întrebare, care cred că este extrem de relevantă pentru a răspunde, la rândul ei, întrebărilor de mai sus. Nu voi enunța întrebarea. Vă las să alegeți varianta pe care o considerați oportună, să o personalizați și apoi să reflectați câteva minute asupra problemei create și asupra posibilelor rezultate: 

'' În primul rând, cred că neînțelegerile care se întâlnesc în problema cauzalității se datorează în bună parte formulării prea rudimentare a principiului cauzalității, aflată în circulație până în prezent. Când Aristotel și scolasticii au definit ceea ce înțelegeau ei prin cauză, ideea de EXPERIMENT OBIECTIV ÎN SENS ȘTIINȚIFIC nu apăruse încă. Așa că ei s-au mulțumit cu definirea CONCEPTULUI METAFIZIC DE CAUZĂ. Același lucru este adevărat despre Kant. Newton pare însă a-și fi dat seama că această formulare preștiințifică a principiului cauzal avea să se dovedească insuficientă  în fizica modernă. Și el s-a MULȚUMIT să descrie ORDINEA REGULATĂ în care se petrec evenimentele în natură și să construiască sinteza sa pe bază de LEGI MATEMATICE. În ce mă privește, cred că EVENIMENTELE din natură sunt CONTROLATE de legi mult mai stricte și mai inflexibile ( closely binding) decât ne închipuim astăzi când spunem că un EVENIMENT este CAUZA ALTUI EVENIMENT. Acest concept al nostru este limitat la ceva ce se petrece înăuntrul unei secțiuni temporale, fiind RUPT de procesul întreg. Această aplicare grosso modo a principiului cauzal este cât se poate de SUPERFICIALĂ. 

Suntem ca un COPIL care JUDECĂ UN POEM după rimă, neștiind nimic despre structura ritmică. 

Sau ca un ÎNVĂȚĂCEL la PIAN, care abia izbutește să lege o notă de cea imediat anterioară sau următoare. 

Până la un punct, aceasta POATE SĂ FIE FOARTE BINE când avem de-a face cu compoziții foarte simple și primitive; DAR NU MAI MERGE ÎN INTERPRETAREA UNEI FUGI DE BACH. 

Fizica cuantică ne-a adus în față PROCESE FOARTE COMPLEXE și, pentru a le putea înțelege, trebuie să LĂRGIM ȘI SĂ MAI RAFINĂM CONCEPTUL NOSTRU DE CAUZALITATE.''

Photo by Andrii Leonov on Unsplash

Să râzi cu ochii larg deschiși...

"Cunoașterea/Iluminarea spirituală, bucuria și pacea nu îți pot fi date de către altcineva. Izvorul (fericirii) se afla în interiorul tău." Thich Nhat Hanh

Sunt momente în viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, când simți o energie debordantă, care te cuprinde, care țâșnește de undeva, din interioul tău, care te învăluie și te inundă într-o mare de bucurie și de poftă de viață, când zâmbești din tot sufletul, când râzi cu ochii larg deschiși și ai îmbrățișa toată lumea și ai cuprinde toată ființa lumii în inima ta. 

În astfel de momente simți nevoia să dansezi, să împărtășești fericirea ta cu ceilalți, să glumești și să fii năstrușnic cu ei, să îi încurajezi, să le spui că totul va fi bine, să fie încrezători, să fie optimiști, să fie luminoși. 

Simți că vrei să dai muzica tare, că vrei să fii plin de entuziasm, să sărbătorești miracolul vieții, să prețuiești clipa în fiecare atom al ei, să fii atât de mulțumit și recunoscător pentru minunea de viață care ți-a fost oferită. 

Sunt momente incredibile, pe care vrei să le imortalizezi într-un sentim de efuziune nestăpânită, să le păstrezi cu drag și cu tandrețe, pentru a le putea accesa tot timpul și pentru a îți aminti că ești dator să fii iubire și bucurie și exuberanță și dragoste și speranță și încredere și satisfacție...

Sunt momente în viață atât de speciale, încât nu ai voie să le strici cu nici un gând negativ, nu ai voie să permiți să fie pătate de nici o suferință, a ta sau a altora. 

Sunt momente atât de valoroase, încât ai dreptul să iei o pauză de la tot ce te poluează în jurul tău, de la tot ce este negativ, rău, nociv. 

Iar acest refuz a orice ar putea să îți taie impetuosul elan existențial este dreptul tău natural, este dreptul tău la fericire. 

Ai dreptul să speri, ai dreptul să ai o credință neclintită, ai dreptul să îți interpretezi partitura fericirii tale, nestingherit, public, transparent. 

Este imposibil să fii furios și să râzi în același timp. Furia și râsul se exclud reciproc și ai puterea să alegi între ele.

Ai dreptul să simți că totul se va ordona așa cum îți dorești, ai dreptul să zâmbești pentru că vezi că toate evenimentele din viața ta s-au aliniat ca un pluton disciplinat de planete pentru a îți desena constelația destinului tău împlinit. 

Pot exista astfel de zile perfecte în viața ta. 

Poți să începi o zi perfectă cu o cafea, o țigară ( sau nu), un creion și o coală de hârtie pe care să scrii cum va fi ziua ta perfectă, cum va fi viața ta fericită, ce vei dărui și ce vei primi, ce te va pasiona și ce vei crea, cât de mult vei iubi și vei ajuta, cât de mult vei fi prezent în viața celorlalți și cât de mult le vei permite să fie prezenți în viața ta...

Poți să continui să adaugi lucrurile și oamenii pentru care ești recunoscător în această dimineață. 

Poți să îți reînvii visurile și să le crezi posibile înainte de a fi prea târziu. 

Poți să admiri frumusețea gândirii și poezia sensibilă a adevărului exprimat în următoarele rânduri ale lui Octavian Paler: 

"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren.. "

Poți să ai apoi o intuiție, o viziune a drumului pe care îl vei urma, a căii tale pe care vei păși cu siguranță, fără ezitare, indiferent cât de mult va dura. 

Și poți continua ducând această energie a zilei tale perfecte în toate orele care vor urma, indiferent ce se va întâmpla pe durata lor. 

Iar această energie să fie combustibilul care să te alimenteze pentru o viață întreagă. 

Poți să începi și să continui ziua perfectă absolut în orice modalitate. 

Pentru că atunci când vei avea această zi perfectă, acest moment de viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, orice altceva nu va mai fi decât un detaliu simpatic. 

Nu poți trăi cu adevărat, nu poți iubi cu adevărat decât nebunește: 

"Nu se poate iubi, cu adevărat, decât „nebuneşte"! 

A te bate cu morile de vânt făcând calcule, 

gândindu-te la riscul că poţi să pari ridicol, 

transformă sublimul în stupiditate." - Octavian Paler 

Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash

SINCRONICITATE: coincidenta sau nu?

NIMIC NU E ÎNTÂMPLĂTOR. SAU POATE ESTE?

Să începem cu definiția cauzalității, a principiului cauzalității, a coincidenței și a sincronicității.

CAUZALITÁTE 

Relație între două evenimente, constând în producerea, determinarea sau implicarea de către unul a celuilalt, primul fiind considerat cauză, al doilea efect. 

PRINCIPIUL CAUZALITĂȚII

Principiu potrivit căruia, în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte.

COINCIDENȚĂ 

Caracter coincident; concordanță; congruență.

Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. 

Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) (a unor lucruri, evenimente, fapte etc.).

SINCRONICITATE

Sincronicitatea este un concept care a fost explicat pentru prima dată de către Carl Jung. In esență, sincronicitatea se referă la COINCIDENȚE semnificative/care au sens/pline de înțeles, dacă aceste coincidențe survin fără a avea o relație cauzala între ele, dar par a fi legate printr-un înțeles/sens anume. Ulterior, Jung a definit sincronicitatea și ca “ principiul legăturii/comuniunii acauzale” sau “ paralelism acauzal. ”

Dictionarul Merriam- Webster definește sincronicitatea ca fiind existența unei coincidențe între anumite evenimente și în special evenimente psihice ( gânduri similare pe care le au persoane aflate în locuri diferite/la distanță, sau imaginea mentală a unui eveniment neașteptat înainte ca acesta sa se întâmple), evenimente care par a avea o legătură între ele, dar care nu sunt explicate prin mecanismele convenționale ale cauzalității. 

O persoană care are convingerea că nimic nu este intamplator, atunci când se va lovi de o sincronicitate/conincidență și nu va putea explica surveniența acesteia prin cauzalitate, va găsi un sens, va găsi un înțeles, va găsi un motiv(de obicei benefic) .

Pe de altă parte, o persoană care vede astfel de evenimente ca pure coincidențe, oricât de surprinzătoare ar părea, neputând identifica o legătură cauzală, va refuza legatura sensului și pur si simplu va privi evenimentele ca pe un hazard/ ceva întâmplător, care nu are nevoie de justificare, pur și simplu este și atat. 

Indiferent de abordarea ta personală, te rog sa iti pui câteva întrebări:

- Exista evenimente in viata mea care m-au determinat să reflectez asupra lor, din punct de vedere al posibilei sincronicitati?

- Este oare doar o simplă coincidență, sau poate este ceva mai mult, mai profund, care este plin de înțeles, de sens? 

- Mi-am dat seama la o anumită distanță în timp că anumite lucruri (din trecut) trebuiau să se intample, iar sensul pe care nu il vedeam, nu îl identificam, nu îl înțelegeam sau nu mă interesa atunci, l-am descoperit acum, în prezent? 

Poate da, poate nu. 

- Sunt momente in care lucurile fac pur si simplu “ click” in mintea ta, se “ leagă” și rezultatele sunt conștientizări relevante? 

- Te gândesti la cineva, pentru ca ulterior, peste un minut, o oră sau o zi, să întâlnești accidental acea persoană? 

- Ai nevoie de ceva/cineva anume, important pentru tine și pentru viața ta, fără să poți identifica cu exactitate acel ceva/cineva la care te gândești intens și acel ceva/cineva pur și simplu apare (din senin) dintr-o dată în viața ta, exact la momentul oportun? 

- Are sens pentru tine expresia “ Omul potrivit la locul potrivit” , căreia i-aș adăuga și în momentul potrivit?

Care este explicația? 

- Există o explicație clara, care nu poate fi combătută, sau care poate fi demonstrata dincolo de indoiala rezonabila? 

- Ai avut parte de coincidente plăcute, neplăcute? 

- Te-ai corelat optim cu cineva sau ceva ( o persoana sau un eveniment) intr-un mod inexplicabil, cu o precizie și sincronicitate uimitoare? 

- Te-ai gândit la o persoana care s-a gândit simultan la tine și v-ați sunat în același timp? 

- Ți s-a întâmplat (eventual cu aceeași persoană) să spuneți același lucru, în exact aceeși secundă?

- Au venit anumite oportunități spre tine exact in momentul in care aproape că renunțaseși să mai crezi că este posibil pentru tine și în clipa în care au apărut în viața ta și le-ai dat curs ți-ai dat seama că dacă ar fi venit mai devreme sau mai târziu efectele (benefice) pentru tine nu ar fi avut același context și modalitate de manifestare optimă ? 

- Ai avut premoniții - ai simțit un lucru inainte să se intample? 

- De exemplu, te-ai gândit că vei extrage/ți se va da un anumit subiect la un examen oarecare și exact acel subiect l-ai extras/ți-a fost dat? 

- Ai avut intrebări constante despre tine, despre ceilalți, despre viață, despre sensul vieții, despre direcția ta in viata, cine sunt, care este rolul meu, care este misiunea mea in viață și la un moment dat pur si simplu ai știut care este calea corectă, fără umbră de ezitare, pur si simplu ai știut, fără să poți explica de ce? 

- Sau ești pe punctul de a simți că va veni acest moment? 

- Simți când te indrepti in directia corectă pentru tine? 

- Sau când cineva apropiat, drag tie, merge in directia corecta sau greșită pentru el și ulterior se confirmă că ai avut dreptate, fără să poți justifica rațional, cartezian, fără să poți argumenta logic, previzibil, structurat, de ce ai simțit/intuit acel rezultat, la care s-a și ajuns mai tarziu? 

- Ai simțit când este momentul potrivit să taci sau să vorbești, să acționezi sau sa nu acționezi intr-un sens sau altul?

- Te-ai conectat instant cu o persoana si față de o altă persoană ai simitit nu doar o lipsa de “ chimie”, de atractie, ci o respingere, un antagonism visceral? 

Sunt intrebari la care poți să reflectezi.

Dacă vrei. 

Dacă te intereseaza. 

Dacă iti aduc valoare, intelegere, utilitate. 

Sunt intrebari pe care le poti lăsa deschise și de al căror mister te poți bucura, lăsându-l nerezolvat, pana cand raspunsul tau, individualizat ca adevar personal și ca modalitate intuită de manifestare va surveni de la sine.

Sau le poti vedea ca pe niste intrebari oarecare, fapte diverse, coincidente care pur si simplu sunt, există. 

Daca oricare din rândurile de mai sus au rezonat in tine, dacă au atins o coardă care a vibrat, dacă te-au ghidat către o alegere, care iti va ajuta sau iti va aduce claritate, satisfactie, succes, pace sau liniste, te felicit că ai făcut acest pas și ai ajuns la aceste rezultate. 

Daca acest lucru se va intampla in viitor, te felicit că ți se va fi intamplat. 

Dacă acest lucru ți s-a intamplat in trecut și acum, când citești aceste rânduri, ceva a făcut “ click” și ți-a adus o revelație mai intensa sau mai puțin intensă, o conștientizare, claritatea luminii răsfrântă asupra confuziei, te felicit. 

Dacă pur si simplu privești oricum altcumva toate aceste intrebari și gânduri, te felicit pentru alegerea pe care ai făcut-o, indiferent care este ea, pentru că este alegerea pe care tu o știi ca fiind corecta pentru tine. 

Mai mult decât orice altceva, te felicit că ești viu, că ești în cautarea sensului vieții tale, sau il lasi să te gaseasca, sau deja îl trăiești. 

Călătoria în sine este scopul. 

Congrats! 

P.S.

Când/Dacă ai timp/vrei, îți sugerez un articol despre SINCRONICITATE.

Este un articol documentat, plăcut/ușor de citit și care conține exemple relevante. 

Link-ul este: http://www.wakingtimes.com/2015/07/04/the-magic-of-synchronicity/

Photo by Andy Holmes on Unsplash

JOCUL VIEȚII: TRECUTUL DEVINE VIITOR ( DACĂ ÎI PERMIȚI)

Încetează să te mai uiți în oglinda retrovizoare.

Trecutul, toate acele lucruri care s-au întâmplat, asupra cărora nu mai ai nici un control, și  asupra căruia privești în continuare, deși în fața ta sunt atât de multe drumuri pe care nu le vezi, pentru că în permanență te uiți în spate...

Te uiti catre ce ai facut in trecut si sunt lucruri pe care in continuare refuzi sa le accepti ca     s-au intamplat.

Te intrebi cum de ai putut sa accepti acea situatie, de ce te- ai complacut, de ce te-ai facut ca nu vezi in ce direcție esti purtat, desi tu iti doreai sa te indrepti in direcția opusa...

Te minunezi cum ai putut rezista atat de mult timp fara sa te revolti, fara sa incerci sa iesi din capcana strângându-se tot mai mult in jurul tau...

Esti atat de surprins cum ai putut sa accepti toate acele lucruri, fara macar sa incerci sa negociezi cu viata dintr-o alta pozitie, de curaj si forta...

Ai avut atat de multe ocazii, ai avut atat de multe sanse...

Unele le-ai pierdut pentru ca ai preferat prea mult confortul riscului; altele pentru ca ti-a fost teama de ce vor zice ceilalti, ti-a fost frica de esec, de ridicol, ai spus poate maine, poate cu alta ocazie, nu acum, poate mai tarziu, cand voi fi pregatit, daca voi spune sau voi face ceva gresit, nu,nu, mai bine nu, mai am destul timp...

Iar acest etern prezent de amanari de atunci, s-a transformat in depozitarul trecutului, cel care păstrează în cotloane întunecate toate încercările tale neîncepute și toate nesfârșitele ‘’’poate dacă aș fi ...’’

La polul opus, trecutul are o memorie la fel de confuză și a momentelor și timpurilor de succes, glorie și reușită – dacă te lași cuprins de învăluitoarea nostalgie a ce a fost: te intrebi cum ai putut sa gandesti si sa actionezi intr-un anumit fel, iar acum ti-ai pierdut acel tonus, acel entuziasm, acea incredere care iti rasuna in minte ca un difuzor urias de propaganda, facandu-ti cea mai convingatoare reclama tie insuti: vei reusi, stiu ca vei reusi.

Toate aceste reflecții despre trecut, indiferent de modalitatea în care le încadrezi și/sau descrii, indiferent de felul în care le abordezi - ca oportunități de a învăța din greșeli, ca analiză a altor căi de urmat, sau ca o deschidere a evantaiului posibilităților - toate aceste gânduri despre trecut vor avea un singur efect: îți vor aduce trecutul în viitor. 

Viitorul tău, dacă îi permiți trecutului să îi ia locul, nu va fi decât o nesfârștiă buclă a trecutului, un vas prea plin pentru a mai putea adăuga chiar o singură picătură. 

Jocul hazardului, al întâmplării, al destinului și al alegerilor, cel mai pasionant și mai riscant joc, cea mai imprevizibilă ruletă, și cel mai tentant casino: JOCUL VIEȚII.

Dacă ne-am imagina un magnet care să atragă și să controleze zarurile astfel încât numărul câștigător să fie întotdeauna cel care rămâne nemișcat, cu fața în sus, după rostogolirea zarurilor, exact acel număr pe care l-ai vizualizat, pe care l-ai calculat că este cel care îți va livra potul cel mare, ACEL MAGNET L-AȘ NUMI ALEGERE.

Dacă spui adevărul, acesta devine o parte a trecutului tău, dar dacă minți, aceasta devine o parte a viitorului tău.

Matricea conform căreia funcționezi este subordonată celui mai mare dușman și celui mai mare prieten simultan, acel permanent însoțitor al tău, cel care este veșnic lângă tine, cel care îți oferă cele mai mari satisfacții și îți creează cele mai mari probleme în același timp: OBICEIUL. 

Iar OBICEIUL DE A TRĂI DIN TRECUT POATE FI SCHIMBAT AZI CU OBICEIUL DE A TRĂI DIN VIITOR. 

A TRĂI DIN VIITOR înseamnă a folosi acel MAGNET MAGIC, care va atrage REUȘITA, într-un mod inteligent. 

MAGNETUL ESTE ALEGEREA. 

POȚI să începi să ALEGI începând de AZI fiecare gând, fiecare acțiune, având în minte în permanență ca FAR CĂLĂUZITOR conștientizarea că TOT CE VEI FI AZI VA DEVENI TRECUTUL DE MÂINE. 

Maria Robinson: "Nimeni nu se poate întoarce și genera un nou început, însă oricine poate începe azi și crea un nou sfârșit."

IMAGINÂNDU-ȚI UN VIITOR ASTFEL CUM ÎL DOREȘTI, și trăind PREZENTUL DIN VIZUALIZAREA ACELUI VIITOR, îți creezi în fiecare clipă șansa unică de a îți CONSTRUI ACUM UN ALT TRECUT ÎN CARE SE VA TRANSFORMA VIITORUL, UN VIITOR TRECUT CARE SĂ TE INSPIRE ȘI SĂ TE FACĂ UN ETERN CÂȘTIGĂTOR!

Fă o mică schimbare azi. Azi nu este decât o zi.

Dar ce se va întâmpla în toate celelalte zile depinde de ce faci azi. Așa a fost tot anul.

TOATE SCHIMBĂRILE ÎNCEP CU CE FACI AZI!

Photo by Hansjörg Keller on Unsplash

CUM ÎNVING OBICEIURILE PROASTE?

Am scopuri. Am obiective. Am voință. Nu renunț niciodată. Mai încerc încă o dată și încă o dată. 

Periodic, însă, obiceiurile proaste adunate ca un reziduu toxic, care crește exponențial cu trecerea timpului, prevalează. 

Și acesta este momentul în care intervine cea mai puternică provocare: cât de repede încetez să mă mai vaiet că iarăși mi-am încălcat propriile reguli, cât de ferm sunt în a-mi controla tendința de a rememora evenimente similare din trecut, când am început să fac ceva, am continuat constant o anumită perioadă și apoi am amânat doza acțiunii respective în acea zi de slăbiciune, pentru a mai trece încă o zi și încă o amânare și a întrerupe astfel șirul neîntrerupt al constanței și perseverenței, deschizând astfel calea pentru încă o pauză prelungită până la remontare și începerea de la zero a numărătorii. 

OBICEIURILE PROASTE sunt acele impulsuri de delăsare, de lene, de amânare, sau repezeală și impulsivitate, de lipsă de atenție, lipsă de motivație, superficialitate, neglijență, tristețe îndelungată, deprimare, deconectare de la ritmul vibrant al vieții, regret, aducerea în atenție în mod inutil și repetat a unor înfrângeri și nereușite trecute, și, în mod special, nesecata sursă de inventare a motivelor pentru care să nu faci un lucru, pe care ți l-ai propus să îl faci, știi că trebuie să îl faci, știi că îți va aduce satisfacție și mulțumire, care însă are ca preț, ca orice alt rezultat benefic, efort, energie și disciplină. 

Tendința naturală este de a căuta calea cea mai ușoară, de a face lucrurile cât mai plăcute și mai puțin obositoare, normal. Din păcate, însă, această cale nu îți poate oferi ceva mai mult decât un lac micuț, călduț, în loc de un gheizer dezlănțuit. 

Este un loc comun: No pain, No gain. ( Fără durere/efort, nu câștigi.) Este un logo foarte des folosit în clipurile motivaționale. În special work-out music ( muzică pentru antrenament ).

Este, de asemenea, un loc comun că până voi ajunge la succes voi avea parte de multe, multe eșecuri. 

Și, mai ales, voi greși de foarte, foarte multe ori. 

Perfect adevărat. Experiența mi-a confirmat acest adevăr din nou și din nou. 

Experiența, această sursă atât de puternică de creștere, de evoluție, de dezvoltare personală, cea mai bogată resursă de învățare pentru persoanele adulte. 

Ce ai auzit, ce ai ascultat, ce ai văzut, ții minte într-o oarecare măsură, ce ai FĂCUT însă, (corect sau greșit) ții minte în proporți de peste 90%. 

 Imposibilul este nimic.

Și atunci, CUM ÎNVING OBICEIURILE PROASTE? 

1. CONȘTIENTIZARE

"Când o situație interioară nu este conștientizată, apare în exteriorul tău ca soartă/destin." Carl Jung

În primul rând, devin conștient de existența acestor obiceiuri proaste, de (pe cât posibil, cât mai adânc în copilărie) geneza lor, de frecvența lor, de cauzele generatoare și, mai ales de impactul lor. 

Le inventariez și încerc să le cunosc cât mai bine modul de operare. 

2. INDENTIFICAREA EVENIMENTULUI/MOMENTULUI DECLANȘATOR

Îmi creez un nou obicei, bun, de a identifica ce declanșează reapariția acțiunii și modului de a fi pe care îl implică acel obicei. În nici un caz nu mă prefac a nu-mi da seama de ce se întâmplă și nu îl ignor. 

3. ATENȚIE! TREZEȘTE-TE!

 Dacă vrei să fii cineva, dacă vrei să ajungi undeva, ai face bine să te trezești și să fii atent!

Îmi setez mental un fel de alarmă de perimetru. Când simt că acțiunea nefastă a unuia din obiceiurile proaste este pe cale de a invada zona de energie ascendentă, zona stării de bine în care mă găsesc, mă dezmeticesc și mă trezesc din inerția care mă va duce către impactul neplăcut pe care îl cunosc prea bine și care va urma inevitabil. 

4. REMEMORARE ASERTIVĂ. REMONTARE.

Alarmă de reamintire

Îmi aduc aminte imediat ( pot chiar să asociez fiecărui obicei un astfel de reminder, sau să  găsesc un al doilea pe loc) de un moment din trecut când am reușit să depășesc blocajul ( pentru că orice obicei prost conduce către un blocaj) și mă remontez. 

În nici un caz nu încep cu lamentările - iar o iau de la cap, nu mi-a ieșit, am greșit, de ce mi se întâmplă numai mie, etc. 

5. ACȚIONEZ IMEDIAT ÎN DIRECȚIA OPUSĂ. 

 Gândește diferit - Acționează diferit

Făcând acest lucru, nu numai că depășesc blocajul, dar îmi adaug astfel o nouă amintire a înfrângerii unui eșec în fașă, înainte de producerea lui propriu-zisă. 

5. 5. MOTIVAȚIA

Motivația: generează idei noi; stabilește scopuri noi; focus/concentrare asupra visului tău; menținerea stării mentale pozitive

Motivația este cea mai bună ancoră mentală și cel mai puternic colac de salvare. 

Motivația este personală. Nu există o rețetă. 

Motivația depășește orice obstacol, orice blocaj. 

Motivația depășește, mai ales, unul dintre cele mai proaste obiceiuri proaste: SUNT OBOSIT, NU MAI POT. RENUNȚ. 

Am căutat îndelungat motivații puternice, care să reziste oricărui atac. 

Unele au funcționat o perioadă mai scurtă, altele o perioadă mai îndelungată, altele deloc. 

În permanență am însă, în panoplie, una extrem de puternică, atât de puternică încât învinge orice rezistență. 

Pentru final, un lucru care funcționează foarte bine pentru mine este ca, în perioadele în care totul merge bine, obiectivele sunt bifate constant și drumul  către scop se scurtează din ce în ce mai mult, îmi aduc aminte, profitând de faptul că nivelul de energie este ridicat și funcțional, SĂ NU MAI REPET GREȘELI DIN TRECUT, concepând cel puțin 3 alternative de acțiune mai eficiente, astfel ca în memoria afectivă să nu rămână o amintire negativă, a greșelii, ci  lecția prețioasă oferită și alternativele puternice pe care le-a născut astfel. 

Nu te poți întoarce și schimba trecutul, așa că privește către viitor și nu face aceeași greșeală de două ori.

Și așa reîncep numărătoarea ascendentă a zilelor productive: 1, 2, 3...

Photo by JESHOOTS.COM on Unsplash

'' POȚI SĂ-ȚI VINDECI VIAȚA''

'' POȚI SĂ-ȚI VINDECI VIAȚA'' este titlul cărții scrise de Louise L. Hay, bestseller internațional.

Cartea începe cu următoarea dedicație: 

'' Fie ca această carte să te ajute să îți DESCOPERI acel LOC din INIMA ta, alcătuit din IUBIRE PURĂ, în care îți poți RECUNOAȘTE PROPRIA VALOARE și în care TE ACCEPȚI pe tine însuți.'' 

Cele 2 cuvinte cheie, IUBIRE și ACCEPTARE, vor apărea ca un fir roșu călăuzitor pe tot parcursul cărții, de foarte multe ori, fiind și esența vindecării spirituale și fizice. 

Toate citatele care vor urma sunt luate din cartea  '' POȚI SĂ-ȚI VINDECI VIAȚA'', publicată de Editura Adevăr Divin, Brașov, 2010 .

Iată  liniile directoare ale filozofiei autoarei: 

'' Cu toții suntem RESPONSABILI pentru EXPERIENȚELE noastre. 

Fiecare GÂND pe care îl emitem contribuie la făurirea VIITORULUI nostru. 

CAPACITATEA MAXIMĂ a fiecărui om este în MOMENTUL PREZENT. 

TOȚI OAMENII de pe această planetă SUFERĂ din cauza NEMULȚUMIRII DE SINE și a VINOVĂȚIEI. 

 În final, ei ajung la concluzia că  ''  NU SUNT SUFICIENT DE BUNI.  ''  

Acesta este însă un simplu gând, nu o realitate, iar GÂNDURILE POT FI SCHIMBATE. 

Așa-zisele BOLI fizice sunt CREATE chiar DE NOI, prin gândurile noastre. 

Cele mai DĂUNĂTOARE TIPARE MENTALE care conduc la declanșarea bolilor sunt 

- RESENTIMENTELE

- CRITICA excesivă

și 

- VINOVĂȚIA.

ELIMINAREA completă a RESENTIMENTELOR poate VINDECA până și CANCERUL.

În acest scop, noi trebuie să ne ELIBERĂM de TRECUT și să îi IERTĂM pe toți cei care ne-au făcut vreodată rău. 

Dar mai presus de toate, trebuie să învățăm să NE IERTĂM și trebuie să începem să NE IUBIM pe noi înșine.   

APROBAREA și ACCEPTAREA DE SINE  în MOMENTUL PREZENT sunt principalele două căi prin care putem declanșa SCHIMBĂRILE POZITIVE în ființa noastră. 

ATUNCI CÂND NE IUBIM CU ADEVĂRAT PE NOI ÎNȘINE, toate celelalte domenii din viața noastră funcționează impecabil. ''  

În continuare, ideile majore din capitolul I al cărții: 

 ''  Viața este extrem de simplă: noi PRIMIM întotdeauna CEEA CE DĂRUIM.

UNIVERSUL NE SPRIJINĂ prin AMPLIFICAREA fiecărui gând pe care îl emitem și în care credem cu tărie. 

PUTEREA UNIVERSALĂ NU NE CRITICĂ și NU NE JUDECĂ niciodată. 

Majoritatea oamenilor au IDEI NAIVE  legate de EI ÎNȘIȘI și prea multe REGULI RIGIDE despre felul în care ar TREBUI SĂ-ȘI TRĂIASCĂ VIAȚA. 

În PRIMII ANI DE VIAȚĂ, noi învățăm ce trebuie să simțim în legătură cu noi înșine și cu viața  prin imitarea adulților din jurul nostru. 

Atunci când CREȘTEM, noi avem tendința de a RECREA MEDIUL EMOȚIONAL din primii ani de viață. 

Oricum, noi NU trebuie să ne ÎNVINOVĂȚIM PĂRINȚII pentru acest lucru. 

Eu cred că NOI SINGURI NE ALEGEM PĂRINȚII înainte de a ne naște. 

CAPACITATEA MAXIMĂ este în MOMENTUL PREZENT. 

Întreaga REALITATE se rezumă la GÂNDURILE NOASTRE, iar aceste gânduri POT FI SCHIMBATE. 

Îți vine să crezi sau nu, noi ne alegem singuri gândurile. 

După părerea mea, RESENTIMENTELE, (AUTO)CRITICA  excesivă, VINOVĂȚIA și TEAMA generează cele mai multe  PROBLEME din viața oamenilor. 

Noi ne putem SCHIMBA oricând dorim ATITUDINEA față de TRECUT. 

Dacă dorim să ne eliberăm de trecut, noi trebuie să învățăm să IERTĂM. 

TOATE BOLILE SE NASC DIN INCAPACITATEA DE A IERTA.  ''  

La finalul fiecărui capitol este plasat un text conținând 6/7 fraze, care cred că poate fi folosit zilnic, ca o mantră, cel puțin o dată, și care 100% va produce rezultate vizibile, indiferent cât de mici sau insignifiante ar părea, ceva (bun, plăcut, benefic) se va întâmpla. 100%. 

 ''  În infinitatea vieții mele, TOTUL este PERFECT, INTEGRAL și DESĂVÂRȘIT. 

Eu CRED într-o PUTERE mai mare decât mine, dar care SE MANIFESTĂ clipă de clipă prin mine. 

Optez pentru a mă DESCHIDE în fața ÎNȚELEPCIUNII din interiorul meu, știind că în întregul Univers nu există decât O SINGURĂ INTELIGENȚĂ. 

De la această INTELIGENȚĂ UNICĂ provin toate RĂSPUNSURILE, toate soluțiile, toate actele de vindecare și toate noile creații. 

Am ÎNCREDERE DEPLINĂ în această Putere și în această Inteligență, știind că Ea îmi va REVELA tot ceea ce trebuie să aflu și că Ea îmi va TRIMITE tot ceea ce am nevoie la MOMENTUL POTRIVIT și în succesiunea necesară. 

Totul este perfect în lumea mea.  ''  

Photo by Yoann Boyer on Unsplash

- Te rog, mai dă-mi o șansă!

 - Te rog, mai dă-mi o șansă!

- Așa ai spus de fiecare dată. Mai dă-mi o șansă. Și te-am crezut. Te-am crezut când mi-ai promis că te vei schimba. Oamenii nu se schimbă. Poate încearcă. Poate mai au câteodată o sclipire de curaj, sau o vinovăție care îi deviază pentru o clipă de la felul lor de a fi, dar știi că nu durează mai mult de o clipă. După aceea se întorc la cine au fost dintotdeauna și cine vor fi întotdeauna. 

- Nu-i adevărat. Oamenii se pot schimba. Și se schimbă. Din necesitate, de cele mai multe ori. Dar și datorită unei hotărâri puternice, susținută de o voință fermă și o motivație extrem de puternică. Motivația mea ești tu! 

- Da, da, de câte ori am auzit-o pe-asta. Dacă nu te iubeam atât de mult...

- Dar eu sunt exemplul cel mai relevant. Nu m-am schimbat eu, în toți acești ani, atât de mult? 

- Ba da, nu am zis că nu ai făcut eforturi. Ai făcut eforturi uriașe. Le apreciez și cred chiar că te admir pentru voința asta a ta, de neclintit. Dar în esență, ai rămas aceeași. Și, în plus, câți neuroni mi-ai măcelărit în toți acești ani, până să schimbi definitiv un obicei care mă înnebunea zi de zi. Și mă înnebunea nu pentru că aș fi avut eu o plăcere - cum sunt convins că ai gândit de multe ori - să te critic, să te pisez cu acceași frază: '' de câte ori ți-am spus să nu mai ...  '' ci pentru că vedeam atât de clar că îți faci rău singură, și singura mea dorință era să te protejez și să te fac să renunți la lucrurile care îți făceau rău.... 

- Știu, și de fiecare dată când îmi încălcam promisiunea făcută, în care credeam din tot sufletul, mă simțeam atât, atât de vinovată...

- Am vorbit împreună despre acest subiect, din nou și din nou: '' poate sunt eu nebun, poate sunt eu de vină că încerc să o schimb, poate ar trebui să mă potolesc o dată și să o las să fie așa cum e; să greșească  încă o dată și încă o dată  - asta e - să suporte consecințele, să sufere, să sufăr și eu împreună cu ea, pentru ea, și să se lovească singură de toate pragurile din lume, până când învață...''.

Și poate ar fi fost mai bine așa. Poate e mai bine așa. Dar nu mă pot abține - vezi, nici eu nu mă pot schimba - să te las să greșești și apoi să îți repar - cu greu, cu mult efort - eu de fiecare dată greșelile. 

  Te-am scos dintr-un mediu atât de toxic. 

- Lucru pentru care îți voi fi recunoscătoare toată viața. 

- Nu trebuie. Nici măcar nu știam atunci dacă vom fi împreună. Îți aduci aminte foarte bine, sunt sigur, ce ți-am spus atunci:  ''  Nu știu dacă va fi ceva între noi, dar eu te voi scoate de aici, asta ți-o promit! ''  

- Singură nu mai puteam să ies, oricât aș fi încercat. 

- O, cu siguranță! Știu că ai încercat. Ai încercat din răsputeri. Și de fiecare dată, cum încercai să ieși din acel cerc vicios al manipulării, de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva, ca un înotător care încearcă să scape de un vârtej lăsându-se purtat către adâncuri, până în vârful vârtejului, unde forța de absorbție este cea mai slabă, pentru ca apoi să înoate în lateral și să țâșnească spre suprafață, dar nu reușește să se îndepărteze suficient și este tras la loc în turbion, știe că va trebui să se lase prins din nou, inspiră adânc și se lasă în voia lui, și apoi o ia de la capăt - de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva ajungeai din nou în același punct. 

- Singură nu aș fi avut nici o șansă. 

- Niciodată nu ai avut nici o șansă, înainte de a mă întâlni - întâlnire pentru care și eu voi fi recunoscător toată viața, pentru că mi te-a adus în brațe - pentru că niciodată până atunci nu ai avut curajul să înfrunți până la capăt pe cine trebuia să înfrunți. 

- Nu le venea să creadă că îi înfrunt - zâmbi, și ochii superbi, albastru - cenușii străluceau atât de intens, parcă  proiectând  în fața ei imaginile scenei de o cruzime emoțională inimaginabilă ale înfruntării, că le scap din gheare! Câte tertipuri nu au încercat ulterior pentru a mă atrage înapoi - promisiuni, amenințări, capcane bine deghizate, strecurate subtil prin persoane interpuse, pe care nu le cunoșteam, exploatarea celor mai mari slăbiciuni ale mele, pe care mi le cunoșteau atât de bine... degeaba - plecasem și plecată urma să rămân, pentru a nu mă mai întoarce niciodată...

Prin câte am trecut împreună de atunci...

- Da. Atât de multe - un oftat profund, apoi o pauză lungă. Fața lui cu trăsături aspre, colțuroase, dure, privirea lui care intimida, atitudinea lui disuasivă, care își atingea întotdeauna ținta, fără excepție, se îndulciseră pentru o fracțiune de secundă - îmblânzire perceptibilă doar pentru un ochi foarte avizat - și puteai citi durerea și suferința iubirii totale, iubirea care devorează și distruge, iubirea care vrea tot, tot, tot. 

- Nu vreau să îmi fii recunoscătoare. Cel puțin nu în modul în care Lujin, din Crimă și pedeapsă, îi pretindea Duniei: femeia trebuie să fie recunoscătoare soțului ( în cazul nostru partenerului) pentru siguranța pe care i-o oferă, pentru statut și pentru protecție. Nu suntem în secolul XIX, și nici nu îți pretind, cum pretindea Lujin, un respect cumpărat și cerut amenințător, sub sancțiuni. 

'' Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate..." 

Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu! De unde ştim, poate că ne păstrează pentru un scop anume! ''

Sursa citată (citation source): http://gradinacumagnolii.blogspot.ro/2012/08/crima-si-pedeapsa.html

Dostoievski a cunoscut profund sufletul uman. Fericirea se naște din suferință. Aici suntem de acord. 

Eu cred însă că noi suntem meniți a fi fericiți. 

Fericirea este o binecuvântare cu care Dumnezeu ne-a înzestrat la naștere. Este o dotare standard. 

Doar că pentru aducerea în ființă a fericirii în viața ta, și pentru păstrarea ei, trebuie să plătești opționalele, care sunt extrem de scumpe: sacrificiu, durere, suferință, credință și luptă.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu! 

Da, să-i mulțmim! Pentru că el ne-a întâlnit. Probabilitatea ca noi să ne fi întâlnit era sub 0, 00000...

Asta nu mă poate conduce decât la concluzia că am fost sortiți unul altuia. 

-  Deci? Șansa mea? 

- De ce mai întrebi? Nu știi deja răspunsul?   - și cu un zâmbet complice, îi șterse tandru lacrimile de pe obraji.
Photo by Jason Strull on Unsplash