Sunt iubire... Și iată-ți lecția...

Sunt iubire, îmi spun - și iubirea îmi spune: 

Cum ai devenit eu? Cum m-ai găsit?

Cum arăt? Sunt frumoasă?

Te-am căutat eu? Tu m-ai primit? 

Sunt iubire. Iar ea râde: periculoasă

Sunt eu.

De mine se feresc 

Inimile cele mai bune

Lacomă sunt... și pretențioasă.

De ce? – o întreb. 

Pentru că eu cred

Numai în mine.

Și de mine nu vei mai scăpa, 

Buze naive,

Oricât ai încerca,

Toată viața ta. 

Cer tot. Ofer tot. 

Nu ai voie însă, să pui nimic în loc, 

În locul meu:

Nici gelozie, nici frică, nici ură...

Ești iubire - mi - declari, 

Dar nu ești ceea ce pari: 

Avid îți posezi ființa iubită:

Gânduri și voință, gură

Le vrei ale tale, clipă de clipă,

Trup, sentimente și chip.

Ale tale toate. 

Nimic

Nu lași să îți scape

Poftei tale cupide.

Cuvinte, cuvinte, cuvinte...

Surîzi uimit? 

Dar când

Ai renunțat

Să recunoști ce ai primit:

Tandrețe, mângâieri și șoapte

Nu tot tu erai? 

Dar când încrâncenat

Rănești și minți

Era altcineva? 

Dar când 

Sfioasă, noaptea, 

Cu inima-n dinți,

Iertarea ei 

Vrea să te-atingă

Iar tu crud o respingi. 

Nu vrei iertare: 

Pe cine iubim cel mai mult

Rănim cel mai tare. 

Iubire sunt... iar tu, iubire

Ești vinovată

De tot ce mă acuzi.

Vrei doar să te scuzi

Și-arunci asupra mea

Tot ce, nerușinată

Și-nșelătoare ce ești

Lași în urma ta.

Iubire sunt eu ...

Iubire vie

Vibrantă și nebună.

Însângerată lună

Ești tu.

Mie viața-mi e garanție

Pentru iubirea mea.

Peste tenebre soare luminos

Sunt eu,

Puternic, generos.

Și iată-ți lecția: 

Nu, nu eu sunt tu

Ci tu traiești prin mine,

Și chiar devoalată-ți intenția

Tot te iubesc, 

Iubire. 

Photo by Crystal Shaw on Unsplash