Sunt iubire... Și iată-ți lecția...

Sunt iubire, îmi spun - și iubirea îmi spune: 

Cum ai devenit eu? Cum m-ai găsit?

Cum arăt? Sunt frumoasă?

Te-am căutat eu? Tu m-ai primit? 

Sunt iubire. Iar ea râde: periculoasă

Sunt eu.

De mine se feresc 

Inimile cele mai bune

Lacomă sunt... și pretențioasă.

De ce? – o întreb. 

Pentru că eu cred

Numai în mine.

Și de mine nu vei mai scăpa, 

Buze naive,

Oricât ai încerca,

Toată viața ta. 

Cer tot. Ofer tot. 

Nu ai voie însă, să pui nimic în loc, 

În locul meu:

Nici gelozie, nici frică, nici ură...

Ești iubire - mi - declari, 

Dar nu ești ceea ce pari: 

Avid îți posezi ființa iubită:

Gânduri și voință, gură

Le vrei ale tale, clipă de clipă,

Trup, sentimente și chip.

Ale tale toate. 

Nimic

Nu lași să îți scape

Poftei tale cupide.

Cuvinte, cuvinte, cuvinte...

Surîzi uimit? 

Dar când

Ai renunțat

Să recunoști ce ai primit:

Tandrețe, mângâieri și șoapte

Nu tot tu erai? 

Dar când încrâncenat

Rănești și minți

Era altcineva? 

Dar când 

Sfioasă, noaptea, 

Cu inima-n dinți,

Iertarea ei 

Vrea să te-atingă

Iar tu crud o respingi. 

Nu vrei iertare: 

Pe cine iubim cel mai mult

Rănim cel mai tare. 

Iubire sunt... iar tu, iubire

Ești vinovată

De tot ce mă acuzi.

Vrei doar să te scuzi

Și-arunci asupra mea

Tot ce, nerușinată

Și-nșelătoare ce ești

Lași în urma ta.

Iubire sunt eu ...

Iubire vie

Vibrantă și nebună.

Însângerată lună

Ești tu.

Mie viața-mi e garanție

Pentru iubirea mea.

Peste tenebre soare luminos

Sunt eu,

Puternic, generos.

Și iată-ți lecția: 

Nu, nu eu sunt tu

Ci tu traiești prin mine,

Și chiar devoalată-ți intenția

Tot te iubesc, 

Iubire. 

Photo by Crystal Shaw on Unsplash

Excelsus, Excelsior

Simt că vreau să vin spre tine, mă simt atras de respingere.
Incertă interpretare,
Nesigură cautare.
Refuz previzibilul, resping idealul, cer însă emoție brută-n surprindere.
Îți scandez în minte ritmul interior.
Apăs penultima silabă și melodicitatea crește,
Intensitatea intuiția mărește:
Excelsus, excelsior.

Ceva inexplicabil mă împinge să-ți citesc privirea.
Îndepărtez mască după mască, încep să cred că te  decriptez:
Inocență-n fragilitate, dansul sexualității frez
În pașii de tango al culorilor din pomeți?!

Accepți, doar te joci, sau și tu stai la pândă?
Te lași văzută cum ești sau cum îți place să -mi pari?
O, femeie, fată, copil minunat, erotică blândă și flămândă,
Ești încă la început de drum,
Nu ai gustat încă decepției și disperării fragi amari,
Ignațiu de Loyola nu ți-a pedepsit încă erezia
Elixirului dragostei în flăcările rugului,
Zâmbetul tânăr nu fost stins încă în scrum.
Pe buze nu ai încă rana-adâncă a tăișului timpului.

Intenția: seducție - și nu vrei să o pierzi,
Acum este momentul să vrei, acum exersezi,
Acum poți surâde senin - timbrul fraged învăluie fără efort,
Simți forța bărbatului matur lipsită de confort,
De avântul - testoteron al provei în disprețul valului,
Dar dacă inorogul tău magic
Nu se suprapune mundanului armăsarului
Atavic al priapului impuls?

Nu, dacă împreună nu putem coborâ sub pelagic,
Dacă nu putem avea un curs
Care sfidează omne animal triste...atunci
Prefer să te las să te arunci
În brațele primului imberb.

Și când vei găsi un alt verb
În ochii tăi frumoși de fată
Pentru misterul necunoscutei din alcov,
Atunci, poate, poate, cred,
Excelsus, excelsior.


Photo by Franck V. on Unsplash

A VREA CEVA DE LA B ȘI B NU VREA SA ÎI DEA.

De ce ne plac atât de mult filmele? 

Pentru că în filme apare întotdeauna lucrul cel mai interesant din viață, esența vieții, nucleul poveștilor care ne țin lipiți de ecran: CONFLICTUL. 

De ce este atât de râvnită și invidiată, atât de adulată și admirată arta actorului? 

Pentru că într-un mediu sigur, actorul poate experimenta visceral, intens, fragmente de viață ale unor oameni, personajele, în care aceștia se transformă, scoțându-i la iveală din ei înșiși.

Ce este fascinant este momentul în care actorul reușește să fie X, nu să îl interpreteze pe X. 

Iar pentru a reuși acest lucru este nevoie de IMAGINAȚIE și CURAJ. 

Imaginație pentru a găsi motivele pentru care îl urăști pe cel din fața ta. Pentru a găsi motivele să o iubești pe cea din fața ta. Și curaj pentru a construi o lume reală în mintea ta, pentru a crede în totalitate scenariul creat. Curaj pentru a merge cât mai departe, pentru a trăi frica în cele mai înspăimântătoare adâncimi, pentru a simți durerea sfâșietoare a unei fericiri pe cale să se destrame, pentru a dezlănțui furia devastatoare și pentru a te lăsa învăluit de tandrețea pătrunzătoare, de preaplinul insuportabil al sentimentului de dragoste.

Pare un loc comun, nu? A vrea ceva de la B și B nu vrea să îi dea. 

Până la final, unul dintre cei doi va ceda. 

Acest joc însă, cer - nu primesc, este cel care face cu acțiunea să fie palpitantă, să atragă, să captiveze. 

Atât de simplu ... La acest lucru se rezumă tot? 

În esență, da. 

Pentru că filmul pleacă din viață, dintr-o pasiune nebună pentru oameni și pentru viață, dintr-o observație atentă a modului instictual, natural în care oamenii își disimulează emoțiile și mai ales intențiile. 

Pentru că filmul este artă, cea mai complexă artă, în viziunea mea, pentru că filmul este catharsis.

Pentru că atunci când A vrea ceva de la B și B nu vrea să îi dea este tensiunea care iese din ecran, dincolo de cuvinte, este imaginea care te atinge direct și brutal în intelect, în rațiune, în simțire, în inimă și în suflet, te înfioară, te face să te recunoști, să te identifici cu ființele care trăiesc în fața ta și ajung să trăiască în tine, prin această artă profund umană - filmul. 

Pentru că te mișcă profund atunci când îți dai seama, câteodată, că au fost și vor fi momente în viața ta când A ȘI B SUNT UNA ȘI ACEEAȘI FIINȚĂ:TU!

Când CONFLICTUL este unul interior, când te lupți cu tine însuți, cea mai dificilă înfruntare, care se poate sfârși în damnare sau în salvare...

Vezi promisiuni încălcate, vezi visuri destrămate, vezi speranțe care nu se lasă anihilate până în ultima secundă, vezi cum poți renaște după cea mai cumplită experiență și vezi cum poți pierde totul într-o secundă, pentru că nu ai știut să apreciezi și să păstrezi binecuvântările oferite cu atâta generozitate. 

Acest minunat VREAU - NU ÎȚI DAU este cea mai clară lecție de viață pe care o trăiești în fiecare clipă!

Photo by Peter Lewicki on Unsplash

CÂT DE PUTERNICĂ ESTE DORINȚA TA DE A REUȘI? CÂT DE MULT ÎȚI DOREȘTI ACEL '' CEVA'' ?

"Voința de a câștiga, dorința de a reuși, impulsul de a îți atinge plenitudinea potențialului... acestea sunt cheile care vor descuia ușa către desăvârșirea  personală." - Confucius

După ce te-ai gândit că dorești ceva - obicei mental recursiv imanent, propriu ființei umane: tot timpul dorești ceva; indiferent dacă ce se îndeplinește sau nu, oricum mareea dorințelor este în continuă mișcare și tinde să atragă atingerea țărmului materializării lor - prima întrebare pe care ar trebui să ți-o adresezi este: 

''CÂT DE MULT ÎMI DORESC ACEST LUCRU?''

Tendința naturală este de a fi distras de la lucrul pe care ți-l dorești din cauze ale căror diversitate și imprevizibilitate nu le poți controla: 

Constați că drumul către dorința ta este mult mai anevoios decât îți imaginaseși. 

Îți dai seama - și momentul conștientizării poate fi extrem de descurajant - că va dura mult timp până când vei reuși, îți dai seama că poate va fi nevoie de ani, uneori poate chiar de o viață întreagă pentru a ajunge la destinație, îți dai seama că deși ai fi dispus să te îndrepți constant către obiectul dorinței tale toți acești ani, nu ai certitudinea că vei reuși. 

Așa crezi în acel moment. Și atunci începi să încerci să te convingi că ar fi preferabil să îți dorești altceva. 

Încerci să te convingi că prețul plătit ar fi prea mare, și balanța între satisfacția reușitei - care include inevitabil și prețul aferent - și alegerea unui alt obiect al dorinței, mai ușor de îndeplinit, mai apropiat în timp, incluzând în oferta tentantă un preț mult mai accesibil, începe să se încline în favoarea celei de-a doua variante. 

Și te întrebi din nou: '' Cât de mult îmi doresc acest lucru?''

Nu îți răspunzi la întrebare. Și îți spui că te vei mai gândi, și vei lua decizia cu altă ocazie. 

Încet, încet, fără să simți, întrebarea și decizia care așteaptă să fie luată încep să dispară din centrul atenției tale, și te faci că ai uitat, până când efortul de a ignora dorința ta devine din ce în ce mai puțin solicitant și reușești să îi suprimi vocea puternică, să o reduci la o soaptă distantă, și în final să o amuțești.

Definitiv. Așa pare.

Până când ai un deja-vu neliniștitor, și îți aduci aminte ce ți-ai dorit în urmă cu un an, doi, șapte, zece, în urmă cu o viață. 

Îți aduci aminte cum fără să îți dai seama, ți-ai tăiat orice șansă de reușită prin renunțarea treptată la ce ți-ai fi dorit. 

Și dorința reapare într-o lumină clară, rece și mustrătoare: încă nu este prea târziu. Poți încerca din nou!

Cercul vicios reîncepe: dorință, întrebări, ezitare, perspectivă intimidantă, renunțare treptată, renunțare definitivă.. reiterarea dorinței, o altă încercare, ...

Este un truc atât de evident și totuși atât de puțin folosit: 

NU LĂSA SĂ TREACĂ NICI O ZI FĂRĂ SĂ ÎȚI SPUI CEL PUȚIN O DATĂ: 

DORINȚA MEA DE A REUȘI ESTE MAI PUTERNICĂ DECÂT ORICE SCUZĂ PE CARE O VOI GĂSI ASTĂZI PENTRU JUSTIFICAREA POSIBILITĂȚII CĂ NU VOI REUȘI. 

ÎMI DORESC ACEST LUCRU MAI MULT DECÂT ORICE ALTCEVA. 

ASTĂZI, LA FEL CA ȘI MÂINE, LA FEL CA ȘI POIMÂINE, VOI ACȚIONA ÎN DIRECȚIA LUCRULUI PE CARE ÎL DORESC. 

ASTĂZI VOI FACE UN PAS. 

IAR PASUL DE AZI, CARE URMEAZĂ TUTUROR PAȘILOR FĂCUȚI PÂNĂ ACUM, PASUL DE AZI AR PUTEA FI PASUL DECISIV. 

VOI FACE ASTĂZI UN PAS, RENUNȚÂND LA ALTCEVA, CARE NU ESTE LA FEL DE IMPORTANT, PENTRU A ÎMI CONCENTRA ENERGIA ASUPRA A CEEA CE ÎMI DORESC. 

Nu vreau să ajung ca lipsa voinței și efortului de azi, lipsa disciplinei de a ma impulsiona sa îmi aloc măcar un minut din toată ziua de astăzi în direcția dorinței mele, să mă facă să regret peste un an, trei, cinci, șapte ani, o viață întreagă, renunțarea mea atât de facilă la ce aș fi putut face azi și nu am făcut, indiferent de ingeniozitatea motivației și scuzelor găsite. 

ASTĂZI VOI MAI ÎNCERCA ÎNCĂ O DATĂ!

ȘI POATE ACEASTĂ ÎNCERCARE VA FI ULTIMA NECESARĂ PENTRU A REUȘI!

VREAU, POT ȘI VOI REUȘI!

Photo by Chris Curry on Unsplash