ADEVĂRUL TE VA ELIBERA

''Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.'' - Sfânta Evanghelie după Ioan.

Nu te poți minți și nu poți minți la nesfârșit.

Vei simți impostura în care trăiești, vei simți amăgirea pe care ți-o livrezi zilnic cum se vor transforma într-un val uriaș, care te va lovi cu putere, te va răsuci în turbionul lui până vei simți că te îneci, și atunci, pentru a îți salva viața , cu un efort disperat te vei smulge din capcana letală, te vei ridica deasupra valului nimicitor și adevărul va țâșni din gura ta dornică de aerul eliberării, în strigătul cathartic: ȘTIU CINE SUNT!.

Și atunci vei avea curajul să rostești adevărul despre tine. 

Când vei reuși să îți spui adevărul despre tine, vei reuși să te vezi în adevărata lumină. 

Adevărul are un preț. Teribil, în multe cazuri. Pentru că adevărul, de cele mai multe ori doare. Insuportabil. Te poate marca pe viață, dacă nu ai curajul să accepți puterea lui transformatoare și să-l convertești în energie vitală și catalizator pentru recunoașterea, crearea, sau re-crearea identității tale adevărate, pe care o vei cunoaște sau o vei construi/reconstrui.

Iar adevărul despre tine te va durea, cu siguranță. Mai mult decât adevărul despre ceilalți. Deoarece ai avut șansa atâția ani să-l cunoști și să ți-l asumi, să-l lași să te schimbe și să te ghideze.

Adevărul va arunca o lumină crudă asupra ta. Nu vor fi umbre, nu va fi nici un artistic clarobscur care să îți îndulcească percepția, nu vei putea să te ascunzi. 

Vei fi gol. Îți va fi rușine, te vei teme, vei fi speriat.

Până îți vei accepta, până îți vei iubi goliciunea și imperfecțiunea.

Aceasta va fi  percepția ințială a darului divin al adevărului,  prima dată când ești dispus să mergi până la capat. 

Nu îți va plăcea ce vei vedea. Pentru că doar la ceilalți vezi, confortabil, din exterior, ceea ce la tine refuzi să privești. 

Asta pentru că până în acel moment nu ai fost dispus să mergi până la capat. 

Încerci să te cosmetizezi. Te fardezi și te pudrezi cu jumătăți de adevăr, cu justificări și scuze credibile. Te învălui în mantia rezonabilului și falsei echități. 

Îți mai adaugi câteva calități, îți maschezi cu ingeniozitate acele părți din tine care nu vrei să fie aflate. 

Nici măcar de tine. 

Pentru că vrei să îți păstrezi imaginea de om valoros, de om frumos, drept, cinstit, corect. 

Dacă ai reușit să îți creezi această imagine. 

Sau poate vrei să începi să ți-o construiești acum. 

Poate chiar ești unul dintre acei oameni care sunt, prin natura lor, prin personalitatea lor, prin faptele, prin acțiunile lor, prin modul lor de a gândi și modul lor de a fi, prin comportamentul lor, oameni frumoși, drepți, cinstiți și corecți. 

Chiar dacă ești acel om, oricum ai greșit grav. Oricum ai rănit, ai înșelat așteptări, ai manipulat, ai dezamăgit, ai disimulat, ai mințit și ai făcut rău. 

Și cea mai chinuită victimă ai fost chiar tu. Poate ai reușit să fii adevăr cu ceilalți, și toate aceste rele le-ai îndreptat împotriva ta. 

Este în natura umană. Nu poți decât tinde către aceste valori. Nu le poți fi în totalitate. Poți să fii însă ADEVĂR.

Veritas vos liberabit ( The truth will set you free) (Adevarul te va elibera)

Dacă nu poți rosti adevărul până la capat, cu glas tare, ție și/sau celorlalți - și în unele cazuri, ar fi devastator, ar elibera în totalitate, dar poate ar și distruge în totalitate - , poți face însă un alt pas care te va elibera, cu siguranță: 

ȘOPTEȘTE-ȚI ADEVĂRUL, CUNOAȘTE-L ȘI ACȚIONEAZĂ ÎN CONFORMITATE CU EL!

VEI SCHIMBA VIEȚI, ȘI ÎN PRIMUL RÂND A TA. 

Vei avea, în sfârșit, curajul să te ierți și să ierți. 

Vei avea, în sfârșit, curajul să înțelegi și toleranța față de intenția adevărului, care este deturnat de la implementarea lui, și înțelepciunea dozării adevărului administrat celuilalt în limitele fine și productive ale diplomației, concomitent cu auto - administrarea periodică de doze șoc de adevăr pentru tine. 

DUPĂ CE TE VEI FI ELIBERAT, FII ADEVĂRAT CU TINE ȘI NU TE MAI LĂSA NICIODATĂ ÎNLĂNȚUIT ÎN SCLAVIA LIPSEI ADEVĂRULUI!

FII CU ADEVĂRAT  LIBER, TRĂIEȘTE LIBER ȘI OFERĂ CU GENEROZITATE LIBERTATE ȘI ADEVĂR, PRIN CINE EȘTI, CELORLALȚI!

Photo by Bruno van der Kraan on Unsplash

CUM VEI FI ȚINUT MINTE?

Dacă viața ta s-ar sfârși mâine, vei fi trăit o viață care să conteze cu adevărat? 

Un exercițiu interesant este să îți imaginezi dacă mâine nu ai mai fi, câți oameni ar veni la ceremonialul tău final...

Ce ar spune despre tine, care ar fi amintirea ta, câți ar spune lucruri frumoase despre tine și câți nu?

Din când în când ar putea fi oportun să ne gândim ce lăsăm în urma noastră...

De câte ori am reușit să fim generoși? De câte ori am putut ierta? De câte ori am încercat sau am reușit să facem bine?

Cât de mult ne-am implicat, cât de mult am ajutat, cât de mult am contribuit?

Cât de mult rău am făcut, cu voie sau fără de voie, cu gândul, cu cuvântul sau cu lucrul?

Câți oameni am jignit? Cât de grav i-am umilit și devalorizat? Oare au reușit să ne ierte sau rănile au fost atât de adânci încât dispariția noastră nu le va aduce pe chip nici o reacție, poate cel mult o tresărire indiferentă?

Cât și cum vom trăi în memoria afectivă a celorlalți?

Care este moștenirea noastră?

Și noi, noi am reușit oare să ne fi trăit viața pe care ne-o dorisem? Am reușit oare să oferim și celorlalți viața pe care și-au dorit-o?

Câte regrete avem dacă azi ar fi ultima zi? Cât de mult ne-am mai supăra pentru lucruri mărunte, atât de neînsemnate? 

Oare nu am fi avizi să ne bucurăm de fiecare clipă, oare nu am îndrăzni mai mult, oare nu am fi mai deschiși, mai liberi și mai frumoși? 

Oamenii care au fost în situația de a simți acest prag, între a fi și a nu fi, cât de mult s-au schimbat, cât de diferit au privit viața lor și oamenii... Cât de recunoscători au fost apoi pentru fiecare zi, cât de intens și-au trăiat viața după acel moment critic...

Este nevoie de un astfel de șoc ca să ne reinventăm? 

Este atât de scurt timpul pe care-l avem pe pământ... atât de scurt... atât de efemer și de fragil...

Dacă ne-am trăi viața azi ca și cum ziua de azi ar fi ultima... Am avea în permanență în fața noastră responsabilitatea unei vieți frumoase, intense și bune... 

Mult timp m-a înspăimântat prima parte a acestei afirmații: '' Trăiește-ți ziua de azi ca și când ar fi ultima '', această afirmația din cartea lui Og Mandino - "Cel mai celebru vânzător din lume", pentru că simți cum te cuprinde panica în momentul în care la începutul zilei ai gândi că ar putea fi ultima. 

Partea a doua a afirmației este însă o încununare a acestei înțelepciuni, este o liniștire eliberatoare și o răsuflare ușurată de mulțumire: '' Dacă totuși nu a fost ultima ta zi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru încă o zi din viața ta și bucură-te din suflet! '' 

Cum vei fi ținut minte? 

Cum îți pregătești posteritatea? Vei fi doar un fir de praf spulberat de vârtejul vieții printre atâtea alte fire de praf? 

Sau vei trăi mai departe prin oameni? Cuvintele tale, faptele tale, iubirea ta, pasiunea ta, influența ta, benefică sau distrugătoare, vor rămâne, vor dăinui? 

Gândește: 

CUM VEI FI ȚINUT MINTE?

Photo by sarandy westfall on Unsplash

Folosește timpul, nu îl irosi! Pregătește-te!

"Timpul tău este limitat, așa că nu îl irosi trăind viața altcuiva. Nu te lăsa prins în capcana dogmatică - care este a trăi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor celorlalți să îți înece propria voce interioară. Și cel mai imporant, să ai curajul de a îți urma inima și intuiția. Cumva ele știu deja ce vrei cu adevărat să devii." - Steve Jobs.

Indiferent că ești dispus să investești în tine sau nu, zilele oricum trec. Poți să gândești că am tot timpul din lume, de ce să fac un efort suplimentar azi? De ce să investesc in viitorul meu neapărat azi? De ce nu mâine? De ce azi, dacă nu am chef, dacă mi-e lene, dacă nu mă simt prea bine, dacă nu sunt presat - mai e suficient timp până la evenimentul respectiv, care este într-adevăr important pentru mine - de ce să mă forțez azi, de ce să nu mai dorm puțin, de ce să nu mă mai uit puțin la televizor - să mai știu și eu ce se mai întâmplă în lume, să fiu la curent cu știrile, sau - azi e filmul acela care îmi place și serialul după care sunt înnebunit... 

De ce n-am mai sta puțin de vorbă, mai dă-le încolo de muncă și de studiu, și iar muncă și iar disciplină și iar privațiuni... 

Avem tendința de a amâna prioritățile, de a amâna să ne apucăm de ce știm că trebuie făcut...

E de înțeles: căutăm confortul și lejeritatea. Evident că este mult mai plăcut și mai tentant să alegi lucrurile care îți fac plăcere, să încerci să te eschizevi de la sarcini pe care deși știi că nu le vei putea evita, îți tot spui că nu se întâmplă nimic dacă le eludezi măcar puțin. 

Este normal să încerci să te mai și menajezi, mai ales după o perioadă îndelungată de efort susținut. 

Este în regulă să îți dorești liniște, relaxare și evitarea oricărei provocări, cel puțin pentru o perioadă. 

Este firesc să îți asculți și acel glas care vrea o pauză după munca zilnică fizică și intelectuală, care adunată în ani și ani de zile ți-a cam slăbit rezistența la stres. 

Însă abordarea tuturor acestor lucruri este ingredientul secret care determină diferența între un om de succes și un om care nu (mai ) cunoaște succesul. 

Și nu mă refer decât la succes financiar sau profesional. Mă refer la orice tip de reușită. 

Chiar și atunci când ai fost suficient de norocos sau suficient de perseverent pentru a îți crea norocul de a face ce te pasionează cu adevărat, ce te definește și împlinește, chiar și în această ideală situație, când ceea ce faci este pură plăcere și intensă dedicație, fără să simți că muncești, chiar dacă te afli într-o căutare spirituală și într-o călătorie de descoperire a sinelui, chiar dacă te-ai detașat și ai ales o altă cale, chiar dacă te-ai izolat de lume, în orice situație, șansa timpului care ți-a fost dat să îl trăiești în această viață nu trebuie irosită. 

Nu este un îndemn către crearea unei dependențe compulsive de muncă, nu preamăresc cultura workaholic, nici ignorarea, neglijarea relaționării cu persoanele importante din viața ta, nici obsesia devoratoare de a reuși și eliminarea bucuriilor simple ale vieții.

Nu, cu siguranță nu. Arta de a trăi este o artă complexă, rafinată, elegantă. Este o provocare perpetuă, ca viața însăși. 

Arta de a trăi înseamnă echilibru în toate ariile, în toate segmentele vieții tale. Înseamnă și răbdare și pasiune, înseamnă și concentrare, efort, dar și viziune și imaginație, înseamnă iubire și înțelegere, toleranță și compasiune, dar înseamnă și fermitate, curaj și a lupta lupta cea dreaptă, este provocarea descoperii legendei personale care prespupune simultan și găsirea timpului pentru a te bucura de frumusețea călătoriei, a evenimentelor și găsirea liniștii în momentele cheie: războinicul luminii știe când să accepte înfruntarea, când să o evite, și când să iubească, renunțând pentru o perioadă la armele sale. 

Timpul însă nu te iartă. Îți poate fi cel mai dedicat aliat sau cel mai aprig, cel mai încrâncenat dușman. 

În fiecare zi din viața ta sunt ore care excedă lui '' trebuie'' , '' obligatoriu '', sunt ore care nu intră sub incidența inexorabilului. 

Reflectează, gândește profund și în detaliu, analizează atent și responsabil, cântărește bine și îndelung înainte de a face o alegere. 

Alegerea pe care o vei face referitoare la acest timp al fiecărei zile îți va influența decisiv evoluția viitorului tău. 

Iar cea mai bună investiție a acestui timp este în PREGĂTIRE. 

Viața te va lua de foarte multe ori prin surprindere. Este natura ei imanentă și inefabilă. Este ceea ce o fac unică și captivantă. 

Atunci când ești luat prin surprindere pentru prima dată, nu ai decât să încerci să faci față cât mai bine situației. 

Însă întotdeauna, ce s-a întâmplat o dată, se va întâmpla și a doua oară. 

Și atunci trebuie să fii pregătit. 

Viața este un profesor excepțional, foarte exigent însă, imparțial și dur, foarte dur. 

Fiecare lecție pe care ți-o predă trebuie învățată pe loc și însușită temeinic. Nu ai niciodată șansa unui punct din oficiu, măcar, la examenele pe care va trebui să le susții constant. 

Iar dacă a doua oară nu ești pregătit, nu încerca să dai vina pe altcineva. SINGURUL RESPONSABIL PENTRU VIAȚA TA EȘTI TU. 

Folosește timpul! Pregătește-te! 

Pregătește-te pentru orice!

Analizează-ți cu atenție trecutul, examenele lui, reușitele și eșecurile, greșelile și oportunitățile irosite. 

Nu le lăsa să te definească! 

Bucură-te de șansa oferită prin aceste evenimente de a te pregăti pentru următoarea provocare. 

Privește-te cu sinceritate și curaj, identifică-ți punctele slabe, indentifică domeniile care nu funcționează în viața ta și lucrează în fiecare zi să le îmbunătățești!

Antrenează-te pentru viață și investește permanent în tine!

Aceste ore ale fiecărei zile sunt magice! Folosește-le din plin! Următorul examen îl vei promova magna cum laudae, astfel!

FOLOSEȘTE TIMPUL, NU ÎL IROSI! PREGĂTEȘTE-TE!

Photo by Ben White on Unsplash

Să râzi cu ochii larg deschiși...

"Cunoașterea/Iluminarea spirituală, bucuria și pacea nu îți pot fi date de către altcineva. Izvorul (fericirii) se afla în interiorul tău." Thich Nhat Hanh

Sunt momente în viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, când simți o energie debordantă, care te cuprinde, care țâșnește de undeva, din interioul tău, care te învăluie și te inundă într-o mare de bucurie și de poftă de viață, când zâmbești din tot sufletul, când râzi cu ochii larg deschiși și ai îmbrățișa toată lumea și ai cuprinde toată ființa lumii în inima ta. 

În astfel de momente simți nevoia să dansezi, să împărtășești fericirea ta cu ceilalți, să glumești și să fii năstrușnic cu ei, să îi încurajezi, să le spui că totul va fi bine, să fie încrezători, să fie optimiști, să fie luminoși. 

Simți că vrei să dai muzica tare, că vrei să fii plin de entuziasm, să sărbătorești miracolul vieții, să prețuiești clipa în fiecare atom al ei, să fii atât de mulțumit și recunoscător pentru minunea de viață care ți-a fost oferită. 

Sunt momente incredibile, pe care vrei să le imortalizezi într-un sentim de efuziune nestăpânită, să le păstrezi cu drag și cu tandrețe, pentru a le putea accesa tot timpul și pentru a îți aminti că ești dator să fii iubire și bucurie și exuberanță și dragoste și speranță și încredere și satisfacție...

Sunt momente în viață atât de speciale, încât nu ai voie să le strici cu nici un gând negativ, nu ai voie să permiți să fie pătate de nici o suferință, a ta sau a altora. 

Sunt momente atât de valoroase, încât ai dreptul să iei o pauză de la tot ce te poluează în jurul tău, de la tot ce este negativ, rău, nociv. 

Iar acest refuz a orice ar putea să îți taie impetuosul elan existențial este dreptul tău natural, este dreptul tău la fericire. 

Ai dreptul să speri, ai dreptul să ai o credință neclintită, ai dreptul să îți interpretezi partitura fericirii tale, nestingherit, public, transparent. 

Este imposibil să fii furios și să râzi în același timp. Furia și râsul se exclud reciproc și ai puterea să alegi între ele.

Ai dreptul să simți că totul se va ordona așa cum îți dorești, ai dreptul să zâmbești pentru că vezi că toate evenimentele din viața ta s-au aliniat ca un pluton disciplinat de planete pentru a îți desena constelația destinului tău împlinit. 

Pot exista astfel de zile perfecte în viața ta. 

Poți să începi o zi perfectă cu o cafea, o țigară ( sau nu), un creion și o coală de hârtie pe care să scrii cum va fi ziua ta perfectă, cum va fi viața ta fericită, ce vei dărui și ce vei primi, ce te va pasiona și ce vei crea, cât de mult vei iubi și vei ajuta, cât de mult vei fi prezent în viața celorlalți și cât de mult le vei permite să fie prezenți în viața ta...

Poți să continui să adaugi lucrurile și oamenii pentru care ești recunoscător în această dimineață. 

Poți să îți reînvii visurile și să le crezi posibile înainte de a fi prea târziu. 

Poți să admiri frumusețea gândirii și poezia sensibilă a adevărului exprimat în următoarele rânduri ale lui Octavian Paler: 

"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren.. "

Poți să ai apoi o intuiție, o viziune a drumului pe care îl vei urma, a căii tale pe care vei păși cu siguranță, fără ezitare, indiferent cât de mult va dura. 

Și poți continua ducând această energie a zilei tale perfecte în toate orele care vor urma, indiferent ce se va întâmpla pe durata lor. 

Iar această energie să fie combustibilul care să te alimenteze pentru o viață întreagă. 

Poți să începi și să continui ziua perfectă absolut în orice modalitate. 

Pentru că atunci când vei avea această zi perfectă, acest moment de viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, orice altceva nu va mai fi decât un detaliu simpatic. 

Nu poți trăi cu adevărat, nu poți iubi cu adevărat decât nebunește: 

"Nu se poate iubi, cu adevărat, decât „nebuneşte"! 

A te bate cu morile de vânt făcând calcule, 

gândindu-te la riscul că poţi să pari ridicol, 

transformă sublimul în stupiditate." - Octavian Paler 

Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash

'' Într-o zi te vei trezi și nu va mai fi timp să faci lucrurile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna. Fă-le acum!''

'' Într-o zi te vei trezi și nu va mai fi timp să faci lucrurile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna. Fă-le acum!''

Paragrafele între ghilimele, care urmează, sunt din cartea MANUSCRISUL GĂSIT LA ACCRA, de Paulo Coelho.

'' Iar o femeie pe care o chema Almira și era croitoreasă a spus: Aș fi putut să plec înainte de sosirea cruciaților iar azi aș fi fost în Egipt. DAR ÎNTOTDEAUNA MI-A FOST TEAMĂ DE SCHIMBARE.''

" Ne e frică de schimbare deoarece credem că, după multe eforturi și sacrificii, cunoaștem lumea în care trăim.

Și, chiar dacă ea nu este minunată, chiar dacă nu suntem pe deplin mulțumiți, cel puțin nu vom avea suprize. Nu vom greși.

La nevoie, vom face mici schimbări pentru ca totul să rămână la fel. ''

" E foarte bine să visăm că avem mereu noi locuri de văzut și că vom face asta într-o zi. Visul ne veselește - pentru că ȘTIM CĂ PUTEM SĂ FACEM MAI MULT decât ceea ce facem.

A visa nu e primejdios.

PRIMEJDIOS E SĂ VREI SĂ TRANSFORMI VISELE ÎN REALITATE. ''

" Dar vine ziua când DESTINUL bate la ușa noastră.

Poate să fie bătaia ușoară a ÎNGERULUI SORȚII, sau bătaia NEDORITEI DE OAMENI.

Amândouă spun: " SCHIMBĂ-TE ACUM ''.

Nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu anul viitor. Îngerii spun: " Acum '' .

Întotdeauna o auzim pe Nedorita de Oameni.

Și schimbăm tot de teamă să nu ne ia cu ea: ne schimbăm satul, obiceiurile, caldarâmul, mâncarea, purtarea.

Nu o putem convinge pe Nedorita de Oameni să ne îngăduie să fim ca înainte. Nu poți sta de vorbă cu ea.

Îl auzim și pe Îngerul Sorții, dar pe acesta îl întrebăm: " ÎNCOTRO VREI SĂ MĂ DUCI? ''

" SPRE O VIAȚĂ NOUĂ '', este răspunsul.

Și ne amintim: avem grijile noastre, dar le putem rezolva - chiar dacă ne va trebui tot mai mult timp ca să le venim de hac. Trebuie să servim drept exemplu părinților noștri, maeștrilor noștri, copiilor noștri, și să rămânem pe calea cea dreaptă.

Vecinii noștri speră să fim în stare să-i învățăm pe toți virtuțile perseverenței, ale luptei cu greutățile și ale depășirii obstacolelor.

Și suntem mândri de purtarea noastră.

Și suntem LĂUDAȚI PENTRU CĂ NU VREM SĂ NE SCHIMBĂM, ci urmăm calea pe care ne-a ales-o destinul.

NIMIC MAI GREȘIT.

DEOARECE CALEA DE URMAT ESTE DRUMUL NATURII: ÎN NEÎNCETATĂ SCHIMBARE, CA DUNELE DEȘERTULUI. ''

'' Natura ne spune; '' Schimbă-te! '' 

Iar cei care nu se tem de Îngerul Sorții înțeleg că TREBUIE SĂ MEARGĂ ÎNAINTE, ÎN POFIDA FRICII.

În pofida ÎNDOIELILOR.

În pofida ÎNVINUIRILOR.

În pofida AMENINȚĂRILOR.

Ei au de ÎNFRUNTAT VALORILE și PREJUDECĂȚILE.

ASCULTĂ sfaturile celor care îi iubesc:

'' NU FACE ASTA, AI DEJA TOT CE ÎȚI TREBUIE: dragostea părinților, iubirea soției și a copiilor, slujba pe care ai găsit-o cu greu. De ce să fii străin în țară străină? ''

Dar se ÎNCUMETĂ SĂ FACĂ PRIMUL PAS - uneori din curiozitate, alteori din ambiție, însă de obicei din DORINȚA DE NESTĂVILIT DE A TRĂI AVENTURA.

La fiecare cotitură a drumului se simt mai înspăimântați. Între timp însă, se surprind singuri: sunt mai puternici și mai bucuroși.

BUCURIA. Aceasta este una din cele mai mari BINECUVÂNTĂRI ale ATOTPUTERNICULUI. Dacă suntem bucuroși, ne aflăm pe drumul cel bun.

FRICA se îndepărtează puțin câte puțin, pentru că nu i s-a dat importanța pe care dorea să o aibă.

O ÎNTREBARE stăruie încă de la primii pași făcuți:

'' Oare HOTĂRÂREA mea de A MĂ SCHIMBA i-a făcut pe ALȚII SĂ SUFERE PENTRU MINE?''   

Dar CINE IUBEȘTE VREA SĂ-L VADĂ FERICIT PE CEL IUBIT.

Dacă în prima clipă de temi pentru el, acel simțământ e imediat înlocuit de mândria de A-L VEDEA FĂCÂND CE ÎI PLACE, DUCÂNDU-SE UNDE A VISAT SĂ AJUNGĂ. '' 

'' Până ce într-o zi, pe neașteptate, drumul încetează să îl mai pună la încercare pe călător și devine generos cu el.

Spiritul lui, până atunci tulburat, se bucură de frumusețea noului peisaj.

Și FIECARE PAS, care înainte era INSTINCTIV, ajunge să fie un pas LUCID. 

În loc să arate confortul siguranței, oferă BUCURIA PROVOCĂRILOR. ''

'' În loc să ÎȘI PETREACĂ TOATĂ VIAȚA DISTRUGÂND DRUMURILE PE CARE SE TEMEA SĂ LE URMEZE, începe să-i placă cel pe care tocmai îl parcurge. 

Chiar dacă DESTINAȚIA rămâne învăluită în MISTER. 

Chiar dacă la un moment dat ia o HOTĂRÂRE GREȘITĂ. 

DUMNEZEU, care ÎI VEDE CURAJUL, îi va da și INSPIRAȚIA necesară ca să o îndrepte. ''

'' ODATĂ CE A HOTĂRÂT să-și vadă mai departe de drum și NU MAI ARE DE ALES, își descoperă o VOINȚĂ DE FIER, iar FAPTELE SE ÎNCLINĂ ÎN FAȚA HOTĂRÂRILOR SALE.

'' GREUTATE '' este numele unei unelte vechi, creată doar ca să ne ajute să AFLĂM CINE SUNTEM.

Tradițiile religioase ne învață; CREDINȚA și TRANSFORMAREA sunt SINGURUL MOD DE A NE APROPIA DE DUMNEZEU. 

CREDINȚA ne arată că niciodată nu suntem singuri. 

TRANSFORMAREA ne face să iubim misterul. 

Iar când totul va părea întunecat și când ne vom simți părăsiți, SĂ NU PRIVIM ÎN URMĂ, cu teama de a vedea transformările care se petrec în sufletul nostru. SĂ PRIVIM ÎNAINTE. 

Nu ne vom teme de ce se va întâmpla mâine, pentru că ieri a avut CINE SĂ NE POARTE DE GRIJĂ.

Și aceeași PREZENȚĂ va continua să ne stea alături.

Aceeași Prezență ne va APĂRA de SUFERINȚĂ. 

Ori ne va da FORȚA să o ÎNFRUNTĂM cu demnitate. 

Vom merge MAI DEPARTE decât am crezut. '' 

'' Nedorita de Oameni vine atât pentru cei care nu se schimbă, cât și pentru cei care o fac. 

Dar cei din urmă pot cel puțin să spună: 

'' VIAȚA MEA A FOST INTERESANTĂ, NU MI-AM IROSIT BINECUVÂNTAREA. '' 

Iar cei care găsesc că AVENTURA este primejdioasă, să încerce RUTINA: EA UCIDE ÎNAINTE DE VREME. '' 

Aceste cuvinte m-au INSPIRAT să fac SCHIMBĂRI MAJORE în viața mea. 

Aceste cuvinte mă inspiră în continuare să găsesc CURAJUL pentru PAȘII URMĂTORI pe calea pe care o simt că este a mea. 

Aceste cuvinte îmi hrănesc constant CREDINȚA și îmi susțin HOTĂRÂREA de a merge în continuare pe drumul TRANSFORMĂRII. 

Sper ca data viitoare când 

TU, CEL/CEA CARE CITEȘTI ACUM, 

vei auzi bătaia ușoară a ÎNGERULUI SORȚII la ușa ta,

data viitoare când îți va spune " SCHIMBĂ-TE ACUM '',

SĂ AI CURAJUL HOTĂRÂRII DE A FACE ACEASTĂ SCHIMBARE. 

''Nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu anul viitor. Îngerii spun: " Acum '' .''

SUCCES!

Photo by Matt Howard on Unsplash

CALEA de AUR

’’ CALEA de AUR este o cale către un mister profund. 

Ea este o cale a sufletului, în care VIAȚA TA DE ZI CU ZI îți devine cea mai mare muză. 

Este o cale a dezvoltării personale, care în același timp te face mult mai ATENT la MODUL ÎN CARE TRĂIEȘTI. 

Îți cere să contempli ÎNTREBĂRI PROFUNDE și uneori dureroase. Pe măsură ce pășești pe Calea de Aur, te vei scufunda în profunzime în trei întrebări primordiale: 

1. Care este SCOPUL tău în viață? 

2. Cât de satisfăcătoare îți sunt RELAȚIILE? 

3. Cât de integrat ești în COMUNITATEA ta? 

Atunci când ființele umane sunt în armonie cu Creația, aceste trei întrebări pur și simplu nu există.

În esență, Calea de Aur descrie curgerea organică a vieții atunci când își urmează, fără opoziție, ritmurile naturale.

Adeseori, în istoria omenirii, acest lucru s-a întamplat, însă vremurile moderne în care trăim nu reprezintă, cu certitudine, unul dintre acele momente istorice. 

Acesta este Scopul Cheilor Genelor - de a AJUTA indivizii, relațiile și comunitățile să-și repună viețile în ton cu o ARMONIE mai vastă, a CREAȚIEI înseși. 

In I Ching-ul original, cea mai frecventă traducere a celei de-a 10-a Hexagrame este cuvântul ’’ PĂȘIRE ’’. 

În CHEILE GENELOR, echivalentul acestei hexagrame, respectiv a 10-a Cheie a Genelor, este DARUL NATURALEȚEI. 

Pășind pe calea vieților noastre, NE SCRIEM PROPRIUL DESTIN. 

Cu cât mai mult ne depărtăm de la ADEVĂRATA NOASTRĂ NATURĂ ESENȚIALĂ, cu atât mai mult avem de suferit, atât noi, cât și cei din jurul nostru. Iar această suferință ne este vitală. Ea ne aduce constant aminte de CALEA CEA MAI SIMPLĂ, de calea minimei rezistențe, calea care ne aparține în mod natural. 

Se spune că cel mai ușor și cel mai greu lucru din lume, în același timp, este să FII TU ÎNSUȚI.

BUDDHA numea această Cale de Aur: Calea de Mijloc – drumul sinuos al manifestării, în lumea exterioară, a evoluției noastre interioare. 

Pe măsură ce descurcăm firul adevăratului nostru destin, calea noastră naturală începe să strălucească în zare și să se deschidă înaintea noastră.

Ea devine luminată de propria noastră CONȘTIENȚĂ INTERIOARĂ și din acest punct de vedere viețile noastre devin de aur. 

Pășitul pe Calea de Aur este un gest de profundă CREDINȚĂ ÎN PROPRIA NOASTRĂ PERSOANĂ. 

Această cale cere curaj și o mare doză de neștiință. 

STRUCTURA DESTINULUI 

Destinul uman se desfășoară conform propriei structuri și planificări temporale. 

Calea de Aur pune la dispoziție o structură care îți permite să contempli Cheile Genelor într-un mod personalizat, punând accentul pe anumite chei, legate de anumite zone ale vieții tale. 

Aceasta este o CĂLĂTORIE INTERIOARĂ pe care o vei întreprinde de-a lungul unei perioade de timp. 

Calea de Aur este formată din 3 etape arhetipale: 

Partea 1. DESCOPERIREA SCOPULUI TĂU ÎN VIAȚĂ - Secvența de Activare (Cele 4 Daruri Primare)

Partea a 2-a. DESCHIDEREA INIMII – Secvența Venus 

Partea a 3-a. ELIBERAREA PROSPERITĂȚII – Secvența Perlă

Fiecare dintre aceste etape se află în strânsă legătură cu cele trei întrăbări de mai sus, despre SCOP, RELAȚII și COMUNITATE și cu toate că par a fi diferite una față de cealaltă, vei descoperi singur cât de profund interconectate sunt de fapt. 

Indiferent de etapa vieții în care te afli momentan, vei observa ca ÎNTREAGA TA VIAȚĂ ESTE, de fapt, O CĂLĂTORIE A SCOPULUI, IUBIRII ȘI PROSPERITĂȚII.

Tabloul complicat al destinului tău depinde de ATINGEREA ARTISTICĂ pe care o aduci în procesul de a TRĂI, ZI DE ZI. 

În călătoria ta de-al lungul acestor trei etape ale Căii de Aur, vei avea minunata oportunitate 

de a ÎNȚELEGE

aspecte ale structurii propriului destin, întrețesut în materialul ADN-ului tău. ’’

Notă: Textul de mai sus este redat integral, cu fidelitate, din cartea Cheia Genelor: Calea de Aur – Secvența de Activare,scrisă de Richard Rudd ( Pășind pe Calea de Aur – Partea întâi – Secvența de Activare – Descoperirea Geniului tău personal), paginile 25 – 27. 

Photo by Patrick Fore on Unsplash

'' POȚI SĂ-ȚI VINDECI VIAȚA''

'' POȚI SĂ-ȚI VINDECI VIAȚA'' este titlul cărții scrise de Louise L. Hay, bestseller internațional.

Cartea începe cu următoarea dedicație: 

'' Fie ca această carte să te ajute să îți DESCOPERI acel LOC din INIMA ta, alcătuit din IUBIRE PURĂ, în care îți poți RECUNOAȘTE PROPRIA VALOARE și în care TE ACCEPȚI pe tine însuți.'' 

Cele 2 cuvinte cheie, IUBIRE și ACCEPTARE, vor apărea ca un fir roșu călăuzitor pe tot parcursul cărții, de foarte multe ori, fiind și esența vindecării spirituale și fizice. 

Toate citatele care vor urma sunt luate din cartea  '' POȚI SĂ-ȚI VINDECI VIAȚA'', publicată de Editura Adevăr Divin, Brașov, 2010 .

Iată  liniile directoare ale filozofiei autoarei: 

'' Cu toții suntem RESPONSABILI pentru EXPERIENȚELE noastre. 

Fiecare GÂND pe care îl emitem contribuie la făurirea VIITORULUI nostru. 

CAPACITATEA MAXIMĂ a fiecărui om este în MOMENTUL PREZENT. 

TOȚI OAMENII de pe această planetă SUFERĂ din cauza NEMULȚUMIRII DE SINE și a VINOVĂȚIEI. 

 În final, ei ajung la concluzia că  ''  NU SUNT SUFICIENT DE BUNI.  ''  

Acesta este însă un simplu gând, nu o realitate, iar GÂNDURILE POT FI SCHIMBATE. 

Așa-zisele BOLI fizice sunt CREATE chiar DE NOI, prin gândurile noastre. 

Cele mai DĂUNĂTOARE TIPARE MENTALE care conduc la declanșarea bolilor sunt 

- RESENTIMENTELE

- CRITICA excesivă

și 

- VINOVĂȚIA.

ELIMINAREA completă a RESENTIMENTELOR poate VINDECA până și CANCERUL.

În acest scop, noi trebuie să ne ELIBERĂM de TRECUT și să îi IERTĂM pe toți cei care ne-au făcut vreodată rău. 

Dar mai presus de toate, trebuie să învățăm să NE IERTĂM și trebuie să începem să NE IUBIM pe noi înșine.   

APROBAREA și ACCEPTAREA DE SINE  în MOMENTUL PREZENT sunt principalele două căi prin care putem declanșa SCHIMBĂRILE POZITIVE în ființa noastră. 

ATUNCI CÂND NE IUBIM CU ADEVĂRAT PE NOI ÎNȘINE, toate celelalte domenii din viața noastră funcționează impecabil. ''  

În continuare, ideile majore din capitolul I al cărții: 

 ''  Viața este extrem de simplă: noi PRIMIM întotdeauna CEEA CE DĂRUIM.

UNIVERSUL NE SPRIJINĂ prin AMPLIFICAREA fiecărui gând pe care îl emitem și în care credem cu tărie. 

PUTEREA UNIVERSALĂ NU NE CRITICĂ și NU NE JUDECĂ niciodată. 

Majoritatea oamenilor au IDEI NAIVE  legate de EI ÎNȘIȘI și prea multe REGULI RIGIDE despre felul în care ar TREBUI SĂ-ȘI TRĂIASCĂ VIAȚA. 

În PRIMII ANI DE VIAȚĂ, noi învățăm ce trebuie să simțim în legătură cu noi înșine și cu viața  prin imitarea adulților din jurul nostru. 

Atunci când CREȘTEM, noi avem tendința de a RECREA MEDIUL EMOȚIONAL din primii ani de viață. 

Oricum, noi NU trebuie să ne ÎNVINOVĂȚIM PĂRINȚII pentru acest lucru. 

Eu cred că NOI SINGURI NE ALEGEM PĂRINȚII înainte de a ne naște. 

CAPACITATEA MAXIMĂ este în MOMENTUL PREZENT. 

Întreaga REALITATE se rezumă la GÂNDURILE NOASTRE, iar aceste gânduri POT FI SCHIMBATE. 

Îți vine să crezi sau nu, noi ne alegem singuri gândurile. 

După părerea mea, RESENTIMENTELE, (AUTO)CRITICA  excesivă, VINOVĂȚIA și TEAMA generează cele mai multe  PROBLEME din viața oamenilor. 

Noi ne putem SCHIMBA oricând dorim ATITUDINEA față de TRECUT. 

Dacă dorim să ne eliberăm de trecut, noi trebuie să învățăm să IERTĂM. 

TOATE BOLILE SE NASC DIN INCAPACITATEA DE A IERTA.  ''  

La finalul fiecărui capitol este plasat un text conținând 6/7 fraze, care cred că poate fi folosit zilnic, ca o mantră, cel puțin o dată, și care 100% va produce rezultate vizibile, indiferent cât de mici sau insignifiante ar părea, ceva (bun, plăcut, benefic) se va întâmpla. 100%. 

 ''  În infinitatea vieții mele, TOTUL este PERFECT, INTEGRAL și DESĂVÂRȘIT. 

Eu CRED într-o PUTERE mai mare decât mine, dar care SE MANIFESTĂ clipă de clipă prin mine. 

Optez pentru a mă DESCHIDE în fața ÎNȚELEPCIUNII din interiorul meu, știind că în întregul Univers nu există decât O SINGURĂ INTELIGENȚĂ. 

De la această INTELIGENȚĂ UNICĂ provin toate RĂSPUNSURILE, toate soluțiile, toate actele de vindecare și toate noile creații. 

Am ÎNCREDERE DEPLINĂ în această Putere și în această Inteligență, știind că Ea îmi va REVELA tot ceea ce trebuie să aflu și că Ea îmi va TRIMITE tot ceea ce am nevoie la MOMENTUL POTRIVIT și în succesiunea necesară. 

Totul este perfect în lumea mea.  ''  

Photo by Yoann Boyer on Unsplash

ILUZII Pierdute

Îmi aduc aminte de percepția pe care o aveam în urmă cu douăzeci și ceva de ani, când, adolescent fiind, devoram cu lăcomie filă după filă din Comedia Umană, trăind intens fiecare scenă a acestui univers fascinant, proiectat cu atâta claritate și impact în imaginația cititorului, de către genialul Balzac. 

Dramele vieții de provincie, dramele rafinatului și necruțătorului  Paris, studiul moravurilor epocii, detaliul realistului, care pictează cu o ultimă tușă trăsătura definitorie a unei personaj, care îți dă înțelegerea în profunzime a celor mai adânci și întunecate dorințe, care îl răscolesc în interor și îl vor propulsa către mărire, pentru a îi pregăti implacabil, în cele din urmă, compromisul și decăderea. 

Percepția era aceea a unei minți dornice să înțeleagă, să pătrundă viața în cele mai tainice cotloane, să experimenteze prin libertatea infinită a fanteziei acel carusel amețitor de situații de viață, acea mutație permanentă a posibilităților nelimitate în manifestarea lor incertă și surprinzătoare. 

Viziunea artistică a trecutului exercită o atracție specială:  acele epoci apuse, acele versiuni ale fericirii atât de diferite și atât de asemănătoare cu prezentul: ce își doreau personajele acelui secol nouăsprezece? - ce își doresc și oamenii din zilele noastre: aventură, faimă, bani, iubire, dragoste, pasiune, statut, celebritate, bogăție, lux, opulență, putere, recunoaștere publică, mărire, depășirea propriei condiții/condiționări, ascensiune socială, a fi cel mai bun, cea mai frumoască, cea mai aclamată, cea mai elegantă, cel mai inteligent, cel mai influent, cel mai ... cea mai ... 

În romanul Iluzii Pierdute (Illusions perdues), personajul principal, Lucien de Rubempré, un tânăr provincial, înflăcărat de visurile unei glorii literare în mijlocul elitei intelectuale pariziene, este, pe rând, erou și anti-erou, purtat în vâltoarea vieții de slăbiciunile sale, se îndrăgostește de o femeie măritată, care răspunzând declarațiilor sale de dragoste în versuri, îl introduce în cercuri mondene aristocratice din societatea înaltă a orașului Angoulême; idila lor - între un tânăr poet talentat și o femeie mai în vârstă, îi determină să fugă în Paris, unde Lucien începe să scrie un roman, sperând să devină un scriitor celebru. 

Ajuns la Paris, Lucien este frustrat din cauza hainelor lui simple și lipsite de stil și glamour, din cauza locuinței modeste, în comparație cu ținutele și casele luxoase ale eleganților parizieni. Orgoliul lui de cuceritor este lezat prin comparația pe care o face între amanta sa și femeile aristocrației timpului. 

Sărac și neinițiat în manierele și uzanțele sociale ale unei lumi mult peste nivelul său, se acoperă de ridicol atunci când face primii pași în înalta societate, la Operă,și pierde și sprijinul amantei sale. 

Toate tentativele sale de a publica se soldează cu eșec după eșec. 

Cunoaște apoi un scriitor, care îl introduce într-un cenaclu al unor tineri pasionați de artă și de știință. 

Nerăbdător să își câștige independența financiară necesară pentru a se dedica exclusiv scrisului, Lucien cedează tentației jurnalismului, și intră în acea lume coruptă, unde cunoaste rapid succesul, scriind articole la comandă, pentru a satisface gusturile și interesele puternicilor vremii. 

Cunoaste o actriță, care se va îndrăgosti de el și duc împreună o viață de lux și distracții. 

Ambiția îl împinge să treacă de la un ziar liberal la unul regalist. Acestă absentă totală a principiilor îl face să își piardă respectul atât al vechilor colegi de cenaclu, cât și al noilor colegi de breaslă. 

Iubita sa actriță se îmbolnăvește grav și Lucien asistă neputincios la agonia ei. 

Rămas fără venituri, retrage bani în mod fraudulos din contul unui prieten, falsificându-i semnătura, și printr-un șir de evenimente nefericite, devine și cauza falimentului afacerii prietenului și a încarcerării acestuia. 

Cuprins de remușcări, și nemaivăzând nici un viitor pentru el, decide să se sinucidă. Atunci când era pe punctul de a se arunca in apă este salvat de un spaniol misterios, care îl convinge să se răzgândească în schimbul promisiunii unei vieți de lux și posibilitatea răzbunării, cu condiția de a îl asculta orbește. 

ILUZII.....ILUZII....ILUZII...

Nimic sau aproape nimic nu este ceea ce pare a fi, nu? 

Romanul Iluzii Pierdute este întrucâtva autobiografic: și Balzac și-a prostituat geniul literar și inteligența creativă, creând '' porcării literare'', astfel cum singur le-a calificat în anii de maturitate, pentru că așa ceva i se cerea și astfel câștiga banii pe care îi cheltuia fără măsură, în tinerețea lui nebună. 

Ce se întâmplă când ceea ce părea câștigat, al tău, al tău și numai al tău, se dovește a nu fi fost altceva decât o înșelătoare iluzie? 

Faima, care se disipează ca aburii dimineții, după ce te-a învăluit în mantia ei amăgitoare, pentru a te lăsa acum gol, rușinat, singur, părăsit, trădat și dezamăgit? 

O recunoști? Ți-o mai dorești? Ți-ai dorit-o? 

Pasiunea, care te însuflețește și te poartă în valuri amețitoare de extaz, pentru a te otrăvi apoi cu trădarea brutală și tăioasă, privindu-te cu un zâmbet ironic și degajat...

Ai trăit-o? O aștepti? Încă mai crezi în promisiunile ei? 

Angajamentele ferme și declarațiile emfatice, sigure de trăinicia lor, care se revarsă într-un torent de persuasiune când scopul este pe punctul de a fi atins...

Le-ai primit? Ți s-au părut convingătoare? Le-ai făcut? O vei lua de la capăt, indiferent ce mască vezi în fața ta sau îți pui pentru o deghizare confortabilă, în spatele căreia vei fi cerebral, cinic și calculat?

Și toate acestea pentru ce? 

Pentru ILUZII pe care le cumperi sau pe care le vinzi? 

TOATE ÎNTREBĂRILE DE MAI SUS ÎȘI ARATĂ CHIPURILE AMAGITOARE DIN PAGINILE COMEDIEI UMANE. 

În această fabuloasă esență de viață, viața își dezvăluie capriciile ei ireversibile. 

De ce Comedia Umană? 

Pentru că tragedia în viață este cea mai spumoasă comedie, și, de multe ori, comedia este, de fapt, cea mai dureroasă tragedie. 

JOCUL ILUZIILOR ESTE CEL MAI SEDUCĂTOR JOC. 

Mă aflu în contemplarea lui de peste treizeci și ceva de ani ... am mai pierdut, am mai câștigat în acest cazinou atragător al iluziilor...încă mai pierd, încă mai câștig. ...

Diferența față de adolescentul de acum douăzeci și ceva de ani este doar de ATITUDINE: 

Nici nu mai calific acest joc al iluziilor ca fiind rău sau bun, benefic sau malefic, nici nu-l condamn, nici nu-l justific, nici nu încerc să -l înțeleg, nici să-l explic, nu ofer nici jucătorilor metode inovatoare pentru a îl câștiga, nici scuze consolatoare perdanților...

Pur si simplu sunt SPECTATORUL/CĂLĂTORUL/PASAGERUL, care privește misterul, fără a încerca demistificarea lui, care pășește pe drum și se minunează de miracolele pe care le întâlnește, care se lasă purtat și surprins de călătoria în sine- singurul adevăr în mijlocul iluziilor. 

Călătoria. 

Photo by Charles "Duck" Unitas on Unsplash