Ce vei face cu TALANTUL tău?

Ce vei face cu TALANTUL tău?

Este o intrebare care m-a preocupat timp de foarte multi ani, preocupare pe care vreau să ţi-o impărtășesc astăzi.


Care talant?

Să incepem prin a defini ce insemna talantul la grecii antici și in Noul Testament, vizualizând astfel grila de valori până în prezent.

Talantul – in greacă talanton – scala, balanta și latină talentum – dar, aptitudine – era o unitate de măsură pentru metale pretioase, de aproximativ 60 kg.

Deci, talantul insemna in primul rând BOGĂȚIE, avere, capital.



Sa relatam, pe scurt si parabola lui Iisus din Noul Testament, Pilda Talantilor.

Un om oarecare, inainte de pleca departe, pentru mult timp, incredintează averea sa celor 3 slugi. Uneia 5 talanti, alteia 3 și celei de-a treia unul.

Ce face primul? – din relatarea biblica - Indata mergand, cel ce luase cinci talanti a LUCRAT cu ei si a CÂȘTIGAT alti cinci talanti.

Al doilea câștigă incă doi, al treilea sapă o groapă și ASCUNDE argintul stăpânului său, stiindu-l om aspru, care seceră unde n-a semănat și adună de unde n-a imprăstiat.

Revenind stăpânul se socoteste cu cei trei. Pe primii doi îi felicită și le promite RECOMPENSE și responsabilități ulterioare.

Pe cel de-al treilea il MUSTRĂ aspru: Se cuvenea, deci, ca tu sa dai banii mei schimbatorilor de bani, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati, deci, de la el talantul si dati-l celui care are zece talanti.



Observăm sensul metaforic al acestei pilde, de cultivare, MULTIPLICARE, inmultire a talantului cu care ai fost inzestrat, punându-l în slujba, in serviciul COMUNITĂȚII, al semenilor tăi.

Să ajuti, să dăruiești, să OFERI, să creezi și dispersezi VALOARE pentru cei din jurul tău.

EŞTI RESPONSABIL PENTRU TALANTUL CARE ŢI-A FOST ÎNCREDINŢAT.



Talantul este acea aptitudine, acea ABILITATE, acel har,harismă, acea calitate, acel filon de metal pretios care se regăseste in fiecare dintre noi.

Talantul este acel ceva care te animă, care te hrănește din interior, te motivează, te face să excelezi, să te autodepășești, te diferențiază, este ceea ce iti conferă UNICITATE, valoare și potențial de crestere.



Talantul meu este de acela de a vedea in fiecare persoană pe care o intalnesc, partea bună, pozitivă, calitățile, unicitatea, și apoi de a acționa ca o OGLINDĂ, prin a reflecta aceste lucuri, a le aduce la suprafata, a le descrie, aprecia și indemna la multiplicarea lor, la explozia POTENȚIALULUI care se află latent in ele.

In esentă, este a ajuta oamenii prin a-i STIMULA să se descopere, să se aprecieze și să se pună in valoare prin talantul lor, prin dezvoltare și crestere personală – spirituală, emoțională, relațională și materială.

Este, în același timp și scopul și motivația mea: să ajut cât mai mulți oameni, din cât mai multe puncte de vedere, să îi insotesc pe drumul transformării și să cresc împreună cu ei.



Fiecărui om i-a fost dăruit un talant.

Înseamnă că şi ţie ţi-a fost dăruit un astfel de dar minunat.

Te invit, când ai disponibilitatea sufletească, să răspunzi la următoarele 3 întrebări și să reflectezi la adevăratul tău talant:

- L-ai identificat cu sinceritate față de tine însuți și cu exactitate?



- Dacă da, ce ai făcut cu el : l-ai ingropat, sau lucrând cu el, ai câștigat alți talanți?



- CE VEI FACE AZI, AICI, ACUM, CU TALANTUL TĂU?

Photo by udit saptarshi on Unsplash

Jack & Albert Live - Filozofie în bar - Idealuri versus Bani

- Am văzut înțelepciunea omenească eșuând. Definitiv. Înțelepciunea omenească atinsă de harul Divinității, învăluită de spiritul viu al Inteligenței Infinite spulberând eșecul. Definitiv. Reușind de fiecare dată. Fără excepție. "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im­partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti" (13, 13) - așa încheie Apostolul Pavel cea de-a doua Epistolă către Corinteni. 

Am simțit cu adevărat cum mi-au fost ascultate rugăciunile. Pentru că sunt cu adevărat necunoscute Căile Domnului. A trebuit să dureze mult, foarte mult. A fost infinit de greu. Au fost momente de disperare. De deznădejde. De durere profundă. Dezamăgire. Orice speranță a fost pierdută. Momente de îndoială. De neîncredere. De teamă. Ezitări nesfârșite. Amânare perpetuă. 

- Nu știu de ce trebuie să te chinui atât de mult. De ce trebuie să fie totul atât de complicat la tine. 

- Dimpotrivă. Nu este nimic complicat. Acum văd clar totul. Înțeleg, în sfârșit. A trebuit să trec prin toate aceste etape. 

- Ce tot spui acolo? Înțelegi logica tuturor evenimentelor de până acum? Mie mi se pare că viața ta a fost un haos. Ai vrut tu neapărat să fii original, să fii altfel, să fii diferit față de ceilalți, te-ai poziționat mereu în antagonism cu lumea. Cred că este și motivul pentru care - nu te supăra că îți spun, știi că sunt prietenul tău - nu ai reușit să te adaptezi. Poate pur și simplu nu te-a interesat cum ești perceput. Și nu prea te-a interesat nici cum funcționează lumea. Cum funcționează oamenii. Ai privit constant către viitor, te-ai hrănit cu viziuni și visuri, cu proiecte gigantești ( mai degrabă pantagruelice decât mărețe - chiar aș adăuga, dacă tot purtăm o discuție tranșantă și este apanajul prieteniei să fie sinceră și tranșantă) și nu prea te-a interesat să arunci o privire, cât de superficială măcar, la ce se întâmplă cu adevărat în jurul tău. 

- Hmmm - și zâmbește tânărul nostru rebel - vorbești de parcă ar fi trecut douăzeci de ani și depănăm amintiri din tinereți crude și aventuroase. Toate evenimentele la care fac referire, știi foarte bine, vizează ultimii 3 ani: 18 - 21. 

- Din punctul tău de vedere, Albert. Din punctul meu de vedere, sunt aproape 20 de ani. Ne cunoaștem de când aveam 5 ani - și izbucnește într-un râs cu lacrimi, înecându-se, tușind, și abia respirând, printre hohote nestăvilite: Success Children’s Center, Brooklyn, New York. Tu erai cel mai pirpiriu puștan pe care mi-a fost dat să îl văd vreodată! Ce mi-a plăcut la tine a fost că erai tot timpul cu enciclopedia aia a literaturii universale și cu ochelarii ăia de operă... cum se cheamă?

- Lornion, Jack. Lornion! Îți spun de aproape douăzeci de ani, de fiecare dată când te apuci să povestești nerozia asta... - și își răsuci amuzat încă o țigaretă de foi, dându-se ofensat și abia stăpânindu-și râsul... Știa că Jack avea un râs contagios și ignora senin orice urmă de bune maniere... În curând tot barul avea să îi privească fie zâmbind îngăduitor pentru doi puștani care au băut o bere în plus și se manifestă zgomotos și copilărește, sau cu o căutătură tăioasă - ce or căuta pârliții ăștia într-un local exclusivist? Mă rog, e o țară liberă...

- Lornion, homie! Și eu ți-am zis: ce e cu ochelarii ăștia caraghioși? Altfel îți garantez că nu mă apropiam de tine. Recunoaște că erai un ciudat. Și tu mi-ai spus: Ai auzit vreodată de Opéra Garnier, fraiere? 

Atât de mult m-a distrat... Tu, un țâști - bâști serios - ziceai că ești vreun mag care pregătește te miri ce poțiune, atât de prețios ...

- Și apoi...

- Și apoi a venit momentul Roland. Puștiul ăla nemernic care ne bătea pe toți, ne fura mâncarea și ne vărsa macaroanele în cap!

- I-am venit de hac, nu? 

- O, da. A amuțit toată lumea. Eu eram pe jos, grăsanul pe mine, îmi căra la pumni și țipa ... Și atunci l-am văzut căzând într-o parte, cu sângele șiroind din tâmplă... Și tu nu te mai opreai ... Enciclopedia aia cu coperți de metal, de la '' unchiul '' tău din Paris. Din acel moment nu s-a mai atins nimeni de noi. Și în special de tine. De câte ori te-am recompensat pentru acel favor, amice! De câte ori, după aceea... Din câte încăierări te-am scos și de la câte bătăi te-am scăpat. Dar momentul acela a fost absolut delicios... Dacă nu îl plesneai bine... 

După încă două beri și reînvierei de povești de viață discuția revine la punctul inițial: 

- De când toată chestia asta cu ortodoxia greacă? 

- Știi că citeam deja de mic marile epopei în limba greacă. Exact acum - Incredibil! - exclamă, veritabil surprins, Albert. Incredibil! Exact acum 3 ani, mă plimbam aiurea și am văzut acea biserică... atât de diferită.. Am intrat timid, m-am așezat într-un colț... Totul este atât de diferit la ei... Se oficia Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Mi-a rămas în minte fraza pe care ți-am citat-o. 

Știi cât de intransigent am fost în abordarea adevărului, a corectitudinii, a rigorii, atât a studiului, cât și a relațiilor umane. Știi cât de deschis am fost, cât de încrezător. Știi cât de mult am avut de pierdut pe această temă. Enorm. Știi că am ajutat tot timpul, mi-am bătut joc de banii pe care i-am câștigat muncind din greu, încurajând și dăruind necondiționat... Simțeam o nevoie atât de intensă să demonstrez că dacă îți dorești suficient de intens ceva, suficient de arzător, dacă ești suficient de pasionat...

- Știu, homie! Ție cred că nu numai că îți lipsește o doagă, dar ar trebui să faci cum îmi povesteai tu că procedau doctorii medievali... să faci o incizie cu lanțeta și să lași să îți mai curgă sângele ăla idealist... poate îți mai răcorește mintea și înțelegi și tu mai clar partea cu ... ești folosit, amice! Îi doare în cot de etica ta... deranjează... principii, idei, cod de conduită, echitate... prostii... cred că ți-ai uitat spada acasă și pelerina aia cu o cruce roșie... cavalerism... să îi protejăm pe cei slabi și neajutorați... oricum, tu nu cred că o să te trezești prea curând... oricum, știi ce se spune despre tine? Aaaah, forget about it! Oricum, știu, știu, nu te interesează... 

Interes, Baby! Interes! Ăsta e cuvântul cheie. Nu înțeleg de ce îl excluzi din dicționarul tău personalizat de viață. Ce e în neregulă cu acest cuvânt? Totul în viață gravitează în jurul lui. De câte ori ai venit cu idei inovatoare, cu entuziasm și fidelitate, și ți-ai tranzacționat creierul ăsta valoros atât de ieftin... Păi dacă tu începi cu: nu mă interesează atât de mult banii, ce fac, ce contribui, ce prestez, ce inovez, ce plus- valoare generez, asta contează... Banii vin după aceea, firesc, ca o contraprestație normală. 

- Știi ce, Jack? Mai dă-i încolo de bani. Despre ce vorbesc eu și ce lozești tu... Alta este esența. Mi-ai spus de nu știu câte ori același discurs: ''de ce vrei tu să găsești în fiecare ceva valoros, să îl scoți în evidență, ce te roade pe tine atât de mult să îi motivezi pe ceilalți, să îi inspiri, să crești împreună cu ei, să îi vezi că își descoperă potențialul? ''

- Păi nu e așa? M-ai înnebunit cu o Legendă Personală. Zici că nu a existat lumea înainte de Coelho. Uită-te la mine? Am eu nevoie de o legendă personală? Business  bun, mâncare bună, familie ok, mai un party, mai o una - alta, că doar sunt bărbat, nu? Și în plus, știi tu... prea multă filozofie îți cam zdruncină creierii...

Uite, noi ar trebui să ne bucurăm în primul rând că suntem super-bine. Avem un confort financiar pe care oameni cu dublul vârstei noastre nici un îndrăznesc să și-l imagineze. Am fost binecuvântați de Mighty God cu idei și o perseverență dementă, Baby! Și un noroc... ce noroc! Că doar trăim în Țara Tuturor Posibilităților! Bine, ascensiunea mea are logică: Buy cheap, sell more! Tu încă ești un mister pentru mine. Mă rog, nu îmi bat capul cu chestiile astea care te pasionează pe tine: destin, cercul se închide eventually, atracție, tot timpul să pornești de la zero, cu zero logică de afaceri și zero abilități de negociere...

- Jack, iar vorbești de bani!

- Ah, Ok. Și care era ideea, până la urmă? 

- Simplu. Pentru mintea ta carteziană, Jack: Trezește-te tu, și toți ceilalți, găsește-ți iubirea vieții și pasiunea pentru ce ȘTII că ai fost menit să fii și să faci, și mai citește și tu măcar o dată ce înseamnă Legenda Personală!

- Ok, Albert. O dăm pe tequila?! 

Photo by Luca Bravo on Unsplash