Se afișează postările cu eticheta responsabilitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta responsabilitate. Afișați toate postările

miercuri, 17 iunie 2020

INTEGRITATE


Busola care îți va arăta drumul corect, atunci când te simți rătăcit, atunci când ești pe cale să îți pierzi calea, atunci când nu mai știi care este direcția corectă, când ești confuz și frustrat, busola care te va ajuta să ajungi la destinația ta, acea busolă care îți arată întotdeauna nordul integrității, acea busolă să nu o pierzi și să nu o ignori niciodată.


 INTEGRITATEA este să îți alegi gândurile și acțiunile bazându-te pe valori mai degrabă decât pe câștiguri personale.

A fi integru înseamnă a fi întreg. A fi complet. 


 Fii tu însuți!  -  Respectă-ți adevărul propriei identități - în sensul de a fi integru față de tine însuți, de a ști și de îți spune adevărul despre tine însuți, de a nu te amăgi.


Acesta este sensul pe care îl aleg din acest îndemn, deși contextul din piesa lui Shakespeare, Hamlet, este diferit: Polonius își sfătuiește ipocrit fiul, Laertes, să '' fie adevărat'' cu el însuși, astfel încât urmarea să fie, astfel cum noaptea urmează zilei, că nu va mai putea fi '' fals'' cu nici un alt om. 

Sensul pe care Polonius îl dă acestei afirmații este ca fiul lui să își urmeze interesul, obținerea celor mai avantajoase rezultate pentru el și evitarea acțiunilor care sunt dezavantajoase pentru imaginea lui, care îi strică imaginea și percepția publică, cum ar fi să împrumute bani de la alții, să împrumute pe alții, să aibă relații cu femei de o condiție și moralitate îndoielnică. 

Cel care dă acest sfat, Polonius, este însă opusul îndemnului său: își manipulează fiul, îl controlează, minte, înșală, spionează, concepe intrigi, face uz de arta malefică a disimulării și falsei promovări a virtuților sale (inexistente în realitate), pentru a își masca intenția adevărată de a își proteja interesele sale născute din invidie, lăcomie, răutate și sete de putere, face orice mai puțin să fie integru față de el însuși și față de ceilalți, acțiuni care vor conduce la un sfârșit tragic pentru el, pentru fiul lui, Laertes și pentru fiica lui, Ophelia.)


" Integritatea este să faci lucrul corect, lucrul care trebuie făcut, chiar atunci când nu este nimeni care să te vadă." - C.S. Lewis

Dacă reușești să fii integru cu tine însuți, vei fi integru și cu ceilalți. 


Înțelepciunea este să știi care este calea corectă pe care să o urmezi, Integritatea este să urmezi acea cale.

De cele mai multe ori calea corectă de urmat nu este cea mai ușoară. 

De cele mai multe ori, deși deja ți-a fost destul de greu să decizi care este calea corectă de urmat, este mult mai greu să te și hotărăști cu adevărat să urmezi acea cale, și mult mai dificil decât să urmezi efectiv calea aleasă este să nu cedezi tentației de a renunța, să nu alegi facilul și confortul în locul integrității și perseverenței în integritatea ta. 


Balanța Integrității:
RESPECT: empatie, lipsa vinovăției/învinovățirii, stăpânire/autocontrol emoțional, spirit de umilință/modestie
RESPONSABILITATE: încredere în sine, îndeplinire a obligațiilor asumate, focalizare asupra imaginii de ansamblu, curaj.)



A crede/a simți  + A spune/ a gândi +  A face/ a acționa = INTEGRITATE

Atunci când ceea ce spui și gândești, când ceea ce crezi și simți, când ceea ce faci și cum acționezi se întrepătrund în perfectă armonie și devin un tot unitar, atunci reușești să fii integru, atunci reușești să devii integritate. 

Gândește-te de câte ori ai gândit și ai spus ceva, însă ai crezut și ai simțit diferit, sau ai făcut altceva decât ai spus și gândit, ai acționat în contra a ceea ce tu crezi și în contra a ceea ce tu simți, deși ai fi putut fi, gândi, spune și acționa în conformitate cu ceea ce tu însuți hotărâseși?

Ce impact a avut acest  comportament asupra ta și asupra celorlalți? 

Ai fost mulțumit de tine sau dezamăgit? I-ai întristat pe ceilalți? Le-ai înșelat așteptările? Care crezi că a fost cauza? 

Nu a fost oare lipsa de integritate, în primul rând față de tine? 

Poți alege acum o altă cale, un alt drum: 


"Să ai curajul să spui nu. Să ai curajul să înfrunți adevărul/ să stai față în față cu adevărul. Să faci lucrul corect, pentru că este corect. Toate acestea sunt cheile magice pentru o viață trăită cu integritate."  - W. Clement Stone

Photo by Ahmed Zayan on Unsplash

joi, 17 noiembrie 2016

Ce vei face cu TALANTUL tău?



Ce vei face cu TALANTUL tău?

Este o intrebare care m-a preocupat timp de foarte multi ani, preocupare pe care vreau să ţi-o impărtășesc astăzi.


Care talant?

Să incepem prin a defini ce insemna talantul la grecii antici și in Noul Testament, vizualizând astfel grila de valori până în prezent.

Talantul – in greacă talanton – scala, balanta și latină talentum – dar, aptitudine – era o unitate de măsură pentru metale pretioase, de aproximativ 60 kg.

Deci, talantul insemna in primul rând BOGĂȚIE, avere, capital.



Sa relatam, pe scurt si parabola lui Iisus din Noul Testament, Pilda Talantilor.

Un om oarecare, inainte de pleca departe, pentru mult timp, incredintează averea sa celor 3 slugi. Uneia 5 talanti, alteia 3 și celei de-a treia unul.

Ce face primul? – din relatarea biblica - Indata mergand, cel ce luase cinci talanti a LUCRAT cu ei si a CÂȘTIGAT alti cinci talanti.

Al doilea câștigă incă doi, al treilea sapă o groapă și ASCUNDE argintul stăpânului său, stiindu-l om aspru, care seceră unde n-a semănat și adună de unde n-a imprăstiat.

Revenind stăpânul se socoteste cu cei trei. Pe primii doi îi felicită și le promite RECOMPENSE și responsabilități ulterioare.

Pe cel de-al treilea il MUSTRĂ aspru: Se cuvenea, deci, ca tu sa dai banii mei schimbatorilor de bani, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati, deci, de la el talantul si dati-l celui care are zece talanti.



Observăm sensul metaforic al acestei pilde, de cultivare, MULTIPLICARE, inmultire a talantului cu care ai fost inzestrat, punându-l în slujba, in serviciul COMUNITĂȚII, al semenilor tăi.

Să ajuti, să dăruiești, să OFERI, să creezi și dispersezi VALOARE pentru cei din jurul tău.

EŞTI RESPONSABIL PENTRU TALANTUL CARE ŢI-A FOST ÎNCREDINŢAT.



Talantul este acea aptitudine, acea ABILITATE, acel har,harismă, acea calitate, acel filon de metal pretios care se regăseste in fiecare dintre noi.

Talantul este acel ceva care te animă, care te hrănește din interior, te motivează, te face să excelezi, să te autodepășești, te diferențiază, este ceea ce iti conferă UNICITATE, valoare și potențial de crestere.



Talantul meu este de acela de a vedea in fiecare persoană pe care o intalnesc, partea bună, pozitivă, calitățile, unicitatea, și apoi de a acționa ca o OGLINDĂ, prin a reflecta aceste lucuri, a le aduce la suprafata, a le descrie, aprecia și indemna la multiplicarea lor, la explozia POTENȚIALULUI care se află latent in ele.

In esentă, este a ajuta oamenii prin a-i STIMULA să se descopere, să se aprecieze și să se pună in valoare prin talantul lor, prin dezvoltare și crestere personală – spirituală, emoțională, relațională și materială.

Este, în același timp și scopul și motivația mea: să ajut cât mai mulți oameni, din cât mai multe puncte de vedere, să îi insotesc pe drumul transformării și să cresc împreună cu ei.



Fiecărui om i-a fost dăruit un talant.

Înseamnă că şi ţie ţi-a fost dăruit un astfel de dar minunat.

Te invit, când ai disponibilitatea sufletească, să răspunzi la următoarele 3 întrebări și să reflectezi la adevăratul tău talant:

- L-ai identificat cu sinceritate față de tine însuți și cu exactitate?



- Dacă da, ce ai făcut cu el : l-ai ingropat, sau lucrând cu el, ai câștigat alți talanți?



- CE VEI FACE AZI, AICI, ACUM, CU TALANTUL TĂU?

Photo by udit saptarshi on Unsplash

miercuri, 4 noiembrie 2015

Doliul național s-a încheiat. Solidaritatea rămâne. Cât timp?


Tragedia din Clubul Colectiv a mobilizat și a unit o Românie întreagă. În durere. În acțiuni și eforturi supraomenești pentru salvarea victimelor. În luptă pentru viața românilor arși. Iar ieri, într-un singur glas, în revoltă. 


Artiști, atât români, cât și străini, și-au anulat concertele, în semn de respect. Artiști și oameni de televiziune, oameni care sunt parte a vieții publice, indiferent de profesia sau business-ul lor, precum și oameni care poate nu au pășit niciodată în spațiul public, toți acești oameni au acționat la unison, în dubla lor calitate: de români și de oameni care își iubesc aproapele, care înțeleg suferința celor care se zbat la limita dintre viață și moarte, care simt durerea celor cărora le-au fost răpiți frați, copii, prieteni în acel incendiu care a devastat atâtea familii și a distrus atâtea destine. 


Au donat sânge, au donat piele, au donat bani. Medici și asistente au muncit zile în șir, fără odihnă, până și dincolo de epuizare, luptându-se pentru fiecare secundă de viață pe care o pot smulge în plus. 


Am auzit atâtea voci, dar câte voci sunt oare care se gândesc cu groază că ei, sau copiii lor, sau frații/surorile lor, sau prietenii lor ar fi putut avea aceeași soartă. Ar fi putut fi morți acum. În chinuri îngrozitoare. 


Am citit atâtea articole din care răzbat aceeași idee: ROMÂNIA SE TREZEȘTE!


Lucrurile nu pot, nu au voie să rămână la fel. 


Data de 30 octombrie va rămâne în cărțile de istorie ca o tragedie națională. 


Demisiile se țin lanț. Toate cluburile, barurile, mall-urile, spațiile publice sunt verificate. Se fac petiții online pentru obligativitatea sprinkler-elor și interzicerea fumatului în spații publice. 


România iese în stradă. 


România protestează. 


România se revoltă. 


România simte, gândește, acționează la unison. 


Însă ACEST MENTAL COLECTIV, CARE S-A APRINS ÎNTR-O SINGURĂ VOCE, NU ARE VOIE SĂ SE MAI STINGĂ.


Nu numai pentru a face ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple vreodată, nu numai pentru a vedea, pentru a simți, pentru a înțelege suferința semenilor noștri, dar pentru a ne asuma că suntem responsabili pentru noi, pentru viața noastră și pentru ceilalți și viața lor. 


Va trece încă o săptămână. Apoi încă una. O lună. Un an. 


Uitarea se așterne peste toate. NU AVEM VOIE SĂ UITĂM.


Sunt drumuri naționale executate cu o iresponsabilitate strigătoare la cer, care se pot prăbuși oricând. 


Sunt clădiri noi construite la fel de iresponsabil, sunt clădiri vechi care la un cutremur mai puternic pot genera alte tragedii. 

Sunt atât de multe lucruri nefuncționale în România. Și în egală măsură, tot atât de multe surse care pot  da naștere altor tragedii.

Nu mai avem voie să mai lăsăm lucrurile așa cum sunt. 


Avem nevoie de CIVILIZAȚIE, DE SIGURANȚĂ, DE RESPECT, DE O MINTE COLECTIVĂ LIMPEDE ȘI FERMĂ. 


DOLIUL NAȚIONAL S-A ÎNCHEIAT. 


DUREREA ȘI REVOLTA RĂMÂN. 



RESPONSABILITATEA PENTRU VIITOR NE APARȚINE.




SOLIDARITATEA RĂMÂNE. 




CÂT TIMP? 

Photo by Shane Rounce on Unsplash

luni, 22 iunie 2015

EXEMPLUL PERSONAL


Gândim, ne exprimăm și ne manifestăm atât de des și atât de variat nesfârșitele noastre nemulțumiri. 

Așteptăm cu nerăbdare să ni se rezolve toate problemele. 


Criticăm cu pasiune societatea în care trăim, timpurile prezente, lipsa condițiilor decente de viață, care ne frustrează teribil. 


Ne revoltă mârlănia, grosolănia, lăcomia, impostura, parvenitismul, nepotismul, indiferența, aroganța, agresivitatea, prostia, ignoranța, toate aceste tare care ne înconjoară și ne otrăvesc cu negativismul lor toxic. 

Exaltăm modelele trecutului, sau alte paradigme pe care le credem a fi întruchiparea normalității, a funcționalității, a echilibrului. 


Declarăm cu o suficiență axiomatică că lucrurile nu se vor schimba niciodată, sau, dacă suntem într-un moment de îngăduință reflexivă, acordăm cu o falsă generozitate, și aceea moderată, șansa că poate peste câteva zeci de ani, lucrurile vor fi altfel. 


Pentru ca peste câteva minute, să concluzionăm categorici că nu mai avem nici o șansă. 


NIMIC NU SE VA SCHIMBA. NICIODATĂ. 


Suntem primii care ne repezim să condamnăm, să blamăm, găsim vinovați și avem mâinile încleștate pe pietre pentru o lapidare cu sentintă definitivă a tuturor celor care '' ne țin pe loc și din cauza cărora nu vom da niciodată înainte.''


Vestul și SUA sunt eternele noaste sisteme de referință: etalonul succesului și al reușitei. 


Responsabilii pentru situația noastră prezentă sunt pe rând: balcanismul nostru impregnat în ADN-ul național, lenea și răutatea, combinată cu acea căutare rapace a celor mai facile scurtături către rezolvarea problemelor, acel insinuant '' hai că o rezolvăm noi cumva, să vedem cum facem'', celebra noastră inventivitate în a repara Dacia cu o șurubelniță și o sârmă, extinsă ca panaceu pentru orice altceva - o cârpim, o legăm, o peticim - acest ''o'' putând substitui orice.


Alți responsabili pentru actualul nostru loc în istoria modernă sunt: lipsa responsabilității, a culturii lucrului bine făcut, opusul mitului german al calității, durabilității și fiabilității, acel '' las-o că merge și așa'', acea superficialitate și lipsă a conștientizării impactului consecințelor : '' timpul trece, leafa merge''. 

TOATE ACESTEA LE GÂNDIM, LE SPUNEM ȘI LE AFIRMĂM NOI, CU TĂRIE.

TOATE ACESTEA NE DEFINESC PE NOI, '' ĂȘTIA SUNTEM NOI! '' 



OARE AȘA SĂ FIE? 


PE CÂȚI DINTRE NOI/VOI I-AM OFENSAT CRUNT PRIN ACESTE AFIRMAȚII GENERALIZANTE ȘI DISTRUCTIVE?


DACĂ AȘ FI GÂNDIT AȘA - evident că aceste afirmații nu reflectă gândirea mea, sunt, din contră opusul viziunii mele - NU M-AȘ FI ANULAT CU SENINĂTATE INCLUZÂNDU-MĂ ÎN PLURALUL ''NOI''?


Dacă așa '' ar sta lucrurile'' cum rămâne cu EXEMPLUL PERSONAL al atâtor conaționali valoroși, care și-au definit ca valori în viață seriozitatea, integritatea, cultul pentru muncă, onestitatea, respectul, patriotismul, modestia, responsabilitatea și perseverența?


Cum rămâne cu exodul de inteligență, cum rămâne cu cei care au ales să se întoarcă, cum rămâne cu cei care au ales să nu plece, cum rămâne cu toți acești oameni care indiferent unde se află și ce fac, indiferent de scopurile și direcțiile lor personale de viață, sunt cu sau fără voia lor ambasadorii valorilor, unicității și creativității naționale?


Cum rămâne cu EXEMPLUL PERSONAL al celor care dau dovadă de civilizație, maniere, productivitate, eleganță și profesionalism?


Cum rămâne cu cei care sunt dedicați perfecționării produselor și serviciilor lor, cei care se pun în slujba celorlalți, cei care dăruiesc și refuză să se resemneze și să capituleze?


Cum rămâne cu cei care se implică și nu dau voie pasivității, fricii și indiferenței să le paralizeze voința și gândirea?


EXEMPLUL PERSONAL AL UNUI SINGUR OM POATE PĂREA INSIGNIFIANT PRIN CONTRASTUL LUI FAȚĂ DE CURENTUL CONTRAR CARE ÎL POATE ÎNGHIȚI ÎN ORICE CLIPĂ. 


EXEMPLUL PERSONAL DE AZI POATE FI ÎNSĂ CIVILIZAȚIA, PROGRESUL REAL, TRANSFORMARE PROFUNDĂ DE MÂINE. 


EXEMPLUL PERSONAL ESTE CEL CARE NE VA SCHIMBA IMAGINEA, PERCEPȚIA ȘI SENTIMENTUL VALORII.


NE VA SCHIMBA ÎN PRIMUL RÂND PERCEPȚIA FAȚĂ DE NOI ÎNȘINE. APOI ȘI PERCEPȚIA ÎNTREGII LUMI. 


Admirația și respectul meu pentru voi, care începeți schimbarea prin a vă schimba pe voi, sau prin a rămâne la fel de valoroși și dedicați îmbunătățirii și perfecționării voastre prin schimbare!


Exemplul personal este singurul etalon real și acesta ne va aduce succesul. 


Nu ezitați să îl urmați și emulați!

Photo by KOBU Agency on Unsplash