Se afișează postările cu eticheta destin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta destin. Afișați toate postările

miercuri, 27 mai 2020

Să râzi cu ochii larg deschiși...



"Cunoașterea/Iluminarea spirituală, bucuria și pacea nu îți pot fi date de către altcineva. Izvorul (fericirii) se afla în interiorul tău." Thich Nhat Hanh


Sunt momente în viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, când simți o energie debordantă, care te cuprinde, care țâșnește de undeva, din interioul tău, care te învăluie și te inundă într-o mare de bucurie și de poftă de viață, când zâmbești din tot sufletul, când râzi cu ochii larg deschiși și ai îmbrățișa toată lumea și ai cuprinde toată ființa lumii în inima ta. 


În astfel de momente simți nevoia să dansezi, să împărtășești fericirea ta cu ceilalți, să glumești și să fii năstrușnic cu ei, să îi încurajezi, să le spui că totul va fi bine, să fie încrezători, să fie optimiști, să fie luminoși. 


Simți că vrei să dai muzica tare, că vrei să fii plin de entuziasm, să sărbătorești miracolul vieții, să prețuiești clipa în fiecare atom al ei, să fii atât de mulțumit și recunoscător pentru minunea de viață care ți-a fost oferită. 


Sunt momente incredibile, pe care vrei să le imortalizezi într-un sentim de efuziune nestăpânită, să le păstrezi cu drag și cu tandrețe, pentru a le putea accesa tot timpul și pentru a îți aminti că ești dator să fii iubire și bucurie și exuberanță și dragoste și speranță și încredere și satisfacție...


Sunt momente în viață atât de speciale, încât nu ai voie să le strici cu nici un gând negativ, nu ai voie să permiți să fie pătate de nici o suferință, a ta sau a altora. 


Sunt momente atât de valoroase, încât ai dreptul să iei o pauză de la tot ce te poluează în jurul tău, de la tot ce este negativ, rău, nociv. 


Iar acest refuz a orice ar putea să îți taie impetuosul elan existențial este dreptul tău natural, este dreptul tău la fericire. 


Ai dreptul să speri, ai dreptul să ai o credință neclintită, ai dreptul să îți interpretezi partitura fericirii tale, nestingherit, public, transparent. 



Este imposibil să fii furios și să râzi în același timp. Furia și râsul se exclud reciproc și ai puterea să alegi între ele.

Ai dreptul să simți că totul se va ordona așa cum îți dorești, ai dreptul să zâmbești pentru că vezi că toate evenimentele din viața ta s-au aliniat ca un pluton disciplinat de planete pentru a îți desena constelația destinului tău împlinit. 


Pot exista astfel de zile perfecte în viața ta. 


Poți să începi o zi perfectă cu o cafea, o țigară ( sau nu), un creion și o coală de hârtie pe care să scrii cum va fi ziua ta perfectă, cum va fi viața ta fericită, ce vei dărui și ce vei primi, ce te va pasiona și ce vei crea, cât de mult vei iubi și vei ajuta, cât de mult vei fi prezent în viața celorlalți și cât de mult le vei permite să fie prezenți în viața ta...


Poți să continui să adaugi lucrurile și oamenii pentru care ești recunoscător în această dimineață. 


Poți să îți reînvii visurile și să le crezi posibile înainte de a fi prea târziu. 


Poți să admiri frumusețea gândirii și poezia sensibilă a adevărului exprimat în următoarele rânduri ale lui Octavian Paler: 


"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren.. "


Poți să ai apoi o intuiție, o viziune a drumului pe care îl vei urma, a căii tale pe care vei păși cu siguranță, fără ezitare, indiferent cât de mult va dura. 

Și poți continua ducând această energie a zilei tale perfecte în toate orele care vor urma, indiferent ce se va întâmpla pe durata lor. 


Iar această energie să fie combustibilul care să te alimenteze pentru o viață întreagă. 


Poți să începi și să continui ziua perfectă absolut în orice modalitate. 


Pentru că atunci când vei avea această zi perfectă, acest moment de viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, orice altceva nu va mai fi decât un detaliu simpatic. 


Nu poți trăi cu adevărat, nu poți iubi cu adevărat decât nebunește: 


"Nu se poate iubi, cu adevărat, decât „nebuneşte"! 
A te bate cu morile de vânt făcând calcule, 
gândindu-te la riscul că poţi să pari ridicol, 
transformă sublimul în stupiditate." - Octavian Paler 


Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash









luni, 19 octombrie 2015

Jack & Albert Live - Filozofie în bar - Idealuri versus Bani


- Am văzut înțelepciunea omenească eșuând. Definitiv. Înțelepciunea omenească atinsă de harul Divinității, învăluită de spiritul viu al Inteligenței Infinite spulberând eșecul. Definitiv. Reușind de fiecare dată. Fără excepție. "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu (Tatal) si im­partasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti" (13, 13) - așa încheie Apostolul Pavel cea de-a doua Epistolă către Corinteni. 
Am simțit cu adevărat cum mi-au fost ascultate rugăciunile. Pentru că sunt cu adevărat necunoscute Căile Domnului. A trebuit să dureze mult, foarte mult. A fost infinit de greu. Au fost momente de disperare. De deznădejde. De durere profundă. Dezamăgire. Orice speranță a fost pierdută. Momente de îndoială. De neîncredere. De teamă. Ezitări nesfârșite. Amânare perpetuă. 


- Nu știu de ce trebuie să te chinui atât de mult. De ce trebuie să fie totul atât de complicat la tine. 


- Dimpotrivă. Nu este nimic complicat. Acum văd clar totul. Înțeleg, în sfârșit. A trebuit să trec prin toate aceste etape. 


- Ce tot spui acolo? Înțelegi logica tuturor evenimentelor de până acum? Mie mi se pare că viața ta a fost un haos. Ai vrut tu neapărat să fii original, să fii altfel, să fii diferit față de ceilalți, te-ai poziționat mereu în antagonism cu lumea. Cred că este și motivul pentru care - nu te supăra că îți spun, știi că sunt prietenul tău - nu ai reușit să te adaptezi. Poate pur și simplu nu te-a interesat cum ești perceput. Și nu prea te-a interesat nici cum funcționează lumea. Cum funcționează oamenii. Ai privit constant către viitor, te-ai hrănit cu viziuni și visuri, cu proiecte gigantești ( mai degrabă pantagruelice decât mărețe - chiar aș adăuga, dacă tot purtăm o discuție tranșantă și este apanajul prieteniei să fie sinceră și tranșantă) și nu prea te-a interesat să arunci o privire, cât de superficială măcar, la ce se întâmplă cu adevărat în jurul tău. 



- Hmmm - și zâmbește tânărul nostru rebel - vorbești de parcă ar fi trecut douăzeci de ani și depănăm amintiri din tinereți crude și aventuroase. Toate evenimentele la care fac referire, știi foarte bine, vizează ultimii 3 ani: 18 - 21. 


- Din punctul tău de vedere, Albert. Din punctul meu de vedere, sunt aproape 20 de ani. Ne cunoaștem de când aveam 5 ani - și izbucnește într-un râs cu lacrimi, înecându-se, tușind, și abia respirând, printre hohote nestăvilite: Success Children’s Center, Brooklyn, New York. Tu erai cel mai pirpiriu puștan pe care mi-a fost dat să îl văd vreodată! Ce mi-a plăcut la tine a fost că erai tot timpul cu enciclopedia aia a literaturii universale și cu ochelarii ăia de operă... cum se cheamă?


- Lornion, Jack. Lornion! Îți spun de aproape douăzeci de ani, de fiecare dată când te apuci să povestești nerozia asta... - și își răsuci amuzat încă o țigaretă de foi, dându-se ofensat și abia stăpânindu-și râsul... Știa că Jack avea un râs contagios și ignora senin orice urmă de bune maniere... În curând tot barul avea să îi privească fie zâmbind îngăduitor pentru doi puștani care au băut o bere în plus și se manifestă zgomotos și copilărește, sau cu o căutătură tăioasă - ce or căuta pârliții ăștia într-un local exclusivist? Mă rog, e o țară liberă...

- Lornion, homie! Și eu ți-am zis: ce e cu ochelarii ăștia caraghioși? Altfel îți garantez că nu mă apropiam de tine. Recunoaște că erai un ciudat. Și tu mi-ai spus: Ai auzit vreodată de Opéra Garnier, fraiere? 



Atât de mult m-a distrat... Tu, un țâști - bâști serios - ziceai că ești vreun mag care pregătește te miri ce poțiune, atât de prețios ...

- Și apoi...

- Și apoi a venit momentul Roland. Puștiul ăla nemernic care ne bătea pe toți, ne fura mâncarea și ne vărsa macaroanele în cap!

- I-am venit de hac, nu? 

- O, da. A amuțit toată lumea. Eu eram pe jos, grăsanul pe mine, îmi căra la pumni și țipa ... Și atunci l-am văzut căzând într-o parte, cu sângele șiroind din tâmplă... Și tu nu te mai opreai ... Enciclopedia aia cu coperți de metal, de la '' unchiul '' tău din Paris. Din acel moment nu s-a mai atins nimeni de noi. Și în special de tine. De câte ori te-am recompensat pentru acel favor, amice! De câte ori, după aceea... Din câte încăierări te-am scos și de la câte bătăi te-am scăpat. Dar momentul acela a fost absolut delicios... Dacă nu îl plesneai bine... 


După încă două beri și reînvierei de povești de viață discuția revine la punctul inițial: 


- De când toată chestia asta cu ortodoxia greacă? 


- Știi că citeam deja de mic marile epopei în limba greacă. Exact acum - Incredibil! - exclamă, veritabil surprins, Albert. Incredibil! Exact acum 3 ani, mă plimbam aiurea și am văzut acea biserică... atât de diferită.. Am intrat timid, m-am așezat într-un colț... Totul este atât de diferit la ei... Se oficia Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Mi-a rămas în minte fraza pe care ți-am citat-o. 
Știi cât de intransigent am fost în abordarea adevărului, a corectitudinii, a rigorii, atât a studiului, cât și a relațiilor umane. Știi cât de deschis am fost, cât de încrezător. Știi cât de mult am avut de pierdut pe această temă. Enorm. Știi că am ajutat tot timpul, mi-am bătut joc de banii pe care i-am câștigat muncind din greu, încurajând și dăruind necondiționat... Simțeam o nevoie atât de intensă să demonstrez că dacă îți dorești suficient de intens ceva, suficient de arzător, dacă ești suficient de pasionat...


- Știu, homie! Ție cred că nu numai că îți lipsește o doagă, dar ar trebui să faci cum îmi povesteai tu că procedau doctorii medievali... să faci o incizie cu lanțeta și să lași să îți mai curgă sângele ăla idealist... poate îți mai răcorește mintea și înțelegi și tu mai clar partea cu ... ești folosit, amice! Îi doare în cot de etica ta... deranjează... principii, idei, cod de conduită, echitate... prostii... cred că ți-ai uitat spada acasă și pelerina aia cu o cruce roșie... cavalerism... să îi protejăm pe cei slabi și neajutorați... oricum, tu nu cred că o să te trezești prea curând... oricum, știi ce se spune despre tine? Aaaah, forget about it! Oricum, știu, știu, nu te interesează... 


Interes, Baby! Interes! Ăsta e cuvântul cheie. Nu înțeleg de ce îl excluzi din dicționarul tău personalizat de viață. Ce e în neregulă cu acest cuvânt? Totul în viață gravitează în jurul lui. De câte ori ai venit cu idei inovatoare, cu entuziasm și fidelitate, și ți-ai tranzacționat creierul ăsta valoros atât de ieftin... Păi dacă tu începi cu: nu mă interesează atât de mult banii, ce fac, ce contribui, ce prestez, ce inovez, ce plus- valoare generez, asta contează... Banii vin după aceea, firesc, ca o contraprestație normală. 


- Știi ce, Jack? Mai dă-i încolo de bani. Despre ce vorbesc eu și ce lozești tu... Alta este esența. Mi-ai spus de nu știu câte ori același discurs: ''de ce vrei tu să găsești în fiecare ceva valoros, să îl scoți în evidență, ce te roade pe tine atât de mult să îi motivezi pe ceilalți, să îi inspiri, să crești împreună cu ei, să îi vezi că își descoperă potențialul? ''


- Păi nu e așa? M-ai înnebunit cu o Legendă Personală. Zici că nu a existat lumea înainte de Coelho. Uită-te la mine? Am eu nevoie de o legendă personală? Business  bun, mâncare bună, familie ok, mai un party, mai o una - alta, că doar sunt bărbat, nu? Și în plus, știi tu... prea multă filozofie îți cam zdruncină creierii...


Uite, noi ar trebui să ne bucurăm în primul rând că suntem super-bine. Avem un confort financiar pe care oameni cu dublul vârstei noastre nici un îndrăznesc să și-l imagineze. Am fost binecuvântați de Mighty God cu idei și o perseverență dementă, Baby! Și un noroc... ce noroc! Că doar trăim în Țara Tuturor Posibilităților! Bine, ascensiunea mea are logică: Buy cheap, sell more! Tu încă ești un mister pentru mine. Mă rog, nu îmi bat capul cu chestiile astea care te pasionează pe tine: destin, cercul se închide eventually, atracție, tot timpul să pornești de la zero, cu zero logică de afaceri și zero abilități de negociere...


- Jack, iar vorbești de bani!


- Ah, Ok. Și care era ideea, până la urmă? 


- Simplu. Pentru mintea ta carteziană, Jack: Trezește-te tu, și toți ceilalți, găsește-ți iubirea vieții și pasiunea pentru ce ȘTII că ai fost menit să fii și să faci, și mai citește și tu măcar o dată ce înseamnă Legenda Personală!


- Ok, Albert. O dăm pe tequila?! 

Photo by Luca Bravo on Unsplash

marți, 13 octombrie 2015

Fiecare zi poate fi un nou început...


Fiecare zi poate fi un nou început, 

O nouă șansă poate fi în fiecare zi, 

Chiar azi destinul îl poți întâlni, 

Iar viața să ți se-ntâmple ție,

Așa cum ai vrut.




Acum spre depărtări ai plecat 

Să găsești ce-n stele e scris, 

Venezia Serenissima , Roma eterna 

Canzoni napoletane e la bellissima luna,

E totul real și-ți trăiești acel vis

Pe care atât l-ai visat adevărat.




Pe altcineva căutând

Sortitul l-ai întâlnit, 

După fantasma copilăriei alergând,

Care decât o iluzie era,

El, care ți-a fost menit,

A știu că tu ești aleasa.




La bella Italia d' Amore,

Il canto magico del cuore...

Știind ce-ți dorești, a încercat 

Să îți devină iubitul imaginar,

Din dragoste-apoi s-a deconspirat

Și ți-a creat altul în dar, 

Același pe care insistai să-l crezi

De când ghicitoarea ți l-a prezis.

Atât te orbește destinul încât nu vezi

Că bărbatul real, din fața ta, 

El este cel care te aștepta...




L-ai pierdut acum, 

Spre depărtări a plecat...

Acum doar știi cu-adevărat 

Alături de el e singurul drum...




Găsește-l, iubește-l 

Chiar astăzi l-ai întâlnit, 

Găsește-l și fă-l fericit, 

Așa cum doar el te-a făcut...



Photo by Jukan Tateisi on Unsplash

marți, 1 septembrie 2015

IA O PAUZĂ, DESCHIDE OCHII, PRIVEȘTE ÎN JURUL TĂU: FII ATENT LA SEMNE



"NU RENUNȚA NICIODATĂ LA VISURILE TALE, URMEAZĂ SEMNELE. - Paulo Coelho - Alchimistul

Câteodată simt că sunt pe pilot automat. Este ca și cum mi-aș fi implantat un creier electronic, l-aș fi programat pentru un răspuns predefinit și un anumit algoritm al deciziilor, al reacțiilor și emoțiilor, al gândurilor și stimulilor. 


Este o serie limitată de scenarii, și de fiecare dată, replicile, acțiunile, scenografia și regia se încadrează în una dintre variantele organizate riguros în bit -ul informațional al fiecăreia: tastele se activează automat și paginile se scriu singure: computerul nu se blochează, pentru că are toate posibilitățile deja redactate. 

Și atunci simt că trebuie să apăs butonul pauză. 


PAUZĂ. 


Pauzele nu sunt foarte dese. De fapt distanța între ele este de ani, câteodată și peste zece ani. 

În momentul în care iau acea pauză,chiar înainte de a apăsa butonul, sunt cuprins brusc de o pornire irezistibilă, de neoprit să mă DECONECTEZ. 


Să mă scot din priză. Să întrerup alimentarea și să mă reformatez. O reformatare totală, care șterge nu numai toți regiștrii, ci întregul sistem de operare, care transformă totul în zero. 


Cred că o imagine similară a ce se întâmplă este celebra scenă din Matrix, când Neo este deconectat de la toate firele și cablurile care îl țineau conectat la o realitate virtuală, dar pe care o percepea ca reală, știind, de altfel toată viața lui că ceva era în neregulă, că nu era posibil ca asta să fie totul, trebuia să mai fie altceva.


"Trebuie să înțelegi... cei mai mulți oameni nu sunt pregătiți să fie deconectați și mulți dintre ei sunt atât de întăriți ( în sensul de a fi întărit în urma suportării greutăților, durerii, etc.), atât de fără speranță dependenți de sistem, încât vor lupta să îl protejeze". - Morpheus. (Matrix Trilogy)


După ce m-am deconectat, am putut în sfârșit să DESCHID OCHII, să văd totul altfel. PAGINA ESTE ALBĂ ACUM. 


 Deschide ochii!

Se poate ÎNTÂMPLA ORICE ACUM. Iar VARINTELE DE SCENARII au început să fie, din nou, NELIMITATE. 


"Mai privește încă o dată în jurul tău - învățând să înveți în Lumea Nouă" - Silvia Rosenthal Tolisano. 


Pot să privesc în jurul meu, încă o dată, dar cu alți ochi. Pot să învăț din nou cum să învăț totul, având acum mintea eliberată, mintea golită de orice, ca a unui copil. 


Pot să mă bucur de lucruri foarte simple, am timp să le văd. Am disponibilitatea să le transform, să le descompun în lucruri simple, oricât ar părea sau ar fi de complicate. 


Acum am senzorii activați ca să detecteze, intepreteze și urmeze SEMNELE.


"Trebuie să fii atent la semne. Când viața îți vine în întâmpinare cu un moment ca acesta, este un pacăt dacă nu accepți și nu îi răspunzi/nu te îndrepți și tu către ea." Robert de Niro


Iar semnele sunt în jurul meu din abundență. Unele au o importanță majoră, altele sunt decât indicii minore, balize facultative de ghidaj. 


Semnele cu adevărat importante, însă...


"Universul conspiră să îți reveleze adevărul și să îți facă mai ușoară calea, dacă ai curajul să urmezi semnele. " - Lisa Unger


Semnele sunt o formă de comunicare cu Inteligența Infinită, cu Dumnezeu. 


"Pentru a ajunge (la destinație) trebuie să urmezi semnele. Dumnezeu a gravat pe lume calea pe care fiecare om trebuie să o urmeze. Depinde doar de abilitatea ta de a citi  ce a fost scris pentru tine." Paulo Coelho

Având mintea deschisă și visurile în față, înțeleg și voi înțelege ce înseamnă și de ce sunt acolo, în calea mea: ca să mă îndrume și ca să mă facă să înțeleg. 


Cum știu care sunt semnele, ce semnificație au și cum să le urmez? 


Intuiție. 


Sunt recunoscător pentru semnele primite, pentru intuiția dăruită pentru a le înțelege, și pentru responsabilitatea de a împărtăși toate aceste lucruri: 


IA O PAUZA.


DESCHIDE OCHII. 


PRIVEȘTE ÎN JURUL TĂU. 


FII ATENT LA SEMNE. 



URMEAZĂ-LE ȘI VEI PĂȘI PE CALEA CORECTĂ CĂTRE VISUL TĂU!


"Mergi cu încredere în direcția visurilor tale! Trăiește-ți viața pe care ți-ai imaginat-o!" - Thoreau.

Photo by Daniil Kuželev on Unsplash