CRITICĂ, CRITICĂ, CRITICĂ... încă o picătură și...

Nu ești bun de nimic! 

Nu te duce capul! 

Ești prost, tâmpit, cretin, idiot, imbecil, retardat!

Nu ești în stare de nimic! 

N-ai făcut nimic bine în viața ta!  

Ești un ratat! 

Tu chiar nu gândești? 

N-o să reușești nimic, niciodată!  O să eșuezi! Ești un eșec! 

Știi că eu am întotdeauna dreptate! 

Greșești tot timpul! 

Ai greșit! Ai greșit! Ai greșit! 

Mă enervezi! Mă scoți din minți! M-ai exasperat! 

O să mă duci la nebuni! Ce mă mai fac cu tine? 

Și din nou: 

Pe tine chiar nu te duce capul ăla prost? De câte ori ți-am spus să faci asta? Și tu ce faci? De câte ori ți-am spus să nu mai faci asta? Și tu ce faci? 

Nu te mai suport! 

Și din nou: 

Nu ești bun de nimic! Nu ști în stare să faci nimic bun! Pe ce pui mâna strici! 

Și din nou: 

Te încăpățânezi să faci ca tine! Nu vezi că eu am întotdeauna dreptate și tu nu ai niciodată dreptate? 

Când ți-am spus eu să faci ceva și nu a fost bine? 

Și din nou: 

Chiar nu reușești să-ți ții gura aia proastă? Și când trebuie să vorbești, nu vorbești? 

Și din nou: 

Ce te-a apucat să spui cutare sau să faci cutare? Ai înnebunit? 

Și din nou: 

Ce tot visezi aiurea? Trezește-te și nu mai îndruga toate prostiile! 

Vezi-ți, domne', de treabă și bagă-ți mințile în cap! 

Și din nou: 

Nu mă mai contrazice! Tu oricum nu știi nimic, eu știu tot și doar ca mine e bine! 

Și din nou: 

Orice faci e greșit! Tot ce fac eu e bine!

Fă asta! Nu așa! Chiar nu ai învățat nimic până acum? Așa se face, înțelegi, doar așa! 

Și din nou: 

Cu ce ai contribuit tu? Ce ce m-ai ajutat? Ce ai făcut tu pentru mine? Nimic. 

Și din nou, și din nou, și din nou...

Recunoști vreo frază? Îți sună cunoscut vreun cuvânt? 

Cât de des ai fost cel care critică în continuu? 

Dar cel care este criticat în cotinuu? 

De câte ori te-ai năpustit asupra cuiva și l-ai desființat în toate felurile posibile? 

De câte ori cineva s-a năpustit asupra ta și te-a desființat în toate felurile posibile? 

Încă o picătură și încă o picătură și încă o picătură....

La un moment dat, ceva se va întâmpla...

Ți s-a întâmplat? 

Ai văzut întâmplându-se? 

Ar fi putut fi evitate toate acestea? 

A domina, a umili, a răni, a jigni, a-și bate joc ( injust, neprovocat, inechitabil, pe nedrept)

Acțiuni care au un IMPACT EMOȚIONAL DEVASTATOR. 

Când critici, ÎNVINOVĂȚEȘTI. 

Iar învinovățirea atrage fie DEFENSIVĂ, justificare și resentiment, fie ATAC, acuzare și resentiment. 

În orice variantă, critica va atrage RESENTIMENT din partea celui criticat. 

Resentimentele ERODEAZĂ și în cele din urmă RUP RELAȚIILE. 

CRITICĂ. 

Definiții Dex: 

''   Metodă de educare constând în scoaterea la iveală a greșelilor și lipsurilor și în indicarea mijloacelor pentru lichidarea lor. [Cf. fr.critique, it. critica, rus. kritika, gr. kritike].  ''  

Referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.  ( [< lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico]. 

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Arta de a interpreta și aprecia operele artistice sau științifice. ◊ Critică de text = comentarii asupra formei și conținutului unui text.

Obiecție, observație, rezervă, (rar) observare. 

Care apreciază, evaluează calitățile și defectele unor oameni, stări, fapte, opere. ''  

CRITIC. 

Definiție Dex: 

1. Agitat, frământat, greu, tulbure, zbuciumat.  2. grav, greu, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 3. v.combativ. 

Să vedem acum: 

SCOATERE LA IVEALĂ a GREȘELILOR și LIPSURILOR.

Ești prost!  - deocamdată nu văd nici o metodă de educare și nici un sugestie pentru evitarea unei greșeli viitoare sau vreo modalitate de îndreptare a unui lipse, deficiențe sau lacune. 

Nu văd decât un mijloc extrem de eficient pentru ca celălalt să se închidă și să nu mai primească nimic de la tine, indiferent dacă ar fi ceva care i-ar folosi sau l-ar ajuta să îndrepte ceva. 

Pentru că tot ce i-ai oferit, indiferent de ce urmează după, nu este decât o jignire, o insultă care te va anula în ochii lui. 

MOMENT DE CRIZĂ. Care ANUNȚĂ, DETERMINĂ O CRIZĂ, o schimbare. DIFICIL, PERICULOS. 

Nu ești bun de nimic! Nu ești în stare de nimic! Nu o să reușești! M-ai exasperat! Nu e bine ce faci! Ai greșit! Din nou! 

Administrate periodic, aceste pumnale tăioase vor lăsa urme adânci, cicatrice care se vor vindeca greu, sau uneori, chiar deloc. 

Sunt doze de otravă, care ingerate zi după zi, se vor duce în cel puțin trei  direcții: fie otrăvitul le va suporta din ce în ce mai greu, până vor duce, într-un final, la decesul încrederii în sine, al sentimentului valorii personale, al demnității și curajului, fie îl vor ține în viață la limita supraviețuirii, dar alimentând permanent frica de a nu greși și a fi criticat ulterior, ceea ce va atrage și mai multă critică și mai multă suferință, în același cerc vicios mizerabil, fie otrăvitul va decide că NU MAI SUPORTĂ și SE VA ELIBERA de călăul care îl torturează psihic și ÎL VA ELIMINA PENTRU TOTDEAUNA DIN VIAȚA LUI - RUPÂND DEFINITIV RELAȚIA. 

AGITAT, FRĂMÂNTAT, GREU, TULBURE, ZBUCIUMAT

Acest FLAGEL infernal care este critica, nu poate coexista cu ARMONIA, TOLERANȚA, ÎNȚELEGEREA, TACTUL, DIPLOMAȚIA, BLÂNDEȚEA, INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ. 

Pentru că tot ce face este să ATRAGĂ DOAR RĂU. 

Care APRECIAZĂ, EVALUEAZĂ CALITĂȚILE și defectele unor oameni. 

În toate exemplele pe care le-am dat mai sus, și pe care sunt convins că le-ai întâlnit și le vei întâlni în viața ta tot timpul, NU EXISTĂ APRECIERE - NU EXISTĂ EVALUARE - nu există decât suprimare, arătare cu degetul, frustrare, vină, culpabilizare, negativism. Nimic altceva. 

Nu există decât AMPLIFICAREA UNOR DEFECTE ( reale sau nu) și PUNEREA LA ZID. 

CRITICA cu valență pozitivă, ARTA DE INTERPRETA ȘI APRECIA, această critică, transferându-i sensul folosit în domeniul literar, de exemplu, către situațiile vieții cotidiene, această critică este STĂPÂNITĂ DE PUȚINI OAMENI. 

Oameni care înțeleg să NU CRITICE PERSOANA, ci să VORBEASCĂ CU ELEGANȚĂ, CALM, STIL ȘI INTELIGENȚĂ despre FAPTĂ.

RENUNȚĂ LA ACEASTĂ HIENĂ LACOMĂ ȘI IGNORANTĂ, înainte de a fi prea târziu! 

Altfel, îți garantez că într-o zi, SE VA ÎNTOARCE ASUPRA TA ȘI TE VA SFÂȘIA!

Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 7: 

'' 

1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?

4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?

5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.

8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?

10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?

11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?

12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.

13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.

14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.

18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.

19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?

23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.

25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.

26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.

27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.

29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. '' 

	Photo by Peter Forster on Unsplash

NU E NIMIC ÎN NEREGULĂ CU TINE. DOAR LIPSEȘTE CEVA...

Ce e în neregulă cu mine? - te întrebi - Nimic. Chiar nimic.

Ești perfect/ă așa cum ești.

Nu e nimic în neregulă cu tine. Nu ești defect, nu trebuie să fii reparat, nu trebuie să fii vindecat, nu trebuie să fii salvat.

Nu este obligatoriu să te schimbi. Schimbarea îți poate face bine, dar îți poate face mai mult rău în procesul ei și poate nu ești pregătit sau nu ești făcut să suporți schimbarea.

Și atunci de ce simt că este ceva în neregulă cu mine?

PENTRU CĂ LIPSEȘTE CEVA.

 Nu știu ce vreau, dar știu că ceva lipsește. Nu știu ce este, dar pot să îl simt, acel ceva, chiar îl simt...

CÂND VEI GĂSI ACEL LUCRU LIPSĂ ȘI ÎL VEI PUNE LA LOCUL LUI, VEI CONTINUA SĂ FII PERFECT, ÎNSĂ FĂRĂ A MAI AVEA SENZAȚIA CĂ CEVA ESTE ÎN NEREGULĂ.

Peste acest concept: '' OAMENII SUNT PERFECȚI AȘA CUM SUNT. NU TREBUIE SALVAȚI, NU TREBUIE ÎNDREPTAȚI. TREBUIE DECÂT SĂ IDENTIFICE CE LIPSEȘTE, SINGURI SAU CU AJUTOR '' am dat întâmplător, la un anumit moment din viața mea.

Mi s-a părut extraordinar la acel moment, a funcționat perfect ca modalitate de abordare a vieții proprii și a celorlalți o perioadă, după care am combinat-o cu alte tipuri de abordări, am renunțat la ea o perioadă, iar acum mi-a revenit în atenție, având o altă înțelegere a adevăratului sens al acestui concept, înțelegere cristalizată în urma experienței de viață și a evenimentelor derulate în tot acest timp.

De fapt, CUVÂNTUL - CHEIE este tocmai ÎNȚELEGEREA.

Pentru ca acest concept să funcționeze - și funcționează extraordinar, dacă reușești să îl ții constant în atenția ta și să îl exersezi, să îl practici zilnic - trebuie să fii dispus să TE ÎNȚELEGI și să ÎI ÎNȚELEGI pe ceilalți.

Iar pentru a înțelege, este foarte important- fiind, de altfel, și singura cale - SĂ ASCULȚI, SĂ PRIVEȘTI ȘI SĂ SIMȚI CU ADEVĂRAT, REAL, ÎN PROFUNZIME, CU RĂBDARE.

Fără să JUDECI, fără să TRAGI CONCLUZII, fără să EVALUEZI, fără să COMPARI, fără să INFLUENȚEZI, fără să ÎNTRERUPI, fără să CONTRAZICI sau să APROBI, fără să încerci să te OPUI, nici să ÎNCURAJEZI.

Iar dintre toate acestea, cel mai important este să ASCULȚI.

Să ASCULȚI DIFERIT de cum ai făcut-o până acum.

Un concept extrem de inteligent este ASCULTAREA CARE DEJA A EXISTAT ACOLO, DINTOTDEAUNA.

Se referă la tendința noastră naturală ca atunci când ascultăm, să NU ASCULTĂM EXACT CE SPUNE CELĂLALT, ci mai degrabă să ne folosim același MOD DEFORMAT de a asculta, să ASCULTĂM CE CREDEM NOI DESPRE CE SPUNE CELĂLALT.

De fapt, ascultăm ce CREDEM NOI CĂ VREA SĂ SPUNĂ celălalt. Ce credem noi despre ce vrea să spună.

Nu avem nici răbdarea, nici înțelepciunea de a ne AMUȚI PROPRIA VOCE CLEVETITOARE ȘI BÂRFITOARE și să lăsăm VOCEA CELUILALT SĂ ÎL EXPRIME LIBER.

Este și cauza care generează atât de multe neînțelegeri, sincope în comunicare, situații în care unul vorbește despre ceva, celălalt se gândește la cu totul altceva.

Nu numai că este jignitor, dar este total NEPRODUCTIV.

Bine, bine - spui - dar ambele concepte - perfecțiunea oamenilor și indentificarea a ce le lipsește pentru a fi perfecți, pe de o parte, și ascultarea deja dintotdeauna, pe de altă parte - ar trebui să plece de la PREMISA CĂ OAMENII SPUN ÎNTOTDEAUNA ADEVĂRUL și de la PREMISA CĂ LUCRURILE SUNT EXACT CEEA CE SUNT.

Însă - spui - CÂND SUNT OAMENII CU ADEVĂRAT AUTENTICI, SINCERI, REALI 100% - NICIODATĂ, iar APARENȚELE SUNT ÎNȘELĂTOARE - LUCRURILE NU SUNT NICIODATĂ 100% CE PAR.

Fii atent la/ ferește-te de jumătățile de adevăr. S-ar putea să fii înșfăcat jumătatea greșită.

Cum rămâne cu tendința naturală a oamenilor de a MISTIFICA POVEȘTILOR LOR DE VIAȚĂ, de a ADĂUGA, FABULA, de a RESCRIE orice relatare, orice istorisire, astfel încât să FIE AVANTAJAȚI, SĂ SE RIDICE ÎN OCHII TĂI, să fie mai frumoși, mai buni, mai inteligenți, mai valoroși, mai puternici în povestirea lor, decât în realitate, sau victime, nedpreptățiți, înșelați, tratați greșit, etc, într-o măsură mult mai accentuată decât evenimentul real?

Cum rămâne cu POSIBILITATEA ca relatarea în sine, chiar cu intenția de a fi descriere făcută cu maximă acuratețe a oricărui eveniment, este inexactă, este rezultat a unor lucruri auzite, neanalizate atent, reproduse după ureche și susținute ca fiind reale?

SINGURUL LUCRU CU ADEVĂRAT IMPORTANT ESTE SĂ ASCULȚI TU CU MAXIMĂ ATENȚIE, ACURATEȚE ȘI PREZENȚĂ.

Care este misiunea? Iată cum o înțeleg eu: Fii prezent. Fii atent. Fii deschis. 

Este tot ce contează. Apoi, în funcție de experiența fiecăruia și de la caz la caz, se poate decela ce este real, adevărat, de ce este orice altceva - poate fi și glumă, poate fi o conversație care să însemne altceva decât suprafața ei, decât stratul extern, poate fi o manifestare tipică a unui gen de personalitate și comportament, pe care îl poți învăța și intui în viitor ce,cât, cum și când este real, adevărat.

NU E NIMIC ÎN NEREGULĂ CU MINE. SUNT PERFECT. DOAR LIPSEȘTE CEVA.

Cum aș putea fi perfect, dacă ceva lipsește? 

În primul rând că ipoteza de la care plec este că tu - tu, ca individ - ești perfect, în sensul de superlativ absolut, în sensul antonimului cuvântului imperfect. 

Tu ești opusul imperfecțiunii. Deoarece imperfecțiunea presupune defecte, erori, îți sugerează imaginea unui minus, a unui lucru neterminat, nefinisat suficient, deoarece imperfecțiunea atunci când este asociată ființei umane echivalează că ființa este cu un defect mai jos, cu o treaptă inferioară perfecțiunii. 

Este foarte bine așa cum ești. Nu trebuie să schimbi nimic la tine. Aceasta este frumusețea perfecțiunii. Stă ca un scut impenetrabil în fața oricărei critici, în fața oricărei dezamăgiri și în fața oricărui reproș. În special în fața auto-criticii și auto- devalorizării. 

Nu te lua în calcul nici pe tine, cu atât mai puțin pe alții, când începi să îți vorbești într-un fel care te minimizează, nu te mai compara și nu te mai lăsa comparat, nu îți mai dori și nu mai permite ca alții să dorească pentru tine să fii ca altcineva. 

Din moment ce ești perfect, ești și unic. Nu poți fi altcineva, pentru că la rândul lui, este unic în perfecțiunea lui. 

O unicitate diferită. 

Și AICI INTERVINE ADEVĂRATUL SALT CALITATIV ÎN ÎNȚELEGERE, ADEVĂRATA REVELAȚIE- BREAKTHROUGH. 

Dacă sunt perfect, înseamnă că NU AM EȘUAT? NU AM GREȘIT? NU MĂ AȘTEAPTĂ SANCȚIUNI, CRITICI, CORECTURI, REDIRECȚIONĂRI, RESTRICȚII...? 

NU. 

EȘTI PERFECT AȘA CUM EȘTI. AICI ȘI ACUM. 

Și totuși...

Am înțeles, sunt perfect, asta mi-a luat o greutate uriașă de pe inimă, m-a eliberat complet. 

AM REUȘIT SĂ MĂ IERT PE MINE ȘI SĂ ÎI IERT PE TOȚI. 

SUNT ÎN SFÂRȘIT LIBER, DE ORICE PRESIUNE PUSĂ ASUPRA MEA, fie de mine, fie de alții. 

Chiar nu trebuie să fiu în nici un fel? 

Nu. Poți să fii oricum. 

Și totuși... LIPSEȘTE CEVA. 

DA, LIPSEȘTE. PENTRU CĂ AȘA SIMȚI. 

NUMAI CĂ DUPĂ CE VEI IDENTIFICA CE LIPSEȘTE, CE LIPSEȘTE NU VA FI PARADOXALA COMPLETARE CARE SĂ INTEGREZE PERFECȚIUNEA PRE-EXISTENTĂ, 

CI

SE VA ADĂUGA PERFECȚIUNII. 

Este o licență poetică și imaginativă - o permisiune a încălcării regulilor gramaticii,logicii și retoricii. 

PENTRU CĂ DACĂ EU VREAU, DUPĂ PERFECȚIUNEA MEA PREZENTĂ, PRIN ADĂUGAREA A CEEA CE AM IDENTIFICAT CĂ LIPSEȘTE ȘI AM PUS ÎN PLUS, REZULTATUL VA FI TRANSFORMAREA ÎNTR-O NOUĂ PERFECȚIUNE. 

Și așa mai departe, vei merge din perfecțiune în perfecțiune. 

Și acest traseu îți va oferi RELAXAREA NECESARĂ pe tot parcursul lui, pentru a identifica ce lipsește și a adăuga. 

Este foarte importantă nuanța: NU SUNT DEFECT ȘI MĂ REPAR, CI SUNT PERFECT, GĂSESC CE ÎMI LIPSEȘTE, ÎMI ÎNGLOBEZ, ÎMI INTERIORIZEZ FĂRĂ NICI UN EFORT CE LIPSEȘTE, PENTRU CĂ ÎL POT AFLA, OBȚINE ȘI FII, ȘI TREC LA URMĂTOAREA PERFECȚIUNE. 

Pentru a AFLA CE LIPSEȘTE la tine și la ceilalți, adaugă la felul tău deja dintotdeauna prezent de a asculta, de a vedea, de a înțelege, un alt și nou fel de a asculta, de a vedea, de a înțelege și VEI AFLA ÎNTOTDEAUNA CORECT CE ÎȚI LIPSEȘTE ȘI CE LE LIPSEȘTE ȘI CELORLALȚI. 

Oriunde te afli, fii acolo. Dacă poți să fii cu adevărat (complet/în totalitate/pe deplin) prezent acum, vei știi ce înseamnă cu adevărat să trăiești.

Vei putea astfel să ADAUGI la perfecțiunea ta și să îi ajuți și pe alții să adauge la perfecțiunea lor o nouă perfecțiune. 

Nu îți fă probleme că nu vei ști CUM VEI FACE ACEST LUCRU. 

ȚI SE VA ARĂTA. ÎL VEI SIMȚI. 

PUR ȘI SIMPLU ÎL VEI FACE. 

FELICITĂRI PENTRU ACTUALA TA PERFECȚIUNE ȘI PENTRU VIITOARELE TALE PERFECȚIUNI!

FELICITĂRI! 

"Pur și simplu ai încredere în tine, și atunci vei știi cum să trăiești." - Johann Wolfgang von Goethe

Photo by Andrej Lišakov on Unsplash