NU E NIMIC ÎN NEREGULĂ CU TINE. DOAR LIPSEȘTE CEVA...

Ce e în neregulă cu mine? - te întrebi - Nimic. Chiar nimic.

Ești perfect/ă așa cum ești.

Nu e nimic în neregulă cu tine. Nu ești defect, nu trebuie să fii reparat, nu trebuie să fii vindecat, nu trebuie să fii salvat.

Nu este obligatoriu să te schimbi. Schimbarea îți poate face bine, dar îți poate face mai mult rău în procesul ei și poate nu ești pregătit sau nu ești făcut să suporți schimbarea.

Și atunci de ce simt că este ceva în neregulă cu mine?

PENTRU CĂ LIPSEȘTE CEVA.

 Nu știu ce vreau, dar știu că ceva lipsește. Nu știu ce este, dar pot să îl simt, acel ceva, chiar îl simt...

CÂND VEI GĂSI ACEL LUCRU LIPSĂ ȘI ÎL VEI PUNE LA LOCUL LUI, VEI CONTINUA SĂ FII PERFECT, ÎNSĂ FĂRĂ A MAI AVEA SENZAȚIA CĂ CEVA ESTE ÎN NEREGULĂ.

Peste acest concept: '' OAMENII SUNT PERFECȚI AȘA CUM SUNT. NU TREBUIE SALVAȚI, NU TREBUIE ÎNDREPTAȚI. TREBUIE DECÂT SĂ IDENTIFICE CE LIPSEȘTE, SINGURI SAU CU AJUTOR '' am dat întâmplător, la un anumit moment din viața mea.

Mi s-a părut extraordinar la acel moment, a funcționat perfect ca modalitate de abordare a vieții proprii și a celorlalți o perioadă, după care am combinat-o cu alte tipuri de abordări, am renunțat la ea o perioadă, iar acum mi-a revenit în atenție, având o altă înțelegere a adevăratului sens al acestui concept, înțelegere cristalizată în urma experienței de viață și a evenimentelor derulate în tot acest timp.

De fapt, CUVÂNTUL - CHEIE este tocmai ÎNȚELEGEREA.

Pentru ca acest concept să funcționeze - și funcționează extraordinar, dacă reușești să îl ții constant în atenția ta și să îl exersezi, să îl practici zilnic - trebuie să fii dispus să TE ÎNȚELEGI și să ÎI ÎNȚELEGI pe ceilalți.

Iar pentru a înțelege, este foarte important- fiind, de altfel, și singura cale - SĂ ASCULȚI, SĂ PRIVEȘTI ȘI SĂ SIMȚI CU ADEVĂRAT, REAL, ÎN PROFUNZIME, CU RĂBDARE.

Fără să JUDECI, fără să TRAGI CONCLUZII, fără să EVALUEZI, fără să COMPARI, fără să INFLUENȚEZI, fără să ÎNTRERUPI, fără să CONTRAZICI sau să APROBI, fără să încerci să te OPUI, nici să ÎNCURAJEZI.

Iar dintre toate acestea, cel mai important este să ASCULȚI.

Să ASCULȚI DIFERIT de cum ai făcut-o până acum.

Un concept extrem de inteligent este ASCULTAREA CARE DEJA A EXISTAT ACOLO, DINTOTDEAUNA.

Se referă la tendința noastră naturală ca atunci când ascultăm, să NU ASCULTĂM EXACT CE SPUNE CELĂLALT, ci mai degrabă să ne folosim același MOD DEFORMAT de a asculta, să ASCULTĂM CE CREDEM NOI DESPRE CE SPUNE CELĂLALT.

De fapt, ascultăm ce CREDEM NOI CĂ VREA SĂ SPUNĂ celălalt. Ce credem noi despre ce vrea să spună.

Nu avem nici răbdarea, nici înțelepciunea de a ne AMUȚI PROPRIA VOCE CLEVETITOARE ȘI BÂRFITOARE și să lăsăm VOCEA CELUILALT SĂ ÎL EXPRIME LIBER.

Este și cauza care generează atât de multe neînțelegeri, sincope în comunicare, situații în care unul vorbește despre ceva, celălalt se gândește la cu totul altceva.

Nu numai că este jignitor, dar este total NEPRODUCTIV.

Bine, bine - spui - dar ambele concepte - perfecțiunea oamenilor și indentificarea a ce le lipsește pentru a fi perfecți, pe de o parte, și ascultarea deja dintotdeauna, pe de altă parte - ar trebui să plece de la PREMISA CĂ OAMENII SPUN ÎNTOTDEAUNA ADEVĂRUL și de la PREMISA CĂ LUCRURILE SUNT EXACT CEEA CE SUNT.

Însă - spui - CÂND SUNT OAMENII CU ADEVĂRAT AUTENTICI, SINCERI, REALI 100% - NICIODATĂ, iar APARENȚELE SUNT ÎNȘELĂTOARE - LUCRURILE NU SUNT NICIODATĂ 100% CE PAR.

Fii atent la/ ferește-te de jumătățile de adevăr. S-ar putea să fii înșfăcat jumătatea greșită.

Cum rămâne cu tendința naturală a oamenilor de a MISTIFICA POVEȘTILOR LOR DE VIAȚĂ, de a ADĂUGA, FABULA, de a RESCRIE orice relatare, orice istorisire, astfel încât să FIE AVANTAJAȚI, SĂ SE RIDICE ÎN OCHII TĂI, să fie mai frumoși, mai buni, mai inteligenți, mai valoroși, mai puternici în povestirea lor, decât în realitate, sau victime, nedpreptățiți, înșelați, tratați greșit, etc, într-o măsură mult mai accentuată decât evenimentul real?

Cum rămâne cu POSIBILITATEA ca relatarea în sine, chiar cu intenția de a fi descriere făcută cu maximă acuratețe a oricărui eveniment, este inexactă, este rezultat a unor lucruri auzite, neanalizate atent, reproduse după ureche și susținute ca fiind reale?

SINGURUL LUCRU CU ADEVĂRAT IMPORTANT ESTE SĂ ASCULȚI TU CU MAXIMĂ ATENȚIE, ACURATEȚE ȘI PREZENȚĂ.

Care este misiunea? Iată cum o înțeleg eu: Fii prezent. Fii atent. Fii deschis. 

Este tot ce contează. Apoi, în funcție de experiența fiecăruia și de la caz la caz, se poate decela ce este real, adevărat, de ce este orice altceva - poate fi și glumă, poate fi o conversație care să însemne altceva decât suprafața ei, decât stratul extern, poate fi o manifestare tipică a unui gen de personalitate și comportament, pe care îl poți învăța și intui în viitor ce,cât, cum și când este real, adevărat.

NU E NIMIC ÎN NEREGULĂ CU MINE. SUNT PERFECT. DOAR LIPSEȘTE CEVA.

Cum aș putea fi perfect, dacă ceva lipsește? 

În primul rând că ipoteza de la care plec este că tu - tu, ca individ - ești perfect, în sensul de superlativ absolut, în sensul antonimului cuvântului imperfect. 

Tu ești opusul imperfecțiunii. Deoarece imperfecțiunea presupune defecte, erori, îți sugerează imaginea unui minus, a unui lucru neterminat, nefinisat suficient, deoarece imperfecțiunea atunci când este asociată ființei umane echivalează că ființa este cu un defect mai jos, cu o treaptă inferioară perfecțiunii. 

Este foarte bine așa cum ești. Nu trebuie să schimbi nimic la tine. Aceasta este frumusețea perfecțiunii. Stă ca un scut impenetrabil în fața oricărei critici, în fața oricărei dezamăgiri și în fața oricărui reproș. În special în fața auto-criticii și auto- devalorizării. 

Nu te lua în calcul nici pe tine, cu atât mai puțin pe alții, când începi să îți vorbești într-un fel care te minimizează, nu te mai compara și nu te mai lăsa comparat, nu îți mai dori și nu mai permite ca alții să dorească pentru tine să fii ca altcineva. 

Din moment ce ești perfect, ești și unic. Nu poți fi altcineva, pentru că la rândul lui, este unic în perfecțiunea lui. 

O unicitate diferită. 

Și AICI INTERVINE ADEVĂRATUL SALT CALITATIV ÎN ÎNȚELEGERE, ADEVĂRATA REVELAȚIE- BREAKTHROUGH. 

Dacă sunt perfect, înseamnă că NU AM EȘUAT? NU AM GREȘIT? NU MĂ AȘTEAPTĂ SANCȚIUNI, CRITICI, CORECTURI, REDIRECȚIONĂRI, RESTRICȚII...? 

NU. 

EȘTI PERFECT AȘA CUM EȘTI. AICI ȘI ACUM. 

Și totuși...

Am înțeles, sunt perfect, asta mi-a luat o greutate uriașă de pe inimă, m-a eliberat complet. 

AM REUȘIT SĂ MĂ IERT PE MINE ȘI SĂ ÎI IERT PE TOȚI. 

SUNT ÎN SFÂRȘIT LIBER, DE ORICE PRESIUNE PUSĂ ASUPRA MEA, fie de mine, fie de alții. 

Chiar nu trebuie să fiu în nici un fel? 

Nu. Poți să fii oricum. 

Și totuși... LIPSEȘTE CEVA. 

DA, LIPSEȘTE. PENTRU CĂ AȘA SIMȚI. 

NUMAI CĂ DUPĂ CE VEI IDENTIFICA CE LIPSEȘTE, CE LIPSEȘTE NU VA FI PARADOXALA COMPLETARE CARE SĂ INTEGREZE PERFECȚIUNEA PRE-EXISTENTĂ, 

CI

SE VA ADĂUGA PERFECȚIUNII. 

Este o licență poetică și imaginativă - o permisiune a încălcării regulilor gramaticii,logicii și retoricii. 

PENTRU CĂ DACĂ EU VREAU, DUPĂ PERFECȚIUNEA MEA PREZENTĂ, PRIN ADĂUGAREA A CEEA CE AM IDENTIFICAT CĂ LIPSEȘTE ȘI AM PUS ÎN PLUS, REZULTATUL VA FI TRANSFORMAREA ÎNTR-O NOUĂ PERFECȚIUNE. 

Și așa mai departe, vei merge din perfecțiune în perfecțiune. 

Și acest traseu îți va oferi RELAXAREA NECESARĂ pe tot parcursul lui, pentru a identifica ce lipsește și a adăuga. 

Este foarte importantă nuanța: NU SUNT DEFECT ȘI MĂ REPAR, CI SUNT PERFECT, GĂSESC CE ÎMI LIPSEȘTE, ÎMI ÎNGLOBEZ, ÎMI INTERIORIZEZ FĂRĂ NICI UN EFORT CE LIPSEȘTE, PENTRU CĂ ÎL POT AFLA, OBȚINE ȘI FII, ȘI TREC LA URMĂTOAREA PERFECȚIUNE. 

Pentru a AFLA CE LIPSEȘTE la tine și la ceilalți, adaugă la felul tău deja dintotdeauna prezent de a asculta, de a vedea, de a înțelege, un alt și nou fel de a asculta, de a vedea, de a înțelege și VEI AFLA ÎNTOTDEAUNA CORECT CE ÎȚI LIPSEȘTE ȘI CE LE LIPSEȘTE ȘI CELORLALȚI. 

Oriunde te afli, fii acolo. Dacă poți să fii cu adevărat (complet/în totalitate/pe deplin) prezent acum, vei știi ce înseamnă cu adevărat să trăiești.

Vei putea astfel să ADAUGI la perfecțiunea ta și să îi ajuți și pe alții să adauge la perfecțiunea lor o nouă perfecțiune. 

Nu îți fă probleme că nu vei ști CUM VEI FACE ACEST LUCRU. 

ȚI SE VA ARĂTA. ÎL VEI SIMȚI. 

PUR ȘI SIMPLU ÎL VEI FACE. 

FELICITĂRI PENTRU ACTUALA TA PERFECȚIUNE ȘI PENTRU VIITOARELE TALE PERFECȚIUNI!

FELICITĂRI! 

"Pur și simplu ai încredere în tine, și atunci vei știi cum să trăiești." - Johann Wolfgang von Goethe

Photo by Andrej Lišakov on Unsplash