Folosește timpul, nu îl irosi! Pregătește-te!

"Timpul tău este limitat, așa că nu îl irosi trăind viața altcuiva. Nu te lăsa prins în capcana dogmatică - care este a trăi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor celorlalți să îți înece propria voce interioară. Și cel mai imporant, să ai curajul de a îți urma inima și intuiția. Cumva ele știu deja ce vrei cu adevărat să devii." - Steve Jobs.

Indiferent că ești dispus să investești în tine sau nu, zilele oricum trec. Poți să gândești că am tot timpul din lume, de ce să fac un efort suplimentar azi? De ce să investesc in viitorul meu neapărat azi? De ce nu mâine? De ce azi, dacă nu am chef, dacă mi-e lene, dacă nu mă simt prea bine, dacă nu sunt presat - mai e suficient timp până la evenimentul respectiv, care este într-adevăr important pentru mine - de ce să mă forțez azi, de ce să nu mai dorm puțin, de ce să nu mă mai uit puțin la televizor - să mai știu și eu ce se mai întâmplă în lume, să fiu la curent cu știrile, sau - azi e filmul acela care îmi place și serialul după care sunt înnebunit... 

De ce n-am mai sta puțin de vorbă, mai dă-le încolo de muncă și de studiu, și iar muncă și iar disciplină și iar privațiuni... 

Avem tendința de a amâna prioritățile, de a amâna să ne apucăm de ce știm că trebuie făcut...

E de înțeles: căutăm confortul și lejeritatea. Evident că este mult mai plăcut și mai tentant să alegi lucrurile care îți fac plăcere, să încerci să te eschizevi de la sarcini pe care deși știi că nu le vei putea evita, îți tot spui că nu se întâmplă nimic dacă le eludezi măcar puțin. 

Este normal să încerci să te mai și menajezi, mai ales după o perioadă îndelungată de efort susținut. 

Este în regulă să îți dorești liniște, relaxare și evitarea oricărei provocări, cel puțin pentru o perioadă. 

Este firesc să îți asculți și acel glas care vrea o pauză după munca zilnică fizică și intelectuală, care adunată în ani și ani de zile ți-a cam slăbit rezistența la stres. 

Însă abordarea tuturor acestor lucruri este ingredientul secret care determină diferența între un om de succes și un om care nu (mai ) cunoaște succesul. 

Și nu mă refer decât la succes financiar sau profesional. Mă refer la orice tip de reușită. 

Chiar și atunci când ai fost suficient de norocos sau suficient de perseverent pentru a îți crea norocul de a face ce te pasionează cu adevărat, ce te definește și împlinește, chiar și în această ideală situație, când ceea ce faci este pură plăcere și intensă dedicație, fără să simți că muncești, chiar dacă te afli într-o căutare spirituală și într-o călătorie de descoperire a sinelui, chiar dacă te-ai detașat și ai ales o altă cale, chiar dacă te-ai izolat de lume, în orice situație, șansa timpului care ți-a fost dat să îl trăiești în această viață nu trebuie irosită. 

Nu este un îndemn către crearea unei dependențe compulsive de muncă, nu preamăresc cultura workaholic, nici ignorarea, neglijarea relaționării cu persoanele importante din viața ta, nici obsesia devoratoare de a reuși și eliminarea bucuriilor simple ale vieții.

Nu, cu siguranță nu. Arta de a trăi este o artă complexă, rafinată, elegantă. Este o provocare perpetuă, ca viața însăși. 

Arta de a trăi înseamnă echilibru în toate ariile, în toate segmentele vieții tale. Înseamnă și răbdare și pasiune, înseamnă și concentrare, efort, dar și viziune și imaginație, înseamnă iubire și înțelegere, toleranță și compasiune, dar înseamnă și fermitate, curaj și a lupta lupta cea dreaptă, este provocarea descoperii legendei personale care prespupune simultan și găsirea timpului pentru a te bucura de frumusețea călătoriei, a evenimentelor și găsirea liniștii în momentele cheie: războinicul luminii știe când să accepte înfruntarea, când să o evite, și când să iubească, renunțând pentru o perioadă la armele sale. 

Timpul însă nu te iartă. Îți poate fi cel mai dedicat aliat sau cel mai aprig, cel mai încrâncenat dușman. 

În fiecare zi din viața ta sunt ore care excedă lui '' trebuie'' , '' obligatoriu '', sunt ore care nu intră sub incidența inexorabilului. 

Reflectează, gândește profund și în detaliu, analizează atent și responsabil, cântărește bine și îndelung înainte de a face o alegere. 

Alegerea pe care o vei face referitoare la acest timp al fiecărei zile îți va influența decisiv evoluția viitorului tău. 

Iar cea mai bună investiție a acestui timp este în PREGĂTIRE. 

Viața te va lua de foarte multe ori prin surprindere. Este natura ei imanentă și inefabilă. Este ceea ce o fac unică și captivantă. 

Atunci când ești luat prin surprindere pentru prima dată, nu ai decât să încerci să faci față cât mai bine situației. 

Însă întotdeauna, ce s-a întâmplat o dată, se va întâmpla și a doua oară. 

Și atunci trebuie să fii pregătit. 

Viața este un profesor excepțional, foarte exigent însă, imparțial și dur, foarte dur. 

Fiecare lecție pe care ți-o predă trebuie învățată pe loc și însușită temeinic. Nu ai niciodată șansa unui punct din oficiu, măcar, la examenele pe care va trebui să le susții constant. 

Iar dacă a doua oară nu ești pregătit, nu încerca să dai vina pe altcineva. SINGURUL RESPONSABIL PENTRU VIAȚA TA EȘTI TU. 

Folosește timpul! Pregătește-te! 

Pregătește-te pentru orice!

Analizează-ți cu atenție trecutul, examenele lui, reușitele și eșecurile, greșelile și oportunitățile irosite. 

Nu le lăsa să te definească! 

Bucură-te de șansa oferită prin aceste evenimente de a te pregăti pentru următoarea provocare. 

Privește-te cu sinceritate și curaj, identifică-ți punctele slabe, indentifică domeniile care nu funcționează în viața ta și lucrează în fiecare zi să le îmbunătățești!

Antrenează-te pentru viață și investește permanent în tine!

Aceste ore ale fiecărei zile sunt magice! Folosește-le din plin! Următorul examen îl vei promova magna cum laudae, astfel!

FOLOSEȘTE TIMPUL, NU ÎL IROSI! PREGĂTEȘTE-TE!

Photo by Ben White on Unsplash

Este MINTEA cel mai bun consilier pentru LUAREA DECIZIILOR?

Știi acele momente când simți că ești aliniat cu ADEVĂRATA ta NATURĂ?


Wow!


Ce momente incredibile!


Cât de bine te simți, nu trebuie să dovedești nimic, nimănui, cuvântul TREBUIE pare a fi decupat din vocabularul minții tale și simți o LIBERTATE care te învăluie și te hrănește cu putere de nedescris.


Din această libertate crește un val de ENERGIE in interiorul tău care se îndreaptă în mod natural în DIRECȚIA lucrurilor pe care ți le dorești cu adevărat și pur si simplu ATRAGI RESURSELE pentru a le TRANSFORMA in realitate.


Este acel " MI SE ÎNTÂMPLĂ DOAR LUCRURI PLĂCUTE - IMI MERG TOATE STRUNĂ".


Știi, fără să înțelegi neapărat cum, dar ȘTII că pășești pe CALEA CORECTĂ pentru tine.


Se naște ceva în tine care ar putea fi asemănat cu un GPS extrem de performant care te indrumă către cel mai EFICIENT, plăcut și ușor DRUM către SCOPUL tău.


Fără nici un efort SELECTEZI OPORTUNITĂȚILE potrivite, cărora le dai curs, pe care le inviți în viața ta prin ATITUTIDINEA ta, sau la ale căror invitații răspunzi la MOMENTUL potrivit și în modalitatea potrivită.


PROBLEME care rămăseseră nerezolvate de mult timp - poate ani de zile, fie se dovedesc a fi fost FALSE PROBLEME, fie își găsesc o REZOLVARE optimă, printr-o idee inspirată, care a fost tot timpul acolo, dar pe care ai ignorat-o sau nu ai crezut ca ar putea fi atat de simplu.




Dar acele momente când simți o PRESIUNE constantă că trebuie să fii intr-un anumit fel, că trebuie să faci anumite lucruri, să le termini cât mai repede ca să scapi, acele momente în care în loc să AȘTEPȚI cu calm si să dai voie lucrurilor să se intample și să vină către tine, INIȚIEZI acțiuni care se dovedesc ulterior a fi fost alegeri greșite, care te duc către o stare de AMĂRĂCIUNE, FRUSTRARE, FURIE, sau DEZAMĂGIRE?


Le recunoști?


Momente în care ești purtat pe un VAL EMOȚIONAL care te duce de la PASIVITATE și depresie, până la manifestare AGRESIVĂ și lipsită de CONTROL?


Îți dai seama că atunci când nu lași valurile emoțiilor să se liniștească și să devină o mare lină, cu unde simetrice și magnetice - acela fiind de fapt momentul în care, in mod natural, ai CLARITATE, marea AGITATĂ din tine te răscolește și te duce in zona in care NU MAI VEZI NICI UN VIITOR și ai impresia că nu mai este nici o SPERANȚĂ?


Toate astea se intamplă și sunt condiționate de ACORDAREA FINĂ cu ADEVĂRATA TA NATURĂ, respectiv de lipsa acestei alinieri.



Explicația SURPRINZĂTOARE este că MINTEA ca autoritate de luare a DECIZIILOR nu este echipată să găsească ECHILIBRUL optim.




Mintea este un instrument minunat care poate fi folosit pentru a analiza, a conceptualiza, a compara, a observa și a da valoare.




NU PENTRU A LUA DECIZII pentru tine și pentru viața ta.




Luarea deciziilor este un MECANISM mult mai SUBTIL și are legatură directă cu GPS-ul tău interior,




Acolo este ADEVĂRUL.

Photo by Piotr Makowski on Unsplash

MASCA ȘI AUTENTICITATEA

Ce se află în spatele măștii?

Ce se întâmplă când îmi dau jos masca în fața ta, presupunând că am acest curaj? Dar când tu îți dai jos masca în fața mea, presupunând că ai acest curaj, având încredere totală, sau forțat pentru că am ghicit ce se află sub mască și nu mai are nici un rost să te mai ascunzi?

Când masca este îndepărtată, rămâne ceea ce este adevărat, ceea ce este conform cu realitatea, caracterul original, nefalsificat, veritabil.

Autenticitatea este absența măștii, iar masca este absența autenticității.

Autentic: Fii tu însuți. Îmbrățișează ce este real și natural. Și nu uita să visezi în stil mare.

Dar masca este atât de seducătoare.

Masca în sine este seducătoare, în egală măsură cu tentația de a folosi masca, frumusețea ei, misterul și atracția pe care le exercită, confortul ascunderii identității și libertatea de a fi oricine dorești sau îți imaginezi.

De ce Veneția Serenissima a fascinat atâte secole? Splendoarea și fastul exorbitant al superbelor ei palate, grandoarea și bogăția etalate ostentativ, puterea și dominația ei, măiestria, originalitatea și imaginația creativă inepuizabilă a faimoaselor sale măști și costume, într-un amețitor spectacol de culori, forme, artă, eleganță și libertinaj.

Rafinamentul și luxul carnavalului și al balurile mascate, plăcerile vieții, mai mult sau mai puțin vinovate.

În spatele enigmaticelor măști puteau fi bărbați sau doamne din înalta aristocrație, curtezane, artiști, militari, artizani sau simple calfe, oameni din păturile cele mai de jos ale societății. Oricine stăpânea arta conversației, limbajul curtenitor și elevat, retorica jocului seducției, spontaneitata și verva cuvintelor de spirit ar fi putut trece fără probleme drept un elegant aristocrat, chiar dacă avea o origine umilă, după cum respectate doamne artistocrate ar fi putut avea insinunatele si decadentele gesturi ale unei curtezane.

Fantezia și imaginația, curajul și inventivitatea inversau, anulau și mixau într-un colaj al mozaicului restricțiilor sociale inexistente, orice convenție sau regulă.

Jocuri de putere, atracție, liberatate, intuiție, îndrăzneală, distracție, simțuri și emoții dezlănțuite.

"Mulți oameni cred că a fi spiritual înseamnă a fi pozitiv, dar a fi spiritual înseamnă a fi conștiință și conștiență. A deveni conștient este un lucru mult diferit față de a deveni pozitiv. Pentru a deveni conștient și a avea conștiința acestui lucru, trebuie să devenim AUTENTICI. Autenticitatea include atât pozitivul, cât și negativul." - Teal Swan.

"AUTENTICITATEA cere/presupune VULNERABILITATE, TRANSPARENȚĂ & INTEGRITATE."  - Janet Louise Stephenson

Când ești autentic, ești tu însuți. 

Când ești autentic, ești natural, ești relaxat, îți exprimi individualitatea și unicitatea, gândești, vorbești și acționezi cu pasiune, despre ce te motivează, ce te determină să faci click. 

Când ești autentic, ești liber de orice temere, te eliberezi de frici, de ezitări, îți asumi cine ești și încotro te îndrepți, nu mai cauți aprobare și nici nu mai încerci să eviți dezaprobarea.

Îți dai voie să îți asumi riscuri, îți dai voie să fii văzut, iar celorlalți le oferi oportunitatea de a alege dacă te plac sau nu, astfel cum ești cu adevărat. 

Oricât ar fi de seducătoare masca, vei avea o satisfacție și o bucurie infinit mai intense, dacă îți vei dezvălui chipul și îți vei lăsa adevărata ta frumusețe și urâțenie să fie descoperite de tine și de ceilalți, în egală măsură. 

După cum există o estetică a frumosului, există și o estetică a urâțeniei. Există bine și rău în noi. Există lumini și umbre. Albul și negrul personalității noastre există simultan și se vor revelate.

Grotescul este opusul sublimului, se atrag si se generează reciproc:

Chipul uman, ca oglindă a emoțiilor, are o paletă foarte largă de expresie, și tocmai descoperirea acestor fațete este adevărata călătorie a vieții.

"Omul este cel mai puțin el însuși când vorbește propria persoană. Dă-i o mască și îți va spune adevărul." - Oscar Wilde 

Acest adevăr, gândit de Oscar Wilde, poate fi contrazis numai prin curajul de a trăi liber și cu adevărat, numai prin curajul autenticității. 

Când ești autentic, poți spune '' nu''. 

"Un ''nu'' rostit cu cea mai profundă convingere este mai bun decât un '' da'' rostit doar pentru a face pe plac, sau mai rău, pentru a evita necazurile." - Mahatma Ghandi.

Pecetluiește-ți viața cu sigiliul autenticității, pentru a nu te mai privi și a nu mai privi/ a nu mai fi privit prin mască și păstrează pergamentul adevărului tău, astfel sigilat, în suflet, pentru tot restul vieții!

Photo by John Noonan on Unsplash

(CURSURI de) DEZVOLTARE personală/profesională - Da/Nu/Poate

La ce te gândești când auzi DEZVOLTARE personală? Dar profesională?

Poate la cursuri? Poate la cărți? Poate la materiale audio/video? 

Cât timp aloci pentru dezvoltarea ta? 

Este importantă? De ce? Și cum faci acest lucru? 

Răspunsurile vor fi, evident, foarte diferite. Dacă am aloca fiecărui răspuns o culoare, pe care apoi să o încadram, în mare, în spectrul culorilor, in zona de culori deschise/închise, apoi in grupuri de culori în gradienți, apoi in detaliul nuanței specifice super-individualizate, am obține o varietate vizuală copleșitoare. 

Și este în regulă să fie așa. 

Poate toată chestia asta cu dezvoltarea personală, prin cursuri, cărți, conferințe, clipuri video, ți se pare ceva care nu este pentru tine și pe care o privești cu o oarecare condescendență. 

De ce să plătesc bani, să mă învețe pe mine alții chestii. Mai bine folosesc banii pentru ceva util, și ce am de învățat, învăț eu din viață. Fără bani. 

Școala vieții, spui. Până să apară aceste cursuri, care sunt pe toate drumurile, oamenii nu învățau cum să se dezvolte? Ce, nu poți gândi singur? Trebuie să te învețe cineva cum să gândești, pentru a avea succes? Eu îmi fac propriul drum în viață, singur, fără să îmi spună mie alții ce să fac! Mă și enervează chestia asta. De fapt, mă irită! ...

Sau 

Poate spui: - dacă vorbim despre cursuri de dezvoltarea profesională, asta da! Învăț anumite metode, tehnici, abordari, etc. utile, care îmi vor permite să fiu performant, voi câștiga mai bine, voi fi mai eficient, îmi va rămâne mai mult timp liber, voi avea mai multă energie și satisfacție, și voi fi apreciat pentru profesionalismul meu. 

Sau

Poate gândești: lucrurile trebuie privite diferențiat și selectiv: nu sunt de acord și nu funcționează pentru mine genul de curs în care oamenii se manifestă emoțional, cu efuziuni/entuziasm/îmbrățișări/dezvăluiri ale intimității/ - nu îmi place să văd expunerea vulnerabilității și toată această atmosferă mi se pare invazivă, nu mă interesează și mă face să mă simt inconfortabil, indiferent de natura informațiilor pe care le-aș putea primi, indiferent de structurarea logică, comprimată, cu aplicabilitate pragmatică, ușor de implementat și care garantează rezultate imediate.

În schimb, dacă se va păstra distanța de care am nevoie și voi avea parte exclusiv de exemple relevante, dacă mi se va răspunde exact cum pot rezolva o problemă cu care mă confrunt, și dacă voi avea parte de o confruntare constructivă constantă a unor opinii divergente, argumentate logic, cartezian și punctual, hmmmm, poate aș fi interesat. 

De acord! 

Sau poate ai participat la cursuri în ambele '' lumi '' ale training-ului, ai văzut o oarecare incompatibilitate între cele 2 abordări majore, și ai decis ce funcționează pentru tine. 

Sau poate din fiecare curs la care ai fost, ți-ai luat ceva VALOROS PENTRU TINE și PENTRU VIAȚA TA, care te-a ajutat să te DEZVOLȚI într-un mod real, puternic și de impact. 

Poate au fost INSIGHT-uri revelatoare, poate au fost PAȘI CONCREȚI, pe care i-ai făcut în timpul/după terminarea cursului, care ți-au adus REZULTATE suprinzătoare. 

Poate ai CUNOSCUT OAMENI, care ți-au devenit PRIETENI/PARTENERI de business, poate ai reușit să ÎNȚELEGI lucruri despre tine pe care nu le știai cu atât de mare claritate. 

Poate ai reușit să faci SCHIMBĂRI majore, în bine, în viața ta. 

Poate ți-ai luat din acel curs o MOTIVAȚIE, care a rămas acolo, în interior, stabilă și funcționând ca un motor care te-a propulsat cum nu ți se mai întâmplase până atunci. 

Excelent! 

Sau poate ești în poziția trainer-ului, a coach-ului, a speaker-ului, care are acest privilegiu incredibil, de a fi dedicat CONTRIBUȚIEI și de a avea la finalul cursului, satisfacția de a fi DĂRUIT celor din fața lui ceva de esență, ceva valoros, ceva puternic, care i-a îmbogățit spiritual, emoțional, structural, intelectual, funcțional, psihologic, etc. 

Felicitări! 

Sau poate faci acest lucru, în fiecare zi, pentru oamenii din jurul tău, fără a te poziționa într-un cadru formal, într-o sala de curs, în spatele unui pupitru, sau în fața catedrei. 

Poate ești profesor și antrenor pentru oamenii din viața ta, îi inspiri prin modul tău de a fi, îi ajuți cu abilitatea ta de a asculta cu adevărat și de a îi înțelege în profunzime, poate le ești alături atunci când trec prin momente grele, nu doar atunci când sunt bucuroși, împliniți și fericiți. 

Poate îi încurajezi în momente de slăbiciune, poate le dai imboldul potrivit, când sunt nesiguri și temători, poate le arăți ce este frumos și valoros în ei, atunci când și-au pierdut încrederea și speranța. 

Poate îi înveselești când sunt triști și le oferi un gest simplu, cum ar fi un zâmbet sau o îmbrățișare, când lumea lor se prăbușește. 

Sau poate ai primit toate aceste lucruri și vrei să le împărtășești și să le oferi la rândul tău celorlalți. 

Poate participi, fără să știi, în fiecare clipă, în orice cadru diferit de o sală de curs, la această CONTINUĂ DEZVOLTARE PERSONALĂ și PROFESIONALĂ a ta și a celorlalți. 

Poate ai avut o confruntare dură cu cineva, poate l-ai trezit brutal la realitate, și deși, antagonic în acel moment, ți-a mulțumit mai târziu pentru șocul voit pe care i l-ai aplicat, de care avea nevoie să iasă din acel blocaj. 

Poate diplomația și tactul tău au creat cea mai ușor de acceptat modalitate de acces la adevărul de care celălalt avea nevoie pentru a trece la nivelul următor. 

Pentru că, ÎN ESENȚĂ, 

DEZVOLTAREA 

Înseamnă a trece prin faze progresive, către o TREAPTĂ SUPERIOARĂ. 

Înseamnă a EVOLUA, înseamnă a CREȘTE, înseamnă TRANSFORMARE. 

Înseamnă a dobândi acces la IDEI, CONCEPTE noi, care te ajută să DEVII O VERSIUNE MAI BUNĂ A TA, atât pentru tine, cât și pentru cei din jurul tău. 

În CONCLUZIE, 

Indiferent de răspunsul tău la oportunitatea de a participa la cursuri de dezvoltare personală/profesională, 

DA/NU/POATE 

Te felicit că indiferent de modalitatea aleasă, 

Evoluezi, 

Crești, 

Treci la nivelul următor, 

Te transformi și transformi și lumea din jurul tău. 

Congrats!

Photo by John Schnobrich on Unsplash

TOTUL CONTEAZĂ

Totul contează. În viață. Absolut tot. 

Am constatat acest adevăr axiomatic, în timp, din experiență proprie și dintr-o multitudine de alte surse. 

Sunt pasionat de filme. Sunt înnebunit după film. Sunt așa de când îmi pot aduce aminte. 

Una dintre cele mai puternice amintiri din copilărie este din epoca vârstei de 5 ani și este legată de serialul Marco Polo. O imagine persistă, în mod special, când Venețianul țințuiește cu stiletul lui elegant, printr-o mișcare agilă și sigură 100% un șarpe amenițător. Vârful oțelului ajunge direct în Bull,s Eye ( în mijlocul țintei). 

Culorile veșmintelor, nuanța cerului, detaliile scenei, răsuflarea tăiată a celor de față, tensiunea creată de acele două prim-planuri succesive, TOTUL este și acum la fel de viu și de prezent, la fel de exact și de real ca acum 33 de ani. 

O altă amintire la fel de vie în intensitate, poziționată la câțiva ani mai târziu, este imaginea lui Anjin- San, din Shogun, când, umilit fiind de un samurai, își comută întreaga esență a valorilor personale într-un gest extrem: consideră onoarea valoarea supremă, și la trigger-ul evenimetului jignitor, nu ezită să se repeadă spre sabia scurtă, pentru a-și face sepuku. 

Este oprit în ultimul moment, ultim moment care devine primul moment adevărat din viața unui bărbat occidental experimentat,versat, care înfruntase de multe ori până atunci moartea, niciodată însă ca atunci, este momentul eliberării lui de FRICĂ. Începând cu acea secundă, DEVINE UN OM LIBER. Viața va fi la fel de prețioasă, pe cât îi sunt principiile și claritatea lor: deși propria viață este teoretic la fel de fragilă ca a vânzătorului de ulei ucis de către samuraiul care l-a provocat în propria deșteptare/iluminare, folosindu-i cu o mișcare crudă și expertă sabia din kimono pentru a decapita un umil vânzător de ulei, pentru a o testa dacă este demnă de un samurai, și botezândo-o ulterior Vânzătorul de Ulei, ACEASTĂ VIAȚĂ ÎNCEPE SĂ CAPETE SENS CU ADEVĂRAT doar în momentul în care este dispus să renunțe la ea dacă nu va fi în felul pe care el l-a hotărât. 

Disraeli, celebrul om politic, spunea că dacă SCOPUL tău nu este suficient de PUTERNIC încât să-ți dai viața pentru el, atunci nu este un scop care merită. 

NU UITAȚI că toate aceste sunt METAFORE.

Primul exemplu este extras dintr-o operă de ficțiune, al doilea dintr-o cugetare. 

Ambele subiecte ( cei doi bărbați) au rămas în viață după înfruntarea propriului nemesis și și-au ATINS & DEPĂȘIT SCOPUL într-un mod admirabil.

Este o precizare cu titlu de disclaimer/waiver pentru cititori. 

De asemenea, precizez în mod expres, că, pentru claritatea percepției amintirii personale cimentată în această formulă - deformată poate - nu am verificat acuratețea descrierilor precedente, pentru că mult mai IMPORTANTĂ ESTE PERCEPȚIA, IMPACTUL ȘI EFECTELE pe care cele două exemple le-au atras. 

Schimbăm puțin registrul. 

După clarificările anterioare, cutez să mai pun o întrebare: cum se simte o persoană care se 

'' sinucide '' relaxat, indolent, zilnic, fumând excesiv ( nici eu nu sunt foarte străin de acest viciu atât de captivant & addictive), făcându-și griji excesiv, lăsându-se măcinat/măcinată de morbul lipsei iubirii, credinței și speranței, începându-și și terminându-și ziua amară cu nemulțumiri, revolte împotriva ... a orice, invective nesățioase și frustrări pasionale îndreptate în toate direcțiile ( din pacate pentru acea persoană, indiferent de faptul dacă își dă seama sau nu, îndreptate împotriva propriei ființe în mod special, și cu cea mai mare insistență și intoleranță...)

Solicităm politicos și plini de curtoazie mașinistului care manevrează reflectorul. să direcționeze fasciculul de lumină asupra ta, celui/celei care citești aceste rânduri, întrucât DESPRE TINE ESTE VORBA, DE FAPT. 

Pentru că pentru fiecare dintre noi, DESPRE NOI ESTE VORBA, DE FAPT. 

Asta dacă nu ajungem la concluzia benefică, că, de fapt, NICIODATĂ NU ESTE VORBA DESPRE NOI. 

CI DESPRE CELĂLALT/CEALALTĂ/CEILALȚI. 

LUMINA ADEVĂRULUI ESTE ACUM ASUPRA TA. 

Stai liniștit/ă, NUDITATEA RELEVATĂ îți aparține, în toată intimitatea ei. 

TU SINGUR/SINGURĂ vei reflecta CE A CONTAT ÎN VIAȚA TA... CE AR PUTEA CONTA DACĂ AI PUTEA SĂ...CE AR FI PUTUT CONTA DACĂ AI FI...

Nu este o provocare. 

Este o intuiție. 

ACEST SUBIECT, atât de VAST, care este TOTUL, îl poți diseca, reconstrui și regenera în fiecare zi, până când vei AFLA CE ANUME din TOT contează!

CE VEI AFLA, nu uita și nu ignora! 

ÎȚI VA SCHIMBA VIAȚA! 

Photo by Belinda Fewings on Unsplash

A TIME FOR LOVE, A Time for Freedom, A Time for Youth

Three Times, filmul regizat de  Hou Hsiao-Hsien, este unul  dintre cele mai fascinante  poeme cinematografice. 

Scena de debut a filmului te lasă pur și simplu fără răsuflare.  Melodia "Smoke Gets in Your Eyes", cântată de The Platters, tonul interpretului, dansul camerei de luat vederi, discreția, rafinamentul și subtilitatea jocului actorilor și viziunii regizorale, versurile cântecului, emoția extrem de puternică care se lasă ghicită cu greu, dar pe care o simți plutind în aer, prefigurând ce va urma.

They asked me how I knew

My true love was true

I of course replied

Something here inside

Can not be denied

M-au întrebat cum am știut

Că dragostea mea era adevărată.

Le-am răspuns, bineînțeles 

Este ceva în interiorul meu/în ființa mea

Care nu poate fi negat/ignorat.

They, said some day you'll find

All who love are blind

When you heart's on fire

You must realize

Smoke gets in your eyes

Mi-au spus că într-o zi vei aflat

Că toți cei care iubesc sunt orbi.

Când inima ți-a luat foc/ este cuprinsă de flăcări,

Trebuie să îți dai seama 

Că fumul îți intră în ochi.

So I chaffed them, and I gaily laughed

To think they would doubt our love

And yet today, my love has gone away

I am without my love

Așa că eu i-am tachinat și am râs vesel

Gândindu-mă că ei s-ar putea îndoi de dragostea noastră.

Și iată că azi, dragostea mea este pierdută/a plecat

Am rămas fără dragoste/fără dragostea mea.

Now laughing friends deride

Tears I cannot hide

So I smile and say

When a lovely flame dies

Smoke gets in your eyes

Acum prieteni zâmbitori râd de mine,

Nu îmi pot ascunde lacrimile.

Nu am decât să zâmbesc și să spun

Că atunci când flacăra dragostei moare,

Fumul îți intră în ochi.

Smoke gets in your eyes.

Fumul îți intră în ochi. 

A time for love, a time for freedom, a time for youth. 

S-ar traduce vremea iubirii, vremea libertății, vremea tinereții. 

Dar ar putea fi și UN TIMP al iubirii, libertății, tinereții. 

UN timp. Aceste sentimente/stări/emoții atât de profunde s-ar putea manifesta într-o infinitate de posibilități, direcții, variante, forme.

Și, deși de-a lungul filmului, repetiția constantă a unor gesturi, ritualuri, situații, dau senzația unui timp perpetuu, nemișcat, a unei generozități a așteptării și a unei rădbări îngăduitoare a timpului cu noi, tema unică a fiecărui segment, iubire, libertate, tinerețe, insinuează un sentiment tulburător al singularității acestora. 

Este UN SINGUR TIMP pentru iubire, pentru iubirea despre care ȘTII că este adevărată, pe care simți că ai recunoscut-o atunci când o întâlnești, iubirea pe care te temi să o pierzi înainte de a fi câștigat-o, iubirea și libertatea iubirii la care speri și pe care ești pe cale de a înțelege că este probabil să nu o dobândești, iubirea sfârșită tragic, pe care o poți pierde într-o secundă absurdă.

Este UN SINGUR TIMP pentru tinerețe, pentru curaj, pentru timiditatea și încercarea stângace a aproprierii, pentru căutare febrilă, pentru experimentare, tristețe, durerea infidelității, speranța salvării persoanei iubite, incertitudinea răspunsului la întrebările dacă îl poți cunoaște pe celălalt, îl poți iubi, ești lăsat să iubești, se va lăsa iubit, va răspunde dragostei tale.

Three times este  artă cinematografică în cea mai înaltă formă, astfel cum a fost exprimată aprecierea critică prin selecția oficială pentru Festivalul de Film de la Cannes. 

Mai puțin înseamnă mai mult. Astfel se exprimă comprimat minimalismul în cinema. 

Poezie cinematică pură. 

Esență de viață. 

Three times este reprezentativ pentru esența filmului: creatorii de film, ca formă de artă, sunt mișcați de ceva care le trezește un interes profund, simt nevoia să exprime acel ceva, găsesc mijloacele cele mai relevante și expresive, iar esența, manifestată printr-un eșafodaj complex de imagini, gesturi, sunete, priviri, muzică, culoare, expresii, lumină, concept, mesaj, subtilitate și intuiție, ajunge direct în esența sufletului spectatorului, iar POVESTEA ATINGE  VIBRANT CELE MAI SENSIBILE ȘI MAI RECEPTIVE CORZI ALE IMAGINAȚIEI ȘI SIMȚIRII UMANE.

Link-ul  Three Times - Opening Scene "Smoke Gets in Your Eyes":

https://www.youtube.com/watch?v=iqhLDTxODhY

Link-ul Three Times by Hou Hsiao Hsien - waiting for the train - Rain and Tears

https://www.youtube.com/watch?v=yineLp1brrI&ebc=ANyPxKqVHROhmLy_GShKVhJi-m-BsaiJqpULjmGWeMKX01gdPjPR5dxv4o3XmIfwV6pIgCXO6YWGcNJ7VsLWXK3LDOOyuAjnnA

Photo by Aron Visuals on Unsplash

F.I.L.M.

FILM, lumi nebănuite,
Destine (ne)împlinite,
Visuri îndepărtate,
Fantasme relevate,
Imagini fascinante.

Film, magie pe ecrane,
Iubire, înfruntare,
Rafinament și stil,
Intrigi, paravane,
Extaz, agonie,chin.

IMAGINATION, talantul ființei,
Geneza artei și provocarea științei
Început a tot și toate,
Creând realul din poate.

INTUITION, busolă în furtuni
Atracție absconsă,
Ieșire din genuni.
Știi fără să știi
Ce nu știai că nu știi:
Dincolo de minte astfel poți simți.

IMPULSE, când momentul
În cale-ți-e-așternut,
Este sentimentul
Inefabilului, adevăratului
Început.

INPUT - curaj, perseverență,
Output - O viață de esență,
Născută-ntr-un minut,
Din cel mai valoros tumult:
Știu ce vreau și cine sunt.

LITERATURE, cuvinte inspirate,
Pagini de emoții, gânduri și fapte,
Splendori și idealuri,
Utopii,baluri.

MUSIC, tristeți și bucurii,
Sonate, simfonii,
Dans și libertate,
Ritm, intensitate.

Ce-am fi fără ele...
N-am mai privi spre stele,
N-am mai spera o clipă,
Timpul-ar fi risipă
Dragostea pierdută,
Iar fericirea vândută
Mundanului vulgar.
De-aceea le-avem în dar...


Photo by Ahmet Yalçınkaya on Unsplash

O dimineață magică... ca multe altele care vor urma...

O ceață filigranată, volatilă, lucrată de vreun misterios meșter orfevrier levitează ireal...

Liniște deplină. Dimineață de octombrie friguroasă. Punctul roșu din vârful țigării se aprinde intermitent ca lumina unui far abia zărită în depărtare de pe puntea unui vas, în largul mării. 

Își aude doar respirația și zgomotul discret pe care îl face când trimite rotocoalele de fum în aerul clar și tăios. 

Câtă frumusețe, câtă eleganță în combinarea culorilor: verdele intens al chiparoșilor și pinilor, frunzele roșcate, brune, arămii, aurite, în degradeuri spectaculoase...roșul intens al trandafirilor și tulpina grená...

Câtă bucurie, câtă abundență estetică risipită atât de generos pentru satisfacția efemeră a privirii...

Și emoțiile, sentimentele au propriile lor alăturări și asocieri în nuanțe suprinzătoare. Au culori și intensități complementare și antagonice, atașate simultan aceluiași suflet...

Zâmbetul lumii, surâsul reținut și șoapta intuită a viselor ei...

Îl simți? Este acolo, apare și dispare...

O poezie atât de sensibilă și o dramă cu personaje grotești...

Scenarii atipice și scene iverosimile... Și sunt totuși reale. 

O lume nebună, nebună și fără sens, fără logică, de neînțeles .. Frânturi disparate de viață și hazard, șansă, coincidențe...

Coincidentia oppositorum - unitatea contrariilor. Nimic nu este, totuși, întâmplător.

Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? 

Hedonism sau contemplare? Căutare, întrebări versus acceptare...

Oare nu sunt toate același lucru? 

Suntem meniți pentru un anumit lucru? Am un destin pe care trebuie să îl împlinesc? Sunt liber să aleg în ce să cred și cine să fiu sau am ca opțiuni fie să aflu misiunea predestinată pentru mine, fie să aleg să cred că am aflat-o? 

Bucuria înțelegerii unor părți din misterele relevate, aventura călătoriei și evenimentele drumului sunt miza reală, indiferent de punctul terminus?

Nu sunt mai importante întrebările decât răspunsurile, corectitudinea, adevărul sau relevanța lor? 

Ai încercat vreodată exercițiul conversației în care tu să vorbești cu entuziasm despre ce te pasionează în mod natural, ce îți trezește interesul viu, ce te face să vibrezi și să fii exaltat, iar celălalt, cu aceeași intensitate, să vorbească despre cu totul altceva și fiecare să considere subiectul de discuție al celuilalt total insipid, lipsit de valoare și esență, inutil sau chiar ridicol? 

Azi va fi o zi frumoasă. Cer limpede, a început să se încălzească...

Ce călătorie minunată este viața! 

Va îmbrățișa în continuare fiecare zi cu iubire, ochii vor râde și pofta de viață îi va inunda toate simțurile...

Știi, de fapt, și ce este viața și cine ești tu, cu adevărat și cum ai ajuns aici și de ce și este bine că este așa...

Nu înceta însă să cauți, să ceri, să vrei, să întrebi, să creezi, să inventezi și să redescoperi mister și sens...

O dimineață magică... ca multe altele care vor urma...

Photo by Carsten Stalljohann on Unsplash

Mister,Intuiție,Vibrație - Al 7-lea Simț

" Azi a fost încărcat de mister. La fel și ieri. Cu siguranță mâine. "

De fiecare dată când se gândea la mistere, se gândea ca la o entitate cu infinite chipuri și fețe, care i se revela constant și aleatoriu, în forme de fiecare dată surprinzătoare.

Nu era prima dată când descoperiri subite aveau loc în momente cu totul neașteptate.

" Dacă privesc cu atenție, dacă îmi mențin treaz al 7-lea simț, voi afla ce trebuie să aflu, voi înțelege ce trebuie să înțeleg."

Observase în timp că deși toți oamenii sunt înzestrați cu al 6-lea simț - intuiția - din cauza faptului că nu credeau în existența lui, în acuratețea matematică a lui, majoritatea lor ignorându-l cu seninătate, se privau de șansa posibilității descifrării mesajelor pe care acesta le emite constant.

Ceea ce echivala practic cu inexistența lui. Remarcase totuși că femeile sunt mult mai deschise către acceptarea și folosirea intuiției, iar acest lucru îl fac în mod natural,fără efort.

Ele sunt nu doar mult, mult mai atente la detalii, dar și mult mai interesate de acestea. Sunt mult mai prezente la ce se întâmplă, mult mai conectate la real, imediat și apropiat. Fiind genetic înzestrate cu orientarea atenției către tot ce se află în imediata lor proximitate, având o privire periferică cu un spectru mult mai amplu decât al bărbaților, pot observa cu o ușurință net superioară bărbaților orice schimbare, orice modificare în mediul înconjurător - oameni și lucruri, care survine în interiorul cercului imaginar pe care, fără a îl conștientiza neapărat, îl au trasat în jurul lor.

Astfel că, deși era construit altfel, se obișnuise să exerseze zilnic să privească și să se relaționeze cu lumea și prin prisma ochilor unei femei, nu doar prin ochii bărbatului.

Destul de dificil la început, cu timpul și după antrenament îndelungat, constatase câte beneficii îți putea aduce acest mod de a fi. În primul rând că ajunsese să descifreze cu foarte multă ușurință nonverbalul și paraverbalul.

În consecință, îi era mult mai ușor pur și simplu să simtă semnalele pe care oamenii le emit fără să își dea seama. Să le simtă mai degrabă, decât să le identifice, să le recunoască, să le analizeze și să selecteze ulterior cea mai plauzibilă interpretare, în funcție de persoană și de context. 

Cumva reușea să se conecteze direct la cealaltă persoană, să își seteze empatia și inteligența emoțională pe cea mai înaltă frecvență de vibrație, astfel încât să intuiască cu exactitate cine, ce, de ce, unde, încotro. Să detecteze cu lejeritate și să demonteze strat după strat de disimulare și distragere de la adevărata natură și intenție a celuilalt și cel mai important, să îl înțeleagă în multitudinea emoțiilor, sentimentelor, motivațiilor și intereselor profunde. 

Următorul pas a fost cel mai dificil. Să facă translația de la al 6-lea simț la al 7-lea simț: Vibrația. 

Prima dată când a reușit să simtă vibrația energiei universale care ne înconjoară a fost absolut șocat. Noțiunea nu era nouă, știa că în jurul oricărui obiect, indiferent de dimensiunea lui, după cum în egală măsură și în jurul oricărei ființe vibrează un câmp de energie. Aceeași energie care a generat totul și din care este compus totul. Fiecare gând vibrează. 

Dacă înainte decât intuia misterul fiecărei zile, acum reușea să se conecteze direct la el, calibrându-și vibrațiile proprii cu vibrațiile acestuia. 

" Azi a fost încărcat de mister. La fel și ieri. Cu siguranță mâine... "

Photo by Kamil Feczko on Unsplash

Scaunul preferat din cafenea

Renunțase să mai vorbească. Oricum nu ar fi putut să explice. Era prea complicat. 

'' De ce trebuie să am o lume interioară atât de bogată, atât de complexă, dacă nu o pot împărtăși? '' 

Căutase un oraș cât mai mare, să se poată pierde în mulțime. 

Anonimatul părea singura soluție. 

'' Când stai foarte mult timp singur - gândea - ai foarte mult timp să îți pui întrebări. Multe întrebări. Întrebări fără sfârșit. Nici nu mai contează răspunsurile. Decât întrebările sunt importante.'' 

Aproape că renunțase și să mănânce. Nu mai simțea nevoia. Cel mai mult îi plăcea să privească oamenii trecând. Se așeza pe scaunul preferat din cafenea, cu vedere la stradă, tot timpul într-un colț retras, cu spatele la perete, ca un războnic experimentat și tot timpul precaut, care își asigură o poziție de luptă cât mai avantajoasă, cu fața la adversar. 

Scaunul preferat din cafenea era poziționat tot timpul la fel, cafeneaua mereu alta. Regula era simplă: niciodată aceeași cafenea, niciodată aceleași persoane. Își propusese să evite cu orice cost situația în care un chelner mai vorbăreț sau vreo picoliță mai volubilă să își dea seama că venea a doua oară acolo, să îl recunoască și să încerce să lege o conversație: '' O dimineață minunată! Vă aduc două cafele, ca de obicei? '' sau '' Ne bucurăm că ați ales din nou cafeneaua noastră. Vă mai pot aduce și altceva?'' .

Îi plăcea să privească oamenii, să îi asculte și să intuiască din câteva detalii: gesturi, îmbrăcăminte, înfățișare și frânturi de frază, cam ce tip de viață duceau, ce îi interesa, de unde veneau și unde se îndreptau...

Tot timpul îl recitea cu plăcere pe Honoré de Balzac, unul dintre favoriții lui. Și-a dorit inițial să îl imite pe genialul romancier și să își noteze asemenea lui, în carnețelul care nu îl părăsea niciodată, orice observație pe care ulterior ar fi dezvoltat-o în scris: un detaliu vestimentar, un detaliu arhitectonic, o fizionomie expresivă...

Dar ar fi atras prea mult atenția. În plus, cea mai teribilă frică a lui era frica de ridicol, de banal și un zâmbet condescendent, sau mai grav, a unei priviri amuzate dublată de un comentariu răutăcios. 

Astfel că prefera să privească cu maximă atenție, concentrându-se ca un chirurg fixându-și punctul de incizie și memora esența fiecărei persoane, care urma să o transforme ulterior în personaj,vizualiza fraza descriptivă pe care o concepea instant și o derula pe un ecran mental, înroșind și mărind cuvintele cheie, pentru a fixa cu maximă acuratețe esența, pentru ca apoi, la sfârșitul zilei, ajuns acasă să își folosească prodigioasa lui memorie eidetică pentru a reconstrui personajul. 

Descoperise de la o vârstă fragedă că avea o memorie eidetică incredibilă, nu numai a sunetelor, figurilor sau culorilor, dar si semantică, spațială și matematică.

Era suficient să privească o singură dată fațada unui edificiu, pentru a reda cu o exactitate uluitoare fiecare coloană, arhitravă, cornișă, fronton, acantă sau basorelief.

Memoria lui eidetică îl ajutase, de altfel, să câștige atâtea turnee de șah online. O sursă sigură de venit. Era suficient să privească primele mutări ale oponentului pentru a îi intui stilul și a vizualiza toate posibilele variante de joc ale adversarului, un număr finit căruia îi opunea infinite variante de distragere a atenției și câștigare inevitabilă a partidei. 

De două ori pe an se deghiza și intra într-un cazinou, câștiga la blackjack, lăsa bacșișuri generoase și un mesaj discret patronului că nu va mai reveni niciodată. 

Ar fi putut să aibă o viață de lux, faimă, celebritate. Ar fi putut să trăiască numai în lumina reflectoarelor. Ce rost avea? Ar fi stricat totul. 

Prefera singurătatea. Prefera plimbările lungi printre clădiri de epocă, în centrul istoric, prefera să da naștere unor povești de viață sub umbrele lungi ale felinarelor de fier forjat, prefera să imagineze pași grăbiți pe piatra cubică către întâlnirile amoroase ale nopții, decât să le trăiască real. 

Toate ar fi dus către decepție. S-ar fi sfârșit  în derizoriul vieții cotidiene. Așa de întâmplase de fiecare dată când se apropiase de cineva. Avea o capacitate de seducție care părea a avea o viață proprie. Intra în posesia lui și îl îndruma către cel mai sensibil punct slab al victimei. Nu trebuia să facă nici un efort. Totul venea natural. Nu conta împrejurarea, contextul. Erau suficiente câteva minute ca să fascineze. Urmarea era inevitabilă. 

Nu găsise până atunci pe cineva care să îi opună rezistență. Totul era atât de previzibil. Scrisese, printre atâtea alte romane, și o carte despre pattern-urile jocului seducției. Erau limitate la câteva provocări constante de generare și acționare asupra stimulilor și reacțiilor încadrate într-o formulă axiomatică. Contextele erau singurele care aveau o diversitate infinită. Și enumerase suficiente din fiecare categorie. 

Nu publicase încă nimic. Își propusese ca atunci când va găsi persoana care să îl iubească așa cum era, care să îl elibereze din acest legământ al anonimității, va publica totul și își va asuma o viață printre oameni. 

Și astăzi întâlnise acea persoană. 

Exact când se pregătea să renunțe definitiv. Știa că numai atunci când va renunța cu adevărat să mai caute, atunci va găsi. 

Și iubirea i se întâmplase. Prima și ultima lui iubire. 

Astfel că în acea dimineață, zâmbind s-a întors în cafeneaua zilei trecute și lăsându-se pe spate, pe scaunul lui preferat, scrise pe prima pagină din celebrul carnețel al lui Honoré de Balzac, pe care îl achiziționase la o licitație a Christie's American branch din Rockefeller Center, New York : 

Bărbatul întâlnește femeia. Se îndrăgostește. Iar iubirea îi salvează pe amândoi. Atât de simplu. Și asta este toată esența vieții. 

Photo by Toa Heftiba on Unsplash