AUTODIVOSCOSA

Procesul Autocontrolului:
1. Stop 2. Gândește 3. Ce s-ar putea întâmpla? 4. Este acest lucru ceea ce dorești?

Una dintre tehnicile foarte eficiente de memorare este folosirea de acronime.

Acronimul rezultat trebuie să fiu unul ușor de memorat, cu o anumită rezonanță, pentru a putea activa lejer cuvintele, frazele sau chiar textul care te interesează să îl ții minte permanent și pe care să îl poți readuce în prim plan mental oricând.

Drept pentru care am inventat acest acronim: AUTODIVOSCOSA. Are o melodicitate plăcută, te duce cu gândul poate la o firmă italiană producătoare de mașini de lux

Cuvintele pe care AUTO.DI.VO.SCO.SA le activează constituie un reminder pentru:

1. AUTO - control

2. DI - sciplină

3. VO - ință

4. SCO - p

5. SA - tisfacție.

Ideea acestui reminder este foarte simplă: prin autocontrol, susținut de disciplină și voință, ajungi la scop și la satisfacția atingerii acestuia.

AUTOCONTROL: echilibru, calm, fermitate, încredere, putere a voinței

 "Acela care nu are control asupra propriei minți este precum un oraș distrus, fără ziduri de apărare."

Earl Nightingale spunea în al său The Strangest Secret ( Cel mai surprinzător/straniu) secret că marele secret al succesului poate fi găsit în chiar definiția acestuia: SUCCESS IS THE PROGRESSIVE REALIZATION OF A WORTHY IDEAL. ( SUCCESUL ESTE ÎNDEPLINIREA PROGRESIVĂ A UNUI IDEAL CARE MERITĂ). 

We become what we think about. ( Devenim ceea ce gândim). 

Majoritatea oamenilor eșueză dintr-o cauză atât de simplă, încât la prima vedere pare un truism ridicol: 

Omul care nu are un scop clar în față, către care să se îndrepte, va eșua, deoarece nu are direcție, nu are îndrumare, nu are destinație, asemenea unei corăbii care este lansată la apă, fără echipaj, fără a avea o rută prestabilită: dacă nu se va izi de stânci, la ieșirea din port, cu siguranță va ajunge o epavă, pe o plajă pustie, sau va fi distrusă într-o furtună teribilă. 

Fără un scop clar, omul va pluti în viață în derivă, și se va izbi de stâncile eșecului sau va eșua pe pustiile plaje ale dezamăgirii, disperării, depresiei și lipsei de respect față de sine, lipsei de încredere și de satisfacție. 

Gândurile pe care le nutrim și pe care le sădim în mintea noastră sunt precum plantele îngropate într-un sol fertil. 

Avem în fața noastră în permanență posibilitatea de a selecta cu atenție semințele pe care le plantăm. 

Semințele sunt gândurile și scopurile. 

Mintea noastră subconștientă, solul fertil, ne va înapoia în aceeași abundență și plante frumoase, sănătoase, plăcute vederii și mirosului, gustului, după cum ne va returna și plante otrăvitoare, neplăcute și nocive. 

Noi selectăm ce plantăm în mintea noastră. Alegerea ne aparține. 

AUTOCONTROLUL presupune să INTRĂM ÎN POSESIA MINȚII NOASTRE ȘI SĂ O DIRECȚIONĂM CĂTRE UN SCOP PRECIS. 

DISCIPLINA ne ajută să respectăm destinația aleasă, să nu schimbă cursul călătoriei la primele greutăți întâlnite și să gândim în permanență că regulile pe care noi ni le-am setat, nu ne-au fost impuse, atrag și obligația aferentă față de noi înșine să le urmăm cu strictețe, astfel încât libertatea noastră să fie exercitată nu ca o renunțare, ci ca o mână de oțel, care strunește și cele mai mari tentații și tendințe de a ceda, de a renunța. 

VOINȚA este catalizatorul care face posibilă menținerea disciplinei și face tranziția către atingerea scopului. 

Vreau, pot și voi reuși.

Dacă ne repetăm de suficient de multe ori zilnic aceste cinci cuvinte, dacă avem disciplina întăririi credinței în rezultatul final, prin inducerea în subconștient a acestei susțineri psihice, NU AVEM CUM SĂ EȘUĂM.

SCOPUL este farul călăuzitor. Oricât ar fi valurile de înalte și genunea de adâncă, cu încă un efort vom putea zări în depărtare lumina din turnul farului. 

Știm că vom fi făcut încă un pas către destinație, vom fi depășit încă un obstacol și nu vom renunța. 

SATISFACȚIA ATINGERII SCOPULUI este încununarea succesului, este dovada că putem și vom putea și următoarea rundă că câștigăm lupta. 

AUTODIVOSCOSA: un reminder pentru succes!

Photo by Thao Le Hoang on Unsplash

CUM AM '' ÎNJUMĂTĂȚIT'' ȚIGĂRILE

Fumez exact de 20 de ani: 1995 - 2015.

Până în 1995, când eram în clasa a X - a, când am fumat prima dată la un majorat, nu m-au interesat țigările. Absolut deloc.

De când am început să fumez, m-am lăsat cam de vreo două ori. De fiecare dată aproximativ un an.

După aceea, în schimb, nici măcar nu mi-am mai propus  ( cu adevărat) să mă las.

Îmi place prea mult să fumez.

Am asociat întotdeauna fumatul cu actul creativ artistic: ( vezi Henri Lebasque, La cigarette, 1921)

Cu atitudinea rebelă și noconformistă: Alain Delon - Copilul rebel al cinematografiei franceze

Cu genialitatea originalității și inovației în artă: Pablo Picasso

Sau cu nebunul curaj și intensa viziune a revoluționarului: Che Guevara

Este decât un exemplu de falsă motivație în a fuma: o pseudo - identificare cu actorul/artistul preferat, un clișeu atât de tentant al boemei pariziene de sfârșit de secol nouăsprezece, atât de drag mie: norii de fum în cafenelele și cabareturile  lui Toulouse - Lautrec, french cancan-ul, absinthe-ul... (Mauri Dance by Toulouse-Lautrec)

Ca fumător, inventivitatea de a găsi motive pentru încă o țigără este foarte prolifică: caut inspirație, aprind o țigară; mă întâlnesc cu prietenii, conversăm, râdem, mai aprindem o țigară; cafeaua este indisolubil legată de o țigară, primul lucru pe care îl faci când te trezești; aștepți în aeroport, aprinzi o țigară; ești nervos, ești supărat, ești concentrat, cauți o soluție la o problemă dificilă, studiezi, te pregătești pentru un examen, te relaxezi la o terasă pe malul mării, admiri un peisaj, ajungi la destinație după un drum lung, ai o pauză, sau pur și simplu în acest moment nu știi ce să faci cu mâinile, simți că a scăzut nivelul de nicotină în organism, începi să tușești și vrei să te liniștești, un pretext pentru a intra în vorbă: aveți un foc? încă o țigară, și de mâine le răresc; ești în club, ești la restaurant, țigarea  se potrivește perfect unui whisky on the rocks...

CUM AM '' ÎNJUMĂTĂȚIT'' TOTUȘI ȚIGĂRILE? 

Simplu: am folosit un truc foarte ingenios pentru a îmi păcăli mintea, iar rezultatul este că de la două pachete pe zi am ajuns la un pachet pe zi, și în fiecare lună voi mai scădea câte o țigară, până  când ajung la cinci -șapte țigări pe zi, și apoi mai vedem. 

TRUCUL este să găseșeti o motivație mai puternică decât sutele de așa-zise motivații pentru a mai fuma încă o țigară, pe care le identifici spontan, fără nici un efort, 

Iar MOTIVAȚIA pe care am găsit-o este o triplă combinație: SĂNĂTATE, BANI și fortificarea VOINȚEI și AUTOCONTROLULUI. 

Cum funcționează, mai exact?

Am preluat din drept principiul ficțiunii juridice și l-am transpus în soluția optimă pentru mine: 

Ficţiunea juridică, este un procedeu de tehnică, în conformitate cu care un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit deşi el nu a fost stabilit sau nu există în realitate (de ex.: situaţia în care o persoană este declarată incapabilă permanent, deşi poate sunt cazuri când ea este capabilă, are momente de luciditate, totuşi, printr-o ficţiune, interzisul este socotit permanent incapabil. Copilul conceput este socotit ca deja născut, el fiind subiect de drept.

Iată cum am gândit: dacă fumez un pachet în loc de două, care sunt avantajele mele:

1. Reduc, evident, efectele negative asupra organismului și riscurile aferente.

2. Este un exercițiu de autocontrol, de întărire a voinței, care dus la capăt îmi dă o satisfacție excepțională a disciplinei de a începe să fumez cu adevărat din plăcere, de a stăpâni viciul și a îl direcționa și dimensiona cum doresc eu, nu inversc. 

3. Este o motivație financiară suficient de puternică: anual, având în vedere că fumam puțin peste două pachete, economisesc aproximativ 7300 lei, care înseamnă un venit suplimentar de 135 euro lunar - nu este de neglijat, nu? 

Toate aceste avantaje sunt însă insuficiente pentru o motivație eficientă. Mai devreme sau mai târziu, obișnuința, nevoia corpului de nicotină, faptul că ceilalți fumează în jurul tău, sau orice alt factor mi-ar fi erodat și slăbit hotărârea și aș fi cedat. 

AICI INTERVINE FICȚIUNEA despre care vorbeam mai devreme:

PRESUPUN CĂ ACEȘTI BANI, echivalentul unui pachet, I-AM CÂȘTIGAT, ca și cum mi i-ar face cineva cadou zilnic, și îi FOLOSESC EXCLUSIV PENTRU A CUMPĂRA CEVA CARE ÎMI PLACE SAU PENTRU A FACE CEVA CARE MĂ BINEDISPUNE. 

Și atunci acești bani sunt folosiți pentru a îmi cumpăra, de exemplu o carte care îmi place, sau pentru a vedea un film bun la cinematograf, sau pentru a îmi face un abonament la o sală de sport, sau la bazinul de înot, sau pentru a plăti un masaj de relaxare  cu uleiuri aromatice, sau pentru a cumpăra un gadget de care nu aș avea neapărată nevoie, dar sunt curios și mi se pare util pentru moment, etc. 

FUNCȚIONEAZĂ, cu o singură condiție: acești bani să îi folosești exclusiv pentru orice moft, orice mică plăcere îți vine în cap, și astfel tripla motivație: SĂNĂTATE, BANI, VOINȚĂ, este plusată cu acest BONUS: MICI PLĂCERI PERSONALE. 

ESTE CA ȘI CUM CINEVA TE-AR FINANȚA ZILNIC ȘI TE-AR OBLIGA SĂ TE RĂSFEȚI CU CE VREI TU!

 ( Când de fapt tu ești propriul finanțator - dar este un joc pe care mintea ta îl va accepta foarte ușor.)

Interesantă ficțiune, nu? 

După ce voi ajunge la 5 - 7 țigări, îmi voi fi asigurat o primă lunară motivațională pe viață de 1000 de lei. 

Hmmmmm..... sună bine....

Unele dintre cele mai mari plăceri ale vieții vin din cele mai simple lucruri....

Photo by Katarzyna Urbanek on Unsplash