Se afișează postările cu eticheta satisfactie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta satisfactie. Afișați toate postările

sâmbătă, 18 martie 2017

EȘTI CHEMAT, ÎNTREBAT, INVITAT



FUNCȚIONĂM DIFERIT.


Și este minunat că este așa.

La propriu - este o minune, un miracol, care merită celebrat, sărbătorit, in fiecare clipă, pentru fiecare dintre noi.



Unele persoane sunt menite, sunt construite, sunt structurate să INIȚIEZE acțiuni,


fără a aștepta nici o chemare, nici o întrebare, nici o invitație,


pentru că asta este natura lor, de a iniția și de a MANIFESTA liber gândul, ideea declanșatoare.





Celelalte persoane, care nu fac parte din primul grup, descris mai sus, sunt structurate să AȘTEPTE fie chemarea, fie întrebarea, fie invitația.



Pare ABSURD la prima vedere, nu?


Asta ce înseamnă

- ai spune - că dacă fac parte din al doilea grup - și de unde știu dacă este așa, cum îmi dau seama? -

să stau cu mâinile în sân, să nu mai gândesc, să nu mai vorbesc, să nu acționez, să rămân pasiv și inert și să las viața să treacă pe lângă mine, doar pentru că cineva mi-a spus să aștept?!


Nu, cu siguranță nu!


Tocmai aici este frumusețea acestui ADEVĂR AXIOMATIC, magia acestei virgule, catch, trick, truc, strategie, metodă, soluție sau oricum am dori să o numim.


De ce?


Pentru că nu va funcționa dacă nu va fi făcut un PRIM PAS, esențial.


Nu va funcționa absolut deloc, din contră - va atrage și mai multă furie, frustrare, amărăciune și dezamăgire decât dacă nu ar fi fost încercată deloc acestă strategie.


Ok. Care este acest prim pas?


DEPĂȘIREA unei FRICI FUNDAMENTALE, foarte adânc înrădăcinată, CONFRUNTAREA cu o temere pe care aproximativ 90% din oameni o au:




DACĂ NU VOI FI VĂZUT, REMARCAT?




Și cum se manifestă această frică, în termeni comportamentali?




MINTEA INTRĂ ÎN ALERTĂ, în panică și începe să te preseze, să te îndemne, să te împingă să INITIEZI acțiuni:


" Fă Ceva! Zi ceva! Nu mai sta! Acționează! Oricum, acum! Apucă-te de ceva! Pierzi ocazia! Pleacă trenul oportunității! Ce mai aștepti?! "



CUM depășești această frică?


Simplu. Având ÎNCREDERE că strategia de a aștepta să fii chemat, întrebat, invitat funcționează.


Și cum poți avea încredere că funcționează?


Simplu. TESTÂND și OBSERVÂND ce se întamplă când respecți această strategie și ce se întamplă când nu o respecți. 



Știu că nu este ușor. 



Nu este deloc ușor. Pentru că este cumva, pare cumva a fi împotriva impulsului care îți apare aproape 

" natural" de a iniția. 



Dar merită încercat. 




Încearcă. 




Vezi dacă funcționează pentru tine. 




Câteva momente din viața ta la care să te gândești, și apoi să reflectezi dacă nu cumva ai aplicat această strategie deja și a avut rezultate: 




- Ți s-a întamplat să încerci n business-uri dau direcții de business, pentru că unul sau altul credeai că este drumul corect, și cumva lucrurile nu s-au legat, sau, deși păreau a merge bine la început, a apărut ceva pe traseu - indiferent de natura acelui ceva și nu a funcționat afacerea? 




- Uitat-te puțin și întreabă-te dacă ai fost invitat într-un business de către cineva care ți-a remarcat potențialul, și invitația a venit din senin, pur si simplu, fără să fi fost ceva la care te asteptai, sau pe care il doreai sau anticipai.




- Ți s-a pus o întrebare de către cineva, și în răspunsul pe care l-ai dat, ai găsit dintr-o dată, maximă claritate referitor la o problemă asupra careia te gândeai de mult, întorcând-o pe toate părțile, fără să reușești să găsești cea mai bună soluție, sau măcar vreo soluție? 




- Ai fost chemat să participi intr-un proiect, ai fost invitat într-o relație, ai fost întrebat referitor la un parteneriat, emoțioanal sau financiar, iar răspunsul tău, fie pozitiv, fie negativ, a imprimat o forță benefică și o direcție fastă vieții tale? 




Dacă recunoști în viața ta de până acum măcar unul din momentele de mai sus, înseamnă că deja a funcționat strategia asteptării pentru tine. 




Dacă nu, merită încercat. 




Și poți începe cu lucruri mărunte, nu neapărat cu decizii cu impact major. 




Încearcă! 




Ce ai de pierdut? 

Photo by Quino Al on Unsplash

duminică, 12 martie 2017

Toți OAMENII sunt PERFECȚI și COMPLEȚI. Numai că le LIPSEȘTE CEVA



Toți OAMENII sunt PERFECȚI și COMPLEȚI. Numai că le LIPSEȘTE CEVA.

Prima dată când am auzit această afirmație, am crezut că scopul conștientizării acestui adevăr este de a identifica ce lipsește și a pune acolo ce trebuie pentru a umple acel gol.

Nu m-am îndoit de veridicitatea postulatului. Am simțit, pur si simplu, că lucrurile așa stau, iar dovada izbitoare era nu doar in mine,ci și in ceilalți.

Era totuși ceva care părea că eludează esența.

Acum imi este clar: cheia înțelegerii este cuvântul "LIPSEȘTE ", mai exact semnificația, reacția, atitudinea și comportamentul aferent față de acest cuvânt.

Toți OAMENII sunt PERFECȚI și COMPLEȚI.

Am fost creați in acest mod.

STRUCTURA DESIGN-ului UMAN este perfectă și completă.

Este Perfectă pentru că a fost creată de Inteligența Infinită a Universului/Dumnezeu, care este in sine sursa și manifestarea perfecțiunii, iar ființa umană este reflecția acestei perfecțiuni.

Este Completă pentru că dacă am asemăna-o cu o Matrice, nici unui om nu ii lipsește nici un element component al acesteia.

Să ne imaginăm doar pentru un moment, pentru mai multă claritate, că 7,8 miliarde de oameni (populația globului in prezent) sunt, de fapt,  7,8 miliarde de androizi.


Fiecare android are un design perfect și complet. 

Are exact aceeași structură (poziționare, rețea, legături) a circuitelor electronice din interior, funcționează conform aceluiași soft extrem de complex, 

Din acest punct de vedere, sunt absolut identici.

Nimănui nu îi lipsește nici un centru de comandă, nici un canal de legătură, nici un microchip și nici un element constitutiv. 

NICI UNUI ANDROID NU ÎI LIPSEȘTE NIMIC, în sensul de componentă de design, constructivă.

CE ÎI LIPSEȘTE, ÎNTR-ADEVĂR, FIECĂRUI ANDROID, ESTE ACTIVAREA ANUMITOR CENTRI de comandă DIN INTERIOR. 

Atenție! 

Aceasta este cea mai puternică DISTINCȚIE de ÎNȚELES în pronfunzime. 

De obicei, a LIPSI este echivalat cu ceva in NEREGULĂ, cu ceva DEFECT, cu ceva NEFUNCȚIONAL. 

Faptul că fiecare ANDROID are aceeași structură perfectă și comună cu a fiecăruia din restul de 7,8 miliarde de androizi

și are simultan un anumit număr de centri de comandă ACTIVAȚI, un alt număr de centri de comandă ACTIVAȚI PARȚIAL și un alt număr de centri de comandă COMPLET NEACTIVAȚI, 

este explicația pentru frumusețea incredibilă - adevăratul dar al umanității, că FIECARE ANDROID, 

deși IDENTIC structural, este UNIC  funcțional. 

Tocmai ceea ce ne LIPSEȘTE (Activarea Parțială sau Neactivarea Completă) este ceea ce INDIVIDUALIZEZĂ, prin UNICITATE, perfecțiunea și completitudinea.

Un android care are centrul de comanda al ENERGIEI activat complet, de exemplu, va funcționa impecabil 24 de ore in continuu, fără nici o eroare de soft.

Un adroid care are centrul de comanda al ENERGIEI  complet neactivat, va trebui reîncărcat după fiecare 8 ore, să zicem, pentru aceeași acuratețe a funcționarii. 

ASTA NU INSEAMNĂ CĂ NU ESTE UN MODEL PERFORMANT. 

NU INSEAMNĂ CĂ al doilea android ESTE DEFECT, pur si simplu este programat ca după 8 ore să se oprească din activitate ( să presupunem 30 minute) pentru a se conecta la sursa de energie și a se reincarca. 

Ce se intampla insă, DACĂ NU ÎȘI RESPECTĂ PARTICULARITATEA FUNCȚIONALĂ a centrului de comandă al energiei? 

Softul, deși perfect funcțional, în condițiile reîncărcării androidului la fiecare 8 ore, va incepe să genereze erori, și atunci un android perfect funcțional și productiv va fi considerat ca DEFECT.

Dacă, în continuare, va încălca această regulă constructivă, conexiunile interioare vor incepe să se deterioreze cu adevărat, vor apărea scurtcircuite și disfuncționalități în cascadă. 

Cum ar fi dacă ar exista un MANUAL DE INSTRUCȚIUNI pentru utilizarea corectă a particularităților centrilor de comandă, personalizat pentru fiecare android?

Acest manual există. 

Și se numește

HUMAN DESIGN. 

Photo by Tai's Captures on Unsplash

luni, 17 august 2015

AUTODIVOSCOSA


Procesul Autocontrolului:
1. Stop 2. Gândește 3. Ce s-ar putea întâmpla? 4. Este acest lucru ceea ce dorești?



Una dintre tehnicile foarte eficiente de memorare este folosirea de acronime.



Acronimul rezultat trebuie să fiu unul ușor de memorat, cu o anumită rezonanță, pentru a putea activa lejer cuvintele, frazele sau chiar textul care te interesează să îl ții minte permanent și pe care să îl poți readuce în prim plan mental oricând.



Drept pentru care am inventat acest acronim: AUTODIVOSCOSA. Are o melodicitate plăcută, te duce cu gândul poate la o firmă italiană producătoare de mașini de lux



Cuvintele pe care AUTO.DI.VO.SCO.SA le activează constituie un reminder pentru:



1. AUTO - control



2. DI - sciplină



3. VO - ință



4. SCO - p



5. SA - tisfacție.



Ideea acestui reminder este foarte simplă: prin autocontrol, susținut de disciplină și voință, ajungi la scop și la satisfacția atingerii acestuia.


AUTOCONTROL: echilibru, calm, fermitate, încredere, putere a voinței


 "Acela care nu are control asupra propriei minți este precum un oraș distrus, fără ziduri de apărare."

Earl Nightingale spunea în al său The Strangest Secret ( Cel mai surprinzător/straniu) secret că marele secret al succesului poate fi găsit în chiar definiția acestuia: SUCCESS IS THE PROGRESSIVE REALIZATION OF A WORTHY IDEAL. ( SUCCESUL ESTE ÎNDEPLINIREA PROGRESIVĂ A UNUI IDEAL CARE MERITĂ). 


We become what we think about. ( Devenim ceea ce gândim). 


Majoritatea oamenilor eșueză dintr-o cauză atât de simplă, încât la prima vedere pare un truism ridicol: 

Omul care nu are un scop clar în față, către care să se îndrepte, va eșua, deoarece nu are direcție, nu are îndrumare, nu are destinație, asemenea unei corăbii care este lansată la apă, fără echipaj, fără a avea o rută prestabilită: dacă nu se va izi de stânci, la ieșirea din port, cu siguranță va ajunge o epavă, pe o plajă pustie, sau va fi distrusă într-o furtună teribilă. 



Fără un scop clar, omul va pluti în viață în derivă, și se va izbi de stâncile eșecului sau va eșua pe pustiile plaje ale dezamăgirii, disperării, depresiei și lipsei de respect față de sine, lipsei de încredere și de satisfacție. 



Gândurile pe care le nutrim și pe care le sădim în mintea noastră sunt precum plantele îngropate într-un sol fertil. 



Avem în fața noastră în permanență posibilitatea de a selecta cu atenție semințele pe care le plantăm. 

Semințele sunt gândurile și scopurile. 



Mintea noastră subconștientă, solul fertil, ne va înapoia în aceeași abundență și plante frumoase, sănătoase, plăcute vederii și mirosului, gustului, după cum ne va returna și plante otrăvitoare, neplăcute și nocive. 



Noi selectăm ce plantăm în mintea noastră. Alegerea ne aparține. 



AUTOCONTROLUL presupune să INTRĂM ÎN POSESIA MINȚII NOASTRE ȘI SĂ O DIRECȚIONĂM CĂTRE UN SCOP PRECIS. 



DISCIPLINA ne ajută să respectăm destinația aleasă, să nu schimbă cursul călătoriei la primele greutăți întâlnite și să gândim în permanență că regulile pe care noi ni le-am setat, nu ne-au fost impuse, atrag și obligația aferentă față de noi înșine să le urmăm cu strictețe, astfel încât libertatea noastră să fie exercitată nu ca o renunțare, ci ca o mână de oțel, care strunește și cele mai mari tentații și tendințe de a ceda, de a renunța. 



VOINȚA este catalizatorul care face posibilă menținerea disciplinei și face tranziția către atingerea scopului. 



Vreau, pot și voi reuși.



Dacă ne repetăm de suficient de multe ori zilnic aceste cinci cuvinte, dacă avem disciplina întăririi credinței în rezultatul final, prin inducerea în subconștient a acestei susțineri psihice, NU AVEM CUM SĂ EȘUĂM.



SCOPUL este farul călăuzitor. Oricât ar fi valurile de înalte și genunea de adâncă, cu încă un efort vom putea zări în depărtare lumina din turnul farului. 



Știm că vom fi făcut încă un pas către destinație, vom fi depășit încă un obstacol și nu vom renunța. 



SATISFACȚIA ATINGERII SCOPULUI este încununarea succesului, este dovada că putem și vom putea și următoarea rundă că câștigăm lupta. 



AUTODIVOSCOSA: un reminder pentru succes!

Photo by Thao Le Hoang on Unsplash

luni, 10 august 2015

Avere, (Ne)Dreptate, Recunoștință, Mândrie, Orgoliu, Imagine publică, Satisfacția de a avea dreptate


Mândria/Orgoliul: cel mai mare dintre păcate


De multe ori, atunci când consiliam persoane și le sugeram să facă un efort pentru a accepta ce s-a întâmplat și a nu mai asocia întâmplării respective nimic în plus decât simplul eveniment, de fiecare dată când sugestia era acceptată benevol și toate poveștile țesute în jurul evenimentului, printr-o construcție mai mult sau mai puțin logică sau reală, toate aceste povești se năruiau și evenimentul putea rămâne în trecut, iar persoana se detașa de el și reușea să se elibereze de povara și sentimentele negative asociate, de atât de multe ori era cea mai bună lecție pentru mine, să procedez la fel.



Recunosc că nu îmi reușea întotdeauna - nici să eliberez persoana respectivă de o poveste nocivă de care continua să se agațe cu încăpățânare, făcându-și rău singură, nici să mă detașez eu însumi - însă de cele mai multe ori îmi reușea.



De obicei, o sugestie bine - intenționată, venită din exterior și livrată cu tact și blândețe, este mult mai bine primită și infinit mai eficientă decât orice altă metodă de exorcizare a unui rău suferit în trecut, sau impresiei unui rău sau dureri mult mai puțin intensă sau distrugătoare decât a fost percepută, în acel mix cu adevărat devastator al orgoliului rănit, așteptărilor neîmplinite și dezamăgirilor surprinzător de persistente.



Consilierea, în calitate de profesionist al dreptului și specialist al contractelor, la care mă refer era în majoritatea cazurilor legată de elementul psihologic tangențial celor mai frecvente cauze care generează cele descrise mai sus: AVEREA (bani, proprietăți), sentimentul de a fi NEDPREPTĂȚIT, (lipsa) RECUNOȘTINȚEI, MÂNDRIA și ORGOLIUL legate de IMAGINEA PUBLICĂ, și SATISFACȚIA (de multe ori total nejustificată) DE A AVEA DREPTATE.



Am constatat în timp (într-o perioadă de 12 ani) că în majoritatea familiilor (toată admirația, tot respectul pentru excepții) cel puțin unul dintre frați ( mult mai des decât surori) și/sau cel puțin unul dintre părinți ( în multe cazuri și '' ajutați'' de influențe externe familiei din care provin, respectiv propria familie, cunoștințe, apropiați și alți '' binevoitori'' ) sunt surse constante de generare și menținere a conflictului, pornind, având pretext cauzele de mai sus.



În majoritatea cazurilor, unul dintre copii este împlinit financiar, are o familia armonioasă, are parte de înțelegere și respect în societate, este echilibrat, muncitor, etc, își ajută părinții, este aproape de ei, sau duc vieți separate, dar în relații normale, - celălalt este în permanență nemulțumit, eșuează de obicei în relații sentimentale, nu reușește să aibă o bază financiară solidă, fiind cheltuitor și răsfățat, inconstant și mofturos, mândru titular al unor perpetue datorii, nu reușește să păstreze un job sau să construiască și să păstreze un business de succes, fiindcă niciodată nu îi convine nimic și nu este dispus să plătească prețul aferent în muncă, răbdare, integritate, este ETERNUL NEDREPTĂȚIT ȘI OROPSIT: nimeni (în primul rând părinții) nu a făcut niciodată nimic pentru el, nu a fost ajutat cu nimic, niciodată nimic nu este de ajuns pentru el, și mai ales TOTUL I SE CUVINE.





Acest al doilea tip de copil întodeauna va avea ceva de REPROȘAT: nu mi-ai dat, nu mi-ai făcut, nu m-ai ajutat, nu m-ai înțeles, nu m-ai susținut, nu ai avut grijă de mine, nu te-ai interesat suficient de mine, ...



Va avea, ca bonus, întotdeauna în repertoriu și un reproș care îl vizează pe celălalt: PE EL/EA L-AI FAVORIZAT/-O ÎNTOTDEAUNA, în detrimentul meu.



ORICE AR FACE PĂRINTELE/FRATELE/SORA pentru el - ajutor financiar, răbdare, suportarea mofturilor, nebuniilor, ieșirilor necontrolate, figurilor de tot felul - ți-am cerut eu să mă ajuți? da, dar dacă faci un lucru pentru cineva, ca să îți dovedești iubirea, trebuie să îl faci exact când și cum ți se cere - Doamne ferește să uiți ceva - un lucru minor, o pretenție savantă și exclusivistă, chiar dacă este ceva banal - penibilă prin AROGANȚA ȘI STILUL '''BĂTUT DIN PICIOR'' prin care este PRETINSĂ CU O MIMICĂ SCHIMONOSITĂ DE FRUSTRARE ȘI SUFICIENȚĂ, NICIODATĂ NIMIC NU ESTE BINE - ÎL VA CERTA PE CELĂLALT ȘI ÎI VA ATRAGE ÎNTODEAUNA ATENȚIA CĂ I-A GREȘIT - tot ce a făcut celălalt pentru el/ea pălește în acel moment, este egal cu zero, dacă stupida pretenție nu i-a fost satisfăcută instant. 



Acest tip de oameni au o memorie foarte, foarte scurtă și un orgoliu (nejustificat) imens: îi recunoașteți foarte ușor: sunt campionii ''judecăților de valoare'' servite tendențios și '' furioso'', sunt așii spiritului contradictoriu lipsit de orice argument valid, sunt cei mai încrâncenați ''generali'', care ar ști ei cum să conducă lumea și să îi pună la punct pe toți. 



Ei sunt primii care își dau în judecată frații și surorile, părinții și în principiu pe oricine vor să îi supună punctului lor de vedere.



Lipsiți de toleranță și de adevăratul simt al echității, nu își vor recunoaște niciodată fixurile și vor fi primii care se vor supăra. 



Pentru a își impune punctul de vedere, '' inflexibilul lor adevăr'' vor fi dispuși la orice. 



Dacă totuși, al doilea copil nu se va încadra în acest tipar, cu siguranță se va găsi cineva în anturajul lui apropiat, care va prelua acest rol. 



Este incredibilă influența acestor apropiați: poate schimba cu totul relațiile în familie: scopul este dovedirea că familia influențatului nu a făcut nimic pentru el și de cele mai multe ori reușește să îl izoleze. 



Poți recunoaște foarte ușor influența regăsindu-i cuvintele otrăvite în discursul otrăvitului. 



În oglindă, CEL PUȚIN UNUL DINTRE PĂRINȚI, în majoritatea cazurilor, este titularul acelorași ''calități'' și al aceluiași comportament, la care se adaugă ceea ce americanii numesc CONTROL FREAK ( persoană obsedată de a deține controlul asupra celorlalți). 



Sub steagul fluturând lozinca '' Eu știu mai bine decât tine ce este bine pentru tine'', va defila mândru prin viața copilului, zdrobind orice rezistență din exterior, fie prin manipulare, cumpărând aliați către unidirecționarea proprie, fie eliminând orice element subversiv care ar putea aduce fericire reală copilului, dar l-ar scoate de sub tutela sa. 



Care a fost consilierea mea și de ce a reușit în multe cazuri, scutindu-i pe cei care i-au dat curs de rupturi relaționale, procese nesfârșite, nervi, frustări și toxicitate psihică, decimându-le liniștea și armonia? 



Simplu:



1. Lasă-l să se îndestuleze din avere atât cât dorește, până îi va fi satisfăcută pofta de a avea (oricum insațiabilă), nu te lăsa târât în procese ( chiar dacă vei câștiga - puțin probabil, pentru că nu vei fi dispus la ce va fi dispus el - te vei transforma într-un alt om la final), iar amărăciunea, dezamăgirea, răul și negativismul pe care le vei aduce în spiritul tău și în familia ta vor fi un preț mult prea mare, care nu va mai putea fi răscumpărat prea ușor. 



2. Uită că ai fi avut dreptul legal și moral la acești bani/aceste proprietăți - oricum este preferabil să plătești în bani în viață, decât în altceva: sănătate, linșite și pace sufletească, armonie și echilibru. 



3. Dacă nu este atât de deranjant pentru tine comportamentul, poți continua relația și lasă-l să aibă dreptate întotdeauna. 



4. Dacă nu, rărește întâlnirile, sau dacă dezechilibrul pe care ți-l aduce este atât de mare, ia o pauză mai mare sau chiar suprimă-le. 



4.5 Și orice ai face, nu te mai gândi la aceste lucruri: nu îți fac bine. Gândește-te la lucrurile care îți fac bine, întâlnește-te cu oameni cu care te poți comporta relaxat, fără să fi atent că s-au simțit lezați de te miri ce. 



NIMENI NU TE POATE OBLIGA SĂ ACCEPȚI, SĂ FACI, SĂ GÂNDEȘTI, SĂ VORBEȘTI SAU SĂ NU VORBEȘTI CE VREA EL/EA, DACĂ TU NU VREI!




CAUTĂ SĂ AI ÎN PREJMA TA OAMENI ȘI LUCRURI POZITIVE ȘI SĂ ÎȚI DUCI EXISTENȚA FRUMOS, LINIȘTIT, CU BUCURIE ȘI POFTĂ DE VIAȚĂ!

Photo by Simone Scarano on Unsplash