Se afișează postările cu eticheta lauda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lauda. Afișați toate postările

luni, 8 iunie 2015

NU MA ASCULȚI NICIODATĂ!

" Mulțumesc că ți-ai făcut timp să mă asculți plângându-mă de faptul că niciodată nu mă asculți!"

Vă este cunoscută această conversație?

Cu siguranță.

Această conversație apare inevitabil la un moment dat, în orice cuplu. Provocarea este să diminuezi pe cât posibil frecvența ei.

De obicei cei mai buni la a nu asculta sunt bărbații. Deși nici femeile nu fac excepție. Nici părinții. Cât despre copii? Sunt campioni atunci când este vorba de a nu își asculta părinții. Ce să mai vorbin despre clienții furioși? Sau de patronii indiferenți. Sau de angajatori...

Printre multele cauze ale acestei lipse de comunicare se află una care din păcate este ignorată din nou și din nou: oamenii acordă atenție totală oricărui lucru/subiect care îi interesează.

În majoritatea timpului, ne gândim la noi înșine: ce vreau eu, ce mă interesează pe mine, ce îmi oferă mie plăcere și satisfacție.

De cele mai multe ori ne gândim la propria persoană.

Dacă s-ar face o statistică privitoare la cuvântul care este cel mai folosit în toate tipurile de conversații, care credeți că ar fi rezultatul?

Presupunerea voastră este corectă: EU.

EU este cuvântul cel mai des folosit într-o conversație.

Ce ne diferențiază pe noi, oamenii, de animale este sentimentul de importanță.

Acesta este cel mai puternic impuls pentru orice individ.

Vrem ca importanța noastră să fie recunoscută public, vrem să fim lăudați & apreciați, vrem să fim recunoscuți ( în sensul de înțelegere exactă a identității și valorii noastre - te recunosc ca fiind ...)


Toți vrem să fim auziți, să fim ascultați.

Când cineva ne ascultă cu adevărat, ne simțim extraordinar. Înseamnă că ceea ce spunem este important, este demn de a fi auzit/merită să fie auzit.

Înseamnă că noi contăm pentru cealaltă persoană.


Poate dacă am încerca să ne concentrăm întreaga atenție asupra a ceea ce spune cealaltă persoană, oprindu-ne pentru câteva minute să ne mai gândim la noi, lucrurile ar fi diferite.

Poate, dacă vrem să fim ascultați, am putea încerca să îl ascultăm mai întâi pe celălalt, și atunci atenția lui/ei ne-ar fi acordată în întregime și de bunăvoie; poate am putea încerca să fim mai întâi interesați real, autentic de ceea ce dorește celălalt, și abia după aceea să cerem să fim auziți, la rândul nostru.

Poate atunci, NU MĂ ASCULȚI NICIODATĂ s-ar transforma în : "iți mulțumesc mult  că m-ai ascultat cu răbdare!!!"

Dacă în continuare crezi că toate acestea ar necesita un efort prea mare din partea ta, întreabă-ți și ascultă-ți inima, și vei descoperi că toate acestea îți vor schimba viața:

" Este imposibil - spuse mândria; Este riscant - spuse experiența; Nu are rost - spuse rațiunea; ÎNCEARCĂ!  - șopti INIMA."

Photo by Sharon McCutcheon on Unsplash

duminică, 10 mai 2015

SA ITI AUZI VOCEA INTERIOARĂ, CHEMAREA TA

" Nu lasa zgomotul opiniilor celorlalti sa iti inece propria ta voce interioara" - Steve Jobs
În viață trecem prin multe evenimente. 


De multe ori credem că le-am înțeles pe toate, că suntem atotștiutori. Nu întotdeauna este așa, și de multe ori descoperim acest lucru într-un mod destul de neplăcut.

De multe ori credem că avem totul sub control. Și nu este așa. Avem parte de surprize din partea celorlalți și uneori chiar din partea noastră, care ne destabilizează.

Credem că lucrurile ar trebui să se întâmple într-un anumit fel, pentru că așa le vedem noi. Se dovedește însă că ce am anticipat că va fi cursul evenimentelor este o realitate cu totul diferită, sau ușor diferită față de cum evenimentele sunt de fapt și față de cum le percepem noi și ceilalți. 

Ne aflăm în căutări sau ne aflăm pe punctul de a renunța la căutări, obosiți de prea multe încercări, de prea multă presiune. Și atunci suntem tentați să gândim: ce ar fi să las lucrurile să se întâmple  -  ce se va întâmpla, se va întâmpla? 

Cât de multe lecții de viață am primit? Cât de multe lecții de viață am dat altora? Direct, indirect, voit sau nu? 

Cât de integri suntem față de noi? Dar față de ceilalți? 

Ne respectăm promisiunile făcute? Au fost promisiunile corecte? 


Suntem pe drumul cel bun? Am ales noi acest drum? Sau ne - a fost ales, sugerat, mai subtil sau evident de către altcineva?

Ar trebui să ne păstrăm drumul? Sau să îl schimbăm din nou?


Atât de multe gânduri, care aterizează și decolează în/din mintea noastră, ca pe/de pe un aeroport aglomerat. 


Reușim să facem ordine suficient de clar, suficient de coerent în mintea noastră?


Reușim să mai auzim VOCEA NOASTRĂ, cea adevărată, reușim să auzim și să ascultăm CHEMAREA NOASTRĂ INTERIOARĂ?


Și, mai important, reușim să o DISTINGEM între atâtea voci, care sunt de fapt VOCILE OPINIILOR CELORLALȚI despre noi, despre viață, despre o situație sau o problemă anume?


Dacă reușim să ne ASCULTĂM REAL, ADEVĂRAT, vom reuși să înțelegem care dintre vocile care poartă acest dialog în mintea noastră este vocea noastră interioară reală, care ne cunoaște cu adevărat, care nici nu ne flatează inutil, nici nu ne desființează gratuit, care nu ne critică neargumentat, ci ne arată obiectiv și calm unde și ce putem face ca să ne îmbunătățim.


Vom reuși să identificăm vocea corectă, lăuntrică, profundă, adevărata identitate, astfel încât atunci tot ce mai avem de făcut să rămână a o ASCULTA și a  RĂMÂNE CONECTAȚI LA EA? 


Poți să îți auzi vocea ta interioară, chemarea ta?


Și dacă ai auzit-o, o asculți, îi dai curs?

Photo by Viktor Talashuk on Unsplash

miercuri, 6 mai 2015

CUM TE FACE SĂ TE SIMȚI O LAUDĂ? DAR O CRITICĂ? CUM LE OFERI? CUM LE PRIMEȘTI?


FEEDBACK [FÍD-BEC] s. n. 1. conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menținerea stabilității și echilibrului lor față de influențele exterioare; lanț cauzal închis; retroacțiune (3). 2. (p. ext.) întoarcere, revenire. (< engl. feed-back) 


Așa este definit în DEX Feedback-ul. 


Dacă vrem să îl definim mai simplu, FEEDBACK-ul înseamnă REACȚIE. Reacție unei persoane față de o situație.


Cum reacționez eu la ce se întâmplă. 


De multe ori, reacțiile noastre nu sunt conștientizate și nu trebuie să fie neapărat verbale. Pot să fie și non-verbale: o ridicare de sprânceană, de exemplu. 

De câte ori ne-am gândit că șeful nostru este obișnuit ca noi să îndeplinim nenumărate sarcini, sau partenerul nostru de viață este obișnuit ca noi să facem anumite sarcini, fără să primim apreciere, nici de la șef, nici de la partener?


Sau dacă noi ne aflăm de cealaltă parte, ne-am gândit vreodată oare de câte ori angajații, colaboratorii, partenerii, soții, soțiile, prietenii noștri au făcut atâtea lucruri pentru noi, și nu ne-am obosit să le oferim apreciere?


APRECIEREA este un PLUS DE VALIDARE, este un mod prin care arătăm sau ni se arată că EFORTUL nostru sau al celuilalt ESTE VĂZUT.


Ne-am gândit însă, cu siguranță, la lucrurile pe care le consideram normale și că ni se cuvin, pentru că le-am avut sau primit tot timpul, în MOMENTUL ÎN CARE NU LE-AM MAI AVUT, NU LE-AM MAI PRIMIT sau LE-AM PIERDUT. 


CUM REACȚIONĂM când ni se spune: mă ENERVEZI, ai GREȘIT, ești un DEZASTRU, sau M-AI DEZAMĂGIT, etc. ? 

Eu cred că reacția normală este fie să intrăm în DEFENSIVĂ, fie să o luăm personal, fie să ne JUSTIFICĂM. 

Totuși, putem să avem DECÂT REACȚII DE APRECIERE?


NU AM CRITICAT PE NIMENI NICIODATĂ, SAU NU AM SIMȚIT NEVOIA SĂ CRITICĂM?


FEEDBACK-UL NEGATIV, care este dat cu mănuși, care NU ESTE ADRESAT PERSOANEI, care NU PUNE O ETICHETĂ persoanei, care este ADRESAT ACȚIUNII, nu îl bagă pe celălalt în corzi, nu îl lezează, îmi dă mie posibilitatea să mă exprim și celuilalt să primească FEEDBACK-UL MEU CA O OPORTUNITATE, NU CA O CRITICĂ. 

Feedback-ul EVALUATIV este o etichetă: ce ai făcut tu este bine sau este rău. 

În varianta pozitivă - AI FĂCUT BINE, sau FOARTE BINE - acest lucru, oferă încredere și atât. 


În varianta negativă este DEVASTATOR: ai fost groaznic! chiar nu te duce capul? chiar nu ești în stare să ...? ți-am spus de atâtea ori că ... etc., deoarece nu este adresat acțiunii, ci persoanei. 


De obicei facem acest lucru în familie sau între prieteni, pentru că, indiferent dacă DĂM ÎN EI CU BUNE SAU CU RELE, ORICUM NE IUBESC ȘI ȚIN ÎN CONTINUARE LA NOI. 


Un alt feedback este cel PRESCRIPTIV. 


Gândiți-vă puțin: DAȚI SFATURI? PRIMIȚI SFATURI?


De câte ori dați sfaturi FĂRĂ SĂ VĂ FI CERUT CELĂLALT SFATUL?

Sau de câte ori VI SE DAU SFATURI FĂRĂ SĂ LE FI CERUT?


Cum sună DACĂ AȘ FI FOST ÎN LOCUL TĂU aș fi făcut așa sau așa...?

Cum sună ÎN VIITOR AI PUTEA ÎMBUNĂTĂȚI X FĂCÂND Y ? 


Dacă, în schimb, EU AM CERUT SFATUL CUIVA, nu îl respect mai mult, pentru că recunosc că eu mă aflu în impas, și pentru că recunosc autoritatea, competența sau experiența persoanei căreia îi cer sfatul?


Oricum, indiferent de sfatul primit, eu voi trece totul prin FILTRUL MEU, voi decide ce funcționează pentru mine, cât din acel ceva voi aplica, sau dacă voi aplica ceva. 


Ca să pot selecta ceva din sfatul oferit sau cerut trebuie însă să ASCULT ACTIV, fără pasiune, astfel încât să am posibilitatea de a PRIMI O PERSPECTIVĂ DIN EXTERIOR, deoarece eu sunt în interiorul evenimentului, și poate nu pot să văd toate unghiurile, toate fațetele.


Indiferent de calitatea sfatului, îl voi primi NUMAI DACĂ NU SUNT LEZAT de modalitatea prin care se oferă sfatul. 


Feedback-ul DESCRIPTIV este însă cel mai EFICIENT:


În varianta POZITIVĂ este adresat PERSOANEI: CE mi-a plăcut, CE ai făcut bine, cu DETALII SPECIFICE, astfel încât celălalt să înțeleagă EXACT LA CE TE REFERI, fără echivoc.


În varianta NEGATIVĂ, feedback-ul este adresat ACȚIUNII: acțiunea este exterioară cumva persoanei. 


De exemplu, ACȚIUNEA X ar putea fi îmbunătățită făcând Y. 


CONCLUZIA?


UN FEEDBACK NEGATIV, ÎMBRĂCAT ÎN HAINE DE GALĂ, ELEGANTE, ADRESAT ACȚIUNII, NU ȚIE, PERSOANEI, VA FI O OPORTUNITATE DE CREȘTERE, DE EVOLUȚIE.


UN FEEDBACK POZITIV, NESPECIFIC - ai făcut bine pentru că ... - TE VA FACE SĂ TE SIMȚI BINE. Și atât. 


Care este FEEDBACK-ul VOSTRU?!

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash