Toți OAMENII sunt PERFECȚI și COMPLEȚI. Numai că le LIPSEȘTE CEVA

Toți OAMENII sunt PERFECȚI și COMPLEȚI. Numai că le LIPSEȘTE CEVA.

Prima dată când am auzit această afirmație, am crezut că scopul conștientizării acestui adevăr este de a identifica ce lipsește și a pune acolo ce trebuie pentru a umple acel gol.

Nu m-am îndoit de veridicitatea postulatului. Am simțit, pur si simplu, că lucrurile așa stau, iar dovada izbitoare era nu doar in mine,ci și in ceilalți.

Era totuși ceva care părea că eludează esența.

Acum imi este clar: cheia înțelegerii este cuvântul "LIPSEȘTE ", mai exact semnificația, reacția, atitudinea și comportamentul aferent față de acest cuvânt.

Toți OAMENII sunt PERFECȚI și COMPLEȚI.

Am fost creați in acest mod.

STRUCTURA DESIGN-ului UMAN este perfectă și completă.

Este Perfectă pentru că a fost creată de Inteligența Infinită a Universului/Dumnezeu, care este in sine sursa și manifestarea perfecțiunii, iar ființa umană este reflecția acestei perfecțiuni.

Este Completă pentru că dacă am asemăna-o cu o Matrice, nici unui om nu ii lipsește nici un element component al acesteia.

Să ne imaginăm doar pentru un moment, pentru mai multă claritate, că 7,8 miliarde de oameni (populația globului in prezent) sunt, de fapt,  7,8 miliarde de androizi.

Fiecare android are un design perfect și complet. 

Are exact aceeași structură (poziționare, rețea, legături) a circuitelor electronice din interior, funcționează conform aceluiași soft extrem de complex, 

Din acest punct de vedere, sunt absolut identici.

Nimănui nu îi lipsește nici un centru de comandă, nici un canal de legătură, nici un microchip și nici un element constitutiv. 

NICI UNUI ANDROID NU ÎI LIPSEȘTE NIMIC, în sensul de componentă de design, constructivă.

CE ÎI LIPSEȘTE, ÎNTR-ADEVĂR, FIECĂRUI ANDROID, ESTE ACTIVAREA ANUMITOR CENTRI de comandă DIN INTERIOR. 

Atenție! 

Aceasta este cea mai puternică DISTINCȚIE de ÎNȚELES în pronfunzime. 

De obicei, a LIPSI este echivalat cu ceva in NEREGULĂ, cu ceva DEFECT, cu ceva NEFUNCȚIONAL. 

Faptul că fiecare ANDROID are aceeași structură perfectă și comună cu a fiecăruia din restul de 7,8 miliarde de androizi

și are simultan un anumit număr de centri de comandă ACTIVAȚI, un alt număr de centri de comandă ACTIVAȚI PARȚIAL și un alt număr de centri de comandă COMPLET NEACTIVAȚI, 

este explicația pentru frumusețea incredibilă - adevăratul dar al umanității, că FIECARE ANDROID, 

deși IDENTIC structural, este UNIC  funcțional. 

Tocmai ceea ce ne LIPSEȘTE (Activarea Parțială sau Neactivarea Completă) este ceea ce INDIVIDUALIZEZĂ, prin UNICITATE, perfecțiunea și completitudinea.

Un android care are centrul de comanda al ENERGIEI activat complet, de exemplu, va funcționa impecabil 24 de ore in continuu, fără nici o eroare de soft.

Un adroid care are centrul de comanda al ENERGIEI  complet neactivat, va trebui reîncărcat după fiecare 8 ore, să zicem, pentru aceeași acuratețe a funcționarii. 

ASTA NU INSEAMNĂ CĂ NU ESTE UN MODEL PERFORMANT. 

NU INSEAMNĂ CĂ al doilea android ESTE DEFECT, pur si simplu este programat ca după 8 ore să se oprească din activitate ( să presupunem 30 minute) pentru a se conecta la sursa de energie și a se reincarca. 

Ce se intampla insă, DACĂ NU ÎȘI RESPECTĂ PARTICULARITATEA FUNCȚIONALĂ a centrului de comandă al energiei? 

Softul, deși perfect funcțional, în condițiile reîncărcării androidului la fiecare 8 ore, va incepe să genereze erori, și atunci un android perfect funcțional și productiv va fi considerat ca DEFECT.

Dacă, în continuare, va încălca această regulă constructivă, conexiunile interioare vor incepe să se deterioreze cu adevărat, vor apărea scurtcircuite și disfuncționalități în cascadă. 

Cum ar fi dacă ar exista un MANUAL DE INSTRUCȚIUNI pentru utilizarea corectă a particularităților centrilor de comandă, personalizat pentru fiecare android?

Acest manual există. 

Și se numește

HUMAN DESIGN. 

Photo by Tai's Captures on Unsplash

MISTERUL ECUAȚIEI RELAȚIILOR UMANE: NECUNOSCUTE & VARIABILE

Sunt atât de multe cărți despre relațiile umane. Atât de multe cursuri. Atât de multe experiențe de viață, care generează concluzii și formule, corecte, reale, sau aproximative, incomplete și care suprind decât o fațetă a complexității incredibile a relațiilor umane; cărți, idei, cursuri, experiențe, sfaturi avizate, rău intenționate, subversive, sau eficiente, oferite din toată inima, pe care încerci să le pui în practică; funcționează o perioadă, obții rezultate concrete, după care te blochezi din nou, revii la vechile obiceiuri, decizi că nu funcționează, încerci din nou, și te pierzi la un moment dat în acest amalgam de adevăruri și rețete (pseudo) știintifice, sau îți dai seama că de fapt erau corecte, însă nu le-ai aplicat corect, nu ai fost dispus să faci efortul respectiv, sau nu ai înteles sau nu ți-au fost transmise cu exactitate și pragmatic toate instrucțiunile, nuanțele, excepțiile și soluțiile de avarie.

Multe dintre ele pornesc de la nucleul dezvoltării personale, de la înțelegerea cât mai comprehensivă a propriei persoane, pentru ca apoi, după ce se presupune că te-ai înțeles în profunzime, știi exact care sunt toate mecanismele tale interne, cum funcționezi, ce te motivează, ce slăbiciuni și puncte forte ai, care sunt oportunitățile tale de creștere și care sunt pericolele și riscurile cele mai probabile cărora vei fi expus, abia atunci să începi să îi înțelegi pe ceilalți și să te relaționezi cât mai armonios și eficient cu ei.

Sunt întrebări mari ale vieții, cărora nu le dăm deloc sau le dăm prea multă atenție:

Care este sensul existenței?

Cine sunt eu? Cine aș vreau să fiu? Pot să fiu acea persoană pe care o vizualizez ca identitatea mea adevărată? Cât timp îmi va lua ca să mă descopăr? Voi reuși? Care va fi prețul plătit?

Cât de mult pot înțelege lumea în care trăiesc? Cât de mult îmi folosește acest lucru? De unde știu dacă percepția mea este corectă?

Care este misiunea mea, rolul meu în viață?

Cât de mult sunt dispus să investesc în relațiile cu ceilalți? Cu persoanele apropiate mie, cu simple cunoștințe, sau cu oamenii pe care îi întâlnesc întâmplător și care ar avea poate potențialul unei relații extraordinare de prietenie și compatibilitate, care să dureze o viață?

Cât de mult investesc în relația cu mine ceilalți? Oare aș merita mai mult? Cine, cât și unde greșește? Ei sau eu?

Care este gradul meu de toleranță? Dar a celorlalți? Care este limita și care este costul compromisului în relațiile umane?

Pot atinge fericirea? Îl pot face pe celălalt fericit?

Sunt dispus să fac o analiză periodică și riguroasă a eficienței, corectitudinii, valorii și implicării mele în relațiile umane din care sunt o parte componentă?

Sunt atât de multe cursuri despre relațiile umane, sau cursuri care au ca obiect tehnici de inter-relaționare, în diferite arii de activitate: cursuri de trainer, coach, public speaking, comunicare, negociere, vânzări, dezvoltare personală, parenting, mindfulness, meditație, yoga, arta de a reuși în viață, arta succesului, ....

Să luăm un exemplu și să-l disecăm puțin:

 Un scurt curs de relații umane ( astfel cum a fost corectat și îmbunătățit):

Cele mai importante 7 cuvinte: Nu știu, dar voi afla.

Cele mai importante 6 cuvinte: Recunosc faptul că am greșit.

Cele mai importante 5 cuvinte: Ai făcut o treabă excelentă!

Cele mai importante 4 cuvinte: Ce părere ai?

Cele mai importante 3 cuvinte: Dacă ai dori..

Cele mai importante 2 cuvinte: Mulțumesc.

Cel mai important cuvânt: Noi.

Cel mai puțin important cuvânt: Eu.

Nu știu, dar voi afla - este preferabil să nu îți arogi statutul de atotștiutor, pentru că vei cădea în ridicol; este important să conștientizezi că nu știi ceva și să remediezi situația.

Recunosc faptul că am greșit - sunt într-adevăr, cuvinte magice, care pot repara o lovitură grea dată unei relații, și care dau dublă satisfacție: și celui față de care ai greșit, și ție, pentru că ți-ai asumat greșeala, ești corect față de tine și față de celălalt și vă dați o nouă șansă în a menține sau construi o relație armonioasă, indiferent de apropierea sau intimitatea voastră.

Ai făcut o treabă excelentă! - aprecierea sinceră, oferită pe loc, chiar și pentru un lucru minor, face minuni: cel care este lăudat se simt important, recunoscut și este motivat pentru a face o treabă și mai bună în viitor.

Ce părere ai? - pentru oricine faptul de a îi fi solicitată opinia este un gest care îl flatează, care îl valorizează și îl deschide către o comunicare reală și eficientă.

Dacă ai dori... - o abordare elegantă, care respectă dreptul și libertatea de decizie a celulilalt, o invitație care îi menajează orgoliul și îl face mult mai abordabil.

Mulțumesc - este evident unul dintre cele mai plăcute cuvinte auzului nostru.

Noi - este garanția că ai depășit pragul egoismului și te îndrepți către succes.

''Eu'' - se presupune că dacă te gândești la tine și vorbești despre tine, nu vei reuși niciodată să obții ce vrei și să influențezi - cu integritate - pe celălalt.

Iată o rețetă simplificată a succesului în relațiile umane. Oare chiar să funcționeze perfect?

Să ne uităm cu atenție la câteva din afirmațiile de mai sus:

''Eu'' este cel mai imporant cuvânt pentru fiecare dintre noi. Dacă am face o analiză a unei conversații, vom constata că este cuvântul cel mai des folosit.

În cea mai mare parte a timpului ne gândim la noi, fie că recunoaștem acest lucru sau nu.

Să presupunem că reușim să ne controlăm și să ne gândim la celălalt sau la ceilalți și să conversăm decât despre ei - decât despre acel eu ( al celuilalt) care apare într-o conversație: cât timp vei reuși să faci acest lucru? cât de mult ai reușit să faci acest lucru, de fapt, dacă ești sincer cu tine?

În realitate, eu-l apare într-o conversație echilibrată, de ambele părți, succesiv, și nu neapărat în proporții egale.

Chiar și folosind o tehnică foarte eficientă de a obține ce vrei și a îi influența pe ceilalți, respectiv : poți avea tot ce dorești în viață, dacă îi ajuți pe ceilalți să obțină ce doresc, eu-l oricum apare; în această tehnică apare chiar pe parcursul întregii conversații, numai că este rostit in conversatia interioara.

EXISTĂ TOTUȘI O ECUAȚIE A RELAȚIILOR UMANE.

Iar în această matematică a relațiilor umane sunt câteva elemente care sunt indispensabile pentru a avea măcar șansa obținerii unui rezultat corect și evitării erorilor:

Iubire.

Curaj.

Dorință de cunoaștere, dezvoltare și evoluție.

Voință, disciplină și perseverență.

Apreciere, recunoștință, generozitate, toleranță și respect.

Gândire și atitudine pozitivă.

Autenticitate și naturalețe.

Atenție, prezență și implicare.

Învățare, exercițiu și perfecționare continuă.

Soluții Feedback (Răspuns/reacție la un stimul)

Diminuarea/reducerea greșelilor

Erori Euristică Neadaptare

Cea mai bună intuiție/apreciere/estimare/presupunere Mediu nou

Bază Orientat către scop Cooperare Comunicare

Supraviețuire și reproducere Maximizarea scopurilor Maximizarea cooperarii

Deși nu vom putea cunoaște toate necunoscutele și variabilele ecuației relațiilor umane, IUBIREA este SINGURA AXIOMĂ ÎN CARE AM ÎNCREDERE. 

Photo by Octavio Fossatti on Unsplash

NU MA ASCULȚI NICIODATĂ!

" Mulțumesc că ți-ai făcut timp să mă asculți plângându-mă de faptul că niciodată nu mă asculți!"

Vă este cunoscută această conversație?

Cu siguranță.

Această conversație apare inevitabil la un moment dat, în orice cuplu. Provocarea este să diminuezi pe cât posibil frecvența ei.

De obicei cei mai buni la a nu asculta sunt bărbații. Deși nici femeile nu fac excepție. Nici părinții. Cât despre copii? Sunt campioni atunci când este vorba de a nu își asculta părinții. Ce să mai vorbin despre clienții furioși? Sau de patronii indiferenți. Sau de angajatori...

Printre multele cauze ale acestei lipse de comunicare se află una care din păcate este ignorată din nou și din nou: oamenii acordă atenție totală oricărui lucru/subiect care îi interesează.

În majoritatea timpului, ne gândim la noi înșine: ce vreau eu, ce mă interesează pe mine, ce îmi oferă mie plăcere și satisfacție.

De cele mai multe ori ne gândim la propria persoană.

Dacă s-ar face o statistică privitoare la cuvântul care este cel mai folosit în toate tipurile de conversații, care credeți că ar fi rezultatul?

Presupunerea voastră este corectă: EU.

EU este cuvântul cel mai des folosit într-o conversație.

Ce ne diferențiază pe noi, oamenii, de animale este sentimentul de importanță.

Acesta este cel mai puternic impuls pentru orice individ.

Vrem ca importanța noastră să fie recunoscută public, vrem să fim lăudați & apreciați, vrem să fim recunoscuți ( în sensul de înțelegere exactă a identității și valorii noastre - te recunosc ca fiind ...)


Toți vrem să fim auziți, să fim ascultați.

Când cineva ne ascultă cu adevărat, ne simțim extraordinar. Înseamnă că ceea ce spunem este important, este demn de a fi auzit/merită să fie auzit.

Înseamnă că noi contăm pentru cealaltă persoană.


Poate dacă am încerca să ne concentrăm întreaga atenție asupra a ceea ce spune cealaltă persoană, oprindu-ne pentru câteva minute să ne mai gândim la noi, lucrurile ar fi diferite.

Poate, dacă vrem să fim ascultați, am putea încerca să îl ascultăm mai întâi pe celălalt, și atunci atenția lui/ei ne-ar fi acordată în întregime și de bunăvoie; poate am putea încerca să fim mai întâi interesați real, autentic de ceea ce dorește celălalt, și abia după aceea să cerem să fim auziți, la rândul nostru.

Poate atunci, NU MĂ ASCULȚI NICIODATĂ s-ar transforma în : "iți mulțumesc mult  că m-ai ascultat cu răbdare!!!"

Dacă în continuare crezi că toate acestea ar necesita un efort prea mare din partea ta, întreabă-ți și ascultă-ți inima, și vei descoperi că toate acestea îți vor schimba viața:

" Este imposibil - spuse mândria; Este riscant - spuse experiența; Nu are rost - spuse rațiunea; ÎNCEARCĂ!  - șopti INIMA."

Photo by Sharon McCutcheon on Unsplash