Oportunitatea este aici, în fața ta: Ce vei face?

Șansa cea mare pe care o așteptai se află acum, în fața ta. 

Ai așteptat atât de mult timp, încât acum, când lucrurile sunt pe cale de a se întâmpla, ești total surprins. 

Renunțaseși să mai speri, erai deja resemnat că pur și simplu nu este posibil pentru tine și totuși, dintr-o dată, subit, lucrurile se întâmplă și se întâmplă chiar acum. 

Ești confuz și speriat. Este normal. Este momentul în care visul se transformă în realitate. 

Nu mai ești la adăpostul imaginării acestui moment, nu mai ai confortul că acest moment va veni cândva, în viitor, când te vei simți pregătit, când vei fi confortabil, vei avea încredere și vei fi convins că poți face față provocării.

Nu îți mai poți fabrica nici scuze, nici justificări. Nu te mai poți lamenta, nici nu mai poți regreta melancolic cum ar fi fost dacă ai fi avut și tu o șansă majoră, cum au avut alții.

Iat-o, șansa ta majoră este acum prezentă, în fața ta, te privește și te așteaptă să-i dai curs. 

De ce îți este atât de teamă? De ce eziți? Nu asta este ce ți-ai dorit? 

- Dar nu sunt pregătit. Mă simt sufocat de emoție și frica mă paralizează. Dacă nu sunt făcut, de fapt, pentru asta? Dacă nu am ce trebuie? Știu că mi-am dorit acest lucru atât de mult, dar după atâtea încercări, nu mai credeam că voi ajunge în acest moment. Dacă nu voi face față? Dacă mă voi bloca? Dacă mă voi face de râs? Dacă mă voi acoperi de ridicol? Dacă nu voi fi convingător? Dacă voi ieși din această încercare cu imaginea șifonată, dacă voi eșua? Nu cred că aș suporta umilința. 

- Nu poți să afli până nu încerci. Crezi că ești primul om din lume care trece prin aceste stări? Toți trec. Curajul nu înseamnă absența fricii. Curajul înseamnă să îți fie frică și totuși să mergi înainte, să accepți frica și să o transformi într-o armă puternică. Nu poți să îți suprimi emoțiile și nici să le elimini. Poți însă să le direcționezi, să le controlezi și să le transformi în energie pozitivă. 

- Cum? Dacă voi greși? Dacă mă voi încurca? 

- Vei merge mai departe. Vei continua. Orice ai face, nu te opri. Cu cât vei depăși mai multe blocaje, cu cât vei reuși să treci peste acele frici iraționale, cu atât vei dobândi mai multă încredere. Nu mai poți amâna acest moment. Se află acum, în fața ta. Pur și simplu trebuie să reușești. Este singura ta opțiune. Singura variantă. Cu astfel de șanse te întâlnești doar de câteva ori în viață. Sau poate sunt unice și irepetabile. Ce preferi: să încerci acum, să încerci de oricât de multe ori este nevoie pentru a reuși, chiar dacă vei eșua pe parcurs, chiar dacă vei avea parte de destule nereușite și momente grele, sau să renunți, să rămâi confortabil unde ești și să regreți apoi toată viața nu că poate ai fi avut o șansă, ci că ai avut o șansă reală, tangibilă și ai refuzat-o conștient, pentru că ți-a fost frică și nu te-ai simțit pregătit? 

- Trebuie să mă mai gândesc. Nu mă pot arunca înainte, orbește, pur si simplu, neștiind exact care vor fi toți pașii și ce va presupune toată această nebunie.

- Dimpotrivă, exact asta trebuie să faci. Acum este momentul tău. Nu mai este nimic de adăugat. Nu mai este nimic de explicat, nici de motivat, nici de reflectat. Fii o faci, fie nu. 

OPORTUNITATEA ESTE AICI, ÎN FAȚA TA. CE VEI FACE? 

Photo by Letizia Bordoni on Unsplash

PRIMA IMPRESIE

Prima impresie contează. Întotdeauna.




Prima impresie, creată în primele secunde, rămâne de obicei impregnată pe retina privitorului și este destul de greu de schimbat, chiar dacă ulterior se dovedește a fi eronată, mai mult sau mai puțin.




Oamenilor le este teamă de necunoscut. De teritorii noi, neexplorate.




Oamenii caută tot timpul confortul și siguranța.

Tunsoarea, zâmbetul și atitudinea deschisă, îmbrăcămintea adecvată stilului și personalității, postura corpului, privirea și sentimentul general de bine, încredere sau opusul acestuia, pe care celălalt ni-l inspiră ne fac să ne apropriem sau să ne depărtăm instantaneu de cealaltă persoană.




De multe ori conjuncturile vieții ne pun în situații în care nu prea mai avem șansa de a crea o a doua impresie și putem pierde oportunități unice.




Nu știi niciodată cu cine te întâlnești, cine este persoana din fața ta și ce îți poate rezerva viitorul.






Această magică primă impresie îți poate deschide căi nebănuite.




Poate fi și o lamă cu două tăișuri și să fie extrem de înșelătoare.




În business, prima impresie poate crea legături durabile, poate deschide calea către a cere și a primi, poate crea poduri între lumi diferite.




Prima impresie ține foarte mult de limbajul corpului.




Iar limbajul non-verbal este responsabil pentru mai mult de 55% din comunicare.


Captatio benevolentiae - câștigarea bunăvoinței auditoriului, tehnică folosită de oratorii romani, în special de Cicero, ulterior și în Evul Mediu, în cadrul proceselor, pentru câștigarea bunăvoinței judecătorului, sau de către menestreli  și ale lor romane cavalerești,  pentru captarea atenției publicului, este moderna primă impresie favorabilă în business, în show-bizz, oratorie, training și în multe alte domenii.




Acordați-i atenție și când o creați și când o primiți.




Prima impresie - oportunitate câștigată sau irosită.

Photo by 🇨🇭 Claudio Schwarz | @purzlbaum on Unsplash

CUM TE FACE SĂ TE SIMȚI O LAUDĂ? DAR O CRITICĂ? CUM LE OFERI? CUM LE PRIMEȘTI?

FEEDBACK [FÍD-BEC] s. n. 1. conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menținerea stabilității și echilibrului lor față de influențele exterioare; lanț cauzal închis; retroacțiune (3). 2. (p. ext.) întoarcere, revenire. (< engl. feed-back) 

Așa este definit în DEX Feedback-ul. 

Dacă vrem să îl definim mai simplu, FEEDBACK-ul înseamnă REACȚIE. Reacție unei persoane față de o situație.

Cum reacționez eu la ce se întâmplă. 

De multe ori, reacțiile noastre nu sunt conștientizate și nu trebuie să fie neapărat verbale. Pot să fie și non-verbale: o ridicare de sprânceană, de exemplu. 

De câte ori ne-am gândit că șeful nostru este obișnuit ca noi să îndeplinim nenumărate sarcini, sau partenerul nostru de viață este obișnuit ca noi să facem anumite sarcini, fără să primim apreciere, nici de la șef, nici de la partener?

Sau dacă noi ne aflăm de cealaltă parte, ne-am gândit vreodată oare de câte ori angajații, colaboratorii, partenerii, soții, soțiile, prietenii noștri au făcut atâtea lucruri pentru noi, și nu ne-am obosit să le oferim apreciere?

APRECIEREA este un PLUS DE VALIDARE, este un mod prin care arătăm sau ni se arată că EFORTUL nostru sau al celuilalt ESTE VĂZUT.

Ne-am gândit însă, cu siguranță, la lucrurile pe care le consideram normale și că ni se cuvin, pentru că le-am avut sau primit tot timpul, în MOMENTUL ÎN CARE NU LE-AM MAI AVUT, NU LE-AM MAI PRIMIT sau LE-AM PIERDUT. 

CUM REACȚIONĂM când ni se spune: mă ENERVEZI, ai GREȘIT, ești un DEZASTRU, sau M-AI DEZAMĂGIT, etc. ? 

Eu cred că reacția normală este fie să intrăm în DEFENSIVĂ, fie să o luăm personal, fie să ne JUSTIFICĂM. 

Totuși, putem să avem DECÂT REACȚII DE APRECIERE?

NU AM CRITICAT PE NIMENI NICIODATĂ, SAU NU AM SIMȚIT NEVOIA SĂ CRITICĂM?

FEEDBACK-UL NEGATIV, care este dat cu mănuși, care NU ESTE ADRESAT PERSOANEI, care NU PUNE O ETICHETĂ persoanei, care este ADRESAT ACȚIUNII, nu îl bagă pe celălalt în corzi, nu îl lezează, îmi dă mie posibilitatea să mă exprim și celuilalt să primească FEEDBACK-UL MEU CA O OPORTUNITATE, NU CA O CRITICĂ. 

Feedback-ul EVALUATIV este o etichetă: ce ai făcut tu este bine sau este rău. 

În varianta pozitivă - AI FĂCUT BINE, sau FOARTE BINE - acest lucru, oferă încredere și atât. 

În varianta negativă este DEVASTATOR: ai fost groaznic! chiar nu te duce capul? chiar nu ești în stare să ...? ți-am spus de atâtea ori că ... etc., deoarece nu este adresat acțiunii, ci persoanei. 

De obicei facem acest lucru în familie sau între prieteni, pentru că, indiferent dacă DĂM ÎN EI CU BUNE SAU CU RELE, ORICUM NE IUBESC ȘI ȚIN ÎN CONTINUARE LA NOI. 

Un alt feedback este cel PRESCRIPTIV. 

Gândiți-vă puțin: DAȚI SFATURI? PRIMIȚI SFATURI?

De câte ori dați sfaturi FĂRĂ SĂ VĂ FI CERUT CELĂLALT SFATUL?

Sau de câte ori VI SE DAU SFATURI FĂRĂ SĂ LE FI CERUT?

Cum sună DACĂ AȘ FI FOST ÎN LOCUL TĂU aș fi făcut așa sau așa...?

Cum sună ÎN VIITOR AI PUTEA ÎMBUNĂTĂȚI X FĂCÂND Y ? 

Dacă, în schimb, EU AM CERUT SFATUL CUIVA, nu îl respect mai mult, pentru că recunosc că eu mă aflu în impas, și pentru că recunosc autoritatea, competența sau experiența persoanei căreia îi cer sfatul?

Oricum, indiferent de sfatul primit, eu voi trece totul prin FILTRUL MEU, voi decide ce funcționează pentru mine, cât din acel ceva voi aplica, sau dacă voi aplica ceva. 

Ca să pot selecta ceva din sfatul oferit sau cerut trebuie însă să ASCULT ACTIV, fără pasiune, astfel încât să am posibilitatea de a PRIMI O PERSPECTIVĂ DIN EXTERIOR, deoarece eu sunt în interiorul evenimentului, și poate nu pot să văd toate unghiurile, toate fațetele.

Indiferent de calitatea sfatului, îl voi primi NUMAI DACĂ NU SUNT LEZAT de modalitatea prin care se oferă sfatul. 

Feedback-ul DESCRIPTIV este însă cel mai EFICIENT:

În varianta POZITIVĂ este adresat PERSOANEI: CE mi-a plăcut, CE ai făcut bine, cu DETALII SPECIFICE, astfel încât celălalt să înțeleagă EXACT LA CE TE REFERI, fără echivoc.

În varianta NEGATIVĂ, feedback-ul este adresat ACȚIUNII: acțiunea este exterioară cumva persoanei. 

De exemplu, ACȚIUNEA X ar putea fi îmbunătățită făcând Y. 

CONCLUZIA?

UN FEEDBACK NEGATIV, ÎMBRĂCAT ÎN HAINE DE GALĂ, ELEGANTE, ADRESAT ACȚIUNII, NU ȚIE, PERSOANEI, VA FI O OPORTUNITATE DE CREȘTERE, DE EVOLUȚIE.

UN FEEDBACK POZITIV, NESPECIFIC - ai făcut bine pentru că ... - TE VA FACE SĂ TE SIMȚI BINE. Și atât. 

Care este FEEDBACK-ul VOSTRU?!

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash