A TIME FOR LOVE, A Time for Freedom, A Time for Youth

Three Times, filmul regizat de  Hou Hsiao-Hsien, este unul  dintre cele mai fascinante  poeme cinematografice. 

Scena de debut a filmului te lasă pur și simplu fără răsuflare.  Melodia "Smoke Gets in Your Eyes", cântată de The Platters, tonul interpretului, dansul camerei de luat vederi, discreția, rafinamentul și subtilitatea jocului actorilor și viziunii regizorale, versurile cântecului, emoția extrem de puternică care se lasă ghicită cu greu, dar pe care o simți plutind în aer, prefigurând ce va urma.

They asked me how I knew

My true love was true

I of course replied

Something here inside

Can not be denied

M-au întrebat cum am știut

Că dragostea mea era adevărată.

Le-am răspuns, bineînțeles 

Este ceva în interiorul meu/în ființa mea

Care nu poate fi negat/ignorat.

They, said some day you'll find

All who love are blind

When you heart's on fire

You must realize

Smoke gets in your eyes

Mi-au spus că într-o zi vei aflat

Că toți cei care iubesc sunt orbi.

Când inima ți-a luat foc/ este cuprinsă de flăcări,

Trebuie să îți dai seama 

Că fumul îți intră în ochi.

So I chaffed them, and I gaily laughed

To think they would doubt our love

And yet today, my love has gone away

I am without my love

Așa că eu i-am tachinat și am râs vesel

Gândindu-mă că ei s-ar putea îndoi de dragostea noastră.

Și iată că azi, dragostea mea este pierdută/a plecat

Am rămas fără dragoste/fără dragostea mea.

Now laughing friends deride

Tears I cannot hide

So I smile and say

When a lovely flame dies

Smoke gets in your eyes

Acum prieteni zâmbitori râd de mine,

Nu îmi pot ascunde lacrimile.

Nu am decât să zâmbesc și să spun

Că atunci când flacăra dragostei moare,

Fumul îți intră în ochi.

Smoke gets in your eyes.

Fumul îți intră în ochi. 

A time for love, a time for freedom, a time for youth. 

S-ar traduce vremea iubirii, vremea libertății, vremea tinereții. 

Dar ar putea fi și UN TIMP al iubirii, libertății, tinereții. 

UN timp. Aceste sentimente/stări/emoții atât de profunde s-ar putea manifesta într-o infinitate de posibilități, direcții, variante, forme.

Și, deși de-a lungul filmului, repetiția constantă a unor gesturi, ritualuri, situații, dau senzația unui timp perpetuu, nemișcat, a unei generozități a așteptării și a unei rădbări îngăduitoare a timpului cu noi, tema unică a fiecărui segment, iubire, libertate, tinerețe, insinuează un sentiment tulburător al singularității acestora. 

Este UN SINGUR TIMP pentru iubire, pentru iubirea despre care ȘTII că este adevărată, pe care simți că ai recunoscut-o atunci când o întâlnești, iubirea pe care te temi să o pierzi înainte de a fi câștigat-o, iubirea și libertatea iubirii la care speri și pe care ești pe cale de a înțelege că este probabil să nu o dobândești, iubirea sfârșită tragic, pe care o poți pierde într-o secundă absurdă.

Este UN SINGUR TIMP pentru tinerețe, pentru curaj, pentru timiditatea și încercarea stângace a aproprierii, pentru căutare febrilă, pentru experimentare, tristețe, durerea infidelității, speranța salvării persoanei iubite, incertitudinea răspunsului la întrebările dacă îl poți cunoaște pe celălalt, îl poți iubi, ești lăsat să iubești, se va lăsa iubit, va răspunde dragostei tale.

Three times este  artă cinematografică în cea mai înaltă formă, astfel cum a fost exprimată aprecierea critică prin selecția oficială pentru Festivalul de Film de la Cannes. 

Mai puțin înseamnă mai mult. Astfel se exprimă comprimat minimalismul în cinema. 

Poezie cinematică pură. 

Esență de viață. 

Three times este reprezentativ pentru esența filmului: creatorii de film, ca formă de artă, sunt mișcați de ceva care le trezește un interes profund, simt nevoia să exprime acel ceva, găsesc mijloacele cele mai relevante și expresive, iar esența, manifestată printr-un eșafodaj complex de imagini, gesturi, sunete, priviri, muzică, culoare, expresii, lumină, concept, mesaj, subtilitate și intuiție, ajunge direct în esența sufletului spectatorului, iar POVESTEA ATINGE  VIBRANT CELE MAI SENSIBILE ȘI MAI RECEPTIVE CORZI ALE IMAGINAȚIEI ȘI SIMȚIRII UMANE.

Link-ul  Three Times - Opening Scene "Smoke Gets in Your Eyes":

https://www.youtube.com/watch?v=iqhLDTxODhY

Link-ul Three Times by Hou Hsiao Hsien - waiting for the train - Rain and Tears

https://www.youtube.com/watch?v=yineLp1brrI&ebc=ANyPxKqVHROhmLy_GShKVhJi-m-BsaiJqpULjmGWeMKX01gdPjPR5dxv4o3XmIfwV6pIgCXO6YWGcNJ7VsLWXK3LDOOyuAjnnA

Photo by Aron Visuals on Unsplash

Eu când vreau să fluier, fluier!

Un film excepțional.

Viață crudă. Intensitate nebună. Atât de multe povești spuse fără cuvinte. Cadre fixe, cu durată lungă, acumulând atâta tensiune, vibrând în sufletul spectatorului.

Interpretări de excepție ale unor actori foarte, foarte tineri. Arta cinematografică este o artă foarte complexă. Filmul este un mediu atât de ofertant, îți dă atât de multe posibilități să surprinzi esența unui loc, esența unei realități, esența unei vieți, esența unui om.

Este un film visceral, în egală măsură realist și artistic. 

Penitenciarul este un mediu foarte dur. George Piștereanu, interpretul personajului principal, Silviu, povestește: 

" Negocierea teritoriului

- La ce te-ai aşteptat de la întâlnirile cu puşcăriaşii? 

- Am mers la penitenciar cu mintea limpede şi goală. Încrezător că o să găsesc nişte băieţi asemănători cu unii de cartier. Şi aşa a fost, aveau acelaşi limbaj, acelaşi comportament. Mereu vorbeam cu ei. Dar nimeni din echipă, în afară de Florin (regizorul Florin Șerban), nu a reuşit să se impună în faţa lor fără să se adapteze. Florin era respectat. 

- Te-au agresat cu atitudinea lor?

- Da, dar dacă n-ar fi aşa, n-ar mai fi interesanţi. Şi n-ar mai fi delincvenţi. Asta a şi însemnat munca mea de zi cu zi, să reuşesc să mă adaptez. Cu ei a trebuit să fiu personajul meu, Silviu, ceas de ceas, minut cu minut. Unii, cred, nici nu-şi amintesc că mă cheamă George. Pur şi simplu a trebuit să fiu unul de-al lor. 

- Erau invidioşi pe tine? 

- A existat o mare slăbiciune a mea în faţa lor - libertatea. Cu asta a trebuit să lucrez continuu. Pentru ei, eram tipul de la oraş, care merge la şcoală şi vrea să facă un film despre ei. Adică, se întrebau: cine e băiatul ăsta să facă chestia asta? Dar e o stare normală, aşa ar şi trebui să fie.

- Ţi-ai negociat teritoriul? 

- Permanent. Existau momente când trebuia să ne disputăm şmecheria, forţa de reacţie la întrebări, la glume. Trebuia să fac glume mereu, să-i iau pe unii dintre ei la mişto. Şi mai trebuia să mă înţeleg foarte bine cu greii din puşcărie, cu şefii. Se considera nasol şi degradant, în mediul acela, să stau la vorbă cu cei de jos. 

- Cum le-ai caracteriza lumea? 

- O lume interesantă, unde destinul sublim lipseşte. Un război - într-un cuvânt. Sunt condamnaţi definitiv sau e doar o prejudecată? E o prejudecată, dar una care se adevereşte. Nu e numai vina deţinuţilor, sistemul penitenciarelor e atât de insalubru psihologic vorbind, încât nu le oferă prea multe şanse de reabilitare. La penitenciar, cel mai important nu e să îţi termini pedeapsa, ci efectiv să înţelegi că afară e lumea reală, nu acolo."

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/arte/george-pistereanu-In-lumea-noastra-faci-pas-gresit-te-au-taiat-1_50ad98ed7c42d5a66397e86d/index.html.

Regizorul Florin Șerban a avut curajul să filmeze cu deținuții din penitenciar și să distribuie în rolul principal un tânăr de 18 ani, încă în clasa a XII-a, la momentul în care au început filmările. A reușit, de altfel, o performanță incredibilă: să transforme un adolescent fără experiență, dar cu potențial, într-un actor premiat la festivaluri internaționale și niște deținuți în actori credibili și expresivi. 

Regizorul mărturisea într-un interviu că a simțit la sfârșitul fimărilor că a reușit să transforme lumea acestor oameni aflați în captivitate, a reușit să schimbe ceva în ei, a reușit să le arate că atunci când cineva crede în ei și le arată acest lucru, pot face mult peste ce și-ar fi imaginat că sunt capabili. 

Filmul a câștigat numeroase premii la festivaluri internaționale de film, un lucru care personal mă bucură foarte mult, pentru că dovedește încă o dată originalitatea și unicitatea viziunii creatorilor români de film. 

Este o dramă/thriller care vă va ține cu sufletul la gură și vă va tăia răsuflarea. 

Pentru cei care nu au văzut filmul nu vreau să dezvălui prea multe, însă le garantez că după ce îl vor fi văzut, vor privi cu alți ochi lumea penitenciarelor, relațiile între mamă și fiu, între frați, lupta pentru supraviețuire și supremație, curajul și voința, dorința de libertate și sacrificiul, intensitatea explozivă a emoției și dezlănțuirea devastatoare a sentimentelor și frustrărilor reprimate. 

Limbajul frust, violența verbală și fizică, pericolul permanent și iminența dramei, pe care o simți într-un crescendo mut, finalul - eu când vreau să beau o cafea cu fata pe care urma să o cer în căsătorie, beau o cafea, chiar dacă voi pierde totul ! - singura melodie - când deținuții mănâncă - care se mai audă o singură dată, la finalul fimului...

Filmul devine artă în momentul în care reușește să surprindă esența unui segment de viață și să o transmită cât mai intens spectatorului, rămânând impregnată pentru mult timp în memoria lui afectivă. 

Acesta este filmul " Eu când vreau să fluier, fluier! " - o secvență de viață transformată artistic într-o impresie puternică.

Pentru mine acest film este manifestul unui nou impresionism în cinematografie, cu precizarea că în loc să ajungă la Salonul Refuzaților, a primit aprecierea internațională binemeritată!

Felicitări! 

Photo by Jakob Braun on Unsplash

CUM TE FACE SĂ TE SIMȚI O LAUDĂ? DAR O CRITICĂ? CUM LE OFERI? CUM LE PRIMEȘTI?

FEEDBACK [FÍD-BEC] s. n. 1. conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menținerea stabilității și echilibrului lor față de influențele exterioare; lanț cauzal închis; retroacțiune (3). 2. (p. ext.) întoarcere, revenire. (< engl. feed-back) 

Așa este definit în DEX Feedback-ul. 

Dacă vrem să îl definim mai simplu, FEEDBACK-ul înseamnă REACȚIE. Reacție unei persoane față de o situație.

Cum reacționez eu la ce se întâmplă. 

De multe ori, reacțiile noastre nu sunt conștientizate și nu trebuie să fie neapărat verbale. Pot să fie și non-verbale: o ridicare de sprânceană, de exemplu. 

De câte ori ne-am gândit că șeful nostru este obișnuit ca noi să îndeplinim nenumărate sarcini, sau partenerul nostru de viață este obișnuit ca noi să facem anumite sarcini, fără să primim apreciere, nici de la șef, nici de la partener?

Sau dacă noi ne aflăm de cealaltă parte, ne-am gândit vreodată oare de câte ori angajații, colaboratorii, partenerii, soții, soțiile, prietenii noștri au făcut atâtea lucruri pentru noi, și nu ne-am obosit să le oferim apreciere?

APRECIEREA este un PLUS DE VALIDARE, este un mod prin care arătăm sau ni se arată că EFORTUL nostru sau al celuilalt ESTE VĂZUT.

Ne-am gândit însă, cu siguranță, la lucrurile pe care le consideram normale și că ni se cuvin, pentru că le-am avut sau primit tot timpul, în MOMENTUL ÎN CARE NU LE-AM MAI AVUT, NU LE-AM MAI PRIMIT sau LE-AM PIERDUT. 

CUM REACȚIONĂM când ni se spune: mă ENERVEZI, ai GREȘIT, ești un DEZASTRU, sau M-AI DEZAMĂGIT, etc. ? 

Eu cred că reacția normală este fie să intrăm în DEFENSIVĂ, fie să o luăm personal, fie să ne JUSTIFICĂM. 

Totuși, putem să avem DECÂT REACȚII DE APRECIERE?

NU AM CRITICAT PE NIMENI NICIODATĂ, SAU NU AM SIMȚIT NEVOIA SĂ CRITICĂM?

FEEDBACK-UL NEGATIV, care este dat cu mănuși, care NU ESTE ADRESAT PERSOANEI, care NU PUNE O ETICHETĂ persoanei, care este ADRESAT ACȚIUNII, nu îl bagă pe celălalt în corzi, nu îl lezează, îmi dă mie posibilitatea să mă exprim și celuilalt să primească FEEDBACK-UL MEU CA O OPORTUNITATE, NU CA O CRITICĂ. 

Feedback-ul EVALUATIV este o etichetă: ce ai făcut tu este bine sau este rău. 

În varianta pozitivă - AI FĂCUT BINE, sau FOARTE BINE - acest lucru, oferă încredere și atât. 

În varianta negativă este DEVASTATOR: ai fost groaznic! chiar nu te duce capul? chiar nu ești în stare să ...? ți-am spus de atâtea ori că ... etc., deoarece nu este adresat acțiunii, ci persoanei. 

De obicei facem acest lucru în familie sau între prieteni, pentru că, indiferent dacă DĂM ÎN EI CU BUNE SAU CU RELE, ORICUM NE IUBESC ȘI ȚIN ÎN CONTINUARE LA NOI. 

Un alt feedback este cel PRESCRIPTIV. 

Gândiți-vă puțin: DAȚI SFATURI? PRIMIȚI SFATURI?

De câte ori dați sfaturi FĂRĂ SĂ VĂ FI CERUT CELĂLALT SFATUL?

Sau de câte ori VI SE DAU SFATURI FĂRĂ SĂ LE FI CERUT?

Cum sună DACĂ AȘ FI FOST ÎN LOCUL TĂU aș fi făcut așa sau așa...?

Cum sună ÎN VIITOR AI PUTEA ÎMBUNĂTĂȚI X FĂCÂND Y ? 

Dacă, în schimb, EU AM CERUT SFATUL CUIVA, nu îl respect mai mult, pentru că recunosc că eu mă aflu în impas, și pentru că recunosc autoritatea, competența sau experiența persoanei căreia îi cer sfatul?

Oricum, indiferent de sfatul primit, eu voi trece totul prin FILTRUL MEU, voi decide ce funcționează pentru mine, cât din acel ceva voi aplica, sau dacă voi aplica ceva. 

Ca să pot selecta ceva din sfatul oferit sau cerut trebuie însă să ASCULT ACTIV, fără pasiune, astfel încât să am posibilitatea de a PRIMI O PERSPECTIVĂ DIN EXTERIOR, deoarece eu sunt în interiorul evenimentului, și poate nu pot să văd toate unghiurile, toate fațetele.

Indiferent de calitatea sfatului, îl voi primi NUMAI DACĂ NU SUNT LEZAT de modalitatea prin care se oferă sfatul. 

Feedback-ul DESCRIPTIV este însă cel mai EFICIENT:

În varianta POZITIVĂ este adresat PERSOANEI: CE mi-a plăcut, CE ai făcut bine, cu DETALII SPECIFICE, astfel încât celălalt să înțeleagă EXACT LA CE TE REFERI, fără echivoc.

În varianta NEGATIVĂ, feedback-ul este adresat ACȚIUNII: acțiunea este exterioară cumva persoanei. 

De exemplu, ACȚIUNEA X ar putea fi îmbunătățită făcând Y. 

CONCLUZIA?

UN FEEDBACK NEGATIV, ÎMBRĂCAT ÎN HAINE DE GALĂ, ELEGANTE, ADRESAT ACȚIUNII, NU ȚIE, PERSOANEI, VA FI O OPORTUNITATE DE CREȘTERE, DE EVOLUȚIE.

UN FEEDBACK POZITIV, NESPECIFIC - ai făcut bine pentru că ... - TE VA FACE SĂ TE SIMȚI BINE. Și atât. 

Care este FEEDBACK-ul VOSTRU?!

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash