Să ajungi acolo! Lumea te așteaptă.
De ce să pleci din țara ta? De ce să rămâi?
Să rămân? Să plec?
Dacă vreau să plec din România înseamnă că nu îmi iubesc țara?
Dacă rămân în România și nu sunt mulțumit de ce se întâmplă în țara mea înseamnă că îmi iubesc țara și sunt dispus să accept orice se întâmplă în România?
Cum ar trebui să se manifeste iubirea de țară? Cât de importantă este?
Sunt dator să îmi urmez confortul, plăcerea personală, să îmi caut locul unde să mă simt bine și împlinit, sau sunt dator să contribui la dezvoltarea societății, la dezvoltarea țarii mele și să îndur, să am răbdare oricât va fi nevoie - ani, zeci de ani poate, până când vor fi condițiile pe care mi le doresc?
Ce este pe primul loc? Care sunt criteriile cele mai importante care sunt decisive pentru luarea deciziei?
Îmi doresc ca în țara mea să am o infrastructură rutieră bună, îmi doresc autostrăzi de calitate și în număr mare, să pot ajunge foarte repede la destinație, să evit aglomerația, să am drumuri asfaltate și în ultimul cătun, așa cum am văzut afară.
Îmi doresc servicii de sănătate de calitate, vreau să fiu tratat cu respect și atenție, așa cum merit, indiferent de vârstă, statut social, financiar.
Vreau să am siguranță pe străzi, și ziua și noaptea. Vreau să nu mai aud de furturi, de crime, de violuri, de infracțiuni violente.
Vreau parcuri, vreau curățenie, vreau civilizație în toate domeniile și la toate nivelele.
Vreau oameni bine pregătiți, vreau profesioniști responsabili și eficienți, VREAU, DIN NOU, RESPECT.
RESPECT, pentru mine, pentru familia mea, pentru copiii mei, pentru părinții mei, pentru bunicii mei, pentru compatrioții mei, pentru toți care trăim în România.
Vreau să văd oameni relaxați, zâmbitori, vreau să îi văd pe cei din jurul meu că nu mai sunt tot timpul sub presiunea grijii zilei de mâine.
Vreau o legislație clară, bine gândită, corelată în tot întregul ei , concepută de profesioniști, care să colaboreze ca o echipă extrem de eficientă și bine închegată, astfel încât normele să fie în acord cu realitățile, ușor de aplicat, cu un scop bine definit, cu excepții gândite exhaustiv.
Vreau, mai ales, ca legea să fie respectată. Sancțiunile să fie rezonabile, proporționate, însă aplicate. Corect, fără părtinire și de fiecare dată.
Vreau o educație performantă. Vreau profesori foarte bine pregătiți, care să poate comunica real cu elevii și studenții lor, să îi pregătească pentru viață și pentru înțelegerea vieții, pentru împlinirea lor personală și pentru contribuția la progresul societății care le-a oferit ajutorul.
Vreau ca profesorii, medicii, inginerii, polițiștii, toți angajații statului să fie bine plătiți, astfel încât să fie mulțumiți, stimulați și să presteze serviciul pe care și l-au asumat cu integritate, demnitate și responsabilitate.
Vreau ca toate aceste resurse minunate de care dispune România să fie promovate, vreau un turism pe măsura posibilităților, vreau ca o echipă de oameni inspirați și inteligenți să ne creeze un brand de țară puternic, astfel încât România să atragă, să fascineze, să însemne ceva la nivel mondial.
Vreau ca cei care conduc țara să mă facă să mă simt mândru de ei, să îi apreciez pentru că fac o treabă foarte bună, pentru că prin comportamentul lor îmi arată că le pasă de mine, de tine, de noi.
Vreau să văd că se caută și se implementează soluții inteligente, inovatoare și eficiente pentru orice problemă.
Vreau să fiu mândru că sunt român, vreau să am atât de multe motive pentru această mândrie, încât interlocutorul meu să își piardă răbdarea ascultându-mă, pentru că nu m-aș opri prea ușor din enumerarea tuturor lucrurilor care îmi plac la români și în România.
TOATE ACESTEA LE VREAU.
EU SUNT TU, SUNT EI, NOI, VOI.
TOȚI LE VREAM, FIE CĂ TRĂIM ÎN ROMÂNIA, FIE CĂ TRĂIM ÎN STRĂINĂTATE.
SUNT POSIBILE?
DA, CU SIGURANȚĂ DA.
Le merităm? Bineînțeles.
SUNT MATERIALIZATE ÎN PREZENT?
NU, CU SIGURANȚĂ NU.
CÂT TIMP VA DURA?
Nu știu, dar primul termen relativ rezonabil, și destul de indulgent este ZECI DE ANI.
Asta, bineînțeles, dacă EVOLUȚIA ȘI CONTRIBUȚIA fiecăruia dintre noi ar începe acum. Și ar continua neîntreruptă toată această perioadă.
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU MINE, CU NOI, PÂNĂ ATUNCI?
Opțiunile sunt destul de multe, enumăr decât 3 -4, cele mai frecvente:
- RĂMÂN, INDIFERENT CE S-AR ÎNTÂMPLA. Este țara mea, aici m-am născut, aici am crescut, aici mă simt bine, aici mă simt în siguranță. Dacă toți ar pleca și ar renunța atât de ușor, cine mai rămâne? Am răbdare, accept și iau lucrurile așa cum sunt, schimbarea presupune ani, oricum s-au schimbat destule, ce-i drept și în rău, și în bine.
- VREAU SĂ ÎMI TRĂIESC VIAȚA ACUM, NU PESTE ZECI DE ANI. Vreau condițiile, mediul, stilul de viață pe care l-am văzut afară. Drept pentru care plec. Punct.
- SIMT CĂ NU MAI AM CE OFERI, SIMT CĂ NU MI SE OFERĂ NIMIC. Sunt total dezamăgit. Plec. Vreau să uit că sunt român. Nici nu mai vorbesc în română, să aud în jurul meu, tot timpul, afară: sunt hoți, veniți din Estul Europei, să ne spargă casele, să fure, să folosească carduri false, să tâlhărească, să cerșească. Trebuie să fie un loc și pentru mine în lumea asta.
- NU RENUNȚ LA ȚARA MEA. ÎMI IUBESC ȚARA, ÎMI IUBESC ROMÂNII, ÎI APRECIEZ ȘI AM ÎNCREDERE ÎN EI. ÎNSĂ MERIT SĂ TRĂIESC O VIAȚĂ DEMNĂ ȘI DECENTĂ, IAR ACEST LUCRU ÎL VOI FACE AFARĂ. AM TIMP O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ SĂ AȘTEPT PÂNĂ CÂND VOI GĂSI ACELEAȘI CONDIȚII ÎN ȚARA MEA.
" Omul curajos/îndrăzneț este acela care întodeauna este cel mai bun, fie la el în țară, fie în străinătate" - Homer.
VOI PROMOVA ROMÂNIA, VOI AJUTA ȘI VOI CONTRIBUI DE ACOLO, DE AFARĂ, CÂT DE MULT VOI PUTEA, ÎNSĂ AICI, ACUM ALEG SĂ NU MAI STAU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu