TOTUL CONTEAZĂ

Totul contează. În viață. Absolut tot. 

Am constatat acest adevăr axiomatic, în timp, din experiență proprie și dintr-o multitudine de alte surse. 

Sunt pasionat de filme. Sunt înnebunit după film. Sunt așa de când îmi pot aduce aminte. 

Una dintre cele mai puternice amintiri din copilărie este din epoca vârstei de 5 ani și este legată de serialul Marco Polo. O imagine persistă, în mod special, când Venețianul țințuiește cu stiletul lui elegant, printr-o mișcare agilă și sigură 100% un șarpe amenițător. Vârful oțelului ajunge direct în Bull,s Eye ( în mijlocul țintei). 

Culorile veșmintelor, nuanța cerului, detaliile scenei, răsuflarea tăiată a celor de față, tensiunea creată de acele două prim-planuri succesive, TOTUL este și acum la fel de viu și de prezent, la fel de exact și de real ca acum 33 de ani. 

O altă amintire la fel de vie în intensitate, poziționată la câțiva ani mai târziu, este imaginea lui Anjin- San, din Shogun, când, umilit fiind de un samurai, își comută întreaga esență a valorilor personale într-un gest extrem: consideră onoarea valoarea supremă, și la trigger-ul evenimetului jignitor, nu ezită să se repeadă spre sabia scurtă, pentru a-și face sepuku. 

Este oprit în ultimul moment, ultim moment care devine primul moment adevărat din viața unui bărbat occidental experimentat,versat, care înfruntase de multe ori până atunci moartea, niciodată însă ca atunci, este momentul eliberării lui de FRICĂ. Începând cu acea secundă, DEVINE UN OM LIBER. Viața va fi la fel de prețioasă, pe cât îi sunt principiile și claritatea lor: deși propria viață este teoretic la fel de fragilă ca a vânzătorului de ulei ucis de către samuraiul care l-a provocat în propria deșteptare/iluminare, folosindu-i cu o mișcare crudă și expertă sabia din kimono pentru a decapita un umil vânzător de ulei, pentru a o testa dacă este demnă de un samurai, și botezândo-o ulterior Vânzătorul de Ulei, ACEASTĂ VIAȚĂ ÎNCEPE SĂ CAPETE SENS CU ADEVĂRAT doar în momentul în care este dispus să renunțe la ea dacă nu va fi în felul pe care el l-a hotărât. 

Disraeli, celebrul om politic, spunea că dacă SCOPUL tău nu este suficient de PUTERNIC încât să-ți dai viața pentru el, atunci nu este un scop care merită. 

NU UITAȚI că toate aceste sunt METAFORE.

Primul exemplu este extras dintr-o operă de ficțiune, al doilea dintr-o cugetare. 

Ambele subiecte ( cei doi bărbați) au rămas în viață după înfruntarea propriului nemesis și și-au ATINS & DEPĂȘIT SCOPUL într-un mod admirabil.

Este o precizare cu titlu de disclaimer/waiver pentru cititori. 

De asemenea, precizez în mod expres, că, pentru claritatea percepției amintirii personale cimentată în această formulă - deformată poate - nu am verificat acuratețea descrierilor precedente, pentru că mult mai IMPORTANTĂ ESTE PERCEPȚIA, IMPACTUL ȘI EFECTELE pe care cele două exemple le-au atras. 

Schimbăm puțin registrul. 

După clarificările anterioare, cutez să mai pun o întrebare: cum se simte o persoană care se 

'' sinucide '' relaxat, indolent, zilnic, fumând excesiv ( nici eu nu sunt foarte străin de acest viciu atât de captivant & addictive), făcându-și griji excesiv, lăsându-se măcinat/măcinată de morbul lipsei iubirii, credinței și speranței, începându-și și terminându-și ziua amară cu nemulțumiri, revolte împotriva ... a orice, invective nesățioase și frustrări pasionale îndreptate în toate direcțiile ( din pacate pentru acea persoană, indiferent de faptul dacă își dă seama sau nu, îndreptate împotriva propriei ființe în mod special, și cu cea mai mare insistență și intoleranță...)

Solicităm politicos și plini de curtoazie mașinistului care manevrează reflectorul. să direcționeze fasciculul de lumină asupra ta, celui/celei care citești aceste rânduri, întrucât DESPRE TINE ESTE VORBA, DE FAPT. 

Pentru că pentru fiecare dintre noi, DESPRE NOI ESTE VORBA, DE FAPT. 

Asta dacă nu ajungem la concluzia benefică, că, de fapt, NICIODATĂ NU ESTE VORBA DESPRE NOI. 

CI DESPRE CELĂLALT/CEALALTĂ/CEILALȚI. 

LUMINA ADEVĂRULUI ESTE ACUM ASUPRA TA. 

Stai liniștit/ă, NUDITATEA RELEVATĂ îți aparține, în toată intimitatea ei. 

TU SINGUR/SINGURĂ vei reflecta CE A CONTAT ÎN VIAȚA TA... CE AR PUTEA CONTA DACĂ AI PUTEA SĂ...CE AR FI PUTUT CONTA DACĂ AI FI...

Nu este o provocare. 

Este o intuiție. 

ACEST SUBIECT, atât de VAST, care este TOTUL, îl poți diseca, reconstrui și regenera în fiecare zi, până când vei AFLA CE ANUME din TOT contează!

CE VEI AFLA, nu uita și nu ignora! 

ÎȚI VA SCHIMBA VIAȚA! 

Photo by Belinda Fewings on Unsplash

Robotul

Știi că este o voce care îți spune tot timpul: NU POT, NU POT, NU POT, NU POT, NU POT, NU POT, NU POT, NU POT!

Știi că este o voce care îți șoptește tot timpul, extrem de deranjant și de invaziv: nu vei reuși, ai încercat de atât de multe ori, las-o, las-o, nu mai insista atât, chiar nu ai înțeles că nu poți, nu meriți, nu e de tine, las-o așa, și fă ce știi, ce poți, ce ai învățat, nu mai cerceta, nu te mai întreba, nu mai căuta, ce atâta zbatere, lucrurile pot fi mult mai simple, de ce să îți pui atât de multe întrebări...

Vocea aceea nemernică te-a însoțit tot timpul. Vocea aceea te trage în jos, te înșfacă cu lăcomie când ești pe punctul de a te smulge de ea, de a ți-o dezlipi din creier cu tot cu membrană, nu îți permite să te debarasezi de ea, nu, nu, nu...

ROBOTUL ĂLA NENOROCIT!

Care continuă să ruleze aceeași placă stupidă, aceeași păcăleală imbecilă și cretinoidă, pe care în continuare o crezi, aceeași poveste de circ, același clown neanderthalian care te sugrumă cu o persistență diabolică de atâtat timp.

Același robot atât de umil și de rău, acel Gollum meschin, care îți înveninează viața, clipă de clipă.

Plesnește-l fără milă în față. Calcă-l în picioare. Rupe-i brațele. Dezmembrează-l fără ezitare. Zdrobește-l! Distruge-i și ultimul circuit! Spintecă-l, spânzură-l, arde-l, fă-l cenușă, dezintegrează-l!

SNOPEȘTE ÎN BĂTAIE NENOROCITUL ĂLA DE ROBOT!

Șterge-i memoria perversă și mistificatoare, anihilează-i glasul ăla mincinos și las, rupe-i fibrele optice de o răutate dincolo de descriere, care ți-au intoxicat cu otrava lor netrebnică privirea sinceră și răbdătoare a sufletului tău!

Rescrie-i programele demolatoare de imagine proprie, rupe-i cu toată furia ta dezlănțuită circuitele mârșave care ți-au răstignit fără nici o decență visurile tale inocente și le-au torturat în copilăria lor crudă, le-au lipsit de viață înainte de respirația lor adolescentină!

Îneacă și sufocă acel robot dement care nu știe decât să te amăgească și să te întoarcă împotriva ta, cu orice ocazie!

Prinde-l și țintuiește-l în cele mai grele și mai rezistente lanțuri, umilește-l ca pe cel mai mizer sclav, așa cum te-a înlănțuit el cu atâta plăcere sadică în temnița subaprecierii, amânării și toleranței impuse în fața mârșăviei lui!

Acel nenorocit de robot care s-a desfătat cu nesaț din încrederea ta, care ți-a devastat toate depozitele de speranță și de pozitivism, acea legiune de falsitate care te-a mințit cu atât de senină nerușinare în toți acești ani!

POST TENEBRAS, LUX! - După întuneric, lumină!

Acum poți să activezi magnetul care va atrage tot fierul ruginit al lașității, ezitării și rușinii pe care ți le-a injectat în sânge - cel mai distrugător drog - DEPENDENȚA DE PROPRIUL EȘEC!

ÎNCĂ NU L-AI RECUNOSCUT?

NENOROCITUL ĂLA DE ROBOT, NU ÎL ȘTII?

NU ÎȚI DAI SEAMA DESPRE CINE VORBESC?

Sigur?

Chiar nu sună nici un clopoțel? Nu simți nici un fior? Nu ai ghicit încă?

Nu mai ții minte cine l-a creat? Ai uitat cine l-a adus în viața ta?

Să-ți aduc aminte?

TU.

TU L-AI CREAT.

TU I-AI DAT VOIE ÎN VIAȚA TA.

TU I-AI DAT VOIE SĂ INTRE ÎN POSESIA TA.

TU I-AI DAT VOIE SĂ TE STĂPÂNEASCĂ.

CUM?

Cum ai făcut acest lucru?

Cu fiecare clipă în care ai hotărât să mai accepți încă un COMPROMIS.

De fiecare dată când ai acceptat LAȘITATEA în locul curajului.

De fiecare dată când ai preferat să rămâi CUMINTE și NEVĂZUT în banca ta, sus, aproape de capătul superior al arenei, în loc să pășești cu temeritate în arenă și să LUPȚI, chiar dacă nu ai fi avut nici o șansă.

Nici măcar NU AI ÎNCERCAT. Și a devenit o obișnuință.

De fiecare dată când ai ALES CALEA CEA MAI UȘOARĂ.

De fiecare dată cînd ai evitat să LUPȚI LUPTA CEA DREAPTĂ.

De fiecare dată când ai TĂCUT și ai lăsat să SE VORBEASCĂ ÎN LOCUL TĂU: NEADEVĂRAT, CU RĂUTATE ȘI NEDREPTATE.

De fiecare dată când ai preferat să FUMEZI, SĂ BEI, SĂ DORMI, SĂ TE UIȚI LA TELEVIZOR, SĂ EVIȚI CONFRUNTAREA CU TINE ȘI CU LUMEA.

De fiecare dată când TE-AI REFUGIAT ÎN MÂNCARE și ai preferat să ÎȚI RONȚĂI VIAȚA ÎN LOC SĂ O TRĂIEȘTI.

De fiecare dată când AI VISAT LA O VIAȚĂ FABULOASĂ, PLINĂ DE AVENTURĂ, DE GLORIE, DE FAIMĂ, DE NEPREVĂZUT, și ai preferat să rămâi ÎN ÎNTUNERICUL SĂLII DE CINEMATOGRAF sau în clarobscurul SUFRAGERIEI TALE, ÎN FAȚA TELEVIZORULUI, în loc să IEȘI ACOLO, AFARĂ ȘI SĂ ÎȚI TRĂIEȘTI VIAȚA!

De fiecare dată când ai ACCEPTAT TOATE SCUZELE, deși erai pe deplin conștient că erau jalnice, nici măcar simpatice în irealitatea lor patetică!

De fiecare dată când ai zis: DE MÂINE, LA ANUL, .... CÂNDVA... POATE,,, SAU MAI BINE... DELOC... DAR TOTUȘI... AR FI FOST POSIBIL... POATE CĂ DA... DACĂ AȘ FI...SAU AȘ FI FĂCUT AȘA...

Iar acest NEMERNIC DE ROBOT, acest MONSTRU pe care tu l-ai creat, NU TE VA PĂRĂSI NICIODATĂ.

Va fi tot timpul însoțitorul tău. Va încerca tot timpul să te FACĂ SĂ DEVII EL.

Îți va spune fără nici o remușcare că TU EȘTI EL.

Dar nu este decât O CLONĂ FALSĂ a ta, este exact OPUSUL A CEEA CE TU EȘTI.

De fiecare dată când îl prinzi CĂ ÎNCEARCĂ SĂ SE DEA CA FIIND TU, surprinde-l și SNOPEȘTE-L ÎN BĂTAIE!

Folosește-ți imaginația și REDU-L LA TĂCERE!

Fii FERM!

Strunește-l! Este slab și va ceda după o luptă îndârjită!

Și atunci vei fi liber să FII TU, nu un robot, pe care l-ai creat de fiecare dată când ai acceptat SĂ SE GÂNDEASCĂ, SĂ SE HOTĂRASCĂ ÎN LOCUL TĂU, SĂ FII CONSTRUIT după nazurile și bunul plac al altora!

Nu te lăsa păcălit de trucurile lui! Va încerca să te înduplece! Îți va cădea în genunchi, îți va cere iertare, va spune că nu este vina lui!

Nu îl crede!

Snopește-l în bătaie psihic și imaginativ!

Nu este decât un CONGLOMERAT DE GÂNDURI NEGATIVE DESPRE TINE!

Și nu uita că perioada de liniște pe care o vei avea, după ce te va lăsa în pace în urma victoriei tale, în urma reușitei tale în lupta cu el, se va lăsa dominat numai pentru a reveni cu persistență viageră!

După fiecare bătălie câștigată, bucură-te de rezultat și pregătește-te pentru următoarea înfruntare!

Pentru că tot ce știe este să încerce să își îndeplinească scopul lui de robot malefic: SĂ TE DISTRUGĂ, SĂ TE NIMICEASCĂ, SĂ TE FACĂ SĂ NU TE MAI IUBEȘTI ȘI SĂ REUȘEASCĂ SĂ TE FACĂ SĂ TE URĂȘTI, SĂ TE DISPREȚUIEȘTI ȘI SĂ TE ÎNTORCI ÎMPOTRIVA TA!

Nu îl lăsa să câștige!

SNOPEȘTE ÎN BĂTATIE NENOROCITUL ĂLA DE ROBOT și

DĂ-ȚI VOIE SĂ TE VEZI CINE EȘTI CU ADEVĂRAT, LIBER, FERICIT, ÎNCREZĂTOR ȘI PUTERNIC!

VEI CÂȘTIGA DE FIECARE DATĂ!

Photo by Jason Yuen on Unsplash

NU RENUNȚA! DUMNEZEU TE IUBEȘTE. PRIETENUL/SOȚUL TĂU TE IUBEȘTE. PRIETENA/SOȚIA TA TE IUBEȘTE. COPIII TĂI/PĂRINȚII TĂI TE IUBESC. NU RENUNȚA!

Momentul în care ești pe punctul de a renunța este de obicei momentul exact înainte ca miracolele să se întâmple. Nu renunța!

Ești atât de dezamăgit/ă. Simți că viața ta nu mai are nici un rost. Lumea ta s-a sfârșit. Nu mai suporți. Este prea mult. Nu mai ai energie. Ești secătuit/ă de puteri.

NU RENUNȚA. EL TE IUBEȘTE. EA TE IUBEȘTE. DUMNEZEU TE IUBEȘTE.

Știu că nu mai suporți să auzi: '' Va fi bine. O să vezi că va fi totul bine. Am trecut împreună prin atâtea. O să depășim și asta. Trebuie să mai ai răbdare puțin. Lucrurile se vor schimba. ''

- În bine. Spune-mi că lucrurile se vor schimba în bine. Nu decât se vor schimba.

- Evident că în bine. Schimbarea o asociez întdeauna cu o transformare benefică.

- Până acum lucrurile s-au schimbat în rău. Din rău în mai rău. Din ce în ce mai rău... Toată viața mea nu a fost decât o nesfârșită suferință. Tot timpul a trebuit să fiu puternic/ă pentru mine, pentru tine, pentru toți. A trebuit să rezolv problemele tale, ale lor. Să mă lupt tot timpul.

Vreau liniște. Tot ce vreau este liniște. Și tot timpul apare altceva. Mereu altceva. Sunt epuizat/ă. Nu mai am resurse. Nu mai am nici lacrimi măcar.

- Dar nu a fost tot timpul așa. Au fost momente frumoase, momente fericite. Avem atâtea amintiri frumoase. Și eu te iubesc. Tu ești iubitul/iubita mea. Eu te voi iubi tot timpul. Voi fi tot timpul lângă tine, voi fi aici. Voi avea grijă de tine. Nu știi care este motto-ul meu? Iubiți, protejați și răsfățați iubitul/iubita.

Tu ești cel mai frumos lucru în viața mea, cel mai frumos care mi s-a întâmplat vreodată. Ești minunat/ă, ești frumos/frumoasă, ești atât de valoros/valoroasă, avem atât de multe de făcut în viața asta, ne așteaptă atât de mult lucruri minunate. Va fi totul bine. Îți promit. Vei vedea.

- Ce să văd? Ce să văd? Optimismul acesta al tău... Mi-ai promis atât de multe lucruri... Ai spus că va fi așa... și așa... că mai avem puțin și lucrurile se vor schimba... că va fi bine...Eu nu trăiesc în imaginație, în fantezie, într-un viitor nesigur, poate niciodată realizabil, nu mă pot hrăni cu himere, fum, ceață și efemer... Eu mă uit la ce a fost în toți acești ani... Ce a fost, real, palpabil, concret.

- Adevărat. Însă lucrurile mari, lucrurile de esență pe care ți le-am promis, pe acelea le-am dus la îndeplinire. Acelea nu sunt reale? Iar restul vor veni de la sine. Poate că nu este timpul lor acum. Poate sunt atât de aproape, încât se vor întâmpla peste un an, peste o lună, peste o zi, sau chiar peste câteva ore.

NU RENUNȚA. NU TREBUIE SĂ RENUNȚĂM.

- Nu cred că înțelegi. Îți va fi mai bine fără mine. SUNT UN MONSTRU. Îți vei reface viața. Vei fi fericit/ă. Meriți mai mult. Mult mai mult decât mine. Mai am decât o picătură de energie, și din ea trebuie să rezist, trebuie să rezist. Nu mai știu cât mai pot rezista.

- Și eu ți-am spus de atât de multe ori, și nu înțelegi. Viața mea nu are rost fără tine. Nu are sens. Suntem făcuți, suntem meniți să fim împreună. Împreună vom și pleca. Și după noi vor pleca și ceilalți. Pentru că nu vor rezista prea mult fără noi. Nu pot să spun că nu îmi pare rău, mai aveam atât de multe de făcut. Dar dacă simți că trebuie să pleci, vom pleca împreună. Cred că cel mai frumos aș pleca, dacă tu mă iei prin surprindere, îndreptându-mă către soare, în mijlocul deșertului. Dându-mi jos hainele, una câte una, până când rămân gol/goală. Apoi, treptat, euforia adâncirii în misterul deșertului va fi înlocuită de picioare de plumb, mă voi simți obosit/ă, și voi dori să ațipesc puțin. Mă voi întinde pe eternul nisip al deșertului și voi deveni una cu el. Mă voi strecura ușor într-un somn dulce, și voi pleca. Și te voi întâlni. NU PUTEM FI DECÂT ÎMPREUNĂ.

Știu că ar trebui să îți spun: '' Pe mine cui mă lași? Pe ei cui îi lași? '' pentru a îți devia gândirea de la tine, într-o responsabilitate forțată pentru mine și pentru ei.

Însă nu voi face asta. Pentru că responsabilitatea trebuie să fie o alegere, nu o povară.

- Nu, vei fi bine. Eu nu mai suport. Sunt sfârșit/ă. Mi-a ajuns. Este mult prea mult pentru mine. PUR ȘI SIMPLU M-AM SĂTURAT. NU MAI VREAU.

M-ați înnebunit. Toți. Și tu, și ei. Sau poate sunt eu nebun/ă. Poate eu sunt cel/cea care nu înțelege, care nu acceptă, care nu se adaptează. Nu mai pot. Nici corpul meu nu mai poate. Nici mintea.

- Mai încearcă încă o dată. Vom reuși. Va fi bine. Nu mă întreba cum știu, nu mă pune să argumentez. Pur și simplu știu că va fi bine. 

Și te rog să mă crezi, să mă crezi cu adevărat, că noi suntem legați, suntem legați, și dacă tu pleci, nu pot decât să plec cu tine. 

TE IUBESC. DUMNEZEU TE IUBEȘTE. DUMNEZEU NE IUBEȘTE. NU RENUNȚA! 

Cel puțin nu încă! 

Toate acestea sunt un test. Un test al vieții. Un test al lui Dumnezeu. Sunt lucruri pe care nu le putem înțelege. Sau cel puțin nu acum. 

Ai văzut că după ce s-au întâmplat în trecut, lucruri care au presupus suferință, dramă și schimbări majore, stres, disperare și durere, și-au dezvăluit peste timp sensul și utilitatea. Îți aduci aminte și îți dai seama acum că nu am fi putut să le înțelegem atunci. 

DRAGOSTEA NOASTRĂ ESTE CEA MAI PUTERNICĂ. 

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ESTE INFINITĂ. 

DRAGOSTEA NOASTRĂ, DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU NE VOR PROTEJA ȘI NE VOR HRĂNI. 

VEI SIMȚI DIN NOU ENERGIE, VEI SIMȚI DIN NOU POFTĂ DE VIAȚĂ, VEI REDESCOPERI BUCURIA, ȘI ACEST MOMENT, ÎN CARE ERAI PE PUNCTUL DE A RENUNȚA LA VIAȚĂ VA FI O AMINTIRE AMUZANTĂ ÎN TRAGISMUL EI, ȘI CU ZÂMBETUL NOU, ASTFEL NĂSCUT PE BUZE, NE VOM DEDICA VIAȚA IUBIRII NOASTRE ȘI IUBIRII DE OAMENI, ȘI ÎI VOM AJUTA ȘI PE CEILALȚI, CARE ÎN ACEST MOMENT, PESTE TOT ÎN LUME, MULȚI, ATÂT DE MULȚI, SUNT PE PUNCTUL DE A RENUNȚA...

- Dumnezeu mă iubește. Tu mă iubești. Eu te iubesc. Nu voi renunța. Niciodată!

ȘI ÎMI VOI ADUCE AMINTE ACEST MOMENT ȘI NU ÎI VOI LĂSA, NU ÎI VOM LĂSA NICI PE EI SĂ RENUNȚE!

LE VOM SPUNE, ÎI VOM AJUTA, ÎI VOM ÎNCURAJA, LE VOM ZÂMBI ACESTE CUVINTE MINUNATE, ACESTE ADEVĂRURI ELIBERATOARE ȘI SALVATOARE: 

NU RENUNȚAȚI! EL/EA TE IUBEȘTE! EI VĂ IUBESC!

DUMNEZEU VĂ IUBEȘTE!

Photo by Marc-Olivier Jodoin on Unsplash

ROMÂNIA SAU STRĂINĂTATEA: CE ȘI DE CE ALEGI?

Să ajungi acolo! Lumea te așteaptă.

De ce să pleci din țara ta? De ce să rămâi?

Să rămân? Să plec?

Dacă vreau să plec din România înseamnă că nu îmi iubesc țara?

Dacă rămân în România și nu sunt mulțumit de ce se întâmplă în țara mea înseamnă că îmi iubesc țara și sunt dispus să accept orice se întâmplă în România?

Cum ar trebui să se manifeste iubirea de țară? Cât de importantă este? 

Sunt dator să îmi urmez confortul, plăcerea personală, să îmi caut locul unde să mă simt bine și împlinit, sau sunt dator să contribui la dezvoltarea societății, la dezvoltarea țarii mele și să îndur, să am răbdare oricât va fi nevoie - ani, zeci de ani poate, până când vor fi condițiile pe care mi le doresc?

Ce este pe primul loc? Care sunt criteriile cele mai importante care sunt decisive pentru luarea deciziei?

Îmi doresc ca în țara mea să am o infrastructură rutieră bună, îmi doresc autostrăzi de calitate și în număr mare, să pot ajunge foarte repede la destinație, să evit aglomerația, să am drumuri asfaltate și în ultimul cătun, așa cum am văzut afară.

Îmi doresc servicii de sănătate de calitate, vreau să fiu tratat cu respect și atenție, așa cum merit, indiferent de vârstă, statut social, financiar.

Vreau să am siguranță pe străzi, și ziua și noaptea. Vreau să nu mai aud de furturi, de crime, de violuri, de infracțiuni violente.

Vreau parcuri, vreau curățenie, vreau civilizație în toate domeniile și la toate nivelele.

Vreau oameni bine pregătiți, vreau profesioniști responsabili și eficienți, VREAU, DIN NOU, RESPECT.

RESPECT, pentru mine, pentru familia mea, pentru copiii mei, pentru părinții mei, pentru bunicii mei, pentru compatrioții mei, pentru toți care trăim în România.

Vreau să văd oameni relaxați, zâmbitori, vreau să îi văd pe cei din jurul meu că nu mai sunt tot timpul sub presiunea grijii zilei de mâine.

Vreau o legislație clară, bine gândită, corelată în tot întregul ei , concepută de profesioniști, care să colaboreze ca o echipă extrem de eficientă și bine închegată, astfel încât normele să fie în acord cu realitățile, ușor de aplicat, cu un scop bine definit, cu excepții gândite exhaustiv.

Vreau, mai ales, ca legea să fie respectată. Sancțiunile să fie rezonabile, proporționate, însă aplicate. Corect, fără părtinire și de fiecare dată.

Vreau o educație performantă. Vreau profesori foarte bine pregătiți, care să poate comunica real cu elevii și studenții lor, să îi pregătească pentru viață și pentru înțelegerea vieții, pentru împlinirea lor personală și pentru contribuția la progresul societății care le-a oferit ajutorul.

Vreau ca profesorii, medicii, inginerii, polițiștii, toți angajații statului să fie bine plătiți, astfel încât să fie mulțumiți, stimulați și să presteze serviciul pe care și l-au asumat cu integritate, demnitate și responsabilitate.

Vreau ca toate aceste resurse minunate de care dispune România să fie promovate, vreau un turism pe măsura posibilităților, vreau ca o echipă de oameni inspirați și inteligenți să ne creeze un brand de țară puternic, astfel încât România să atragă, să fascineze, să însemne ceva la nivel mondial. 

Vreau ca cei care conduc țara să mă facă să mă simt mândru de ei, să îi apreciez pentru că fac o treabă foarte bună, pentru că prin comportamentul lor îmi arată că le pasă de mine, de tine, de noi.

Vreau să văd că se caută și se implementează soluții inteligente, inovatoare și eficiente pentru orice problemă.

Vreau să fiu mândru că sunt român, vreau să am atât de multe motive pentru această mândrie, încât interlocutorul meu să își piardă răbdarea ascultându-mă, pentru că nu m-aș opri prea ușor din enumerarea tuturor lucrurilor care îmi plac la români și în România.

TOATE ACESTEA LE VREAU.

EU SUNT TU, SUNT EI, NOI, VOI.

TOȚI LE VREAM, FIE CĂ TRĂIM ÎN ROMÂNIA, FIE CĂ TRĂIM ÎN STRĂINĂTATE.

SUNT POSIBILE?

DA, CU SIGURANȚĂ DA.

Le merităm? Bineînțeles. 

SUNT MATERIALIZATE ÎN PREZENT?

NU, CU SIGURANȚĂ NU.

CÂT TIMP VA DURA?

Nu știu, dar primul termen relativ rezonabil, și destul de indulgent este ZECI DE ANI.

Asta, bineînțeles, dacă EVOLUȚIA ȘI CONTRIBUȚIA fiecăruia dintre noi ar începe acum. Și ar continua neîntreruptă toată această perioadă.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU MINE, CU NOI, PÂNĂ ATUNCI?

Opțiunile sunt destul de multe, enumăr decât 3 -4, cele mai frecvente:

- RĂMÂN, INDIFERENT CE S-AR ÎNTÂMPLA. Este țara mea, aici m-am născut, aici am crescut, aici mă simt bine, aici mă simt în siguranță. Dacă toți ar pleca și ar renunța atât de ușor, cine mai rămâne? Am răbdare, accept și iau lucrurile așa cum sunt, schimbarea presupune ani, oricum s-au schimbat destule, ce-i drept și în rău, și în bine.

- VREAU SĂ ÎMI TRĂIESC VIAȚA ACUM, NU PESTE ZECI DE ANI. Vreau condițiile, mediul, stilul de viață pe care l-am văzut afară. Drept pentru care plec. Punct. 

- SIMT CĂ NU MAI AM CE OFERI, SIMT CĂ NU MI SE OFERĂ NIMIC. Sunt total dezamăgit. Plec. Vreau să uit că sunt român. Nici nu mai vorbesc în română, să aud în jurul meu, tot timpul, afară: sunt hoți, veniți din Estul Europei, să ne spargă casele, să fure, să folosească carduri false, să tâlhărească, să cerșească. Trebuie să fie un loc și pentru mine în lumea asta. 

- NU RENUNȚ LA ȚARA MEA. ÎMI IUBESC ȚARA, ÎMI IUBESC ROMÂNII, ÎI APRECIEZ ȘI AM ÎNCREDERE ÎN EI. ÎNSĂ MERIT SĂ TRĂIESC O VIAȚĂ DEMNĂ ȘI DECENTĂ, IAR ACEST LUCRU ÎL VOI FACE AFARĂ. AM TIMP O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ SĂ AȘTEPT PÂNĂ CÂND VOI GĂSI ACELEAȘI CONDIȚII ÎN ȚARA MEA. 

" Omul curajos/îndrăzneț este acela care întodeauna este cel mai bun, fie la el în țară, fie în străinătate" - Homer. 

VOI PROMOVA ROMÂNIA, VOI AJUTA ȘI VOI CONTRIBUI DE ACOLO, DE AFARĂ, CÂT DE MULT VOI PUTEA, ÎNSĂ AICI, ACUM ALEG SĂ NU MAI STAU. 

- TU CE VEI FACE?

Photo by yousef alfuhigi on Unsplash

LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII DEPRESIEI; LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ

Nu înceta niciodată să privești VIAȚA prin Ochii Mirării/Miracolului/Admirației/Minunii/Surprinderii.

Viața ta este compusă din conversații: conversații despre tine, despre ei, despre voi, despre noi; conversații despre viață, conversații despre trecut, despre viitor, conversații pe care le porți în fiecare clipă, în fiecare secundă a prezentului tău unic, conversații interioare, conversații exteriorizate, cuvinte care își grupează sensul în observații, analize, concluzii, sentințe, hotărâri, decizii surprinzătoare, ezitări, sau cuvinte ale căror litere gravitează într-o înlănțuire fără sens, imagini disparate, frici, senzații nedefinite, sclipiri luminoase sau impulsuri întunecate:

- Ce timpuri nemernice trăiesc. De ce trebuie să trec prin toate aceste încercări, de ce trebuie să sufăr și să fiu înnebunit/ă de atâtea schimbări, de ce eu? 

- La vita e bella. Sunt atâtea lucruri frumoase în lumea asta, sunt atât de multe motive ca să trăiești, să te bucuri. Ai tot ce îți trebuie. De ce te plângi? Ești tânăr/ă ( ești încă tânăr/tânără), ești frumoasă, ești puternic/ă, ai bani, te plimbi, ai un job stabil/ai o afacere frumoasă, EȘTI SĂNĂTOS/SĂNĂTOASĂ. Gândește-te la toți oamenii din lumea asta care suferă, care nu au ce bea, ce mânca, nu au adăpost, casele le-au fost distruse de inundații/ de cutremur, sunt refugiați, sunt în mijlocul teatrului de război, sunt persecutați, sunt îngrădiți de teroarea dictaturii, de conflicte religioase, sunt atâtea femei și copii bătuți, exploatați, tramumatizați, ȘI TU, TU SUFERI? 

- Nu înțelegi. Nu mă poți motiva așa. Nu este același lucru. De ce faci astfel de comparații? Mintea lor este captivă în închisoarea nevoilor primare: hrană, locuință, siguranță, prezervarea vieții. Ei luptă pentru supraviețuire. Ei nu au cunoscut libertatea. Nu au cunoscut confortul. Nici liniștea civilizației. Mintea lor nu a depășit acest prag. Nu știu că este posibil să trăiești altfel. Își urmează decât instinctul, se agață de viață. Nu înțelegi. De ce nu îmi vorbești despre eșecul civilizației nordice? Au cel mai înalt standard de viață din lume, calculat ca rezultat al câtorva zeci de indicatori: servicii de sănătate, asistență socială, infrastructură, educație, șomaj, poluare, criminalitate, etc... Și totuși au una dintre cele mai ridicate rate ale sinuciderii... Ce îi împinge către această fără logică pentru tine renunțare la viață: faptul că nu se pot gândi la toți acești oameni care suferă, de care îmi vorbeai? 

- Acceptă lucrurile. Nu te mai opune. Ar putea fi mult mai rău. Mulțumește-te cu puțin. De ce să ceri atât de mult? 

- Nu mai rezist. Simt că înnebunesc. Am început să citesc despre depresie. 

- Nu îți face bine. Găsește-ți o preocupare. Caută să îți direcționezi gândurile către ceva pozitiv. Încearcă voluntariatul. Renunță la tine, măcar pentru puțin timp. Ajută necondiționat. Te vei simți mai bine. 

- Simt cum palpită în mine energia vieții. Sunt un fluviu care curge prin venele lumii, elegant și liniștit. Undele mele ating sufletele oamenilor, îi inundă cu fluxul meu pozitiv, eu sunt luna superbă, poezia și misterul mă atrage în armonia universului, mareea magică a recunoștinței și gratitudinii. 

- Crezi că mă vor calma câteva metafore? Crezi că imaginația și muzica artei cuvintelor vor fi antidepresive eficiente pentru dezamăgirea mea? Nu vrei să pricepi că este suficientă încă o problemă, încă un eveniment frustrant ca să îmi declanșeze un blocaj al arcului roții zimțate a orologiului echilibrului ființei mele, astfel încât timpul calm și ritmic al existenței mele să rămână nemișcat, în terifianta lui nefuncționalitate? Crezi că nu pot face un exercițiu de improvizație artistică? La ce îmi folosește? Ești cu capul în nori. Nu vezi realitatea din jurul tău. 

- În orice direcție privești, cu cine vorbești, vezi numai probleme, frustrare și FRICĂ. Toți au ajuns la limita răbdării. Nu știu ce se întâmplă. Cred că vor să ne înnebunească pe toți. Nu mai țin minte de când nu am mai auzit un: Bine sau Foarte Bine, la întrebarea Ce mai faci? Toți se plâng, au probleme la serviciu, vor să renunțe, nu mai suportă presiunea, reacțiile stupide și agresive ale clienților. Nu mai merge nimic. 

- Dar viața este atât de frumoasă. Întotdeauna poți găsi ceva pentru care merită să trăiești, să lupți, ceva în care să investești toată pasiunea ta, un scop care să te țină alert. Ai răbdare. Ai încredere. Ai credință. Totul va fi în regulă. Practică cele trei virtuți teologice: Iubire, Nădejde și Credință. 

- Orice lucru, oricât de mărunt, îmi declanșează temeri, frici, frustrare, deznădejde. Este atât de multă suferință în lume. Cum mă liniștesc puțin, trebuie să mai apară ceva. Vreau, pur și simplu, liniște. Dacă nu e una, e alta. Sunt sătul/ă de atâta impostură, de atâta minciună, toate merg prost. Nu mai suport atâta nerecunoștință, nu mai suport atîta răutate, izbucnesc în accese de furie, apoi mă simt lipsit/ă de vlagă, mă simt sfârșit/ă. 

- Cum am ajuns aici? De ce eu? De ce să mi se întâmple mie toate? Cu ce am greșit?

- Trebuie să te controlezi. Ia lucrurile mai ușor. Nu îți mai face atâta sânge rău. Calmează-te. Respiră și inspiră adânc. Gândește-te la ceva frumos. SAU FĂ O SCHIMBARE. 

- ABIA ACUM VĂD O TRESĂRIRE. 

- CE SCHIMBARE? 

- ALEGE SĂ CREZI. ALEGE SĂ VREI. ALEGE SĂ SPERI. ALEGE SĂ IUBEȘTI. ALEGE SĂ PRIMEȘTI ȘI SĂ DĂRUIEȘTI. 

- E greu. Nu pot.

- E UȘOR. E ATÂT DE UȘOR. ORICE AI FACE, NU RENUNȚA. ÎNCEARCĂ ORICE. 

- Am încercat. 

- NU SUFICIENT. Mai încearcă o dată. Și apoi încă o dată. Și încă o dată. Până reușești. POȚI. VEI REUȘI.

- CUM? 

- Nu știu. Nici tu nu știi acum. Dar vei afla. Cere ajutor. Oferă ajutor. ALEGE SĂ IEȘI DIN CAPCANĂ. Oricum. 

- Cât timp va dura? 

- De tine depinde. Va dura începând de acum, de când ai luat hotărârea, până când vei începe să crezi. Apoi, urcușul, oricât de dificil, oricât de imposibil îți pare acum, va deveni foarte ușor. Într-o bună zi, VEI FACE UN SINGUR PAS. UN PAS DE URIAȘ. ȘI ATUNCI URCUȘUL SE VA FI TERMINAT. Vei fi ajuns în vârful muntelui. ȘI DE ACOLO ÎȚI VEI VEDEA TOATĂ VIAȚA. 

VEI ZÂMBI CU MULȚUMIRE, VEI SIMȚI CUM TE CUPRINDE UN CALM ELIBERATOR ȘI O ÎNCREDERE CARE NU TE VA MAI PĂRĂSI NICIODATĂ. ȘI ÎȚI VEI DEDICA RESTUL VIEȚII CA SĂ TRANSFERI RECUNOȘTINȚA REUȘITEI TALE ÎN CEL MAI EFICIENT AJUTOR PENTRU TINE ȘI PENTRU EI, PENTRU VOI ȘI PENTRU NOI. 

- VEI ÎNCHIDE PLEOAPELE OCHILOR DEPRESIEI ȘI VEI DESCHIDE OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ PRIN CARE VEI VEDEA LUMEA ȘI ÎI VEI FACE PE EI, PE NOI, PE VOI SĂ VADĂ ȘI SĂ VEDEM FRUMUSEȚEA EI!

Photo by Eric Ward on Unsplash