Care este cel mai eficient criteriu de a aprecia, de a evalua un om?

Care este cel mai eficient criteriu de a aprecia un om, de a îl evalua, de a îl înțelege, de a ști cu cine te relaționezi, de fapt?

MODUL CUM GÂNDEȘTE.

Poți afla modul în care gândește din conversațiile pe care le porți cu el, din povestirile evenimentelor din viața lui, poți afla modul în care gândește din rezultatele pe care le-a avut, din modalitatea (apreciativă, pentru că cea negativă, de detracare, poate să fie sub influența unor motivații meschine și să deformeze realitatea - mai ales dacă intră în conflict cu procentajul majoritar pozitiv) în care este perceput de către ceilalți.

Pot fi discrepanțe majore între modul de a gândi al unei persoane și acțiunile sale, comportamentul său.

Am întâlnit destul de mulți oameni până acum. Am văzut stiluri atât de diferite de viață, concepții antagonice, funcționale însă fiecare în parte,

Puțini, însă, foarte puțini oameni sunt cu adevărat echilibrați.

Pentru că ECHILIBRUL presupune, înainte de orice altceva, AUTOCONTROL. 

Dacă înveți autocontrolul, poți stăpâni (și-ți poți însuși) orice. 

Iar autocontrolul presupune să INTRI ÎN POSESIA MINȚII TALE, să o stăpânești și să o direcționezi într-o direcție exactă. 

Autocontrolul înseamnă să conștientizezi cât de ușor poți face rău, înseamnă să gândești că orice cuvânt, orice gest, orice privire, orice grimasă pot fi percepute și interpretate greșit, pot fi deturnate de la intenția inițială și transformate în ofensă, jignire sau dezamăgire de către receptor. 

Autocontrolul îți cere imperativ să fii în permanență prezent și atent la ce se întâmplă în jurul tău, este un efort conștient de voință pentru a te gândi constant la ceilalți, nu decât la tine, la ce te interesează și ce vrei sau ai chef sau nu în momentul respectiv. 

Autocontrolul presupune nu numai inteligență și abilități de relaționare, dar are drept condiție sine qua non să îți placă oamenii, să te intereseze oamenii, să îi înțelegi, ce vor, de ce vor, care sunt resorturile care determină simpatiile și antipatiile lor, care sunt motivațiile lor. 

AUTOCONTROL: Dacă R= succes, atunci R= X+Y+Z, X fiind muncă, Y joacă și Z să îți ții gura. - Albert Einstein.

Puțini, foarte puțini oameni întrunesc în aceeași persoană un suflet frumos, o inimă frumoasă ( la care putem adăuga  o față frumoasă) și mai ales o MINTE FRUMOASĂ!

Sunt câteva valori perene, sunt câteva criterii pe care cred că orice cultură, orice epocă și orice colectivitate sau mediu mai restrânse și cu o specificitate mai restrictivă, le recunoaște ca fiind admirabile la un om, vrednice de urmat și de apreciat.

Cum nu există om perfect sau ființă umană fără greșeală, cum fiecare este liber să adere la anumite valori, extrem de importante pentru el și să respingă vehement alte valori, importante pentru alții, dar total nesemnificative pentru el, rămâne perpetuu o provocare corectitudinea răspunsului la această întrebare: care este cel mai eficient criteriu de a aprecia, de a evalua un om?

Cât de multă răbdare avem în a ÎNȚELEGE un om, în primul rând, cred că este abordarea corectă.

Dacă eu nu sunt nici măcar suficient de ATENT la tine, dacă nu fac nici măcar un minim efort de a te AUZI, cum mai  pot să te ASCULT și în consecință, să încerc să te ÎNȚELEG?

Dacă tu te lași purtat de PRIMUL IMPULS, înainte de a avea TOATE DATELE PROBLEMEI, dacă tu ÎNGHIȚI CA UN CURCAN LACOM prima idee manipulativă și deformatoare pe care ai auzit-o întâmplător și pe care o susții agresiv cu o obstinație încrâncenată, fără a fi capabil să porți UN DIALOG CIVILIZAT, cu ARGUMENTE SOLIDE, bazate pe o bună informare și un raționament bine închegat, dacă tu jignești fără ezitare și îmi insulți inteligența, cum te aștepți să te RESPECT și să îți acord IMPORTANȚA și APROBAREA pe care le cauți cu atâta ÎNVERȘUNARE? 

Apreciez și am avut întotdeauna de învățat de la oamenii care au CLARITATE în gândire. 

De la oamenii care NU SIMT NEVOIA SĂ DOVEDEASCĂ CEVA, pentru că își cunosc valoarea, își cunosc în profunzime punctele slabe și punctele tari, și au prea mult UMOR și MODESTIE ca să intre în acest JOC AL FOAMEI DE LAUDE VANE. 

Am avut plăcerea, deși destul de rară, de a întâlni oameni la care CUVÂNTUL DAT este o promisiune de neîncălcat, oameni care ÎȘI FOLOSESC CU ADEVĂRAT MINTEA și TREC TOTUL PRIN FILTRUL GÂNDIRII, înainte de a accepta o idee oarecare. 

Acești oameni știu că bluff-ul în viața reală poate avea consecințe mult mai devastatoare decât să pierzi o rundă la un joc de poker. 

Știu că este foarte ușor să nu fii corect cu tine însuți și cu celălalt, știu cât de periculos este să te amăgești sau să încerci să pari ceea ce nu ești, și cât de facil este descoperită impostura.

Știu că o atitudine neîntemeiată pe ceva real, prin care vrei să îl intimidezi, controlezi sau înșeli pe celălalt SE VA ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA TA și te va afecta într-o măsură mult mai mare decât estimezi din cauza superficialității în gândire. 

Lista caracteristicilor modului de a gândi pe care îl consider de apreciat este departe de a fi epuizată în acest articol. 

Decât am punctat câteva dintre ele. 

Vestea bună este că un mod de a gândi valoros și demn de apreciere poate fi dobândit. Nu este neapărat ceva înnăscut. 

Nu este un talent genetic întotdeauna și nici tributar educației formale. 

Unii dintre cei mai valoroși oameni sunt posesorii unui mod de a gândi de succes, dobândit ca urmare a construirii calității lor de self- made man  prin ingeniozitate, perseverență, autoeducație.

CEL MAI EFICIENT CRITERIU DE A APRECIA, DE A EVALUA UN OM ESTE MODUL ÎN CARE GÂNDEȘTE. 

Doar un punct de vedere...

Schimbă-ți gîndirea - Schimbă-ți viața!

Photo by Laurenz Kleinheider on Unsplash

NU RENUNȚA! DUMNEZEU TE IUBEȘTE. PRIETENUL/SOȚUL TĂU TE IUBEȘTE. PRIETENA/SOȚIA TA TE IUBEȘTE. COPIII TĂI/PĂRINȚII TĂI TE IUBESC. NU RENUNȚA!

Momentul în care ești pe punctul de a renunța este de obicei momentul exact înainte ca miracolele să se întâmple. Nu renunța!

Ești atât de dezamăgit/ă. Simți că viața ta nu mai are nici un rost. Lumea ta s-a sfârșit. Nu mai suporți. Este prea mult. Nu mai ai energie. Ești secătuit/ă de puteri.

NU RENUNȚA. EL TE IUBEȘTE. EA TE IUBEȘTE. DUMNEZEU TE IUBEȘTE.

Știu că nu mai suporți să auzi: '' Va fi bine. O să vezi că va fi totul bine. Am trecut împreună prin atâtea. O să depășim și asta. Trebuie să mai ai răbdare puțin. Lucrurile se vor schimba. ''

- În bine. Spune-mi că lucrurile se vor schimba în bine. Nu decât se vor schimba.

- Evident că în bine. Schimbarea o asociez întdeauna cu o transformare benefică.

- Până acum lucrurile s-au schimbat în rău. Din rău în mai rău. Din ce în ce mai rău... Toată viața mea nu a fost decât o nesfârșită suferință. Tot timpul a trebuit să fiu puternic/ă pentru mine, pentru tine, pentru toți. A trebuit să rezolv problemele tale, ale lor. Să mă lupt tot timpul.

Vreau liniște. Tot ce vreau este liniște. Și tot timpul apare altceva. Mereu altceva. Sunt epuizat/ă. Nu mai am resurse. Nu mai am nici lacrimi măcar.

- Dar nu a fost tot timpul așa. Au fost momente frumoase, momente fericite. Avem atâtea amintiri frumoase. Și eu te iubesc. Tu ești iubitul/iubita mea. Eu te voi iubi tot timpul. Voi fi tot timpul lângă tine, voi fi aici. Voi avea grijă de tine. Nu știi care este motto-ul meu? Iubiți, protejați și răsfățați iubitul/iubita.

Tu ești cel mai frumos lucru în viața mea, cel mai frumos care mi s-a întâmplat vreodată. Ești minunat/ă, ești frumos/frumoasă, ești atât de valoros/valoroasă, avem atât de multe de făcut în viața asta, ne așteaptă atât de mult lucruri minunate. Va fi totul bine. Îți promit. Vei vedea.

- Ce să văd? Ce să văd? Optimismul acesta al tău... Mi-ai promis atât de multe lucruri... Ai spus că va fi așa... și așa... că mai avem puțin și lucrurile se vor schimba... că va fi bine...Eu nu trăiesc în imaginație, în fantezie, într-un viitor nesigur, poate niciodată realizabil, nu mă pot hrăni cu himere, fum, ceață și efemer... Eu mă uit la ce a fost în toți acești ani... Ce a fost, real, palpabil, concret.

- Adevărat. Însă lucrurile mari, lucrurile de esență pe care ți le-am promis, pe acelea le-am dus la îndeplinire. Acelea nu sunt reale? Iar restul vor veni de la sine. Poate că nu este timpul lor acum. Poate sunt atât de aproape, încât se vor întâmpla peste un an, peste o lună, peste o zi, sau chiar peste câteva ore.

NU RENUNȚA. NU TREBUIE SĂ RENUNȚĂM.

- Nu cred că înțelegi. Îți va fi mai bine fără mine. SUNT UN MONSTRU. Îți vei reface viața. Vei fi fericit/ă. Meriți mai mult. Mult mai mult decât mine. Mai am decât o picătură de energie, și din ea trebuie să rezist, trebuie să rezist. Nu mai știu cât mai pot rezista.

- Și eu ți-am spus de atât de multe ori, și nu înțelegi. Viața mea nu are rost fără tine. Nu are sens. Suntem făcuți, suntem meniți să fim împreună. Împreună vom și pleca. Și după noi vor pleca și ceilalți. Pentru că nu vor rezista prea mult fără noi. Nu pot să spun că nu îmi pare rău, mai aveam atât de multe de făcut. Dar dacă simți că trebuie să pleci, vom pleca împreună. Cred că cel mai frumos aș pleca, dacă tu mă iei prin surprindere, îndreptându-mă către soare, în mijlocul deșertului. Dându-mi jos hainele, una câte una, până când rămân gol/goală. Apoi, treptat, euforia adâncirii în misterul deșertului va fi înlocuită de picioare de plumb, mă voi simți obosit/ă, și voi dori să ațipesc puțin. Mă voi întinde pe eternul nisip al deșertului și voi deveni una cu el. Mă voi strecura ușor într-un somn dulce, și voi pleca. Și te voi întâlni. NU PUTEM FI DECÂT ÎMPREUNĂ.

Știu că ar trebui să îți spun: '' Pe mine cui mă lași? Pe ei cui îi lași? '' pentru a îți devia gândirea de la tine, într-o responsabilitate forțată pentru mine și pentru ei.

Însă nu voi face asta. Pentru că responsabilitatea trebuie să fie o alegere, nu o povară.

- Nu, vei fi bine. Eu nu mai suport. Sunt sfârșit/ă. Mi-a ajuns. Este mult prea mult pentru mine. PUR ȘI SIMPLU M-AM SĂTURAT. NU MAI VREAU.

M-ați înnebunit. Toți. Și tu, și ei. Sau poate sunt eu nebun/ă. Poate eu sunt cel/cea care nu înțelege, care nu acceptă, care nu se adaptează. Nu mai pot. Nici corpul meu nu mai poate. Nici mintea.

- Mai încearcă încă o dată. Vom reuși. Va fi bine. Nu mă întreba cum știu, nu mă pune să argumentez. Pur și simplu știu că va fi bine. 

Și te rog să mă crezi, să mă crezi cu adevărat, că noi suntem legați, suntem legați, și dacă tu pleci, nu pot decât să plec cu tine. 

TE IUBESC. DUMNEZEU TE IUBEȘTE. DUMNEZEU NE IUBEȘTE. NU RENUNȚA! 

Cel puțin nu încă! 

Toate acestea sunt un test. Un test al vieții. Un test al lui Dumnezeu. Sunt lucruri pe care nu le putem înțelege. Sau cel puțin nu acum. 

Ai văzut că după ce s-au întâmplat în trecut, lucruri care au presupus suferință, dramă și schimbări majore, stres, disperare și durere, și-au dezvăluit peste timp sensul și utilitatea. Îți aduci aminte și îți dai seama acum că nu am fi putut să le înțelegem atunci. 

DRAGOSTEA NOASTRĂ ESTE CEA MAI PUTERNICĂ. 

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ESTE INFINITĂ. 

DRAGOSTEA NOASTRĂ, DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU NE VOR PROTEJA ȘI NE VOR HRĂNI. 

VEI SIMȚI DIN NOU ENERGIE, VEI SIMȚI DIN NOU POFTĂ DE VIAȚĂ, VEI REDESCOPERI BUCURIA, ȘI ACEST MOMENT, ÎN CARE ERAI PE PUNCTUL DE A RENUNȚA LA VIAȚĂ VA FI O AMINTIRE AMUZANTĂ ÎN TRAGISMUL EI, ȘI CU ZÂMBETUL NOU, ASTFEL NĂSCUT PE BUZE, NE VOM DEDICA VIAȚA IUBIRII NOASTRE ȘI IUBIRII DE OAMENI, ȘI ÎI VOM AJUTA ȘI PE CEILALȚI, CARE ÎN ACEST MOMENT, PESTE TOT ÎN LUME, MULȚI, ATÂT DE MULȚI, SUNT PE PUNCTUL DE A RENUNȚA...

- Dumnezeu mă iubește. Tu mă iubești. Eu te iubesc. Nu voi renunța. Niciodată!

ȘI ÎMI VOI ADUCE AMINTE ACEST MOMENT ȘI NU ÎI VOI LĂSA, NU ÎI VOM LĂSA NICI PE EI SĂ RENUNȚE!

LE VOM SPUNE, ÎI VOM AJUTA, ÎI VOM ÎNCURAJA, LE VOM ZÂMBI ACESTE CUVINTE MINUNATE, ACESTE ADEVĂRURI ELIBERATOARE ȘI SALVATOARE: 

NU RENUNȚAȚI! EL/EA TE IUBEȘTE! EI VĂ IUBESC!

DUMNEZEU VĂ IUBEȘTE!

Photo by Marc-Olivier Jodoin on Unsplash

ROMÂNIA SAU STRĂINĂTATEA: CE ȘI DE CE ALEGI?

Să ajungi acolo! Lumea te așteaptă.

De ce să pleci din țara ta? De ce să rămâi?

Să rămân? Să plec?

Dacă vreau să plec din România înseamnă că nu îmi iubesc țara?

Dacă rămân în România și nu sunt mulțumit de ce se întâmplă în țara mea înseamnă că îmi iubesc țara și sunt dispus să accept orice se întâmplă în România?

Cum ar trebui să se manifeste iubirea de țară? Cât de importantă este? 

Sunt dator să îmi urmez confortul, plăcerea personală, să îmi caut locul unde să mă simt bine și împlinit, sau sunt dator să contribui la dezvoltarea societății, la dezvoltarea țarii mele și să îndur, să am răbdare oricât va fi nevoie - ani, zeci de ani poate, până când vor fi condițiile pe care mi le doresc?

Ce este pe primul loc? Care sunt criteriile cele mai importante care sunt decisive pentru luarea deciziei?

Îmi doresc ca în țara mea să am o infrastructură rutieră bună, îmi doresc autostrăzi de calitate și în număr mare, să pot ajunge foarte repede la destinație, să evit aglomerația, să am drumuri asfaltate și în ultimul cătun, așa cum am văzut afară.

Îmi doresc servicii de sănătate de calitate, vreau să fiu tratat cu respect și atenție, așa cum merit, indiferent de vârstă, statut social, financiar.

Vreau să am siguranță pe străzi, și ziua și noaptea. Vreau să nu mai aud de furturi, de crime, de violuri, de infracțiuni violente.

Vreau parcuri, vreau curățenie, vreau civilizație în toate domeniile și la toate nivelele.

Vreau oameni bine pregătiți, vreau profesioniști responsabili și eficienți, VREAU, DIN NOU, RESPECT.

RESPECT, pentru mine, pentru familia mea, pentru copiii mei, pentru părinții mei, pentru bunicii mei, pentru compatrioții mei, pentru toți care trăim în România.

Vreau să văd oameni relaxați, zâmbitori, vreau să îi văd pe cei din jurul meu că nu mai sunt tot timpul sub presiunea grijii zilei de mâine.

Vreau o legislație clară, bine gândită, corelată în tot întregul ei , concepută de profesioniști, care să colaboreze ca o echipă extrem de eficientă și bine închegată, astfel încât normele să fie în acord cu realitățile, ușor de aplicat, cu un scop bine definit, cu excepții gândite exhaustiv.

Vreau, mai ales, ca legea să fie respectată. Sancțiunile să fie rezonabile, proporționate, însă aplicate. Corect, fără părtinire și de fiecare dată.

Vreau o educație performantă. Vreau profesori foarte bine pregătiți, care să poate comunica real cu elevii și studenții lor, să îi pregătească pentru viață și pentru înțelegerea vieții, pentru împlinirea lor personală și pentru contribuția la progresul societății care le-a oferit ajutorul.

Vreau ca profesorii, medicii, inginerii, polițiștii, toți angajații statului să fie bine plătiți, astfel încât să fie mulțumiți, stimulați și să presteze serviciul pe care și l-au asumat cu integritate, demnitate și responsabilitate.

Vreau ca toate aceste resurse minunate de care dispune România să fie promovate, vreau un turism pe măsura posibilităților, vreau ca o echipă de oameni inspirați și inteligenți să ne creeze un brand de țară puternic, astfel încât România să atragă, să fascineze, să însemne ceva la nivel mondial. 

Vreau ca cei care conduc țara să mă facă să mă simt mândru de ei, să îi apreciez pentru că fac o treabă foarte bună, pentru că prin comportamentul lor îmi arată că le pasă de mine, de tine, de noi.

Vreau să văd că se caută și se implementează soluții inteligente, inovatoare și eficiente pentru orice problemă.

Vreau să fiu mândru că sunt român, vreau să am atât de multe motive pentru această mândrie, încât interlocutorul meu să își piardă răbdarea ascultându-mă, pentru că nu m-aș opri prea ușor din enumerarea tuturor lucrurilor care îmi plac la români și în România.

TOATE ACESTEA LE VREAU.

EU SUNT TU, SUNT EI, NOI, VOI.

TOȚI LE VREAM, FIE CĂ TRĂIM ÎN ROMÂNIA, FIE CĂ TRĂIM ÎN STRĂINĂTATE.

SUNT POSIBILE?

DA, CU SIGURANȚĂ DA.

Le merităm? Bineînțeles. 

SUNT MATERIALIZATE ÎN PREZENT?

NU, CU SIGURANȚĂ NU.

CÂT TIMP VA DURA?

Nu știu, dar primul termen relativ rezonabil, și destul de indulgent este ZECI DE ANI.

Asta, bineînțeles, dacă EVOLUȚIA ȘI CONTRIBUȚIA fiecăruia dintre noi ar începe acum. Și ar continua neîntreruptă toată această perioadă.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU MINE, CU NOI, PÂNĂ ATUNCI?

Opțiunile sunt destul de multe, enumăr decât 3 -4, cele mai frecvente:

- RĂMÂN, INDIFERENT CE S-AR ÎNTÂMPLA. Este țara mea, aici m-am născut, aici am crescut, aici mă simt bine, aici mă simt în siguranță. Dacă toți ar pleca și ar renunța atât de ușor, cine mai rămâne? Am răbdare, accept și iau lucrurile așa cum sunt, schimbarea presupune ani, oricum s-au schimbat destule, ce-i drept și în rău, și în bine.

- VREAU SĂ ÎMI TRĂIESC VIAȚA ACUM, NU PESTE ZECI DE ANI. Vreau condițiile, mediul, stilul de viață pe care l-am văzut afară. Drept pentru care plec. Punct. 

- SIMT CĂ NU MAI AM CE OFERI, SIMT CĂ NU MI SE OFERĂ NIMIC. Sunt total dezamăgit. Plec. Vreau să uit că sunt român. Nici nu mai vorbesc în română, să aud în jurul meu, tot timpul, afară: sunt hoți, veniți din Estul Europei, să ne spargă casele, să fure, să folosească carduri false, să tâlhărească, să cerșească. Trebuie să fie un loc și pentru mine în lumea asta. 

- NU RENUNȚ LA ȚARA MEA. ÎMI IUBESC ȚARA, ÎMI IUBESC ROMÂNII, ÎI APRECIEZ ȘI AM ÎNCREDERE ÎN EI. ÎNSĂ MERIT SĂ TRĂIESC O VIAȚĂ DEMNĂ ȘI DECENTĂ, IAR ACEST LUCRU ÎL VOI FACE AFARĂ. AM TIMP O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ SĂ AȘTEPT PÂNĂ CÂND VOI GĂSI ACELEAȘI CONDIȚII ÎN ȚARA MEA. 

" Omul curajos/îndrăzneț este acela care întodeauna este cel mai bun, fie la el în țară, fie în străinătate" - Homer. 

VOI PROMOVA ROMÂNIA, VOI AJUTA ȘI VOI CONTRIBUI DE ACOLO, DE AFARĂ, CÂT DE MULT VOI PUTEA, ÎNSĂ AICI, ACUM ALEG SĂ NU MAI STAU. 

- TU CE VEI FACE?

Photo by yousef alfuhigi on Unsplash