VIAȚA ARE CEL MAI SPUMOS UMOR...

Este atât de important să reușești să te relaxezi. Să te relaxezi cu adevărat. Să zâmbești, să râzi cu poftă. 

Până nu reușești să nu te mai iei prea în serios, nu '' prea '' îți va reuși treaba cu relaxarea. 

Dacă reușești să iei lucrurile mai '' à la légère '' vei vedea cât de ușor se vor aranja toate. Lucrurile au tendința de a se rezolva, dacă le lași, dacă le permiți. 

A zâmbi, a fi dispus la autoironie, în primul rând, a fi dispus să glumești cu tine, cu oamenii, cu viața... toate acestea te detensionează psihic... și îți dau voie să îți releaxezi real mintea și spiritul. 

Puțină nepăsare, ceva mai puțină presiune, o doză infimă de inconștiență, o ușoară slăbire a frâielor controlului, o secundă de nonșalanță și câteva unități de '' nu îmi pasă '' , '' și ce dacă? '' , '' azi pur și simplu nu am chef '', chiar și acel '' mai târziu '' sau '' altă dată '' folosit cu moderație îți vor da ocazia să ai câteva minute, câteva clipe de pauză... Uauuuu! Ce sentiment plăcut va fi! Ce bine te vei simți!... Fără să îți dai seama, umerii se vor pleca ușor, spatele se va curba într-un reflex de detensionare și vei fi precum un sportiv de performanță care respiră ușurat la finalul cursei, după efortul intens care l-a epuizat...

" Dacă vrei să îl faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i despre planurile tale" - Woody Allen

Te zbați atât de mult, alergi, te chinui, încerci toate metodele să reușești, numai pentru a vedea că la un moment dat totul se prăbușește...

Cânți, dansezi și râzi...

Genialul Anthony Quinn dând viața personajului Zorba Grecul: "Omul/Un bărbat are nevoie de puțină nebunie, atlfel..."

Te învinuiești, îi învinuiești pe ceilalți, te critici, îi critici pe ceilalți, te întristezi și îi întristezi și pe ceilalți... Te lași cuprins de toată nebunia lumii, de toată agitația... De ce? 

Lasă garda jos pentru câteva secunde, lasă-te purtat pe brațele vieții măcar pentru o zi, nu se va întâmpla nimic dacă vei cădea. Te poți ridica după aceea. Dar dacă nu vei cădea și vei fi purtat în siguranță? 

Trebuie neapărat să fie totul ca tine? Trebuie să aibă toată lumea reperele hărții vieții identice cu ale tale? 

Cum ar fi să nu mai opui rezistență cu atâta înverșunare? Cum ar fi să renunți pentru o vreme la câteva obsesii, la câteva idei fixe care te agită zilnic? 

Cum ar fi să nu te mai opui vieții și să încerci să râzi împreună cu ea? 

Și în primul rând de tine...

De imperfecțiunile tale...

De raționamentele tale greșite, de ideile tale false pe care ți le-ai făcut în timp despre oameni sau lucruri, despre cum ar trebuie să fie...

Cum ar fi să te trezești aproape de sfârșitul vieții că ai pierdut atât de multe, și mai ales ai pierdut atât de multe momente în care ai fi putut să fii viu, vesel, mulțumit, fericit, a trecut viața pe lângă tine, în schimb nu ai acceptat să nu ai dreptate... ai reușit să ai ( să încerci, cel puțin să convingi că ai) întotdeauna dreptate...

Nu spun să iei totul în derizoriu - deși pentru câteva zile ar fi un exercițiu interesant - spun să iei lucrurile mai ușor și să cauți umorul, să-l savurezi cu poftă: viața îți va oferi un cocktail delicios la fiecare pas... 

"Prin umor poți atenua cele mai dure lovituri ale vieții. Și după ce ai găsit puterea să râzi, indiferent cât ar fi de dureroasă situația în care te afli, îi vei supraviețui" - Bill Cosby.

Photo by Lucas Lenzi on Unsplash