Simt că vreau să vin spre tine, mă simt atras de respingere.
Incertă interpretare,
Nesigură cautare.
Refuz previzibilul, resping idealul, cer însă emoție brută-n surprindere.
Îți scandez în minte ritmul interior.
Apăs penultima silabă și melodicitatea crește,
Intensitatea intuiția mărește:
Excelsus, excelsior.
Ceva inexplicabil mă împinge să-ți citesc privirea.
Îndepărtez mască după mască, încep să cred că te decriptez:
Inocență-n fragilitate, dansul sexualității frez
În pașii de tango al culorilor din pomeți?!
Accepți, doar te joci, sau și tu stai la pândă?
Te lași văzută cum ești sau cum îți place să -mi pari?
O, femeie, fată, copil minunat, erotică blândă și flămândă,
Ești încă la început de drum,
Nu ai gustat încă decepției și disperării fragi amari,
Ignațiu de Loyola nu ți-a pedepsit încă erezia
Elixirului dragostei în flăcările rugului,
Zâmbetul tânăr nu fost stins încă în scrum.
Pe buze nu ai încă rana-adâncă a tăișului timpului.
Intenția: seducție - și nu vrei să o pierzi,
Acum este momentul să vrei, acum exersezi,
Acum poți surâde senin - timbrul fraged învăluie fără efort,
Simți forța bărbatului matur lipsită de confort,
De avântul - testoteron al provei în disprețul valului,
Dar dacă inorogul tău magic
Nu se suprapune mundanului armăsarului
Atavic al priapului impuls?
Nu, dacă împreună nu putem coborâ sub pelagic,
Dacă nu putem avea un curs
Care sfidează omne animal triste...atunci
Prefer să te las să te arunci
În brațele primului imberb.
Și când vei găsi un alt verb
În ochii tăi frumoși de fată
Pentru misterul necunoscutei din alcov,
Atunci, poate, poate, cred,
Excelsus, excelsior.
Photo by Franck V. on Unsplash
