Como si fuera esta noche la ultima vez..

Ca și cum în noaptea asta ar fi ULTIMA OARĂ ( când m-ai săruta)...

Cât de fragili suntem... cum ne naștem și ne respirăm viața sub semnul pierderii și al speranței că vom păstra ce avem...

Chiar și când apreciem, când reușism cu adevărat să apreciem ce avem, ce suntem, ce primim, și când reușim să ne bucurăm plenar de clipe efemere de fericire, chiar și atunci suntem expuși la a pierde totul într-o răsuflare neglijentă...

Cesaria Evora desculță... Saxofonul își plânge dragostea pierdută, chitara este încercarea detașării în armonia gamei neutre a vieții, vioara te sfâșie cu fiecare tremolo, iar pianul își stinge resemnat ultimele acorduri, înainte ca flacăra irealei iluzii de fericire să aibă ultima tresărire pentru a a se stinge apoi pentru totdeauna...

Sprâncenele ridicate într-o modestă suferință surdă, durând o viață întreagă, refuzând să renunțe la acea ultimă scânteie...

Ascult-o live, ascultă live suferința sordidelor cârciumi în care a cântat zeci de ani, fără nici o încurajare, ascultă inima ei și inima ta dansând valsul melancolic al viorii și îți vei asculta tristețea aceea irațională, îți vei simți zâmbetul acela pe care nu îl poți opri când înțelegi că vei răni și vei fi rănit, fără să vrei și fără să scapi de ce te așteaptă inevitabil: SODADE/ SAUDADE - acea dureroasă, insuportabilă stare de - la fel de intraductibil ca și sodade - DOR - nostalgie, melancolie a acelei persoane și a acelui lucru absent, după care tânjești atât de mult, inexprimabil și insuportabil de mult...

Mi-e frică să te pierd! Mi-e frică să te iubesc! Mi-e frică să mă las iubit! Mi-e frică să mă las iubită! Mi-e teamă să te țin atât de aproape de mine, vreau să mă uit în ochii tăi, vrei să te uiți în ochii mei, dar ce vom găsi, ce vom vedea acolo? 

Mâine ne va apropia pentru totdeauna sau ne va pierde pentru eternitate? 

Cât de mult pot lua în mine în noaptea asta, din sărutul tău, cât de intens mi te pot dărui, cât de profund te pot atinge, cât de departe vom putea fi împreună, pe același drum? 

Ce ne va aduce sfârșitul nopții, cum ne vor găsi primele cuvinte și prima tresărire a dimineții? 

Nu știu. Nu știi. Nu putem ști. 

Sărută-mă! Sărută-mă cu tot sufletul tău! Iubește-mă în toată împreunarea buzelor noastre!

Mi-e teamă că nu voi ști să te iubesc, ți-e în egală măsură teamă că nu vei ști, la rândul tău. 

Mi-e teamă că nu vei avea curaj să mi te dăruiești, sau poate eu nu voi avea curaj. Și apoi mă/te voi pierde...

Dar DACĂ ASTA AR FI ULTIMA NOAPTE....

Photo by Clarke Sanders on Unsplash

F.I.L.M.

FILM, lumi nebănuite,
Destine (ne)împlinite,
Visuri îndepărtate,
Fantasme relevate,
Imagini fascinante.

Film, magie pe ecrane,
Iubire, înfruntare,
Rafinament și stil,
Intrigi, paravane,
Extaz, agonie,chin.

IMAGINATION, talantul ființei,
Geneza artei și provocarea științei
Început a tot și toate,
Creând realul din poate.

INTUITION, busolă în furtuni
Atracție absconsă,
Ieșire din genuni.
Știi fără să știi
Ce nu știai că nu știi:
Dincolo de minte astfel poți simți.

IMPULSE, când momentul
În cale-ți-e-așternut,
Este sentimentul
Inefabilului, adevăratului
Început.

INPUT - curaj, perseverență,
Output - O viață de esență,
Născută-ntr-un minut,
Din cel mai valoros tumult:
Știu ce vreau și cine sunt.

LITERATURE, cuvinte inspirate,
Pagini de emoții, gânduri și fapte,
Splendori și idealuri,
Utopii,baluri.

MUSIC, tristeți și bucurii,
Sonate, simfonii,
Dans și libertate,
Ritm, intensitate.

Ce-am fi fără ele...
N-am mai privi spre stele,
N-am mai spera o clipă,
Timpul-ar fi risipă
Dragostea pierdută,
Iar fericirea vândută
Mundanului vulgar.
De-aceea le-avem în dar...


Photo by Ahmet Yalçınkaya on Unsplash

In the mood for love

Mainile noastre se ating.

Iti desenez conturul degetelor tale, cu degetele mele,

Trasand o linie imaginara pe hartie.

Suntem un călugar si o calugarita destinati să nu cunoastem niciodata dragostea.

Si dragostea doare atat de tare,

Sentimentul este atat de puternic.

Inima, pe strunele vioarei,

A plecat demult din piept,

Și fiecare acord ne sfâșie mai adânc și mai adânc.

Ne privim și nu aveam curaj să ne oglindim.

Sufletul nostru plânge lacrimi de disperare.

Este prea târziu și prea devreme să ne fi întâlnit.

Ne regretăm unul pe altul și știm că suntem pierduți fără a avea șansa de a ne bucura că ne-am găsit.

Seducția este interzisă.

Dragostea noastră nu se va consuma niciodată.

Zâmbetul este cenzurat.

Privirea complice este suprimată.

Nu este nici un semn exterior ca să fim siguri că noi suntem noi, noi, unicii.

Cu toate astea, știm.

Știm că noi am fost întotdeauna.

Noi, nimeni alții.

Când am aflat?

Doar acum, în ultimul acord...

Photo by Everton Vila on Unsplash

Fiecare zi poate fi un nou început...

Fiecare zi poate fi un nou început, 

O nouă șansă poate fi în fiecare zi, 

Chiar azi destinul îl poți întâlni, 

Iar viața să ți se-ntâmple ție,

Așa cum ai vrut.

Acum spre depărtări ai plecat 

Să găsești ce-n stele e scris, 

Venezia Serenissima , Roma eterna 

Canzoni napoletane e la bellissima luna,

E totul real și-ți trăiești acel vis

Pe care atât l-ai visat adevărat.

Pe altcineva căutând

Sortitul l-ai întâlnit, 

După fantasma copilăriei alergând,

Care decât o iluzie era,

El, care ți-a fost menit,

A știu că tu ești aleasa.

La bella Italia d' Amore,

Il canto magico del cuore...

Știind ce-ți dorești, a încercat 

Să îți devină iubitul imaginar,

Din dragoste-apoi s-a deconspirat

Și ți-a creat altul în dar, 

Același pe care insistai să-l crezi

De când ghicitoarea ți l-a prezis.

Atât te orbește destinul încât nu vezi

Că bărbatul real, din fața ta, 

El este cel care te aștepta...

L-ai pierdut acum, 

Spre depărtări a plecat...

Acum doar știi cu-adevărat 

Alături de el e singurul drum...

Găsește-l, iubește-l 

Chiar astăzi l-ai întâlnit, 

Găsește-l și fă-l fericit, 

Așa cum doar el te-a făcut...

Photo by Jukan Tateisi on Unsplash

ÎNCHISOAREA CUPLURILOR - CAMERA ÎMPĂCĂRII

"...Într-unul din bastioane se afla inchisoarea cuplurilor. In vremuri cand divortul era blamat,aici erau tinute pentru 2 saptamani cuplurile care intentionau sa se desparta. Li se dadea un singur pat, o singura masa, un scaun, o cana, etc, fiind nevoiti sa imparta totul. Timp de 300 de ani in Biertan s-a inregistrat un singur divort...Camera impacarii este un fenomen intalnit si in alte biserici fortificate din zona, cea de la Biertan fiind poate ceva mai cunoscuta si mai bine amenajata..."

Sursa: http://jurnaldehoinar.com/2014/06/02/transilvania-saseasca-biertan-cea-dintai-pe-lista-unesco/

Soții sau cuplul pot aplica această soluție cu succes. Contextul care să-i aducă împreună și să elimine orice alt factor de distragere poate să fie și o călătorie, un concediu, o vacantă prelungită, astfel încât cei doi să aibă timp să se regăsească, să se redescopere. 

Problemele reale încep să apară când comunicarea nu mai funcționează. Nimic nu poate fi mai frustrant pentru un partener ca răspunsul „ nimic ” la întrebarea „ ce ai? ” sau „ ce e cu tine? ” sau „ ce se întâmplă? ”.

O perioadă partenerul se poate ascunde în spatele cuvintelor și dacă este suficient de abil în a-și disimula starea reală, sau celălalt nu este suficient de atent și perceptiv să detecteze că nu sunt decât scuze comune, inventate pe loc : „ sunt doar puțin obosit/ă”, „ mi-a fost rău toată ziua ”, „ cred că e o indispoziție temporară, o să treacă”, „ probleme la serviciu”, „ mi-am făcut astăzi la nervi...” „ e vremea de afară...”, „ nu prea am chef de nimic azi ”, poate fi crezut temporar și lăsat în pace. 

Va veni și momentul însă când scuzele, eschivările și evitarea adevărului se vor epuiza, sau nerealitatea lor va deveni atât de transparentă încât celălalt va simți că ceva este în neregulă și va începe să-și pună întrebări: ce îl/o frământă, de fapt? ; îmi spune că totul este bine, că nu are nimic, totuși îl/o văd tot timpul trist/ă, preocupat/ă, care să fie cauza?; stă ore în șir în fața televizorului/ nu se dezlipește de laptop/ nu îmi mai povestește cum a decurs ziua/ și-a pierdut entuziasmul/ nu l-am mai auzit râzând/nu am mai auzit-o râzând de nu știu cât timp/ ce se întâmplă de fapt? 

"Cel mai important lucru în comunicare este să auzi ceea ce nu este rostit." - Peter Drucker.

Vrea să mă protejeze? Este ceva atât de grav? Își dorește ceva anume și presupune că eu nu aș fi de acord? Este ceva care îl/o deranjează la mine sau la altcineva din anturajul meu și nu vrea să îmi spună ca să nu mă rănească sau să nu mă dezamăgească? I s-a întâmplat ceva neplăcut, a avut vreun conflict, a avut vreun eșec și îi este rușine să îmi împărtășească toate acestea? 

De ce s-a închis? De ce simt că mă respinge, chiar dacă nu o face direct? Cum pot să îl/o ajut dacă nu vorbește cu mine? 

De ce este atât de nervos/nervoasă? De ce îl simt atât de nemulțumit/ă și agitat/ă? Se simte amenințat/ă de ceva, sau cineva și nu vrea să mă îngrijjoreze și pe mine? 

Așteaptă ca eu să îmi dau seama care este cauza reală și numai atunci să înceapă să recunoască ce îl/o apasă, ce are pe suflet? Am făcut eu ceva care să îl/o determine să își piardă încrederea în mine? Am greșit cu ceva, fără să îmi dau seama? 

Oare l-a influențat/a influențat-o cineva negativ, l-a întors/a întors-o împotriva mea și este acum derutat/ă și confuz/ă? 

Acestea sunt întrebările incipiente. Cu cât lipsa de comunicare este mai mare, cu cât distanța crește între cei doi, cu cât înstrăinarea se adâncește, cu cât singurătatea în doi se face simțită mai acut, cu cât separarea în fapt se instalează mai pregnant, chiar dacă sunt amândoi , unul lângă altul, dar absenți și cu mintea departe, cu atât întrebările devin mai dureroase, cu atât suspiciunea se instalează mai confortabil în viața lor și cu atât neîncrederea, teama și frica de a îl pierde pe celălalt reușesc să erodeze relația, până la destrămarea ei, dacă cei doi nu au suficient curaj și nu își asumă responsabilitatea de a comunica deschis și sincer:

S-a plictisit de mine? Oare mă mai iubește? Are pe altcineva? Nu mai sunt frumoasă? Nu îl/o mai atrag? Am îmbătrânit? Nu mai sunt suficient de bărbat pentru ea? Caută atenție și afecțiune în altă parte? Este curtat/ă de altcineva? Nu îl mai fac fericit/ nu o mai fac fericită? 

Și astfel se nasc dezamăgirea, frustrarea, gelozia, furia, așteptările înșelate... Apar certurile, reproșurile, cuvinte grele, care dor, care lasă urme adânci, care nu mai pot fi luate înapoi după ce au fost rostite...

Începe o cursă otrăvită între cei doi, o competiție a sacrificiilor făcute de fiecare, un concurs al defectelor acceptate și comportamentelor tolerate, până la acel fatidic „ de fapt, nu mai am nevoie de tine”... Pasul următor...

Tot ce au construit cei doi în atâția ani, cu răbdare, cu iubire, cu dragoste, cu toleranță, cu delicatețe, îngăduință și înțelegere, toate momentele de tandrețe, de fericire, toate clipele frumoase, toate bucuriile trăite împreună, toate adeversitățile învinse în doi, toate succesele repurtate prin armonia direcției comune, tot echilibrul pe care și din care s-au alimentat și care le-a hrănit relația, totul va fi distrus într-o secundă de furie irațională...

Când simțiți că ceva este în neregulă, când simțiți că o umbră începe să se aștearnă asupra relației voastre, nu mai așteptați: nimic nu este mai important decât voi! Izolați-vă de restul lumii pentru cel puțin două săptămâni, purtați recluziunea cu voi peste tot, în camera de hotel, pe stradă, în restaurant, înlănțuiți-vă gândurile și impulsurile cele mai ascunse în cătușele determinării de a le scoate la lumina adevărului și a împărtășirii deschise a lor, și nu desfaceți cătușele până nu le-ați exorcizat în totalitate; spuneți-vă tot ce simțiți, tot ce doriți, tot ce vă preocupă, tot ce v-a invadat inima, sufletul și mintea. Aveți răbdare unul cu altul, ascultați exact ce spune celălalt, fără a îl întrerupe, fără a îl judeca, fără a îl condamna sau contrazice, fără a vă apăra sau justifica, descărcați-vă și eliberați-vă până la capăt și dați apoi șansa și celuilalt să facă același lucru. 

Fiți sinceri cu voi și cu partenerul/partenera, vorbiți cu tact și blândețe, dar nu omiteți nimic. Să nu dați nici un pas înapoi până când nu ați vorbit tot ce era de vorbit și sunteți siguri că ați înțeles complet pe celălalt și ați fost înțeleși în egală măsură. 

Vă veți regăsi, vă veți redescoperi, vă veți aduce aminte de ce v-ați îndrăgostit de celălalt, vă veți ridica vălul care v-a împiedicat să vedeți cât de mult vă apreciați, cât de mult aveți nevoie unul de altul, cât de mult vă iubiți și de cât de puțin aveți nevoie ca să fiți fericiți. 

Iar când vă veți întoarce, cu iubirea voastră reaprinsă, protejându-vă și hrănindu-vă din nou cu energie, poftă de viață și bucurie, nu uitați în viitor că nu este nevoie decât de câteva minute la sfârșitul sau la începutul zilei, în spațiul vostru magic de împăcare și comunicare, pe care îl veți putea crea și schimba oriunde și de oricâte ori, în pat, în fața măsuței de cafea, pe stradă, pe o bancă, în mașină, chiar și printre și în mijlocul oamenilor: sunt suficiente câteva cuvinte șoptite discret, un schimb de priviri, sau un zâmbet complice, pentru a vă reaminti constant angajamentul de a nu lăsa să mai intervină vreo tăcere între voi...

"Indiferent ce se va întâmpla cu noi, fiecare zi petrecută cu tine ESTE CEA MAI BUNĂ ZI DIN VIAȚA MEA."

Photo by Clay Banks on Unsplash

Dansează liberă pe stradă, ca un graffiti nebun, Inima ta...

Iarba dimineții, aburul cafelei și fumul de țigară

Pagini de viață , adnotări mâzgălite,

Observații cu roșu, sublinieri repetate,

Încerci să te decizi - pentru a câta oară

Din opțiuni multiple, idei răvășite

Ce să alegi mai departe...

Cum poți afla ce vrei când încerci chiar acum

Să nu vrei să mai vrei?

În timp ce tu ai rămas pe gânduri

Dansează liberă pe stradă, ca un graffiti nebun,

Inima ta...

Dansează pictând fațade și oameni,

Sentimente – emoții și-alei...

Conversații împarte și flori de nu-mă-uita

Fețe simpatice împachetate-n clovni galbeni, 

Rețete de fericire prescrise instant. 

Intră în vorbă cu - oricine 

Și răspunde șarmant:

Planuri mărețe sau griji trecătoare, 

Eșecuri, succese, orgoliu sau vină, 

Căutare febrilă,reușită deplină

Gest nobil sau lacrimi din soare,

Pasiuni efemere, vise înfrânte,

Ideal grandios, dorințe mărunte,

Întâlniri, despărțiri

Căderi și măriri,

Depresii, speranțe, 

Culori și nuanțe 

De viață: pe toți îi ascultă, tuturor le zâmbește, 

'' Nu mai fiți triști '' - râde, glumește

Cu ei - '' Ați uitat să trăiți '' 

'' Ați uitat să iubiți '' 

'' Ați uitat să fiți vii și umblați fără inimi'' 

Le spune și toți o privesc uimiți.

'' Inima voastră vă vrea fericiți '' 

'' Cu ea nu mai știți să vorbiți '' 

'' Astăzi e tot ce aveți'' 

'' Nu ieri și nici mâine, nu poate cândva '' 

'' Astăzi și - acum se-ntâmplă ea, 

Viața ta.''

'' Astăzi și-acum fii viu și trăiește ! ''

'' Astăzi fii viață, astăzi iubește!''

Dansând liberă pe stradă, ca un graffiti nebun, 

La tine se-ntoarce zâmbind, 

Inima ta...

Iarba dimineții, fumul de țigară și abur de cafea,

Dansează nebunește cu ea...

Cu brațele deschise o primești glumind:

Paginile vieții încap într-o frază: ''Astăzi iubește, 

Astăzi fii viață, astăzi și - acum fii viu și trăiește!''

Photo by Aditya Ali on Unsplash

Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat...

Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat,
Dacă eu sunt lucrul cel mai frumos care ți s-a întâmplat,
Dacă azi mă iubești mai mult decât ieri,
Dacă mâine mă iubești mai mult decât speri,

Dacă eu prima sunt în gândurile tale și ultima,
Dacă dragostea ta este cum n-a mai fost alta,
Dacă ma vrei cum pe nimeni n-ai  vrut,
Dacă fericirea ta-ntreagă  sigilată e-ntru-un sărut,

Dacă nu îți imaginezi viața fără mine,
Dacă pasiunea ta este mai puternică decât în filme,
Dacă nu îți mai aparții și cu totul mi te dăruiești,
Dacă atât de intens mă dorești,

Dacă sunt întruchiparea a tot ce-ai visat,
Dacă frumusețea și farmecul meu te-au fascinat,
Dacă delicatețe sunt și stil, precum spui,
Dacă inima ta n-a mai aparținut nimănui

De când m-ai văzut,
Dacă nimeni, așa cum îți plac eu, nu ți-a mai plăcut,
Dacă o privire și-un zâmbet te-animă mai mult decât orice,
Dacă ai face totul pentru dragoste,

Dacă munți ai muta și imperii - ai învinge,
Dacă tot ai sacrifica pentru mine,
Dacă orice tentanție fără ezitare-ai respinge,
Pentru o secundă de viață cu mine, cât o nemurire,

Dacă o sută de calități îmi găsești,
Și încă o sută peste ce-ai căutat,
Dacă toate mi le descrii și convingător mi-argumentezi
Că atracția mea feminină depășește tot ce-a existat

Până la mine, dacă toate acestea le crezi,
Dacă mă oglindesc în inima ta așa cum spui că mă vezi,
Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat,
Dacă eu chiar sunt lucrul cel mai frumos care ți s-a întâmplat,

Atunci astăzi te voi iubi, la fel clipă după clipă, mereu,
Atunci a ta voi fi, a ta sunt, iubitul meu...
Atunci nimeni și nimic nu ne va mai despărți,
Vom fi și vom rămâne o singură iubire,
Până când, tot împreună, nu vom mai fi...

Photo by Jamie Street on Unsplash

LADY

''Lady'' este un cântec compus de Lionel Richie în 1980, înregistrat și interpretat pentru prima oară de Kenny Rogers.

Este unul dintre cele mai frumoase cântece de dragoste și una dintre cele mai sensibile și profunde declarații de iubire pe care le-a auzit vreodată.

Lady, I'm your knight in shining armor and I love you

You have made me what I am and I'm yours
My love, there's so many ways I want to say I love you
Let me hold you in my arms forever more.

Doamnă, sunt cavalerul tău în armură strălucitoare și te iubesc.

Tu m-ai făcut ceea ce sunt acum și sunt al tău.

Dragostea mea, sunt atât de multe feluri în care vreau să îți spun că te iubesc,

Lasă-mă să te strâng în brațele mele pentru totdeauna. 

You have gone and made me such a fool
I'm so lost in your love
And oh, we belong together
Won't you believe in my song?

Ai plecat și sunt nebun după tine, 

Sunt atât de pierdut în iubirea ta,

Știu că suntem făcuți unul pentru altul,

Te rog, crede în cuvintele cântecului meu...

Lady, for so many years I thought I'd never find you
You have come into my life and, made me whole
Forever let me wake to see you each and every morning
Let me hear you whisper softly in my ear.

Doamnă, atât de mulți ani am crezut că nu te voi găsi niciodată, 

Ai venit în viața mea și m-ai făcut să mă simt împlinit,

Vreau să mă trezesc și să fii prima ființă pe care o văd în fiecare dimineață, pentru totdeauna

Vreau să te aud șoptindu-mi tandru iubirea ta. 

 In my eyes I see no one else but you

There's no other love like our love
Oh yes, I'll always want you near me
I've waited for you for so long.

Ochii mei nu văd pe nimeni în afară de tine,

Nu există iubire ca iubirea noastră,

Și da, te voi dori întotdeauna alături de mine, 

Te-am așteptat atât de mult timp. 

Oh, Lady, your love's the only love I need
And beside me is where I want you to be
'cause,'cos, my love, my love, there's somethin' I want you to know
You're the love of my life, of my life, you're my lady
You're my lady.

Doamna mea, iubirea ta este singura iubire de care am nevoie, 

Și te vreau să fii alături de mine,

Pentru că, dragostea mea, aș vrea ca tu să știi

Că ești dragostea vieții mele, ești doamna mea...

Monologul următor este inspirat de acest superb cântec și cred că ORICE BĂRBAT CARE A IUBIT, IUBEȘTE SAU VA IUBI VREODATĂ ÎȘI VA REGĂSI EMOȚIILE ÎN MĂCAR UN FRAGMENT DIN EL: 

Nu am crezut vreodată că te voi găsi. 

Te-am întâlnit exact când renunțasem să te mai caut. 

Am vrut întotdeauna ca DOAMNA MEA să fie mult mai mult decât jumătatea mea pereche, care împreună cu mine să întregească sfera eros-ului, conform mitului platonic, mult mai mult decât întregirea ființelor noastre.

Am dorit ca iubirea noastră să fie atât de nebună, atât de intensă, încât să devină forma supremă de iubire, care să ne devoreze, să ne mistuie  în focul ei nesățios, astfel ca în fiecare clipă să ne distrugă prin forța ei, să doară atât de mult încât să simți că te sufoci, că nu mai poți respira atâta dragoste și atunci când puterea ei te-a epuizat total, să ne re-creeze, să ne unească din nou atât de mult încât și sinapsele noastre să danseze îmbrățișate într-un vals electrizant al fiecărui atom al ființelor noastre, să ne îndrăgostim în fiecare zi într-o contopire a dăruirii noastre.

Nu există iubire ca a noastră, nu a existat  și nu va mai exista. 

Infatuarea unicității legăturii noastre mi-a inundat trupul, sufletul și mintea în prima secundă în care te-am văzut. 

Am știut atunci că am primit mult, infinit mai mult decât am cerut. Și mi-ai fost dăruită pentru că nu am renunțat la tine înainte de a te fi găsit, pentru că am renunțat la oricine altcineva în afară de tine, pentru că exact înainte ca tu să  mă fi învăluit cu zâmbetul fericirii hotărâsem că dacă nu vei apărea în viața mea aleg să rămân singur, până te voi afla, în această viață sau dincolo de ea. 

Știu că tu ești femeia pe care o voi iubi toată viața, știu că mă voi bucura de atingerea ta, știu că voi râde cu tine în fiecare dimineață și te voi îmbrățișa zi după zi și an după an și că de fiecare dată sărutul tău va fi încă o bijuterie în cea mai frumoasă și mai prețioasă colecție a frumuseții vieții, strălucind mai aprins și mai seducător de fiecare dată în galeriile regale ale sufletului nostru. 

Știu că anii vor adăuga încă un zâmbet fascinant pe chipul tău, unde voi retrăi încă o dată magnetismul fericirii noastre și pe măsură ce amintirile și timpul vor rămâne în urma noastră, noi emoții, și tot timpul surprinzătoare și necunoscute acum feluri de a ne iubi ne vor apropia și mai mult. 

Știu că din momentul în care ochii mei te-au cuprins prima dată, o certitudine absolută, o siguranță liniștitoare mi-a șoptit tandru că iubirea noastră care va crește și ne va hrăni neobosită este garanția că vom fi împreună și după ce nu vom mai fi, pentru că vom pleca împreună și dragostea noastră va fi sigiliul indestructibil al energiei pasiunii.

Alături de tine nimic nu este imposibil, prezența ta, chiar atunci când nu ești lângă mine, îmi vorbește, îți cunosc fiecare gest, fiecare tresărire, te simt ce gândești, ce dorești, ce te face să te simți împlinită, pentru că în tine m-am regăsit.

Tu ești echilibrul meu, tu ești tot ce mi-am dorit, și te voi dori pentru totdeauna, mai mult și mai mult.

Te iubesc, îți iubesc frumusețea, suplețea, eleganța și stilul, inteligența și puterea, tandrețea și înțelegerea, toleranța și pofta de viață.

Îți iubesc delicatețea și discreția cu care îmi temperezi efuziunea nestăvilită în public, îți apreciez felul în care încerci și reușești tot timpul să faci ca totul să fie bine, să îmi înfrânezi tendința constantă de a îți lăuda calitățile și unicitatea ta. 

Sunt atât de mândru de tine, sunt atât de îndrăgostit, încât mi-aș striga zilnic iubirea ca un nebun, mi-aș tatua surâsul tău drăgăstos pe iris, ca tu să fii imaginea fericirii pe care aș proiecta-o pe pânza lumii, în cel mai erotic și sublim film de dragoste. 

Ești DOAMNA MEA, TE-AM IUBIT, TE IUBESC ȘI TE VOI IUBI MAI PRESUS DECÂT ÎNSĂȘI IUBIREA!

Photo by Ussama Azam on Unsplash

LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII DEPRESIEI; LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ

Nu înceta niciodată să privești VIAȚA prin Ochii Mirării/Miracolului/Admirației/Minunii/Surprinderii.

Viața ta este compusă din conversații: conversații despre tine, despre ei, despre voi, despre noi; conversații despre viață, conversații despre trecut, despre viitor, conversații pe care le porți în fiecare clipă, în fiecare secundă a prezentului tău unic, conversații interioare, conversații exteriorizate, cuvinte care își grupează sensul în observații, analize, concluzii, sentințe, hotărâri, decizii surprinzătoare, ezitări, sau cuvinte ale căror litere gravitează într-o înlănțuire fără sens, imagini disparate, frici, senzații nedefinite, sclipiri luminoase sau impulsuri întunecate:

- Ce timpuri nemernice trăiesc. De ce trebuie să trec prin toate aceste încercări, de ce trebuie să sufăr și să fiu înnebunit/ă de atâtea schimbări, de ce eu? 

- La vita e bella. Sunt atâtea lucruri frumoase în lumea asta, sunt atât de multe motive ca să trăiești, să te bucuri. Ai tot ce îți trebuie. De ce te plângi? Ești tânăr/ă ( ești încă tânăr/tânără), ești frumoasă, ești puternic/ă, ai bani, te plimbi, ai un job stabil/ai o afacere frumoasă, EȘTI SĂNĂTOS/SĂNĂTOASĂ. Gândește-te la toți oamenii din lumea asta care suferă, care nu au ce bea, ce mânca, nu au adăpost, casele le-au fost distruse de inundații/ de cutremur, sunt refugiați, sunt în mijlocul teatrului de război, sunt persecutați, sunt îngrădiți de teroarea dictaturii, de conflicte religioase, sunt atâtea femei și copii bătuți, exploatați, tramumatizați, ȘI TU, TU SUFERI? 

- Nu înțelegi. Nu mă poți motiva așa. Nu este același lucru. De ce faci astfel de comparații? Mintea lor este captivă în închisoarea nevoilor primare: hrană, locuință, siguranță, prezervarea vieții. Ei luptă pentru supraviețuire. Ei nu au cunoscut libertatea. Nu au cunoscut confortul. Nici liniștea civilizației. Mintea lor nu a depășit acest prag. Nu știu că este posibil să trăiești altfel. Își urmează decât instinctul, se agață de viață. Nu înțelegi. De ce nu îmi vorbești despre eșecul civilizației nordice? Au cel mai înalt standard de viață din lume, calculat ca rezultat al câtorva zeci de indicatori: servicii de sănătate, asistență socială, infrastructură, educație, șomaj, poluare, criminalitate, etc... Și totuși au una dintre cele mai ridicate rate ale sinuciderii... Ce îi împinge către această fără logică pentru tine renunțare la viață: faptul că nu se pot gândi la toți acești oameni care suferă, de care îmi vorbeai? 

- Acceptă lucrurile. Nu te mai opune. Ar putea fi mult mai rău. Mulțumește-te cu puțin. De ce să ceri atât de mult? 

- Nu mai rezist. Simt că înnebunesc. Am început să citesc despre depresie. 

- Nu îți face bine. Găsește-ți o preocupare. Caută să îți direcționezi gândurile către ceva pozitiv. Încearcă voluntariatul. Renunță la tine, măcar pentru puțin timp. Ajută necondiționat. Te vei simți mai bine. 

- Simt cum palpită în mine energia vieții. Sunt un fluviu care curge prin venele lumii, elegant și liniștit. Undele mele ating sufletele oamenilor, îi inundă cu fluxul meu pozitiv, eu sunt luna superbă, poezia și misterul mă atrage în armonia universului, mareea magică a recunoștinței și gratitudinii. 

- Crezi că mă vor calma câteva metafore? Crezi că imaginația și muzica artei cuvintelor vor fi antidepresive eficiente pentru dezamăgirea mea? Nu vrei să pricepi că este suficientă încă o problemă, încă un eveniment frustrant ca să îmi declanșeze un blocaj al arcului roții zimțate a orologiului echilibrului ființei mele, astfel încât timpul calm și ritmic al existenței mele să rămână nemișcat, în terifianta lui nefuncționalitate? Crezi că nu pot face un exercițiu de improvizație artistică? La ce îmi folosește? Ești cu capul în nori. Nu vezi realitatea din jurul tău. 

- În orice direcție privești, cu cine vorbești, vezi numai probleme, frustrare și FRICĂ. Toți au ajuns la limita răbdării. Nu știu ce se întâmplă. Cred că vor să ne înnebunească pe toți. Nu mai țin minte de când nu am mai auzit un: Bine sau Foarte Bine, la întrebarea Ce mai faci? Toți se plâng, au probleme la serviciu, vor să renunțe, nu mai suportă presiunea, reacțiile stupide și agresive ale clienților. Nu mai merge nimic. 

- Dar viața este atât de frumoasă. Întotdeauna poți găsi ceva pentru care merită să trăiești, să lupți, ceva în care să investești toată pasiunea ta, un scop care să te țină alert. Ai răbdare. Ai încredere. Ai credință. Totul va fi în regulă. Practică cele trei virtuți teologice: Iubire, Nădejde și Credință. 

- Orice lucru, oricât de mărunt, îmi declanșează temeri, frici, frustrare, deznădejde. Este atât de multă suferință în lume. Cum mă liniștesc puțin, trebuie să mai apară ceva. Vreau, pur și simplu, liniște. Dacă nu e una, e alta. Sunt sătul/ă de atâta impostură, de atâta minciună, toate merg prost. Nu mai suport atâta nerecunoștință, nu mai suport atîta răutate, izbucnesc în accese de furie, apoi mă simt lipsit/ă de vlagă, mă simt sfârșit/ă. 

- Cum am ajuns aici? De ce eu? De ce să mi se întâmple mie toate? Cu ce am greșit?

- Trebuie să te controlezi. Ia lucrurile mai ușor. Nu îți mai face atâta sânge rău. Calmează-te. Respiră și inspiră adânc. Gândește-te la ceva frumos. SAU FĂ O SCHIMBARE. 

- ABIA ACUM VĂD O TRESĂRIRE. 

- CE SCHIMBARE? 

- ALEGE SĂ CREZI. ALEGE SĂ VREI. ALEGE SĂ SPERI. ALEGE SĂ IUBEȘTI. ALEGE SĂ PRIMEȘTI ȘI SĂ DĂRUIEȘTI. 

- E greu. Nu pot.

- E UȘOR. E ATÂT DE UȘOR. ORICE AI FACE, NU RENUNȚA. ÎNCEARCĂ ORICE. 

- Am încercat. 

- NU SUFICIENT. Mai încearcă o dată. Și apoi încă o dată. Și încă o dată. Până reușești. POȚI. VEI REUȘI.

- CUM? 

- Nu știu. Nici tu nu știi acum. Dar vei afla. Cere ajutor. Oferă ajutor. ALEGE SĂ IEȘI DIN CAPCANĂ. Oricum. 

- Cât timp va dura? 

- De tine depinde. Va dura începând de acum, de când ai luat hotărârea, până când vei începe să crezi. Apoi, urcușul, oricât de dificil, oricât de imposibil îți pare acum, va deveni foarte ușor. Într-o bună zi, VEI FACE UN SINGUR PAS. UN PAS DE URIAȘ. ȘI ATUNCI URCUȘUL SE VA FI TERMINAT. Vei fi ajuns în vârful muntelui. ȘI DE ACOLO ÎȚI VEI VEDEA TOATĂ VIAȚA. 

VEI ZÂMBI CU MULȚUMIRE, VEI SIMȚI CUM TE CUPRINDE UN CALM ELIBERATOR ȘI O ÎNCREDERE CARE NU TE VA MAI PĂRĂSI NICIODATĂ. ȘI ÎȚI VEI DEDICA RESTUL VIEȚII CA SĂ TRANSFERI RECUNOȘTINȚA REUȘITEI TALE ÎN CEL MAI EFICIENT AJUTOR PENTRU TINE ȘI PENTRU EI, PENTRU VOI ȘI PENTRU NOI. 

- VEI ÎNCHIDE PLEOAPELE OCHILOR DEPRESIEI ȘI VEI DESCHIDE OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ PRIN CARE VEI VEDEA LUMEA ȘI ÎI VEI FACE PE EI, PE NOI, PE VOI SĂ VADĂ ȘI SĂ VEDEM FRUMUSEȚEA EI!

Photo by Eric Ward on Unsplash

Avere, (Ne)Dreptate, Recunoștință, Mândrie, Orgoliu, Imagine publică, Satisfacția de a avea dreptate

Mândria/Orgoliul: cel mai mare dintre păcate

De multe ori, atunci când consiliam persoane și le sugeram să facă un efort pentru a accepta ce s-a întâmplat și a nu mai asocia întâmplării respective nimic în plus decât simplul eveniment, de fiecare dată când sugestia era acceptată benevol și toate poveștile țesute în jurul evenimentului, printr-o construcție mai mult sau mai puțin logică sau reală, toate aceste povești se năruiau și evenimentul putea rămâne în trecut, iar persoana se detașa de el și reușea să se elibereze de povara și sentimentele negative asociate, de atât de multe ori era cea mai bună lecție pentru mine, să procedez la fel.

Recunosc că nu îmi reușea întotdeauna - nici să eliberez persoana respectivă de o poveste nocivă de care continua să se agațe cu încăpățânare, făcându-și rău singură, nici să mă detașez eu însumi - însă de cele mai multe ori îmi reușea.

De obicei, o sugestie bine - intenționată, venită din exterior și livrată cu tact și blândețe, este mult mai bine primită și infinit mai eficientă decât orice altă metodă de exorcizare a unui rău suferit în trecut, sau impresiei unui rău sau dureri mult mai puțin intensă sau distrugătoare decât a fost percepută, în acel mix cu adevărat devastator al orgoliului rănit, așteptărilor neîmplinite și dezamăgirilor surprinzător de persistente.

Consilierea, în calitate de profesionist al dreptului și specialist al contractelor, la care mă refer era în majoritatea cazurilor legată de elementul psihologic tangențial celor mai frecvente cauze care generează cele descrise mai sus: AVEREA (bani, proprietăți), sentimentul de a fi NEDPREPTĂȚIT, (lipsa) RECUNOȘTINȚEI, MÂNDRIA și ORGOLIUL legate de IMAGINEA PUBLICĂ, și SATISFACȚIA (de multe ori total nejustificată) DE A AVEA DREPTATE.

Am constatat în timp (într-o perioadă de 12 ani) că în majoritatea familiilor (toată admirația, tot respectul pentru excepții) cel puțin unul dintre frați ( mult mai des decât surori) și/sau cel puțin unul dintre părinți ( în multe cazuri și '' ajutați'' de influențe externe familiei din care provin, respectiv propria familie, cunoștințe, apropiați și alți '' binevoitori'' ) sunt surse constante de generare și menținere a conflictului, pornind, având pretext cauzele de mai sus.

În majoritatea cazurilor, unul dintre copii este împlinit financiar, are o familia armonioasă, are parte de înțelegere și respect în societate, este echilibrat, muncitor, etc, își ajută părinții, este aproape de ei, sau duc vieți separate, dar în relații normale, - celălalt este în permanență nemulțumit, eșuează de obicei în relații sentimentale, nu reușește să aibă o bază financiară solidă, fiind cheltuitor și răsfățat, inconstant și mofturos, mândru titular al unor perpetue datorii, nu reușește să păstreze un job sau să construiască și să păstreze un business de succes, fiindcă niciodată nu îi convine nimic și nu este dispus să plătească prețul aferent în muncă, răbdare, integritate, este ETERNUL NEDREPTĂȚIT ȘI OROPSIT: nimeni (în primul rând părinții) nu a făcut niciodată nimic pentru el, nu a fost ajutat cu nimic, niciodată nimic nu este de ajuns pentru el, și mai ales TOTUL I SE CUVINE.

Acest al doilea tip de copil întodeauna va avea ceva de REPROȘAT: nu mi-ai dat, nu mi-ai făcut, nu m-ai ajutat, nu m-ai înțeles, nu m-ai susținut, nu ai avut grijă de mine, nu te-ai interesat suficient de mine, ...

Va avea, ca bonus, întotdeauna în repertoriu și un reproș care îl vizează pe celălalt: PE EL/EA L-AI FAVORIZAT/-O ÎNTOTDEAUNA, în detrimentul meu.

ORICE AR FACE PĂRINTELE/FRATELE/SORA pentru el - ajutor financiar, răbdare, suportarea mofturilor, nebuniilor, ieșirilor necontrolate, figurilor de tot felul - ți-am cerut eu să mă ajuți? da, dar dacă faci un lucru pentru cineva, ca să îți dovedești iubirea, trebuie să îl faci exact când și cum ți se cere - Doamne ferește să uiți ceva - un lucru minor, o pretenție savantă și exclusivistă, chiar dacă este ceva banal - penibilă prin AROGANȚA ȘI STILUL '''BĂTUT DIN PICIOR'' prin care este PRETINSĂ CU O MIMICĂ SCHIMONOSITĂ DE FRUSTRARE ȘI SUFICIENȚĂ, NICIODATĂ NIMIC NU ESTE BINE - ÎL VA CERTA PE CELĂLALT ȘI ÎI VA ATRAGE ÎNTODEAUNA ATENȚIA CĂ I-A GREȘIT - tot ce a făcut celălalt pentru el/ea pălește în acel moment, este egal cu zero, dacă stupida pretenție nu i-a fost satisfăcută instant. 

Acest tip de oameni au o memorie foarte, foarte scurtă și un orgoliu (nejustificat) imens: îi recunoașteți foarte ușor: sunt campionii ''judecăților de valoare'' servite tendențios și '' furioso'', sunt așii spiritului contradictoriu lipsit de orice argument valid, sunt cei mai încrâncenați ''generali'', care ar ști ei cum să conducă lumea și să îi pună la punct pe toți. 

Ei sunt primii care își dau în judecată frații și surorile, părinții și în principiu pe oricine vor să îi supună punctului lor de vedere.

Lipsiți de toleranță și de adevăratul simt al echității, nu își vor recunoaște niciodată fixurile și vor fi primii care se vor supăra. 

Pentru a își impune punctul de vedere, '' inflexibilul lor adevăr'' vor fi dispuși la orice. 

Dacă totuși, al doilea copil nu se va încadra în acest tipar, cu siguranță se va găsi cineva în anturajul lui apropiat, care va prelua acest rol. 

Este incredibilă influența acestor apropiați: poate schimba cu totul relațiile în familie: scopul este dovedirea că familia influențatului nu a făcut nimic pentru el și de cele mai multe ori reușește să îl izoleze. 

Poți recunoaște foarte ușor influența regăsindu-i cuvintele otrăvite în discursul otrăvitului. 

În oglindă, CEL PUȚIN UNUL DINTRE PĂRINȚI, în majoritatea cazurilor, este titularul acelorași ''calități'' și al aceluiași comportament, la care se adaugă ceea ce americanii numesc CONTROL FREAK ( persoană obsedată de a deține controlul asupra celorlalți). 

Sub steagul fluturând lozinca '' Eu știu mai bine decât tine ce este bine pentru tine'', va defila mândru prin viața copilului, zdrobind orice rezistență din exterior, fie prin manipulare, cumpărând aliați către unidirecționarea proprie, fie eliminând orice element subversiv care ar putea aduce fericire reală copilului, dar l-ar scoate de sub tutela sa. 

Care a fost consilierea mea și de ce a reușit în multe cazuri, scutindu-i pe cei care i-au dat curs de rupturi relaționale, procese nesfârșite, nervi, frustări și toxicitate psihică, decimându-le liniștea și armonia? 

Simplu:

1. Lasă-l să se îndestuleze din avere atât cât dorește, până îi va fi satisfăcută pofta de a avea (oricum insațiabilă), nu te lăsa târât în procese ( chiar dacă vei câștiga - puțin probabil, pentru că nu vei fi dispus la ce va fi dispus el - te vei transforma într-un alt om la final), iar amărăciunea, dezamăgirea, răul și negativismul pe care le vei aduce în spiritul tău și în familia ta vor fi un preț mult prea mare, care nu va mai putea fi răscumpărat prea ușor. 

2. Uită că ai fi avut dreptul legal și moral la acești bani/aceste proprietăți - oricum este preferabil să plătești în bani în viață, decât în altceva: sănătate, linșite și pace sufletească, armonie și echilibru. 

3. Dacă nu este atât de deranjant pentru tine comportamentul, poți continua relația și lasă-l să aibă dreptate întotdeauna. 

4. Dacă nu, rărește întâlnirile, sau dacă dezechilibrul pe care ți-l aduce este atât de mare, ia o pauză mai mare sau chiar suprimă-le. 

4.5 Și orice ai face, nu te mai gândi la aceste lucruri: nu îți fac bine. Gândește-te la lucrurile care îți fac bine, întâlnește-te cu oameni cu care te poți comporta relaxat, fără să fi atent că s-au simțit lezați de te miri ce. 

NIMENI NU TE POATE OBLIGA SĂ ACCEPȚI, SĂ FACI, SĂ GÂNDEȘTI, SĂ VORBEȘTI SAU SĂ NU VORBEȘTI CE VREA EL/EA, DACĂ TU NU VREI!

CAUTĂ SĂ AI ÎN PREJMA TA OAMENI ȘI LUCRURI POZITIVE ȘI SĂ ÎȚI DUCI EXISTENȚA FRUMOS, LINIȘTIT, CU BUCURIE ȘI POFTĂ DE VIAȚĂ!

Photo by Simone Scarano on Unsplash

DE CE ALEG SĂ MĂ SIMT BINE?

Aleg să mă simt bine, și fac această alegere conștient în fiecare dimineață, și de câte ori sunt dispus în timpul zilei să îmi aduc aminte de alegerea făcută în dimineața acelei zile și să aleg să îmi respect alegerea făcută și cu această ocazie să aleg din nou - o alegere nouă, făcută cu mai multă putere, cu mai mult entuziasm - să mă simt bine. 

Cel mai bun lucru pe care îl vei învăța vreodată este pur și simplu să IUBEȘTI și să FII IUBIT în schimb. 

Am șansa de a avea în viața mea oameni minunați, pe care îi iubesc, pe care îi apreciez și care mă inspiră în fiecare zi. 

Am în viața mea oameni excepționali, care mă iubesc și care îmi oferă necondiționat dragostea și prietenia lor, oameni valoroși, de la care învăț zilnic ceva nou. 

Am atâtea motive de bucurie, am atâtea motive să mă simt bine, am atât de multe ocazii, pe parcursul fiecărei zile,  să fiu fericit, să mă bucur de viață, să mă bucur de oamenii din viața mea, încât INDIFERENT DE EVENIMENTELE ZILEI, singura alegere corectă și responsabilă față de ei și față de mine este SĂ MĂ SIMT BINE și să ÎI FAC SĂ SE SIMTĂ BINE. 

"Ai PUTEREA de a te simți bine mai întâi... simte-te bine ACUM... și bucură-te de VIAȚĂ pe măsură ce aceasta își urmează cursul..." Emma Tiebens

Aș putea foarte ușor să las să îmi schimbe starea de bine și să mă afecteze nenumărate cauze: câte evenimente neplăcute nu pot surveni într-o singură zi: pot fi probleme de sănătate, financiare, relaționale, accidente, comportamente agresive, dezamăgiri, răutăți, insulte, discuții aprinse, în contradictoriu, eșecuri de toate felurile și la toate nivelele, nereușite variate, neînțelegeri studipe cu rezultate surprinzător de frustrante, intenții bune interpretate eronat, mofturi, ieșiri necontrolate, acuze aiuritoare, atacuri și blamări nemeritate și nejustificate, vești proaste, răzgândiri, întârzieri, stări nervoase, apatice sau colerice, tristeți subite sau depresii molipsitoare, perspective neplăcute, incertitudini, pericole iminente, sau pur și simplu o vreme mohorâtă, ploioasă, sau orice altă armă tăioasă și amenințătoare din panoplia sumbră a emoțiilor negative care te pot atinge, învălui sau copleși. 

Mă simt bine. Mă simt puternic. 

Când toate lucrurile merg bine, când ești în aliniament cu Universul și cu Inteligența Infinită a lui Dumnezeu și toate dorințele ți se îndeplinesc, când vezi, rând pe rând, că visele tale se transformă în realitate, este ușor să te simți bine. 

Nu necesită nici un efort. 

Când ești sănătos, tânăr, puternic, încrezător, zâmbitor și plin de energie, starea de bine este cea mai elegantă piesă vestimentară haute- couture, care ți se potrivește perfect și te face să te simți unic, te face să te simți că a fost croită exlusiv pentru a se asorta fericii tale. 

Poți alege să te simți în toate aceste feluri, indiferent de vârsta ta, de starea ta de sănătate, de condiția ta socială, financiară,  familială, indiferent de orice altă determinare internă sau externă, POȚI ALEGE, pentru că libertatea gândirii tale, libertate alegerii tale îți aparține în totalitate. 

POȚI SĂ TE SIMȚI TOT TIMPUL BINE, POȚI SĂ AI O VIAȚĂ LIBERĂ DE SUPĂRĂRI? 

DA. 

Dacă ALEGI să te simți BINE.

DA.

Dacă alegi să ai o VIAȚĂ LIBERĂ DE SUPĂRĂRI. 

Toate evenimentele neplăcute și stările negative pe care le-am enumerat mai sus - doar câteva din varietatea nesfârșită a imprevizibilului vieții - pe toate acestea NU LE POȚI CONTROLA, decât într-o mică măsură, anticipând, evitând, calculând, prevăzând. 

POȚI, ÎN SCHIMB, CONTROLA ALTCEVA. 

MINTEA TA. 

Controlându-mi mintea, ALEGÂND SĂ ÎI DIRECȚIONEZ PUTEREA ȘI ENERGIA INEPUIZABILE ÎNTR-O ANUMITĂ DIRECȚIE, îmi pot controla ACȚIUNILE și implicit EMOȚIILE și SENTIMENTELE. 

EȘTI FERICIT? - DA - Continuă să faci orice faci în prezent. - NU - Vrei să fii fericit ? - Da - SCHIMBĂ CEVA sau a doua variantă NU - Vrei să fii fericit? - NU - Continuă să faci orice faci în prezent. 

VREI SĂ TE SIMȚI BINE ȘI SĂ FII FERICIT? 

ALEGE:

1. Să te simți bine.

2. Să fii fericit.

Photo by Aman Shrivastava on Unsplash

PRIMUL MILION

Numărul de milionari la nivel mondial a explodat cu 164 de procente din 2000, la 34,8 milioane de persoane în 2014 - un procent de 41% dintre aceștia trăind în SUA.

Populația lumii este de 7,5 miliarde  de persoane.

Deci, un procent de aproximativ 0,5% din populația lumii sunt milionari.

Vei fi și tu unul dintre aceștia?

Îți dorești acest lucru? 

Și dacă ți-l dorești și ești hotărât să ajungi acolo, cât timp îți va lua? 

Și cea mai importantă întrebare: cum estimezi că te vei simți pe drumul către primul tău milion, când ajungi acolo, și după ce ai ajuns? 

Sunt milioane de modalități prin care poți câștiga primul tău milion ( mă refer, evident la modalități legale & cinstite), deși legenda urbană a milionarilor este că nu ar trebui să întrebi un milionar cum a câștigat primul milion. 

După cum arată statisticile, Visul American este real, cât se poate de real: aproape 50% din milionarii lumii au reședința în SUA.

Așadar, în SUA, aproape 4,5% sunt milionari. Înseamnă acest lucru că dacă trăiești și lucrezi în SUA, șansele tale de a ajunge milionar cresc de pînă la 9 ori?

Poate.

Banii sunt foarte importanți. A câștiga mai mulți bani este  un target foarte important. 1.000.000 de dolari este ... splendid!

Banii sunt esențiali în viața noastră, deși sunt adesea minimalizați într-un mod ipocrit, prin afirmații de genul:

'' Banii nu sunt importanți, ar trebui să fii satisfăcut cu situația ta financiară prezentă, să nu ceri mai mult, să cauți stabilitate și confort în loc să alergi după visuri, în loc să îți asumi riscuri și schimbări dramatice de viață sau carieră'' sau .... ( completați voi ...)

Ce poți face cu 1.000.000 de dolari?

Poți să îți cumperi casa de vis, mașina de vis, poți călători în toată lumea, te poți distra, te poți bucura de libertate, dacă ești suficient de inteligent și îți investești banii cu înțelepciune, ai putea să nu mai fi nevoit să mai muncești pentru tot restul vieții.
Și ai muncit din greu ca să ajungi acolo, nu-i așa?

Poți însă să îți păstrezi calmul în fața unei astfel de abundențe, și să depui jumătate de sumă într-un cont bancar, poți să câștigi dobânda, poți să investești, poți să începi o afacere de succes și să câștigi al doilea milion.

Poți să investești un procent din primul sau al doilea milion în oameni: să finanțezi o idee strălucită, să ajuți tineri inteligenți, care nu au venituri, să își realizeze potențialul, te poți implica în activități caritabile...

Poți să salvezi vieți, poți să dai putere comunității tale prin educație, servicii sociale și de sănătate, formare și îndrumare în carieră și în business start-up.

Poți să le dai orice altă destinație.

Banii sunt foarte importanți. Banii schimbă vieți. În bine. Sau în rău. Este o chestiune de alegere.

Ce este și mai important, pe de altă parte, este locul pe care banii îl ocupă în lista ta de priorități.

Nu ar trebuie să fie niciodată pe primul loc.

Prima prioritate ar trebui să fie, în opinia mea, să te simți bine cu tine și să duci o viață inundată de iubire, fericire, bucurie & entuziasm.

Prima prioritate ar trebuie să fie, de asemenea, să crezi în tine și în idealurile tale, să îți urmărești scopul, iar scopul tău ar trebui să genereze valoare și utilitate pentru ceilalți.

Bineînțeles că ar trebui mai întâi - dacă îți dorești, dacă simți acest lucru - să îți setezi scopul clar și precis de a câștiga milionul, pentru a reuși, pentru a ajunge acolo.

Primul meu milion este și pentru mine un obiectiv, un mijloc de a îmi aduce la îndeplinire scopul meu major.

Nu uita însă ca între timp să te bucuri de călătorie.

Cunosc milionari care duc o viață spectaculoasă într-o manieră modestă. Cunosc milionari care duc o viață agitată, businesss-ul lor ocupându-le toate gândurile, făcându-și griji non-stop. Cunosc milionari care pot să își împartă eficient timpul între familie, divertisment și afaceri.

Cunosc oameni care sunt fericiți și mulțumiți fără să fi avut măcar vreodată intenția de a deveni milionari.

Cunosc oameni care ar dori să devină milionari, dar luând în considerare comportamentul și tiparul lor mental, este foarte puțin probabil să reușească.

Dacă vrei să devii milionar și să duci viața  fericită & spectaculoasă  pe care ți-ai imaginat-o, adu-ți aminte aceste cuvinte:

CĂLĂTORIA CĂTRE MILION: SĂ AJUNGI ACOLO ESTE TOATĂ DISTRACȚIA!



TE FELICIT ANTICIPAT PENTRU PRIMUL TĂU MILION!

Photo by Dmitry Demidko on Unsplash