CUM ÎNVING OBICEIURILE PROASTE?

Am scopuri. Am obiective. Am voință. Nu renunț niciodată. Mai încerc încă o dată și încă o dată. 

Periodic, însă, obiceiurile proaste adunate ca un reziduu toxic, care crește exponențial cu trecerea timpului, prevalează. 

Și acesta este momentul în care intervine cea mai puternică provocare: cât de repede încetez să mă mai vaiet că iarăși mi-am încălcat propriile reguli, cât de ferm sunt în a-mi controla tendința de a rememora evenimente similare din trecut, când am început să fac ceva, am continuat constant o anumită perioadă și apoi am amânat doza acțiunii respective în acea zi de slăbiciune, pentru a mai trece încă o zi și încă o amânare și a întrerupe astfel șirul neîntrerupt al constanței și perseverenței, deschizând astfel calea pentru încă o pauză prelungită până la remontare și începerea de la zero a numărătorii. 

OBICEIURILE PROASTE sunt acele impulsuri de delăsare, de lene, de amânare, sau repezeală și impulsivitate, de lipsă de atenție, lipsă de motivație, superficialitate, neglijență, tristețe îndelungată, deprimare, deconectare de la ritmul vibrant al vieții, regret, aducerea în atenție în mod inutil și repetat a unor înfrângeri și nereușite trecute, și, în mod special, nesecata sursă de inventare a motivelor pentru care să nu faci un lucru, pe care ți l-ai propus să îl faci, știi că trebuie să îl faci, știi că îți va aduce satisfacție și mulțumire, care însă are ca preț, ca orice alt rezultat benefic, efort, energie și disciplină. 

Tendința naturală este de a căuta calea cea mai ușoară, de a face lucrurile cât mai plăcute și mai puțin obositoare, normal. Din păcate, însă, această cale nu îți poate oferi ceva mai mult decât un lac micuț, călduț, în loc de un gheizer dezlănțuit. 

Este un loc comun: No pain, No gain. ( Fără durere/efort, nu câștigi.) Este un logo foarte des folosit în clipurile motivaționale. În special work-out music ( muzică pentru antrenament ).

Este, de asemenea, un loc comun că până voi ajunge la succes voi avea parte de multe, multe eșecuri. 

Și, mai ales, voi greși de foarte, foarte multe ori. 

Perfect adevărat. Experiența mi-a confirmat acest adevăr din nou și din nou. 

Experiența, această sursă atât de puternică de creștere, de evoluție, de dezvoltare personală, cea mai bogată resursă de învățare pentru persoanele adulte. 

Ce ai auzit, ce ai ascultat, ce ai văzut, ții minte într-o oarecare măsură, ce ai FĂCUT însă, (corect sau greșit) ții minte în proporți de peste 90%. 

 Imposibilul este nimic.

Și atunci, CUM ÎNVING OBICEIURILE PROASTE? 

1. CONȘTIENTIZARE

"Când o situație interioară nu este conștientizată, apare în exteriorul tău ca soartă/destin." Carl Jung

În primul rând, devin conștient de existența acestor obiceiuri proaste, de (pe cât posibil, cât mai adânc în copilărie) geneza lor, de frecvența lor, de cauzele generatoare și, mai ales de impactul lor. 

Le inventariez și încerc să le cunosc cât mai bine modul de operare. 

2. INDENTIFICAREA EVENIMENTULUI/MOMENTULUI DECLANȘATOR

Îmi creez un nou obicei, bun, de a identifica ce declanșează reapariția acțiunii și modului de a fi pe care îl implică acel obicei. În nici un caz nu mă prefac a nu-mi da seama de ce se întâmplă și nu îl ignor. 

3. ATENȚIE! TREZEȘTE-TE!

 Dacă vrei să fii cineva, dacă vrei să ajungi undeva, ai face bine să te trezești și să fii atent!

Îmi setez mental un fel de alarmă de perimetru. Când simt că acțiunea nefastă a unuia din obiceiurile proaste este pe cale de a invada zona de energie ascendentă, zona stării de bine în care mă găsesc, mă dezmeticesc și mă trezesc din inerția care mă va duce către impactul neplăcut pe care îl cunosc prea bine și care va urma inevitabil. 

4. REMEMORARE ASERTIVĂ. REMONTARE.

Alarmă de reamintire

Îmi aduc aminte imediat ( pot chiar să asociez fiecărui obicei un astfel de reminder, sau să  găsesc un al doilea pe loc) de un moment din trecut când am reușit să depășesc blocajul ( pentru că orice obicei prost conduce către un blocaj) și mă remontez. 

În nici un caz nu încep cu lamentările - iar o iau de la cap, nu mi-a ieșit, am greșit, de ce mi se întâmplă numai mie, etc. 

5. ACȚIONEZ IMEDIAT ÎN DIRECȚIA OPUSĂ. 

 Gândește diferit - Acționează diferit

Făcând acest lucru, nu numai că depășesc blocajul, dar îmi adaug astfel o nouă amintire a înfrângerii unui eșec în fașă, înainte de producerea lui propriu-zisă. 

5. 5. MOTIVAȚIA

Motivația: generează idei noi; stabilește scopuri noi; focus/concentrare asupra visului tău; menținerea stării mentale pozitive

Motivația este cea mai bună ancoră mentală și cel mai puternic colac de salvare. 

Motivația este personală. Nu există o rețetă. 

Motivația depășește orice obstacol, orice blocaj. 

Motivația depășește, mai ales, unul dintre cele mai proaste obiceiuri proaste: SUNT OBOSIT, NU MAI POT. RENUNȚ. 

Am căutat îndelungat motivații puternice, care să reziste oricărui atac. 

Unele au funcționat o perioadă mai scurtă, altele o perioadă mai îndelungată, altele deloc. 

În permanență am însă, în panoplie, una extrem de puternică, atât de puternică încât învinge orice rezistență. 

Pentru final, un lucru care funcționează foarte bine pentru mine este ca, în perioadele în care totul merge bine, obiectivele sunt bifate constant și drumul  către scop se scurtează din ce în ce mai mult, îmi aduc aminte, profitând de faptul că nivelul de energie este ridicat și funcțional, SĂ NU MAI REPET GREȘELI DIN TRECUT, concepând cel puțin 3 alternative de acțiune mai eficiente, astfel ca în memoria afectivă să nu rămână o amintire negativă, a greșelii, ci  lecția prețioasă oferită și alternativele puternice pe care le-a născut astfel. 

Nu te poți întoarce și schimba trecutul, așa că privește către viitor și nu face aceeași greșeală de două ori.

Și așa reîncep numărătoarea ascendentă a zilelor productive: 1, 2, 3...

Photo by JESHOOTS.COM on Unsplash

Humani nihil a me alienum puto & UNICITATEA

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

Esența acestei maxime este esența precursorilor umanismului, esența spiritului Renașterii. 

Terentius îndeamnă la RENUNȚAREA la EGOISMUL imanent, la centrarea atenției asupra celuilalt, care este om, ca și tine, îndeamnă la toleranță, la acceptare, la înțelegere, la înțelepciune, la empatie și la apartenența proprie, la apartenența ta și a celuilalt la acest sublim numitor comun, al umanității. 

Cred, însă,  că UMANITATEA NU POATE FI ÎNȚELEASĂ, NICI PRACTICATĂ, ÎNAINTE de ÎNȚELEGEREA INDIVIDUALITĂȚII.

Ești atât de diferit față de ceilalți.

UNICITATEA este AMPRENTA TA PERSONALĂ.

Sau poate nu atât de diferit pe cât crezi.

Poate așa ți s-a spus, că nu ești diferit, că nu ești decât un om ca oricare altul.

Și atunci, poate, ai încercat să devii un om ca oricare altul.

Și pendulând între a fi cum te simți, diferit, în mod natural și  încercările de a imita modalitatea de diferențiere a altora, al căror fel de a fi diferit îl găsești mai atractiv, mai demn de admirație decât felul tău, ai constatat cu surprindere că și ei simt frică, rușine, furie, bucurie.

Da?

Și tu  simți frică. Dar altfel.

Și tu  simți rușine. Altă reacție, însă.

Și tu simți furie. Declanșată de alți factori.

Și tu simți bucurie. Generată de alte reușite, în domenii care te interesează

Ca orice alt om.

DAR LE SIMȚI DIFERIT FAȚĂ DE ORICE ALT OM.

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

DRUMUL TĂU ESTE DIFERIT.

STRUCTURA TA INTIMĂ, compusă din traseul de viață, amintiri, evoluție și involuție personală, entuziasm și decepție, tristețe și speranță, descoperiri și sentințe existențiale, pe care apoi le invalidezi sau disprețuiești, sau care îți sunt confirmate și întărite ulterior de evenimente, întâlniri și întâmplări cu impact major, pozitiv sau negativ, STRUCTURA TA INTIMĂ ESTE UNICĂ. 

Ești IREPETABIL, dragul/draga mea. 

Nici o altă ființă din univers NU ARE FRUMUSEȚEA TA, nici o altă persoană NU ARE ORIGINALITATEA TA - IAR ACEASTĂ CARACTERISTICĂ UMANĂ, A UNICITĂȚII, ÎMI ESTE CEA MAI APROPIATĂ DIN TOT CE ESTE UMAN. 

Fii LIBER CA APA, fluid și flexibil ca mișcările ei relaxate și imprevizibile, fii UNIC ca valurile ei sinuoase și PUTERNIC ca acel calm nemișcat al undelor care se poate transforma într-o spectaculoasă multicoloră cascadă sau într-un uragan devastator!

Lasă-ți respirația purtată de MIRACOLUL AERULUI, care este VIAȚĂ și mediul impulsurilor tale de gânduri, magnetul și convertorul dorințelor tale către Dumnezeu  - Universul, lasă-ți respirația să exulte într-o RĂSUFLARE UȘURATĂ - indiferent ce se va întâmpla, EU SUNT EU, am DREPTUL SĂ FIU EU ȘI VOI FI CINE SUNT, CINE SIMT CĂ SUNT, CINE INTUIESC CĂ TREBUIE SĂ FIU!

Lasă-ți FOCUL pasiunii să te mistuie până la ultima mitocondrie a ultimei celule a ființei tale, să te purifice, să ARDĂ toată ezitările, toate durerile, toate fricile, toate dezamăgirile, toată nerăbdarea, tot chinul interior, toate zilele de dorințe intense și frustări mistuitoare, toate rușinile și ascunzișurile, toate suspiciunile și spaimele, lasă-l să te purifice prin FLAMA PASIUNII DIN CARE SE NAȘTE IUBIREA - AGAPE ȘI LEGENDA PERSONALĂ!

Fii PĂMÂNT, îmbrățișează tina din care ai fost creat și în care te vei întoarce, ca eterna sursă roditoare a vieții și a înnoirii solare! 

Fii METAL, fii oțel indestructibil, fii VOINȚĂ de adamantium, fii tăiș neiertător pentru spectrul insistent al iminenței eșecului!

Fii IMAGINAȚIE sălbatică și dezlănțuită!

Dă-ți voie să VISEZI și să ACȚIONEZI în direcția visului tău nebunesc!

Fii CURAJ!

FII OM!

DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI, SĂ FII IERTĂTOR, SĂ FII ÎNFRÂNT, DĂ-ȚI VOIE SĂ REUȘEȘTI, FII VICTORIE ȘI SATISFACȚIE, FII ORICE ȘI ORICINE CREZI CĂ POȚI SĂ FII!

NIMIC DIN CE VREI SAU CINE EȘTI, SAU CINE VREI SĂ FII NU ESTE ÎN AFARA NATURII UMANE!

NIMIC! 

MULȚUMEȘTE DIVINITĂȚII PENTRU UNICITATEA TA ȘI SĂRBĂTOREȘTE-O ÎN FIECARE ZI! 

Abia ATUNCI vei putea ÎNȚELEGE ȘI SĂRBĂTORI și UNICITATEA ȘI UMANITATEA CELORLALȚI!

Photo by Alejandro Cartagena 🇲🇽🏳‍🌈 on Unsplash

ÎNCHISOAREA CUPLURILOR - CAMERA ÎMPĂCĂRII

"...Într-unul din bastioane se afla inchisoarea cuplurilor. In vremuri cand divortul era blamat,aici erau tinute pentru 2 saptamani cuplurile care intentionau sa se desparta. Li se dadea un singur pat, o singura masa, un scaun, o cana, etc, fiind nevoiti sa imparta totul. Timp de 300 de ani in Biertan s-a inregistrat un singur divort...Camera impacarii este un fenomen intalnit si in alte biserici fortificate din zona, cea de la Biertan fiind poate ceva mai cunoscuta si mai bine amenajata..."

Sursa: http://jurnaldehoinar.com/2014/06/02/transilvania-saseasca-biertan-cea-dintai-pe-lista-unesco/

Soții sau cuplul pot aplica această soluție cu succes. Contextul care să-i aducă împreună și să elimine orice alt factor de distragere poate să fie și o călătorie, un concediu, o vacantă prelungită, astfel încât cei doi să aibă timp să se regăsească, să se redescopere. 

Problemele reale încep să apară când comunicarea nu mai funcționează. Nimic nu poate fi mai frustrant pentru un partener ca răspunsul „ nimic ” la întrebarea „ ce ai? ” sau „ ce e cu tine? ” sau „ ce se întâmplă? ”.

O perioadă partenerul se poate ascunde în spatele cuvintelor și dacă este suficient de abil în a-și disimula starea reală, sau celălalt nu este suficient de atent și perceptiv să detecteze că nu sunt decât scuze comune, inventate pe loc : „ sunt doar puțin obosit/ă”, „ mi-a fost rău toată ziua ”, „ cred că e o indispoziție temporară, o să treacă”, „ probleme la serviciu”, „ mi-am făcut astăzi la nervi...” „ e vremea de afară...”, „ nu prea am chef de nimic azi ”, poate fi crezut temporar și lăsat în pace. 

Va veni și momentul însă când scuzele, eschivările și evitarea adevărului se vor epuiza, sau nerealitatea lor va deveni atât de transparentă încât celălalt va simți că ceva este în neregulă și va începe să-și pună întrebări: ce îl/o frământă, de fapt? ; îmi spune că totul este bine, că nu are nimic, totuși îl/o văd tot timpul trist/ă, preocupat/ă, care să fie cauza?; stă ore în șir în fața televizorului/ nu se dezlipește de laptop/ nu îmi mai povestește cum a decurs ziua/ și-a pierdut entuziasmul/ nu l-am mai auzit râzând/nu am mai auzit-o râzând de nu știu cât timp/ ce se întâmplă de fapt? 

"Cel mai important lucru în comunicare este să auzi ceea ce nu este rostit." - Peter Drucker.

Vrea să mă protejeze? Este ceva atât de grav? Își dorește ceva anume și presupune că eu nu aș fi de acord? Este ceva care îl/o deranjează la mine sau la altcineva din anturajul meu și nu vrea să îmi spună ca să nu mă rănească sau să nu mă dezamăgească? I s-a întâmplat ceva neplăcut, a avut vreun conflict, a avut vreun eșec și îi este rușine să îmi împărtășească toate acestea? 

De ce s-a închis? De ce simt că mă respinge, chiar dacă nu o face direct? Cum pot să îl/o ajut dacă nu vorbește cu mine? 

De ce este atât de nervos/nervoasă? De ce îl simt atât de nemulțumit/ă și agitat/ă? Se simte amenințat/ă de ceva, sau cineva și nu vrea să mă îngrijjoreze și pe mine? 

Așteaptă ca eu să îmi dau seama care este cauza reală și numai atunci să înceapă să recunoască ce îl/o apasă, ce are pe suflet? Am făcut eu ceva care să îl/o determine să își piardă încrederea în mine? Am greșit cu ceva, fără să îmi dau seama? 

Oare l-a influențat/a influențat-o cineva negativ, l-a întors/a întors-o împotriva mea și este acum derutat/ă și confuz/ă? 

Acestea sunt întrebările incipiente. Cu cât lipsa de comunicare este mai mare, cu cât distanța crește între cei doi, cu cât înstrăinarea se adâncește, cu cât singurătatea în doi se face simțită mai acut, cu cât separarea în fapt se instalează mai pregnant, chiar dacă sunt amândoi , unul lângă altul, dar absenți și cu mintea departe, cu atât întrebările devin mai dureroase, cu atât suspiciunea se instalează mai confortabil în viața lor și cu atât neîncrederea, teama și frica de a îl pierde pe celălalt reușesc să erodeze relația, până la destrămarea ei, dacă cei doi nu au suficient curaj și nu își asumă responsabilitatea de a comunica deschis și sincer:

S-a plictisit de mine? Oare mă mai iubește? Are pe altcineva? Nu mai sunt frumoasă? Nu îl/o mai atrag? Am îmbătrânit? Nu mai sunt suficient de bărbat pentru ea? Caută atenție și afecțiune în altă parte? Este curtat/ă de altcineva? Nu îl mai fac fericit/ nu o mai fac fericită? 

Și astfel se nasc dezamăgirea, frustrarea, gelozia, furia, așteptările înșelate... Apar certurile, reproșurile, cuvinte grele, care dor, care lasă urme adânci, care nu mai pot fi luate înapoi după ce au fost rostite...

Începe o cursă otrăvită între cei doi, o competiție a sacrificiilor făcute de fiecare, un concurs al defectelor acceptate și comportamentelor tolerate, până la acel fatidic „ de fapt, nu mai am nevoie de tine”... Pasul următor...

Tot ce au construit cei doi în atâția ani, cu răbdare, cu iubire, cu dragoste, cu toleranță, cu delicatețe, îngăduință și înțelegere, toate momentele de tandrețe, de fericire, toate clipele frumoase, toate bucuriile trăite împreună, toate adeversitățile învinse în doi, toate succesele repurtate prin armonia direcției comune, tot echilibrul pe care și din care s-au alimentat și care le-a hrănit relația, totul va fi distrus într-o secundă de furie irațională...

Când simțiți că ceva este în neregulă, când simțiți că o umbră începe să se aștearnă asupra relației voastre, nu mai așteptați: nimic nu este mai important decât voi! Izolați-vă de restul lumii pentru cel puțin două săptămâni, purtați recluziunea cu voi peste tot, în camera de hotel, pe stradă, în restaurant, înlănțuiți-vă gândurile și impulsurile cele mai ascunse în cătușele determinării de a le scoate la lumina adevărului și a împărtășirii deschise a lor, și nu desfaceți cătușele până nu le-ați exorcizat în totalitate; spuneți-vă tot ce simțiți, tot ce doriți, tot ce vă preocupă, tot ce v-a invadat inima, sufletul și mintea. Aveți răbdare unul cu altul, ascultați exact ce spune celălalt, fără a îl întrerupe, fără a îl judeca, fără a îl condamna sau contrazice, fără a vă apăra sau justifica, descărcați-vă și eliberați-vă până la capăt și dați apoi șansa și celuilalt să facă același lucru. 

Fiți sinceri cu voi și cu partenerul/partenera, vorbiți cu tact și blândețe, dar nu omiteți nimic. Să nu dați nici un pas înapoi până când nu ați vorbit tot ce era de vorbit și sunteți siguri că ați înțeles complet pe celălalt și ați fost înțeleși în egală măsură. 

Vă veți regăsi, vă veți redescoperi, vă veți aduce aminte de ce v-ați îndrăgostit de celălalt, vă veți ridica vălul care v-a împiedicat să vedeți cât de mult vă apreciați, cât de mult aveți nevoie unul de altul, cât de mult vă iubiți și de cât de puțin aveți nevoie ca să fiți fericiți. 

Iar când vă veți întoarce, cu iubirea voastră reaprinsă, protejându-vă și hrănindu-vă din nou cu energie, poftă de viață și bucurie, nu uitați în viitor că nu este nevoie decât de câteva minute la sfârșitul sau la începutul zilei, în spațiul vostru magic de împăcare și comunicare, pe care îl veți putea crea și schimba oriunde și de oricâte ori, în pat, în fața măsuței de cafea, pe stradă, pe o bancă, în mașină, chiar și printre și în mijlocul oamenilor: sunt suficiente câteva cuvinte șoptite discret, un schimb de priviri, sau un zâmbet complice, pentru a vă reaminti constant angajamentul de a nu lăsa să mai intervină vreo tăcere între voi...

"Indiferent ce se va întâmpla cu noi, fiecare zi petrecută cu tine ESTE CEA MAI BUNĂ ZI DIN VIAȚA MEA."

Photo by Clay Banks on Unsplash

Cândva voi păși pe acel pod, cândva voi pleca...

Cândva voi păși pe acel pod, cândva voi pleca...

Voi mai privi doar o dată înapoi

Doar pentru a-l vedea arzând,

Pentru că voi da foc acelui pod,

În urma mea.

Voi pleca la asfințit,

Lăsând orașul captiv în locul meu, 

Propriilor visuri de evadare.

Mă voi opri la răsărit

Pentru a-mi aprinde zâmbind

Libertatea în prima țigară,

La fel cum voi face mereu,

Surmontând o nouă încercare,

Respirând prima rază de soare,

A dimineții, cu încredere privind

Același nou răsărit de viață,

Ca prima oară.

Temeri nu am și nici frici,

Sunt cine am vrut să fiu,

Acum și aici.

Îmi trăiesc viața, sunt viu.

Capcanei eșecului capcană-am întins,

Și cum știu că ma va tenta, 

În ea va fi prins:

Dacă mâine aș ezita

Dacă voința mea nu ar mai fi a mea,

Dacă ar fi a altuia, 

A fostului eu prizonier,

Nici atunci

Nu mai pot renunța,

Nu mă mai pot răzgândi

Chiar să mă-ntorc de-aș dori

Alt pod nu mai pot construi.

Vechile zile sunt scrum.

Nu pot decât înainte să merg

Asta-am ales să aleg,

Pariez tot pe-acest drum...

Acolo unde cale nu există,

Atunci când totul pare pierdut,

Atunci când o viață tristă

Și-apăsătoare te-ncearcă

Acolo vei găsi un nou început

Îl vei descoperi dintr-o dată

Îți vei aminti

Că tot timpul l-ai știut

L-ai simțit că te- așteaptă,

Și-atunci, abia atunci

Nu vei mai renunța niciodată...

Photo by Fabio Comparelli on Unsplash

Oportunitatea este aici, în fața ta: Ce vei face?

Șansa cea mare pe care o așteptai se află acum, în fața ta. 

Ai așteptat atât de mult timp, încât acum, când lucrurile sunt pe cale de a se întâmpla, ești total surprins. 

Renunțaseși să mai speri, erai deja resemnat că pur și simplu nu este posibil pentru tine și totuși, dintr-o dată, subit, lucrurile se întâmplă și se întâmplă chiar acum. 

Ești confuz și speriat. Este normal. Este momentul în care visul se transformă în realitate. 

Nu mai ești la adăpostul imaginării acestui moment, nu mai ai confortul că acest moment va veni cândva, în viitor, când te vei simți pregătit, când vei fi confortabil, vei avea încredere și vei fi convins că poți face față provocării.

Nu îți mai poți fabrica nici scuze, nici justificări. Nu te mai poți lamenta, nici nu mai poți regreta melancolic cum ar fi fost dacă ai fi avut și tu o șansă majoră, cum au avut alții.

Iat-o, șansa ta majoră este acum prezentă, în fața ta, te privește și te așteaptă să-i dai curs. 

De ce îți este atât de teamă? De ce eziți? Nu asta este ce ți-ai dorit? 

- Dar nu sunt pregătit. Mă simt sufocat de emoție și frica mă paralizează. Dacă nu sunt făcut, de fapt, pentru asta? Dacă nu am ce trebuie? Știu că mi-am dorit acest lucru atât de mult, dar după atâtea încercări, nu mai credeam că voi ajunge în acest moment. Dacă nu voi face față? Dacă mă voi bloca? Dacă mă voi face de râs? Dacă mă voi acoperi de ridicol? Dacă nu voi fi convingător? Dacă voi ieși din această încercare cu imaginea șifonată, dacă voi eșua? Nu cred că aș suporta umilința. 

- Nu poți să afli până nu încerci. Crezi că ești primul om din lume care trece prin aceste stări? Toți trec. Curajul nu înseamnă absența fricii. Curajul înseamnă să îți fie frică și totuși să mergi înainte, să accepți frica și să o transformi într-o armă puternică. Nu poți să îți suprimi emoțiile și nici să le elimini. Poți însă să le direcționezi, să le controlezi și să le transformi în energie pozitivă. 

- Cum? Dacă voi greși? Dacă mă voi încurca? 

- Vei merge mai departe. Vei continua. Orice ai face, nu te opri. Cu cât vei depăși mai multe blocaje, cu cât vei reuși să treci peste acele frici iraționale, cu atât vei dobândi mai multă încredere. Nu mai poți amâna acest moment. Se află acum, în fața ta. Pur și simplu trebuie să reușești. Este singura ta opțiune. Singura variantă. Cu astfel de șanse te întâlnești doar de câteva ori în viață. Sau poate sunt unice și irepetabile. Ce preferi: să încerci acum, să încerci de oricât de multe ori este nevoie pentru a reuși, chiar dacă vei eșua pe parcurs, chiar dacă vei avea parte de destule nereușite și momente grele, sau să renunți, să rămâi confortabil unde ești și să regreți apoi toată viața nu că poate ai fi avut o șansă, ci că ai avut o șansă reală, tangibilă și ai refuzat-o conștient, pentru că ți-a fost frică și nu te-ai simțit pregătit? 

- Trebuie să mă mai gândesc. Nu mă pot arunca înainte, orbește, pur si simplu, neștiind exact care vor fi toți pașii și ce va presupune toată această nebunie.

- Dimpotrivă, exact asta trebuie să faci. Acum este momentul tău. Nu mai este nimic de adăugat. Nu mai este nimic de explicat, nici de motivat, nici de reflectat. Fii o faci, fie nu. 

OPORTUNITATEA ESTE AICI, ÎN FAȚA TA. CE VEI FACE? 

Photo by Letizia Bordoni on Unsplash

Cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge

Legea atracției funcționează întotdeauna, fie că accepți acest lucru și îl înțelegi, fie că nu îl accepți, pentru că nu te interesează, nu crezi în el, ai încercat și nu a funcționat, sau indiferent ce altă percepție ai. 

De fiecare dată când vizionez filmul The Secret - The Law of Attraction, lucrurile par din ce în ce mai clare și mai simple: Devii ceea ce gândești și ceea ce acționezi, ca urmare a gândurilor tale. 

Nu este nici o magie, nu este un film de science - fiction, nici o fantezie caracterizată de un optimism exagerat și naiv. Pentru că ideea nu este (așa cum atât de des este greșit înțeleasă) să te gândești pur și simplu că totul va fi bine și din senin vor începe să ți se întâmple lucruri minunate, uluitoare, extraordinare, ieșite din comun. 

Să stai pasiv, să visezi la ce îți dorești atât de mult și miraculos să ți se întâmple peste noapte. 

Poți să spui la nesfârșit că voi reuși să fac x, sau să ajung y, sau să am z, sau să fiu h: nu se va întâmpla nimic dacă nu acționezi. 

Chiar dacă nu cred în câștigul la loterie - în primul rând pentru că mi se par bani nemeritați - de ce să am eu parte de banii altora, fără nici o contraprestație - simpaticul exemplu al celui care îl ruga pe Dumnezeu să îl ajute că câștige, dar nu își cumpăra macar un bilet să încerce, este foarte relevant. 

Nu este suficient decît să visezi, să îți dorești, să vrei ceva. Nu este suficient să vizualizezi - oricât de puternic, cu oricât de multă credință, deși este un pas esențial, primul pas, de altfel - trebuie să treci la următoarea etapă: să acționezi. 

Să acționezi în direcția a ceea ce vrei să obții. Cum? Nu știu. De cele mai multe ori nimeni nu știe. Pentru că de cele mai multe ori traseul de la dorință la materializarea a ceea ce vrei este foarte sinuos și aproape de fiecare dată total suprinzător. 

În momentul în care ești absolut sigur că ceea ce ai hotărât este cu adevărat ceea ce vrei, ești convins 1000% că acesta este drumul pe care vrei să îl urmezi, ai făcut, de fapt, cel mai mare pas, care este și cel mai greu: să decizi cu exactitate ce dorești. 

Să ai maximă claritate asupra obiectivului. În această etapă ai libertate totală. Nu îți poate impune nimeni ce să gândești, nici nu îți poate îngrădi nimeni viziunea, oricât de nebunească ar fi. 

Chiar este recomandabil ca viziunea ta, scopul tău major, ceea ce te motivează cel mai puternic, acel lucru despre care ai fi în stare să vorbești zile în șir, fără ca entuziasmul tău să se diminueze pentru o clipă măcar, dorința ta cea mai intensă să fie ceva care pare imposibil de atins, dacă te-ai raporta la tine, la situația ta din prezent, la cine ești tu acum, ce poți, ce faci, ce ești capabil. 

Cu cât este mai nebunesc scopul tău, cu cât este mai dificil de atins, cu cât ești mai nesigur și cu cât ești mai temător că nu îl vei atinge, cu atât mai mult ar trebui să fii convins că exact acesta este scopul la care ar trebui să te oprești, singurul vis, singurul ideal căruia merită să îți dedici viața. 

De ce ar trebui să am un scop măreț, de ce ar trebui să tind să îmi spulber limitele și simpla vizualizare a atingerii scopului să mă uluiască dincolo de maximul pe care mi-l pot imagina în prezent? 

De ce să nu duc o viață normală, liniștită, fără provocări, fără zbateri, fără căutări, fără mii, sute de mii, milioane poate de încercări asteptându-mă înainte de reușită? 

Este un standard pe care trebuie să îl ating, nu pot fi fericit și cu un trai simplu și relaxat, refuzul căutării și asumării unui scop de o asemenea anvergură mă transformă într-un om lipsit de curaj, cu mai puțină însemnătate sau mai puțin valoros decât alți oameni, posesori ai unui vis nebunesc? 

Cu siguranță nu. Este vorba decât de alegere. Nimic mai mult. 

Miza alegerii unui ideal care merită tot efortul, a unei provocări atât de intense încât te descurajează și simpla asumare a lui, nu este a îți conferi aparența unei superiorități în comparație cu alți oameni. 

Nu vorbim despre categorisirea persoanelor în normale sau extraordinare, demne de admirat. 

Singura miză este transformarea prin care vei trece. Singura miză este potențialul tău latent, cu totul ieșit din comun, pe care și tu, ca orice alt om de pe această planetă, îl ai. 

Miza este spargerea barierelor mentale care ne interzic accesul la o viață fe - no - me - na - lă. 

Bariere pe care ni le-am construit singuri, sau în spatele cărora am acceptat cuminți să fim poziționați de către alte persoane din viața noastră, fie că ne dăm seama, fie că nu. 

Bariere pe care le putem accepta în continuare, asupra cărora putem reflecta asumându-ne resemnați rolul de victimă și pe care le putem folosi cu lejeritate ca scuze nesfârșite pentru atât de credibilele justificări: nu pot pentru că ... dacă nu ar fi fost... poate că acum... 

Sau pe care le putem distruge acum, încetând să mai privim în spate și pregătindu-ne mai degrabă pentru a le înlătura pe cele pe care le vom întâlni în călătoria pe care tocmai am hotărât să o inițiem. 

Pot să îți spună 100 de oameni că nu vei reuși, că nu este bine ce faci, că nu este pentru tine, că este greu, că nu ai datele problemei și nu ai gândit-o bine, că ar fi mai sigur pentru tine dacă ai fi mai prudent, mai cumpătat, dacă nu te-ai arunca nebunește înainte către această prostie - visuri... trezește-te, nu există visuri, există decât realitate și ce vrei tu nu e pentru tine...

Pot să îți spună 1000 de oameni același lucru și toți să se înșele. Tu să știi că asta simți nevoia să faci, că asta trebuie să faci și să perseverezi. 

Tu să crezi în continuare, neclintit, în visul tău, până când și ceilalți 1000 nu vor avea decât să creadă și ei...

Pentru că vor vedea că ceea ce ai spus începe să se întâmple. Și poate atunci va veni și rândul lor să creadă în visurile lor. Și tu vei fi poate singurul care va fi alături de ei și alți 999 le vor spune că e o prostie, e ceva ridicol, copilăresc și intangibil. 

Când ești în căutarea visului tău, ceva se va trezi, într-adevăr în tine. 

Nu însă acea voce exterioară comună a celor care te descurajează - uneori și poate dintr-o bună intenție, pentru a te proteja de un potențial eșec, sau de dezamăgirile și nereușitele care te așteaptă până la marea reușită - ci acea voce interioară care te va susține în cele mai dificile momente și care nu te va lăsa să renunți. 

Se vor trezi în tine curajul, îndrăzneala, imaginația, creativitatea, disciplina, puterea, încrederea, perseverența. 

Vor ieși la iveală resurse pe care nu ți-ai fi imaginat vreodată că sunt în interiorul tău. 

Vei dobândi abilități care păreau imposibile pentru tine. 

Vei ajunge să faci lucruri pe care le vedeai de nerealizat de către eu-l tău, atunci când ai acceptat adevărul - cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge.

Pentru că acel vechi eu, acel eu al tău existent înaintea alegerii, într-adevăr nu era capabil de toate aceste lucruri. 

Acea voce interioară, pe care câteodată o vei simți alături de tine, ajutându-te și susținându-te, chiar și fără cuvinte, acea voce va fi reminder-ul tău constant că orice mintea poate concepe și crede, mintea poate atinge, poate transforma imaginarul în real. 

Când vei emite constant pe aceeași frecvență, pe frecvența scopului tău, când te vei gândi tot timpul la ce vrei, nu la ce nu vrei să ți se întâmple, când vei acționa constant către idealul tău care merită, vei atrage oamenii, împrejurările, contextele, oportunitățile. 

Vei atrage succesul. 

Pentru că ești acolo, în calea lui și nu va mai putea să te ocolească. 

Cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge. 

Concepe-l, crede-l, acționează, atinge-l. 

Apoi împărtășește experiența ta și altora, ajută-i, susține-i și construiți împreună alte scopuri nebunești. 

Credeți-le, acționați, atingeți-le... 

"Trebuie să crezi ( în ce îți dorești). Nu este nevoie să ai un plan B, pentru că îți distrage atenția de la planul A "- Will Smith. 

Photo by Jordan Madrid on Unsplash

Dansează liberă pe stradă, ca un graffiti nebun, Inima ta...

Iarba dimineții, aburul cafelei și fumul de țigară

Pagini de viață , adnotări mâzgălite,

Observații cu roșu, sublinieri repetate,

Încerci să te decizi - pentru a câta oară

Din opțiuni multiple, idei răvășite

Ce să alegi mai departe...

Cum poți afla ce vrei când încerci chiar acum

Să nu vrei să mai vrei?

În timp ce tu ai rămas pe gânduri

Dansează liberă pe stradă, ca un graffiti nebun,

Inima ta...

Dansează pictând fațade și oameni,

Sentimente – emoții și-alei...

Conversații împarte și flori de nu-mă-uita

Fețe simpatice împachetate-n clovni galbeni, 

Rețete de fericire prescrise instant. 

Intră în vorbă cu - oricine 

Și răspunde șarmant:

Planuri mărețe sau griji trecătoare, 

Eșecuri, succese, orgoliu sau vină, 

Căutare febrilă,reușită deplină

Gest nobil sau lacrimi din soare,

Pasiuni efemere, vise înfrânte,

Ideal grandios, dorințe mărunte,

Întâlniri, despărțiri

Căderi și măriri,

Depresii, speranțe, 

Culori și nuanțe 

De viață: pe toți îi ascultă, tuturor le zâmbește, 

'' Nu mai fiți triști '' - râde, glumește

Cu ei - '' Ați uitat să trăiți '' 

'' Ați uitat să iubiți '' 

'' Ați uitat să fiți vii și umblați fără inimi'' 

Le spune și toți o privesc uimiți.

'' Inima voastră vă vrea fericiți '' 

'' Cu ea nu mai știți să vorbiți '' 

'' Astăzi e tot ce aveți'' 

'' Nu ieri și nici mâine, nu poate cândva '' 

'' Astăzi și - acum se-ntâmplă ea, 

Viața ta.''

'' Astăzi și-acum fii viu și trăiește ! ''

'' Astăzi fii viață, astăzi iubește!''

Dansând liberă pe stradă, ca un graffiti nebun, 

La tine se-ntoarce zâmbind, 

Inima ta...

Iarba dimineții, fumul de țigară și abur de cafea,

Dansează nebunește cu ea...

Cu brațele deschise o primești glumind:

Paginile vieții încap într-o frază: ''Astăzi iubește, 

Astăzi fii viață, astăzi și - acum fii viu și trăiește!''

Photo by Aditya Ali on Unsplash

Robotul

Știi că este o voce care îți spune tot timpul: NU POT, NU POT, NU POT, NU POT, NU POT, NU POT, NU POT, NU POT!

Știi că este o voce care îți șoptește tot timpul, extrem de deranjant și de invaziv: nu vei reuși, ai încercat de atât de multe ori, las-o, las-o, nu mai insista atât, chiar nu ai înțeles că nu poți, nu meriți, nu e de tine, las-o așa, și fă ce știi, ce poți, ce ai învățat, nu mai cerceta, nu te mai întreba, nu mai căuta, ce atâta zbatere, lucrurile pot fi mult mai simple, de ce să îți pui atât de multe întrebări...

Vocea aceea nemernică te-a însoțit tot timpul. Vocea aceea te trage în jos, te înșfacă cu lăcomie când ești pe punctul de a te smulge de ea, de a ți-o dezlipi din creier cu tot cu membrană, nu îți permite să te debarasezi de ea, nu, nu, nu...

ROBOTUL ĂLA NENOROCIT!

Care continuă să ruleze aceeași placă stupidă, aceeași păcăleală imbecilă și cretinoidă, pe care în continuare o crezi, aceeași poveste de circ, același clown neanderthalian care te sugrumă cu o persistență diabolică de atâtat timp.

Același robot atât de umil și de rău, acel Gollum meschin, care îți înveninează viața, clipă de clipă.

Plesnește-l fără milă în față. Calcă-l în picioare. Rupe-i brațele. Dezmembrează-l fără ezitare. Zdrobește-l! Distruge-i și ultimul circuit! Spintecă-l, spânzură-l, arde-l, fă-l cenușă, dezintegrează-l!

SNOPEȘTE ÎN BĂTAIE NENOROCITUL ĂLA DE ROBOT!

Șterge-i memoria perversă și mistificatoare, anihilează-i glasul ăla mincinos și las, rupe-i fibrele optice de o răutate dincolo de descriere, care ți-au intoxicat cu otrava lor netrebnică privirea sinceră și răbdătoare a sufletului tău!

Rescrie-i programele demolatoare de imagine proprie, rupe-i cu toată furia ta dezlănțuită circuitele mârșave care ți-au răstignit fără nici o decență visurile tale inocente și le-au torturat în copilăria lor crudă, le-au lipsit de viață înainte de respirația lor adolescentină!

Îneacă și sufocă acel robot dement care nu știe decât să te amăgească și să te întoarcă împotriva ta, cu orice ocazie!

Prinde-l și țintuiește-l în cele mai grele și mai rezistente lanțuri, umilește-l ca pe cel mai mizer sclav, așa cum te-a înlănțuit el cu atâta plăcere sadică în temnița subaprecierii, amânării și toleranței impuse în fața mârșăviei lui!

Acel nenorocit de robot care s-a desfătat cu nesaț din încrederea ta, care ți-a devastat toate depozitele de speranță și de pozitivism, acea legiune de falsitate care te-a mințit cu atât de senină nerușinare în toți acești ani!

POST TENEBRAS, LUX! - După întuneric, lumină!

Acum poți să activezi magnetul care va atrage tot fierul ruginit al lașității, ezitării și rușinii pe care ți le-a injectat în sânge - cel mai distrugător drog - DEPENDENȚA DE PROPRIUL EȘEC!

ÎNCĂ NU L-AI RECUNOSCUT?

NENOROCITUL ĂLA DE ROBOT, NU ÎL ȘTII?

NU ÎȚI DAI SEAMA DESPRE CINE VORBESC?

Sigur?

Chiar nu sună nici un clopoțel? Nu simți nici un fior? Nu ai ghicit încă?

Nu mai ții minte cine l-a creat? Ai uitat cine l-a adus în viața ta?

Să-ți aduc aminte?

TU.

TU L-AI CREAT.

TU I-AI DAT VOIE ÎN VIAȚA TA.

TU I-AI DAT VOIE SĂ INTRE ÎN POSESIA TA.

TU I-AI DAT VOIE SĂ TE STĂPÂNEASCĂ.

CUM?

Cum ai făcut acest lucru?

Cu fiecare clipă în care ai hotărât să mai accepți încă un COMPROMIS.

De fiecare dată când ai acceptat LAȘITATEA în locul curajului.

De fiecare dată când ai preferat să rămâi CUMINTE și NEVĂZUT în banca ta, sus, aproape de capătul superior al arenei, în loc să pășești cu temeritate în arenă și să LUPȚI, chiar dacă nu ai fi avut nici o șansă.

Nici măcar NU AI ÎNCERCAT. Și a devenit o obișnuință.

De fiecare dată când ai ALES CALEA CEA MAI UȘOARĂ.

De fiecare dată cînd ai evitat să LUPȚI LUPTA CEA DREAPTĂ.

De fiecare dată când ai TĂCUT și ai lăsat să SE VORBEASCĂ ÎN LOCUL TĂU: NEADEVĂRAT, CU RĂUTATE ȘI NEDREPTATE.

De fiecare dată când ai preferat să FUMEZI, SĂ BEI, SĂ DORMI, SĂ TE UIȚI LA TELEVIZOR, SĂ EVIȚI CONFRUNTAREA CU TINE ȘI CU LUMEA.

De fiecare dată când TE-AI REFUGIAT ÎN MÂNCARE și ai preferat să ÎȚI RONȚĂI VIAȚA ÎN LOC SĂ O TRĂIEȘTI.

De fiecare dată când AI VISAT LA O VIAȚĂ FABULOASĂ, PLINĂ DE AVENTURĂ, DE GLORIE, DE FAIMĂ, DE NEPREVĂZUT, și ai preferat să rămâi ÎN ÎNTUNERICUL SĂLII DE CINEMATOGRAF sau în clarobscurul SUFRAGERIEI TALE, ÎN FAȚA TELEVIZORULUI, în loc să IEȘI ACOLO, AFARĂ ȘI SĂ ÎȚI TRĂIEȘTI VIAȚA!

De fiecare dată când ai ACCEPTAT TOATE SCUZELE, deși erai pe deplin conștient că erau jalnice, nici măcar simpatice în irealitatea lor patetică!

De fiecare dată când ai zis: DE MÂINE, LA ANUL, .... CÂNDVA... POATE,,, SAU MAI BINE... DELOC... DAR TOTUȘI... AR FI FOST POSIBIL... POATE CĂ DA... DACĂ AȘ FI...SAU AȘ FI FĂCUT AȘA...

Iar acest NEMERNIC DE ROBOT, acest MONSTRU pe care tu l-ai creat, NU TE VA PĂRĂSI NICIODATĂ.

Va fi tot timpul însoțitorul tău. Va încerca tot timpul să te FACĂ SĂ DEVII EL.

Îți va spune fără nici o remușcare că TU EȘTI EL.

Dar nu este decât O CLONĂ FALSĂ a ta, este exact OPUSUL A CEEA CE TU EȘTI.

De fiecare dată când îl prinzi CĂ ÎNCEARCĂ SĂ SE DEA CA FIIND TU, surprinde-l și SNOPEȘTE-L ÎN BĂTAIE!

Folosește-ți imaginația și REDU-L LA TĂCERE!

Fii FERM!

Strunește-l! Este slab și va ceda după o luptă îndârjită!

Și atunci vei fi liber să FII TU, nu un robot, pe care l-ai creat de fiecare dată când ai acceptat SĂ SE GÂNDEASCĂ, SĂ SE HOTĂRASCĂ ÎN LOCUL TĂU, SĂ FII CONSTRUIT după nazurile și bunul plac al altora!

Nu te lăsa păcălit de trucurile lui! Va încerca să te înduplece! Îți va cădea în genunchi, îți va cere iertare, va spune că nu este vina lui!

Nu îl crede!

Snopește-l în bătaie psihic și imaginativ!

Nu este decât un CONGLOMERAT DE GÂNDURI NEGATIVE DESPRE TINE!

Și nu uita că perioada de liniște pe care o vei avea, după ce te va lăsa în pace în urma victoriei tale, în urma reușitei tale în lupta cu el, se va lăsa dominat numai pentru a reveni cu persistență viageră!

După fiecare bătălie câștigată, bucură-te de rezultat și pregătește-te pentru următoarea înfruntare!

Pentru că tot ce știe este să încerce să își îndeplinească scopul lui de robot malefic: SĂ TE DISTRUGĂ, SĂ TE NIMICEASCĂ, SĂ TE FACĂ SĂ NU TE MAI IUBEȘTI ȘI SĂ REUȘEASCĂ SĂ TE FACĂ SĂ TE URĂȘTI, SĂ TE DISPREȚUIEȘTI ȘI SĂ TE ÎNTORCI ÎMPOTRIVA TA!

Nu îl lăsa să câștige!

SNOPEȘTE ÎN BĂTATIE NENOROCITUL ĂLA DE ROBOT și

DĂ-ȚI VOIE SĂ TE VEZI CINE EȘTI CU ADEVĂRAT, LIBER, FERICIT, ÎNCREZĂTOR ȘI PUTERNIC!

VEI CÂȘTIGA DE FIECARE DATĂ!

Photo by Jason Yuen on Unsplash