Se afișează postările cu eticheta masura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta masura. Afișați toate postările

duminică, 20 septembrie 2015

Le Violon d'Ingres


https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres


Expresia '' Vioara lui Ingres '' derivă dintr-o legendă referitoare la celebrul pictor francez Ingres, care prefera să cânte la vioară - prost - pentru oaspeții săi, în loc să le arate tablourile sale și care era mai mândru de interpretarea sa,  cel mult mediocră, decât de  ilustra și originala sa artă a picturii, care îl făcuse celebru; expresia desemnează o activitate ocazională, alta decât aceea pentru care cineva este foarte cunoscut și la care excelează.


In tabloul " Domnişoara Caroline Riviere",1806 , se pot observa ușoarele deformări anatomice: proporțiile dintre coșul pieptului și brațe care nu sunt foarte academice, însă ele conferă un efect de frumusețe și de farmec insolit. Caroline, în vârstă de 13 ani, îmbracată într-o rochiță albă, capă de hermină și mănuși lungi de antilopă domină în întregime peisajul verde care formează fundalul pânzei.

Părul pieptănat lins, gâtul descoperit și puritatea liniilor fac ca acest portret să ne ducă cu gândul la arta Evului Mediu. Fetița este îmbracată într-o rochie lungă, caracteristica stilului Empire, cu talie ridicată. Este copil, dar, în același timp, femeie. Va intra în istorie imortalizată în acest tablou plăcut.

Domnișoara Riviere va muri în anul 1807, la vârsta de 14 ani.


Ingres și-a dorit ca această operă (Jupiter și Thetis 1811) să fie divină. Tabloul este gata pentru Salonul de la Paris din anul 1811. După expunerea pânzei, este aspru criticat – conform părerii criticilor, capul lui Jupiter nu este suficient de nobil, torsul este disproportionat, iar gâtul lui Thetis diform... 

În arta sa – cu excepția tablourilor făcute la comandă - Ingres încearcă să găsească forma perfectă, să transmită frumusețea absolută și nu se preocupă deloc de realismul compoziției. La scenele cu Thetis, care îl imploră pe Jupiter să-l salveze pe fiul ei Ahile, Ingres a mai adăugat un amănunt, care conferă acestei rugăminți o rezonanță copilăroasă și tandră totodată; tălpile ambelor personaje se ating, dând astfel glas pasiunii care-i leagă pe cei doi îndrăgostiți.

Compoziția este pictată în tonuri pure ce contrastează cu albastrul sever al cerului. Ca de obicei, trupurile au contururi clare.

Sursa: Wikipedia


Ingres, deși excelase într-un domeniu artistic, pictura, insista să-și impresioneze invitații - în special din înalta societate - și prin alte abilități - dorindu-și să fie și un virtuoso al vioarei, nu doar al penelului. 


Nefiind nici Leonardo da Vinci, nici Napoleon, această pretenție la glorie, fără susținerea unui talent real, nu a făcut decât să îl acopere de ridicol, neștirbindu-i gloria inovației artistice în belle-arte, umbrindu-i însă mitul personalității. 

Vioara lui Ingres devine sinonimă cu încercarea individului de a părea ce nu este, de a nu reuși să se cunoască și să se aprecieze just, la adevărata valoare. Această situație tragi-comică derivă din ignorarea limitelor naturale - de exemplu, dacă nu ai ureche muzicală, nu vei putea excela niciodată în acest domeniu - și din neacceptarea că nu toți putem face - oricât de mult ne-am dori și oricât de mult am visa - orice. 


Cheloo redă în stilul caracteristic, foarte realist, acest adevăr: '' Orice vis devine realitate, dacă eşti tâmpit. Poţi fi pus la locul tău cu medicamentul potrivit. ''


Napoleon Hill: "Orice mintea poate concepe și crede, mintea poate îndeplini."


Această afirmație în care cred pe deplin, care mă inspiră și pe mine așa cum a inspirat și va inspira milioane și milioane de oameni, trebuie luată sub beneficiu de inventar. 


În nici un caz nu vreau să descurajez: este perfect posibil ca dintr-o persoană cu zero abilități într-un domeniu, să îți descoperi vocația, talentul, talantul, chemarea și să devii un as, să excelezi, să fii genial chiar, să te transformi, să evoluezi, să rupi bariere, să inovezi, să creezi, să generezi imposibilul. 


Poți încerca de mii și mii de ori, și prin perseverență și determinare să reușești. 


Însă alegerea trebuie să fie corectă. Altfel, ridicolul, impostura, non-valoarea, supra-estimarea derizorie vor lăsa răni adânci, care se vindecă greu, în timp, sau poate niciodată. 


Tentația Viorii lui Ingres este la tot pasul: Nu o lăsa să îți rămână un tatutaj permanent imprimat în personalitatea ta, pentru a nu mai putea fi îndepărtat vreodată.

Photo by Johanna Vogt on Unsplash

marți, 16 iunie 2015

FILMELE ȘI ARTIȘTII: NOSTALGIA TRECUTELOR VIEȚI VIITOARE



" Cafeneaua Terasă din Piața Forumului, Noaptea, Arles,  1888" pictură de Vincent Van Gogh.


Întotdeauna am considerat că această pictură este o ilustrare perfectă a ideii mele de Nostalgie a Trecutelor Vieți Viitoare.

Am crezut întotdeauna că faptul de a fi pictor, scriitor, actor, regizor, poet, sculptor, artist, în general, îți conferă libertatea de a trăi, a imagina, a întruchipa atât de multe vieți, atât de multe personaje și o infinită paletă de sentimente și emoții ... 


 Nostalghia (Nostalgia)  lui Andrei Tarkovsky este de asemenea o capodoperă, arătând sfârșitul trist și tragic al artistului, damnat să fie consumat de propriile obsesii.


Linia aceea subțire dintre ficțiune și realitate, dintre realitate îmbogățită cu emoția artistică și nevăzuta lume a penelului pictorului sau a gestului actorului, dezvrăjită și redusă  la indiferență și la lipsă de înțelegere, diminuată atât de crud de către realitatea lumii statice, a mundanului vieții obișnuite, acea linie încercând să despartă două lumi, vizibilă și invizibilă...



Lăsați poezia expresiei artistice să vibreze în mințile voastre, încercați să vedeți povestea astfel cum se desfășoară înaintea ochilor voștri...


Și acum încercați să vedeți aceași imagine în cadrul imaginii lărgite, în cadrul imaginii grandioase a vieții și artei. Cum ar fi fost viața lui dacă  ar fi reușit să renunțe la epuizanta lui căutare a răspunsurilor ?

Îl puteți simți cum călătorește prin fostele lui vieți, reale și imaginare, îl puteți simți refuzându-și posibilitatea de a-și găsi liniștea și începând să îmbrățișeze fatalitatea inevitabilului sfârșit. 


Atât pictura cât și fotografia relatează povești născute din ficțiunile minții artistice, povești în care cel mai probabil - și preferabil - nu vă veți găsi, luând în considerare suprema provocare pe care ambii artiști - Vincent Van Gogh  și scriitorul rus Andrei Gorchakov - personajul principal al fimului Nostalghia - care călătorea în Italia pentru a studia și afla adevărul despre viața compozitorului rus
Pavel Sosnovsky, care trăise acolo în secolul 18, și care se sinucisese după întoarcerea sa în Rusia- au eșuat să o depășească: provocarea de a trăi.




Frumusețe, tinerețe eternă, aventură, legături interzise, splendoare, glorie, faimă..."Portretul lui Dorian Gray"

A păstra echilibrul între lumea periculoasă a artelor, creație, transformare, dualitate, notorietate și foamea de mai mult, și lumea normală și sigură a realității vieții zilnice, a familiei, modestiei și simțului măsurii este o provocare, iar această provocare poate fi câștigată:



Van Helsing și în același timp Hugh Jackman: ( Dualitatea personajului întruchipat de actor, logo-ul filmului fiind: Aventura trăiește întotdeauna și  a bărbatului zâmbitor și relaxat, împreună cu familia, ignorând  propria celebritate și recunoaștere internațională ) 


Alege nostalgia trecutelor tale vieți viitoare, alege să călătorești între real și ireal, alege să trăiești aventuros și diferit în fiecare zi, alege să întruchipezi, să dai naștere unor personaje variate, alege s[ creezi,  dacă simți că vrei să faci această alegere, dacă tânjești după această alegere, nu uita însă nici o clipă cine ești de fapt  și pe cine iubești!

Nu uita să te întorci printre noi, muritorii, și nu uita să te bucuri de simplitatea și frumusețea vieții și a oamenilor!

Nu uita ca întotdeauna să îți aduci aminte calea de întoarcere...

Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash