A TIME FOR LOVE, A Time for Freedom, A Time for Youth

Three Times, filmul regizat de  Hou Hsiao-Hsien, este unul  dintre cele mai fascinante  poeme cinematografice. 

Scena de debut a filmului te lasă pur și simplu fără răsuflare.  Melodia "Smoke Gets in Your Eyes", cântată de The Platters, tonul interpretului, dansul camerei de luat vederi, discreția, rafinamentul și subtilitatea jocului actorilor și viziunii regizorale, versurile cântecului, emoția extrem de puternică care se lasă ghicită cu greu, dar pe care o simți plutind în aer, prefigurând ce va urma.

They asked me how I knew

My true love was true

I of course replied

Something here inside

Can not be denied

M-au întrebat cum am știut

Că dragostea mea era adevărată.

Le-am răspuns, bineînțeles 

Este ceva în interiorul meu/în ființa mea

Care nu poate fi negat/ignorat.

They, said some day you'll find

All who love are blind

When you heart's on fire

You must realize

Smoke gets in your eyes

Mi-au spus că într-o zi vei aflat

Că toți cei care iubesc sunt orbi.

Când inima ți-a luat foc/ este cuprinsă de flăcări,

Trebuie să îți dai seama 

Că fumul îți intră în ochi.

So I chaffed them, and I gaily laughed

To think they would doubt our love

And yet today, my love has gone away

I am without my love

Așa că eu i-am tachinat și am râs vesel

Gândindu-mă că ei s-ar putea îndoi de dragostea noastră.

Și iată că azi, dragostea mea este pierdută/a plecat

Am rămas fără dragoste/fără dragostea mea.

Now laughing friends deride

Tears I cannot hide

So I smile and say

When a lovely flame dies

Smoke gets in your eyes

Acum prieteni zâmbitori râd de mine,

Nu îmi pot ascunde lacrimile.

Nu am decât să zâmbesc și să spun

Că atunci când flacăra dragostei moare,

Fumul îți intră în ochi.

Smoke gets in your eyes.

Fumul îți intră în ochi. 

A time for love, a time for freedom, a time for youth. 

S-ar traduce vremea iubirii, vremea libertății, vremea tinereții. 

Dar ar putea fi și UN TIMP al iubirii, libertății, tinereții. 

UN timp. Aceste sentimente/stări/emoții atât de profunde s-ar putea manifesta într-o infinitate de posibilități, direcții, variante, forme.

Și, deși de-a lungul filmului, repetiția constantă a unor gesturi, ritualuri, situații, dau senzația unui timp perpetuu, nemișcat, a unei generozități a așteptării și a unei rădbări îngăduitoare a timpului cu noi, tema unică a fiecărui segment, iubire, libertate, tinerețe, insinuează un sentiment tulburător al singularității acestora. 

Este UN SINGUR TIMP pentru iubire, pentru iubirea despre care ȘTII că este adevărată, pe care simți că ai recunoscut-o atunci când o întâlnești, iubirea pe care te temi să o pierzi înainte de a fi câștigat-o, iubirea și libertatea iubirii la care speri și pe care ești pe cale de a înțelege că este probabil să nu o dobândești, iubirea sfârșită tragic, pe care o poți pierde într-o secundă absurdă.

Este UN SINGUR TIMP pentru tinerețe, pentru curaj, pentru timiditatea și încercarea stângace a aproprierii, pentru căutare febrilă, pentru experimentare, tristețe, durerea infidelității, speranța salvării persoanei iubite, incertitudinea răspunsului la întrebările dacă îl poți cunoaște pe celălalt, îl poți iubi, ești lăsat să iubești, se va lăsa iubit, va răspunde dragostei tale.

Three times este  artă cinematografică în cea mai înaltă formă, astfel cum a fost exprimată aprecierea critică prin selecția oficială pentru Festivalul de Film de la Cannes. 

Mai puțin înseamnă mai mult. Astfel se exprimă comprimat minimalismul în cinema. 

Poezie cinematică pură. 

Esență de viață. 

Three times este reprezentativ pentru esența filmului: creatorii de film, ca formă de artă, sunt mișcați de ceva care le trezește un interes profund, simt nevoia să exprime acel ceva, găsesc mijloacele cele mai relevante și expresive, iar esența, manifestată printr-un eșafodaj complex de imagini, gesturi, sunete, priviri, muzică, culoare, expresii, lumină, concept, mesaj, subtilitate și intuiție, ajunge direct în esența sufletului spectatorului, iar POVESTEA ATINGE  VIBRANT CELE MAI SENSIBILE ȘI MAI RECEPTIVE CORZI ALE IMAGINAȚIEI ȘI SIMȚIRII UMANE.

Link-ul  Three Times - Opening Scene "Smoke Gets in Your Eyes":

https://www.youtube.com/watch?v=iqhLDTxODhY

Link-ul Three Times by Hou Hsiao Hsien - waiting for the train - Rain and Tears

https://www.youtube.com/watch?v=yineLp1brrI&ebc=ANyPxKqVHROhmLy_GShKVhJi-m-BsaiJqpULjmGWeMKX01gdPjPR5dxv4o3XmIfwV6pIgCXO6YWGcNJ7VsLWXK3LDOOyuAjnnA

Photo by Aron Visuals on Unsplash

CAPCANA BOEMULUI - prima parte

- Îmi este din ce în ce mai greu să fac față dezamăgirii. 

Sunt dezamăgit de tot, de oameni, de lume. Și în primul rând de mine. 

John se privea în oglindă. Oglinda nu îl înfățișa însă pe el. Făcuse un pact cu el însuși: să se dedice artei și să își transforme obsesia pentru artă în motivația supremă. 

Să nu uite condiția tragică a artistului, Să nu își dea voie să se lase prins în mrejele unei fericiri burtoase, de burghez ghiftuit. Să nu se lase pradă căii ușoare, să nu se lase amăgit de tentația compromisului.

Drept pentru care pictase Artistul muritor de foame- Portretul artistului în studioul lui, de Géricault, pe oglinda din baie.

Văzuse pentru prima oară acea privire enigmatică a tânărului când avea 18 ani. 

Își amintea întotdeauna înfiorat prima senzație - șocul revelației: era ca și cum celebrul pictor francez îl văzuse pe el cu două secole înainte și îl alesese model pentru acel splendid tablou.

Simțise o atracție irezistibilă, un sentiment ciudat al părerii de rău, al melancoliei unei vieți deja trăite, un sentiment al viitorului său, dominat de excese, de satisfacții și glorii orgolioase, de aventuri intense și depresii insuportabile. 

Se privea și acum, în această dimineață. Zâmbind reținut, își amintea de avalanșa de gânduri care îl sufocase după ce privise portretul, în urmă cu zece ani: 

- Nu îmi vine să cred! Ăsta, de fapt, sunt chiar eu. Dacă mi-aș fi putut picta ființa interioară, exact astfel aș fi arătat! 

Asta înseamnă că voi deveni un al doilea Dorian Gray?! 

Nu înțelegea cum de nu își dăduse seama până atunci că, de fapt, nu era nimic în neregulă cu el. 

Era totul în neregulă cu mediul în care trăia. 

Era totul în neregulă cu viața pe care o ducea în acel moment. 

Era totul greșit. Simțise de mult, fiind extrem de precoce, posesorul norocos al unui IQ exploziv, că viitorul care îi fusese trasat îl făcea să regreseze în fiecare zi. 

Nu exista nici o asemănare fizică între el și tânărul care îl privea cu mâna sprijinindu-i tâmpla. 

John era deja un bărbat cu o statură atletică, un corp musculos, puternic, lucrat din greu la antrenamentele zilnice de box, lupte, scrimă și echitație.

- John, e gata cafeua? Sunt adormită... - vocea lui Jane îl trezește din reverie...

Photo by Chantal Garnier on Unsplash

A VREA CEVA DE LA B ȘI B NU VREA SA ÎI DEA.

De ce ne plac atât de mult filmele? 

Pentru că în filme apare întotdeauna lucrul cel mai interesant din viață, esența vieții, nucleul poveștilor care ne țin lipiți de ecran: CONFLICTUL. 

De ce este atât de râvnită și invidiată, atât de adulată și admirată arta actorului? 

Pentru că într-un mediu sigur, actorul poate experimenta visceral, intens, fragmente de viață ale unor oameni, personajele, în care aceștia se transformă, scoțându-i la iveală din ei înșiși.

Ce este fascinant este momentul în care actorul reușește să fie X, nu să îl interpreteze pe X. 

Iar pentru a reuși acest lucru este nevoie de IMAGINAȚIE și CURAJ. 

Imaginație pentru a găsi motivele pentru care îl urăști pe cel din fața ta. Pentru a găsi motivele să o iubești pe cea din fața ta. Și curaj pentru a construi o lume reală în mintea ta, pentru a crede în totalitate scenariul creat. Curaj pentru a merge cât mai departe, pentru a trăi frica în cele mai înspăimântătoare adâncimi, pentru a simți durerea sfâșietoare a unei fericiri pe cale să se destrame, pentru a dezlănțui furia devastatoare și pentru a te lăsa învăluit de tandrețea pătrunzătoare, de preaplinul insuportabil al sentimentului de dragoste.

Pare un loc comun, nu? A vrea ceva de la B și B nu vrea să îi dea. 

Până la final, unul dintre cei doi va ceda. 

Acest joc însă, cer - nu primesc, este cel care face cu acțiunea să fie palpitantă, să atragă, să captiveze. 

Atât de simplu ... La acest lucru se rezumă tot? 

În esență, da. 

Pentru că filmul pleacă din viață, dintr-o pasiune nebună pentru oameni și pentru viață, dintr-o observație atentă a modului instictual, natural în care oamenii își disimulează emoțiile și mai ales intențiile. 

Pentru că filmul este artă, cea mai complexă artă, în viziunea mea, pentru că filmul este catharsis.

Pentru că atunci când A vrea ceva de la B și B nu vrea să îi dea este tensiunea care iese din ecran, dincolo de cuvinte, este imaginea care te atinge direct și brutal în intelect, în rațiune, în simțire, în inimă și în suflet, te înfioară, te face să te recunoști, să te identifici cu ființele care trăiesc în fața ta și ajung să trăiască în tine, prin această artă profund umană - filmul. 

Pentru că te mișcă profund atunci când îți dai seama, câteodată, că au fost și vor fi momente în viața ta când A ȘI B SUNT UNA ȘI ACEEAȘI FIINȚĂ:TU!

Când CONFLICTUL este unul interior, când te lupți cu tine însuți, cea mai dificilă înfruntare, care se poate sfârși în damnare sau în salvare...

Vezi promisiuni încălcate, vezi visuri destrămate, vezi speranțe care nu se lasă anihilate până în ultima secundă, vezi cum poți renaște după cea mai cumplită experiență și vezi cum poți pierde totul într-o secundă, pentru că nu ai știut să apreciezi și să păstrezi binecuvântările oferite cu atâta generozitate. 

Acest minunat VREAU - NU ÎȚI DAU este cea mai clară lecție de viață pe care o trăiești în fiecare clipă!

Photo by Peter Lewicki on Unsplash

Le Violon d'Ingres

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres

Expresia '' Vioara lui Ingres '' derivă dintr-o legendă referitoare la celebrul pictor francez Ingres, care prefera să cânte la vioară - prost - pentru oaspeții săi, în loc să le arate tablourile sale și care era mai mândru de interpretarea sa,  cel mult mediocră, decât de  ilustra și originala sa artă a picturii, care îl făcuse celebru; expresia desemnează o activitate ocazională, alta decât aceea pentru care cineva este foarte cunoscut și la care excelează.

In tabloul " Domnişoara Caroline Riviere",1806 , se pot observa ușoarele deformări anatomice: proporțiile dintre coșul pieptului și brațe care nu sunt foarte academice, însă ele conferă un efect de frumusețe și de farmec insolit. Caroline, în vârstă de 13 ani, îmbracată într-o rochiță albă, capă de hermină și mănuși lungi de antilopă domină în întregime peisajul verde care formează fundalul pânzei.

Părul pieptănat lins, gâtul descoperit și puritatea liniilor fac ca acest portret să ne ducă cu gândul la arta Evului Mediu. Fetița este îmbracată într-o rochie lungă, caracteristica stilului Empire, cu talie ridicată. Este copil, dar, în același timp, femeie. Va intra în istorie imortalizată în acest tablou plăcut.

Domnișoara Riviere va muri în anul 1807, la vârsta de 14 ani.

Ingres și-a dorit ca această operă (Jupiter și Thetis 1811) să fie divină. Tabloul este gata pentru Salonul de la Paris din anul 1811. După expunerea pânzei, este aspru criticat – conform părerii criticilor, capul lui Jupiter nu este suficient de nobil, torsul este disproportionat, iar gâtul lui Thetis diform... 

În arta sa – cu excepția tablourilor făcute la comandă - Ingres încearcă să găsească forma perfectă, să transmită frumusețea absolută și nu se preocupă deloc de realismul compoziției. La scenele cu Thetis, care îl imploră pe Jupiter să-l salveze pe fiul ei Ahile, Ingres a mai adăugat un amănunt, care conferă acestei rugăminți o rezonanță copilăroasă și tandră totodată; tălpile ambelor personaje se ating, dând astfel glas pasiunii care-i leagă pe cei doi îndrăgostiți.

Compoziția este pictată în tonuri pure ce contrastează cu albastrul sever al cerului. Ca de obicei, trupurile au contururi clare.

Sursa: Wikipedia

Ingres, deși excelase într-un domeniu artistic, pictura, insista să-și impresioneze invitații - în special din înalta societate - și prin alte abilități - dorindu-și să fie și un virtuoso al vioarei, nu doar al penelului. 

Nefiind nici Leonardo da Vinci, nici Napoleon, această pretenție la glorie, fără susținerea unui talent real, nu a făcut decât să îl acopere de ridicol, neștirbindu-i gloria inovației artistice în belle-arte, umbrindu-i însă mitul personalității. 

Vioara lui Ingres devine sinonimă cu încercarea individului de a părea ce nu este, de a nu reuși să se cunoască și să se aprecieze just, la adevărata valoare. Această situație tragi-comică derivă din ignorarea limitelor naturale - de exemplu, dacă nu ai ureche muzicală, nu vei putea excela niciodată în acest domeniu - și din neacceptarea că nu toți putem face - oricât de mult ne-am dori și oricât de mult am visa - orice. 

Cheloo redă în stilul caracteristic, foarte realist, acest adevăr: '' Orice vis devine realitate, dacă eşti tâmpit. Poţi fi pus la locul tău cu medicamentul potrivit. ''

Napoleon Hill: "Orice mintea poate concepe și crede, mintea poate îndeplini."

Această afirmație în care cred pe deplin, care mă inspiră și pe mine așa cum a inspirat și va inspira milioane și milioane de oameni, trebuie luată sub beneficiu de inventar. 

În nici un caz nu vreau să descurajez: este perfect posibil ca dintr-o persoană cu zero abilități într-un domeniu, să îți descoperi vocația, talentul, talantul, chemarea și să devii un as, să excelezi, să fii genial chiar, să te transformi, să evoluezi, să rupi bariere, să inovezi, să creezi, să generezi imposibilul. 

Poți încerca de mii și mii de ori, și prin perseverență și determinare să reușești. 

Însă alegerea trebuie să fie corectă. Altfel, ridicolul, impostura, non-valoarea, supra-estimarea derizorie vor lăsa răni adânci, care se vindecă greu, în timp, sau poate niciodată. 

Tentația Viorii lui Ingres este la tot pasul: Nu o lăsa să îți rămână un tatutaj permanent imprimat în personalitatea ta, pentru a nu mai putea fi îndepărtat vreodată.

Photo by Johanna Vogt on Unsplash

GRECIA FASCINANTĂ - partea a doua

τιρκουάζ νερά της θάλασσας - Apa turcoaz a mării. 

Marea este un androgin magic, este tatăl, mama, iubita, iubitul, copilul, puterea și slăbiciunea.

άνδρας și γυναίκα ( pronunțat andras și ghineca) - bărbatul și femeia.

Marea este geneza grecilor. 

Marea este atât imaginea lui Poseidon, zeul grecesc al mării, cu temutul lui trident, simbolul puterii și al supremației, al furiei distrugătoare și puterii de neînfrânt a valurilor, cât și 

o femeia frumoasă și atrăgătoare. 

Înotând în marea de smarald, valurile ei te învăluie într-o mișcare hipnotică, într-o îmbrățișare plină de erotism. 

Este un act de seducție foarte rafinat, o perpetuă șoaptă amoroasă, o nesfârșită tandrețe insinuantă, în mângâieri surprinzătoare, într-un dans ritmat al mișcărilor amețitoare și în atingeri de neuitat.

Dacă aș personifica Grecia și atracția pe care a exercitat-o în timpul atâtor secole, aș personifica-o în cele două imagini de mai sus, în cele două tipuri de frumusețe, voluptuoasă și suplă, statică și zvelt - suplă, în mișcare, aruncându-și mrejele bănuite, sau vizibile, pentru a atrage și pentru a genera dorința de a reveni. 

Renașterea italiană și apoi clasicimsul francez au eliberat Europa medievală de eresurile, tragediile și rugurile Inchiziției incipiente, de superstiții și ignoranță, prin readucerea la lumină a celebrării frumuseții și misterului revelat al corpului uman, a naturaleței sexualității și a idealului de armonie și perfecțiune al artei și libertății creative a expresiei ( În imaginea de mai sus - mitul androginului).

Grecia a dăruit atât de mult umanității: de la primele sisteme filozofice europene, până la fundamentele artelor liberale: artele cuvîntului (trivium): gramatica, retorica, logica, și știința numerelor (quadrivium): aritmetica, geometria, muzica, astronomia, esențialul cunoștințelor predate în Evul Mediu, textul fondator al artelor liberale find Nunta lui Mercur cu Filologia, scris de Martianus Capella, artele liberale având ca punct de pornire pe genialii greci și fiind singurul far călăuzitor al educației, științei, inteligenței și înțelepciunii, în timpuri întunecate și periculoase.

Nume care au schimbat cursul istoriei, care au influențat Europa și indirect lumea modernă, cu mult dincolo de granițele Europei: Socrate, Platon, Aristotel, Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Esop, Hesiod, Homer, Pindar, Saffo, Herodot, Tucidide, Arhimede, Aristarh, Euclid, Hippocrate, Pitagora, Alexandru cel Mare, Pericle, Solon, și pe listă sunt încă multe nume de adăugat, acoperind domenii atât de vaste: filozofie, dramaturgie, toate genurile literare, istorie, medicină, matematică, astronomie, geometrie, sculptură, arhitectură, politică, jocurile olimpice, organizare și geniu militar.

Grecii ne-au dăruit cel mai de preț dar pentru valoarea, demnitatea și libertatea unui om: democrația. 

Dacă aș alege o altă țară în care să trăiesc temporar sau definitiv, aceasta ar fi: acolo unde cerul, pământul și marea își unesc frumusețea și inspirația, într-o vegetație luxuriantă, cu o climă perfectă, care alături de bucătăria mediteraneană, și de bucuria și explozia poftei de viață dansată de Zorba Grecul, alături de liberatatea și curajul de exprimare, frumusețile naturale și artistice, comunicarea, socializarea și valoarea familiei, formează secretul longevității. 

" Sunt nu ceea ce mi s-a întâmplat, sunt ceea ce am ales să devin" - Carl Jung.

Photo by Ryan Spencer on Unsplash

FILMELE ȘI ARTIȘTII: NOSTALGIA TRECUTELOR VIEȚI VIITOARE

" Cafeneaua Terasă din Piața Forumului, Noaptea, Arles,  1888" pictură de Vincent Van Gogh.

Întotdeauna am considerat că această pictură este o ilustrare perfectă a ideii mele de Nostalgie a Trecutelor Vieți Viitoare.

Am crezut întotdeauna că faptul de a fi pictor, scriitor, actor, regizor, poet, sculptor, artist, în general, îți conferă libertatea de a trăi, a imagina, a întruchipa atât de multe vieți, atât de multe personaje și o infinită paletă de sentimente și emoții ... 

 Nostalghia (Nostalgia)  lui Andrei Tarkovsky este de asemenea o capodoperă, arătând sfârșitul trist și tragic al artistului, damnat să fie consumat de propriile obsesii.

Linia aceea subțire dintre ficțiune și realitate, dintre realitate îmbogățită cu emoția artistică și nevăzuta lume a penelului pictorului sau a gestului actorului, dezvrăjită și redusă  la indiferență și la lipsă de înțelegere, diminuată atât de crud de către realitatea lumii statice, a mundanului vieții obișnuite, acea linie încercând să despartă două lumi, vizibilă și invizibilă...

Lăsați poezia expresiei artistice să vibreze în mințile voastre, încercați să vedeți povestea astfel cum se desfășoară înaintea ochilor voștri...

Și acum încercați să vedeți aceași imagine în cadrul imaginii lărgite, în cadrul imaginii grandioase a vieții și artei. Cum ar fi fost viața lui dacă  ar fi reușit să renunțe la epuizanta lui căutare a răspunsurilor ?

Îl puteți simți cum călătorește prin fostele lui vieți, reale și imaginare, îl puteți simți refuzându-și posibilitatea de a-și găsi liniștea și începând să îmbrățișeze fatalitatea inevitabilului sfârșit. 

Atât pictura cât și fotografia relatează povești născute din ficțiunile minții artistice, povești în care cel mai probabil - și preferabil - nu vă veți găsi, luând în considerare suprema provocare pe care ambii artiști - Vincent Van Gogh  și scriitorul rus Andrei Gorchakov - personajul principal al fimului Nostalghia - care călătorea în Italia pentru a studia și afla adevărul despre viața compozitorului rus
Pavel Sosnovsky, care trăise acolo în secolul 18, și care se sinucisese după întoarcerea sa în Rusia- au eșuat să o depășească: provocarea de a trăi.

Frumusețe, tinerețe eternă, aventură, legături interzise, splendoare, glorie, faimă..."Portretul lui Dorian Gray"

A păstra echilibrul între lumea periculoasă a artelor, creație, transformare, dualitate, notorietate și foamea de mai mult, și lumea normală și sigură a realității vieții zilnice, a familiei, modestiei și simțului măsurii este o provocare, iar această provocare poate fi câștigată:

Van Helsing și în același timp Hugh Jackman: ( Dualitatea personajului întruchipat de actor, logo-ul filmului fiind: Aventura trăiește întotdeauna și  a bărbatului zâmbitor și relaxat, împreună cu familia, ignorând  propria celebritate și recunoaștere internațională ) 

Alege nostalgia trecutelor tale vieți viitoare, alege să călătorești între real și ireal, alege să trăiești aventuros și diferit în fiecare zi, alege să întruchipezi, să dai naștere unor personaje variate, alege s[ creezi,  dacă simți că vrei să faci această alegere, dacă tânjești după această alegere, nu uita însă nici o clipă cine ești de fapt  și pe cine iubești!

Nu uita să te întorci printre noi, muritorii, și nu uita să te bucuri de simplitatea și frumusețea vieții și a oamenilor!

Nu uita ca întotdeauna să îți aduci aminte calea de întoarcere...

Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash