Oportunitatea este aici, în fața ta: Ce vei face?

Șansa cea mare pe care o așteptai se află acum, în fața ta. 

Ai așteptat atât de mult timp, încât acum, când lucrurile sunt pe cale de a se întâmpla, ești total surprins. 

Renunțaseși să mai speri, erai deja resemnat că pur și simplu nu este posibil pentru tine și totuși, dintr-o dată, subit, lucrurile se întâmplă și se întâmplă chiar acum. 

Ești confuz și speriat. Este normal. Este momentul în care visul se transformă în realitate. 

Nu mai ești la adăpostul imaginării acestui moment, nu mai ai confortul că acest moment va veni cândva, în viitor, când te vei simți pregătit, când vei fi confortabil, vei avea încredere și vei fi convins că poți face față provocării.

Nu îți mai poți fabrica nici scuze, nici justificări. Nu te mai poți lamenta, nici nu mai poți regreta melancolic cum ar fi fost dacă ai fi avut și tu o șansă majoră, cum au avut alții.

Iat-o, șansa ta majoră este acum prezentă, în fața ta, te privește și te așteaptă să-i dai curs. 

De ce îți este atât de teamă? De ce eziți? Nu asta este ce ți-ai dorit? 

- Dar nu sunt pregătit. Mă simt sufocat de emoție și frica mă paralizează. Dacă nu sunt făcut, de fapt, pentru asta? Dacă nu am ce trebuie? Știu că mi-am dorit acest lucru atât de mult, dar după atâtea încercări, nu mai credeam că voi ajunge în acest moment. Dacă nu voi face față? Dacă mă voi bloca? Dacă mă voi face de râs? Dacă mă voi acoperi de ridicol? Dacă nu voi fi convingător? Dacă voi ieși din această încercare cu imaginea șifonată, dacă voi eșua? Nu cred că aș suporta umilința. 

- Nu poți să afli până nu încerci. Crezi că ești primul om din lume care trece prin aceste stări? Toți trec. Curajul nu înseamnă absența fricii. Curajul înseamnă să îți fie frică și totuși să mergi înainte, să accepți frica și să o transformi într-o armă puternică. Nu poți să îți suprimi emoțiile și nici să le elimini. Poți însă să le direcționezi, să le controlezi și să le transformi în energie pozitivă. 

- Cum? Dacă voi greși? Dacă mă voi încurca? 

- Vei merge mai departe. Vei continua. Orice ai face, nu te opri. Cu cât vei depăși mai multe blocaje, cu cât vei reuși să treci peste acele frici iraționale, cu atât vei dobândi mai multă încredere. Nu mai poți amâna acest moment. Se află acum, în fața ta. Pur și simplu trebuie să reușești. Este singura ta opțiune. Singura variantă. Cu astfel de șanse te întâlnești doar de câteva ori în viață. Sau poate sunt unice și irepetabile. Ce preferi: să încerci acum, să încerci de oricât de multe ori este nevoie pentru a reuși, chiar dacă vei eșua pe parcurs, chiar dacă vei avea parte de destule nereușite și momente grele, sau să renunți, să rămâi confortabil unde ești și să regreți apoi toată viața nu că poate ai fi avut o șansă, ci că ai avut o șansă reală, tangibilă și ai refuzat-o conștient, pentru că ți-a fost frică și nu te-ai simțit pregătit? 

- Trebuie să mă mai gândesc. Nu mă pot arunca înainte, orbește, pur si simplu, neștiind exact care vor fi toți pașii și ce va presupune toată această nebunie.

- Dimpotrivă, exact asta trebuie să faci. Acum este momentul tău. Nu mai este nimic de adăugat. Nu mai este nimic de explicat, nici de motivat, nici de reflectat. Fii o faci, fie nu. 

OPORTUNITATEA ESTE AICI, ÎN FAȚA TA. CE VEI FACE? 

Photo by Letizia Bordoni on Unsplash

Le Violon d'Ingres

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres

Expresia '' Vioara lui Ingres '' derivă dintr-o legendă referitoare la celebrul pictor francez Ingres, care prefera să cânte la vioară - prost - pentru oaspeții săi, în loc să le arate tablourile sale și care era mai mândru de interpretarea sa,  cel mult mediocră, decât de  ilustra și originala sa artă a picturii, care îl făcuse celebru; expresia desemnează o activitate ocazională, alta decât aceea pentru care cineva este foarte cunoscut și la care excelează.

In tabloul " Domnişoara Caroline Riviere",1806 , se pot observa ușoarele deformări anatomice: proporțiile dintre coșul pieptului și brațe care nu sunt foarte academice, însă ele conferă un efect de frumusețe și de farmec insolit. Caroline, în vârstă de 13 ani, îmbracată într-o rochiță albă, capă de hermină și mănuși lungi de antilopă domină în întregime peisajul verde care formează fundalul pânzei.

Părul pieptănat lins, gâtul descoperit și puritatea liniilor fac ca acest portret să ne ducă cu gândul la arta Evului Mediu. Fetița este îmbracată într-o rochie lungă, caracteristica stilului Empire, cu talie ridicată. Este copil, dar, în același timp, femeie. Va intra în istorie imortalizată în acest tablou plăcut.

Domnișoara Riviere va muri în anul 1807, la vârsta de 14 ani.

Ingres și-a dorit ca această operă (Jupiter și Thetis 1811) să fie divină. Tabloul este gata pentru Salonul de la Paris din anul 1811. După expunerea pânzei, este aspru criticat – conform părerii criticilor, capul lui Jupiter nu este suficient de nobil, torsul este disproportionat, iar gâtul lui Thetis diform... 

În arta sa – cu excepția tablourilor făcute la comandă - Ingres încearcă să găsească forma perfectă, să transmită frumusețea absolută și nu se preocupă deloc de realismul compoziției. La scenele cu Thetis, care îl imploră pe Jupiter să-l salveze pe fiul ei Ahile, Ingres a mai adăugat un amănunt, care conferă acestei rugăminți o rezonanță copilăroasă și tandră totodată; tălpile ambelor personaje se ating, dând astfel glas pasiunii care-i leagă pe cei doi îndrăgostiți.

Compoziția este pictată în tonuri pure ce contrastează cu albastrul sever al cerului. Ca de obicei, trupurile au contururi clare.

Sursa: Wikipedia

Ingres, deși excelase într-un domeniu artistic, pictura, insista să-și impresioneze invitații - în special din înalta societate - și prin alte abilități - dorindu-și să fie și un virtuoso al vioarei, nu doar al penelului. 

Nefiind nici Leonardo da Vinci, nici Napoleon, această pretenție la glorie, fără susținerea unui talent real, nu a făcut decât să îl acopere de ridicol, neștirbindu-i gloria inovației artistice în belle-arte, umbrindu-i însă mitul personalității. 

Vioara lui Ingres devine sinonimă cu încercarea individului de a părea ce nu este, de a nu reuși să se cunoască și să se aprecieze just, la adevărata valoare. Această situație tragi-comică derivă din ignorarea limitelor naturale - de exemplu, dacă nu ai ureche muzicală, nu vei putea excela niciodată în acest domeniu - și din neacceptarea că nu toți putem face - oricât de mult ne-am dori și oricât de mult am visa - orice. 

Cheloo redă în stilul caracteristic, foarte realist, acest adevăr: '' Orice vis devine realitate, dacă eşti tâmpit. Poţi fi pus la locul tău cu medicamentul potrivit. ''

Napoleon Hill: "Orice mintea poate concepe și crede, mintea poate îndeplini."

Această afirmație în care cred pe deplin, care mă inspiră și pe mine așa cum a inspirat și va inspira milioane și milioane de oameni, trebuie luată sub beneficiu de inventar. 

În nici un caz nu vreau să descurajez: este perfect posibil ca dintr-o persoană cu zero abilități într-un domeniu, să îți descoperi vocația, talentul, talantul, chemarea și să devii un as, să excelezi, să fii genial chiar, să te transformi, să evoluezi, să rupi bariere, să inovezi, să creezi, să generezi imposibilul. 

Poți încerca de mii și mii de ori, și prin perseverență și determinare să reușești. 

Însă alegerea trebuie să fie corectă. Altfel, ridicolul, impostura, non-valoarea, supra-estimarea derizorie vor lăsa răni adânci, care se vindecă greu, în timp, sau poate niciodată. 

Tentația Viorii lui Ingres este la tot pasul: Nu o lăsa să îți rămână un tatutaj permanent imprimat în personalitatea ta, pentru a nu mai putea fi îndepărtat vreodată.

Photo by Johanna Vogt on Unsplash