FILMELE ȘI ARTIȘTII: NOSTALGIA TRECUTELOR VIEȚI VIITOARE

" Cafeneaua Terasă din Piața Forumului, Noaptea, Arles,  1888" pictură de Vincent Van Gogh.

Întotdeauna am considerat că această pictură este o ilustrare perfectă a ideii mele de Nostalgie a Trecutelor Vieți Viitoare.

Am crezut întotdeauna că faptul de a fi pictor, scriitor, actor, regizor, poet, sculptor, artist, în general, îți conferă libertatea de a trăi, a imagina, a întruchipa atât de multe vieți, atât de multe personaje și o infinită paletă de sentimente și emoții ... 

 Nostalghia (Nostalgia)  lui Andrei Tarkovsky este de asemenea o capodoperă, arătând sfârșitul trist și tragic al artistului, damnat să fie consumat de propriile obsesii.

Linia aceea subțire dintre ficțiune și realitate, dintre realitate îmbogățită cu emoția artistică și nevăzuta lume a penelului pictorului sau a gestului actorului, dezvrăjită și redusă  la indiferență și la lipsă de înțelegere, diminuată atât de crud de către realitatea lumii statice, a mundanului vieții obișnuite, acea linie încercând să despartă două lumi, vizibilă și invizibilă...

Lăsați poezia expresiei artistice să vibreze în mințile voastre, încercați să vedeți povestea astfel cum se desfășoară înaintea ochilor voștri...

Și acum încercați să vedeți aceași imagine în cadrul imaginii lărgite, în cadrul imaginii grandioase a vieții și artei. Cum ar fi fost viața lui dacă  ar fi reușit să renunțe la epuizanta lui căutare a răspunsurilor ?

Îl puteți simți cum călătorește prin fostele lui vieți, reale și imaginare, îl puteți simți refuzându-și posibilitatea de a-și găsi liniștea și începând să îmbrățișeze fatalitatea inevitabilului sfârșit. 

Atât pictura cât și fotografia relatează povești născute din ficțiunile minții artistice, povești în care cel mai probabil - și preferabil - nu vă veți găsi, luând în considerare suprema provocare pe care ambii artiști - Vincent Van Gogh  și scriitorul rus Andrei Gorchakov - personajul principal al fimului Nostalghia - care călătorea în Italia pentru a studia și afla adevărul despre viața compozitorului rus
Pavel Sosnovsky, care trăise acolo în secolul 18, și care se sinucisese după întoarcerea sa în Rusia- au eșuat să o depășească: provocarea de a trăi.

Frumusețe, tinerețe eternă, aventură, legături interzise, splendoare, glorie, faimă..."Portretul lui Dorian Gray"

A păstra echilibrul între lumea periculoasă a artelor, creație, transformare, dualitate, notorietate și foamea de mai mult, și lumea normală și sigură a realității vieții zilnice, a familiei, modestiei și simțului măsurii este o provocare, iar această provocare poate fi câștigată:

Van Helsing și în același timp Hugh Jackman: ( Dualitatea personajului întruchipat de actor, logo-ul filmului fiind: Aventura trăiește întotdeauna și  a bărbatului zâmbitor și relaxat, împreună cu familia, ignorând  propria celebritate și recunoaștere internațională ) 

Alege nostalgia trecutelor tale vieți viitoare, alege să călătorești între real și ireal, alege să trăiești aventuros și diferit în fiecare zi, alege să întruchipezi, să dai naștere unor personaje variate, alege s[ creezi,  dacă simți că vrei să faci această alegere, dacă tânjești după această alegere, nu uita însă nici o clipă cine ești de fapt  și pe cine iubești!

Nu uita să te întorci printre noi, muritorii, și nu uita să te bucuri de simplitatea și frumusețea vieții și a oamenilor!

Nu uita ca întotdeauna să îți aduci aminte calea de întoarcere...

Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash