ELIBEREAZĂ - TE!

Ai putea să îți scrii o scrisoare și ai putea să o citești când simți asta sau de fiecare dată când ai nevoie să o faci.

Titlul scrisorii ar putea fi: ELIBEREAZĂ - TE!

Dacă ai știi cât de ușor ar fi ca viața ta să devină una LIBERĂ DE SUPĂRĂRI ȘI DURERE, LIBERĂ DE TRISTEȚE, LIBERĂ DE TOATE LUCRURILE CARE TE TRAG ÎN JOS...

Ar fi atât de ușor pentru tine să decizi că din acest moment te vei elibera de toate lucrurile și gândurile care îți ocupă mintea și te opresc să fii prezent și mulțumit exact în acest moment.

Pe cât de greu pare, pe cât de dificil sună, atât de ușor este de fapt.

Pur și simplu, eliberează-te ! Detașează - te!


ELIBEREAZĂ - TE DE TOATE FRICILE TALE!

Elibereză-te de frica de a nu arăta bine în ochii celorlalți...

Eliberează - te de frica de a nu fi trăit la nivelul așteptărilor absurde impuse de către tine  ție însuți sau de către  alții, în fiecare zi...

Dă drumul fricii de a fi înșelat, detașează-te de frica de dezamagire...

Dă drumul trecutului tău... Lasă-l să fie trecut.... Detașează -te de trecutul tău, acel trecut pe care îl redai ca pe un film în fața ochilor tăi în fiecare dimineață, pe care ți-l repeți: Am eșuat înainte, se pare că voi eșua din nou... Toate acele momente stânjenitoare prin care ai trecut, toate acele dureri și așteptări nesfârșite și inutile...

Eliberează -te de momentele tale trecute de glorie și de strălucire... Toate s-au dus acum... Nu se vor mai putea repeta în aceeași manieră niciodată... oameni, timpuri, context... toate sunt schimbătoare.. toate sunt în mișcare perpetuă...

Te poți ridica și străluci din nou... poate într-un fel diferit... nu poți ști care va fi drumul tău...

ELIBEREAZĂ-TE DE FOSTUL, DE VECHIUL TĂU EU!

DĂ-ȚI VOIE SĂ FII NIMENI... ASTFEL ÎNCÂT SĂ AI UN NOU ÎNCEPUT!

Eliberează -te !

Golește-ți vasul interior al emoțiilor, astfel încât să îl poți umple din nou, într - o stare de acceptare și de pace...


Acum ești LIBER să faci oricîte greșeli necesare ca să ÎȚI GĂSEȘETI CALEA ADEVĂRATĂ...

Ai putea să o găsești chiar azi și să mergi pe drumul tău pentru tot restul vieții....

Ar putea dura ani...
Nu te mai chinui...

Adu-ți aminte în această zi, chiar în acest moment SĂ TE BUCURI DE TINE ȘI SĂ TE ACCEPȚI AȘA CUM EȘTI!

Ai în față o viață de om ca să sculptezi din ființa ta o capodoperă eternă...

Photo by Andre Hunter on Unsplash

NO VACANCY

- Trebuie să fac urgent ceva, simt că trebuie să schimb ceva, urgent, și nu știu ce. 

- Ce? 

Cei doi prieteni stăteau pe terasa unei benzinării, bându-și cafeaua la o oră foarte matinală. 

Puțin zgribuliți, puțin adormiți. Dormiseră la un motel ieftin, iar acum neonul No Vacancy (nu mai sunt camere libere- n.a.) clipea intermitent la numai câțiva pași de ei. 

Nu reușiseră să doarmă prea bine. Toată noaptea fuseseră treziți de zgomote din camerele alăturate - muzică, gemete, scandal, țipete, sirene. 

- Știai că NO VACANCY înseamnă nu doar că spațiul este ocupat, că nu mai sunt camere libere, ci și că hotelul/motelul respectiv nu are disponbilitate nici pentru închiriere, depozitare sau angajări? 

- Te-ai tâmpit? Toată lumea știe asta!

- Stai puțin - încă nu știi ce vreau să spun! Dacă ai înlocui hotelul cu mintea? 

- Cum adică? 

- Ok. Cu mintea, cu disponibilitatea ta sufletească, cu opțiunile pe care (crezi) că le ai la dispoziție, cu variantele la care încă nu te-ai gândit...

- Ușor, ușurel! Ți-ai umplut mintea până la refuz, nu mai primește nimic? Și clienții, să zicem, cine ar fi? 

-Clienții? 

- Da, clienții, cei care opresc în dreptul motelului și vor să intre din diferite motive. Cine ar fi? Ideile salvatoare, inspirația, șansa, sau..? 

(Nivel conștient: Gânduri și percepții Conștiință în stare de veghe; Nivel preconștient/subconștient: 

Amintiri și cunoștințe/informație depozitată; Nivel subconștient: Aici depozităm fricile, fobiile, sentimentele, gândurile, impulsurile și amintirile inacceptabile (pentru nivelul conștient), cum ar fi sentimente de durere, frică - anxietate sau conflict: psihologul Carl Jung a numit acest nivel Subconștient Colectiv.)

- Nu știu. 

- Nu știi? Cum ți-a venit gândul ăsta, dacă nu știi? Nu știi, nu îl poți descrie?

- Nu știu. Mi-a venit pur și simplu. Poate n-ai observat, dar înainte să îmi aprind țigara, am ezitat puțin, am făcut o pauză, pentru că am văzut NO VACANCY licărind. 

Și, în plus, mi-am dat seama că în momentele de oboseală puternică, când se adună mai multe nopți nedormite, când sunt privat de somn timp mai îndelungat,și, în același timp când sunt afară - în sensul nu în interior, nu într-un imobil, într-un spațiu închis - și când sunt plecat pe drum, fie mi se blochează mintea și pur și simplu nu mai pot gândi, fie mi se deschide total, brusc, dintr-o dată - poc! - mă izbește un adevăr atât de evident, care până atunci mi s-a refuzat, nu s-a lăsat văzut, nu s-a lăsat perceput, a fost așa, în ceață, cumva ca o siluetă în spatele unei cabine de duș, pe care nu o poți distinge printre picăturile de apă și aburi, deși îți pare atât de cunoscută și ești pe cale să constați cu surprindere că ...

- Chestia asta cu dinstanța pe care o pui între spațiul familiar - acasă, la prieteni, serviciu, etc, starea de atenție și alertă pe care ți-o impune deplasarea prin necunoscut și nou, mă ajută și pe mine câteodată să mai observ ceva ieșit din comun, e drept ...- auzi, tu îți dai seama ce vorbim noi la 6 și ceva dimineața? 

- Îți spuneam că trebuie să schimb ceva, urgent - continuă, parcă ignorând total remarca precedentă și reluându-și șirul gândurilor - și am impresia cumva că m-am apropiat destul de mult de sursă.

- Așa, și? - abordase o mină ușor plictisită și ironică, sub care încerca să își mascheze interesul care i se trezise subit, pentru că sub aparența de nepăsare și nonșalanță, și celălalt tânăr era frământat de aceeași nesiguranță care pândea discret, în umbre, în fiecare zi, arătându-și câteodată pentru doar câteva secunde chipul vag amenințător.

- Știi acel sentiment incert, imediat după ce te-ai ridicat din pat, ai avut un vis destul de straniu, și - deși ar fi trebuit să te sperie, poate chiar să te îngrozească, simți că ești pe cale să te trezești, îți împingi limita curajului încă o treaptă mai sus și nu te oprești din visat, pentru că știi că ești exact în acel punct când vei vedea și vei afla ceva foarte important, în egală măsură de important pe cât de periculos este? 

-  Exact acel sentiment l-am avut acum câteva momente, numai că sunt treaz, sunt conștient și mă sperie de-a binelea!

Să presupunem că eu, sau viața mea, sau psihicul meu suntem un motel. 

- Viața ta de până acum? 

- Da, nu știu, poate. 

Așa. Eu, să zicem, pe scurt. Eu sunt un motel. Ok. 

Și până acum au intrat în mine, în motel, tot felul de persoane. Să spunem că persoanele au fost identități ale mele, în timp. 

- Au intrat, au plecat, au revenit. 

- Exact. Au intrat, au plecat, au revenit. Da. Eu sunt motelul, da? Deci eu sunt și fiecare cameră, care vede tot ce se întâmplă înăuntru, mai mult sau mai puțin reprobabil, sunt și fiecare client, care nu vede ce se întâmplă în altă cameră, dar poate aude sau ghicește, eu sunt și managerul, care consideră unii clienți mai mult sau mai puțin plăcuți sau memorabili, trebuie să rezolve și problemele care apar...

- Unde vrei să ajungi? 

- Vreau să ajung la situația în care mă găsesc eu, motelul, acum. Ai prins ideea, nu mai detaliez. 

Ce mă interesează, ce m-a izbit și m-a trezit este acest NO VACANCY, care mi se întâmplă mie, motelul, chiar acum, și care contrastează prea puternic cu lumina zilei, care este pe cale să se intensifice, să aducă o claritate matematică asupra mea, iar neonul de la NO VACANCY a rămas în continuare aprins. Înțelegi? 

- Ooooo, ... nasol. 

- Exact. Foarte nasol. 

Este exact ca și cum m-aș fi trezit din vis, sunt în siguranță, mi-am dat seama că e doar un vis, însă visul continuă și în realitate. Și chiar dă semne că a reușit să acapareze realitatea și chiar mai are puțin și o va înlocui. 

NO VACANCY înseamnă în acest moment că în mine, motelul, au rămas blocate pentru a nu se mai schimba nimic și camerele și managerul și clienții. 

NIMENI NU MAI INTRĂ, NIMENI NU MAI IESE. 

Și atunci, ce se va întâmpla? Voi rămâne un motel plin, care nu va mai primi pe nimeni. Camerele mi se vor deteriora. Clienții nu vor mai avea acces la hrană, la apă, la comunicare. Ușile sunt închise. Ferestrele sunt închise. 

Eu sunt închis. ÎNCHIS TOTAL. 

- Și ce vei face? 

VOI TRAGE DIN PRIZĂ CABLUL CARE ALIMENTEAZĂ NEONUL NO VACANCY. 

( Prețul libertății este pur și simplu a alege să fii, eliberarea este în minte.)

Și, zâmbind, îi întoarse capul prietenului său către neonul No Vacancy, care cu doar câteva secunde mai înainte se stinsese: 

- Tocmai mi-am înfruntat cea mai mare frică! 

- Și acum, dacă ai renunțat să mai fi motelul acesta horror, '' închis total '', ce vei fi? - îi răspunse, la rândul lui zâmbind. 

- VOI FI LEGENDA MEA PERSONALĂ!

("Fiecare ființă umană are o legendă personală care să fie împlinită, și acesta este motivul nostru de a fi în această lume. Această legendă personală se manifestă în entuziasmul nostru pentru sarcina de a o împlini."  - Paulo Coelho)

- Și care este legenda ta personală? Cum de te-ai trezit acum, la cafea, că ți-ai aflat legenda personală, despre care îmi vorbești de atât de mult timp? Și cum ești sigur că asta e, dacă tot văd că nu vrei să o dezvălui! Ai devenit, așa, în câteva secunde, din motel, legendă?!

- Vezi tu, a avut loc o polarizare inversă. Prin eliberarea de acea frică teribilă, tot acest sentiment insistent de a schimba ceva urgent s-a transformat într-o liniște și pace interioară pe care doar credința neclintită în ceva ți-o poate da. 

Și cum transformările de esență nu pot surveni decât în planul lui a fi, am ales să fiu.

Din momentul în care am ales să fiu legenda mea personală, ea își va găsi calea către mine.

Nu mă întreba cum se va întâmpla acest lucru, nu mă pune să îi dau un nume precis, pur și simplu știu și sunt. 

- Cum zici tu... Eu văd lucrurile mai simplu: te gândești ce vrei, te hotărăști, apoi te apuci de treabă până când reușești. 

Oricum, e complicat. A fost alegerea corectă sau nu?  Poate trebuie să renunți și să încerci altceva. Poate nimic nu e întâmplător, poate unele lucruri sunt pur și simplu întâmplătoare. Hazard. Fără o semnificație sau ordine anume. Nu știu. 

- Nu sunt cuvinte mari, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a arătat calea și mi-a zâmbit primul pas pe această cale, în această dimineață, într-un mod cu totul neobișnuit...

Hai să mergem. Avem un drum lung de făcut, adăugă bine dispus și se ridică energic de la masă: 

Fac cinste! 

( Câteodată nu îți poți afla sinele adevărat până când nu te dezbraci de, până când nu te desparți de lucrurile despre care tu crezi că te definesc. Dacă ți-l faci pe Dumnezeu partener și îți deschizi mintea și inima către Scopul Lui pentru Viața Ta, îți vei da seama de adevărata ta valoare. Și cel mai important, începi să te vezi astfel cum Dumnezeu te vede în momentul în care recunoști: Da, într-adevăr posed capacitatea de a atinge succesul pe care mi-l doresc!

Fă zi alegerea!/ Alege ziua de azi!)

Photo by Jon Tyson on Unsplash

Humani nihil a me alienum puto & UNICITATEA

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

Esența acestei maxime este esența precursorilor umanismului, esența spiritului Renașterii. 

Terentius îndeamnă la RENUNȚAREA la EGOISMUL imanent, la centrarea atenției asupra celuilalt, care este om, ca și tine, îndeamnă la toleranță, la acceptare, la înțelegere, la înțelepciune, la empatie și la apartenența proprie, la apartenența ta și a celuilalt la acest sublim numitor comun, al umanității. 

Cred, însă,  că UMANITATEA NU POATE FI ÎNȚELEASĂ, NICI PRACTICATĂ, ÎNAINTE de ÎNȚELEGEREA INDIVIDUALITĂȚII.

Ești atât de diferit față de ceilalți.

UNICITATEA este AMPRENTA TA PERSONALĂ.

Sau poate nu atât de diferit pe cât crezi.

Poate așa ți s-a spus, că nu ești diferit, că nu ești decât un om ca oricare altul.

Și atunci, poate, ai încercat să devii un om ca oricare altul.

Și pendulând între a fi cum te simți, diferit, în mod natural și  încercările de a imita modalitatea de diferențiere a altora, al căror fel de a fi diferit îl găsești mai atractiv, mai demn de admirație decât felul tău, ai constatat cu surprindere că și ei simt frică, rușine, furie, bucurie.

Da?

Și tu  simți frică. Dar altfel.

Și tu  simți rușine. Altă reacție, însă.

Și tu simți furie. Declanșată de alți factori.

Și tu simți bucurie. Generată de alte reușite, în domenii care te interesează

Ca orice alt om.

DAR LE SIMȚI DIFERIT FAȚĂ DE ORICE ALT OM.

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

DRUMUL TĂU ESTE DIFERIT.

STRUCTURA TA INTIMĂ, compusă din traseul de viață, amintiri, evoluție și involuție personală, entuziasm și decepție, tristețe și speranță, descoperiri și sentințe existențiale, pe care apoi le invalidezi sau disprețuiești, sau care îți sunt confirmate și întărite ulterior de evenimente, întâlniri și întâmplări cu impact major, pozitiv sau negativ, STRUCTURA TA INTIMĂ ESTE UNICĂ. 

Ești IREPETABIL, dragul/draga mea. 

Nici o altă ființă din univers NU ARE FRUMUSEȚEA TA, nici o altă persoană NU ARE ORIGINALITATEA TA - IAR ACEASTĂ CARACTERISTICĂ UMANĂ, A UNICITĂȚII, ÎMI ESTE CEA MAI APROPIATĂ DIN TOT CE ESTE UMAN. 

Fii LIBER CA APA, fluid și flexibil ca mișcările ei relaxate și imprevizibile, fii UNIC ca valurile ei sinuoase și PUTERNIC ca acel calm nemișcat al undelor care se poate transforma într-o spectaculoasă multicoloră cascadă sau într-un uragan devastator!

Lasă-ți respirația purtată de MIRACOLUL AERULUI, care este VIAȚĂ și mediul impulsurilor tale de gânduri, magnetul și convertorul dorințelor tale către Dumnezeu  - Universul, lasă-ți respirația să exulte într-o RĂSUFLARE UȘURATĂ - indiferent ce se va întâmpla, EU SUNT EU, am DREPTUL SĂ FIU EU ȘI VOI FI CINE SUNT, CINE SIMT CĂ SUNT, CINE INTUIESC CĂ TREBUIE SĂ FIU!

Lasă-ți FOCUL pasiunii să te mistuie până la ultima mitocondrie a ultimei celule a ființei tale, să te purifice, să ARDĂ toată ezitările, toate durerile, toate fricile, toate dezamăgirile, toată nerăbdarea, tot chinul interior, toate zilele de dorințe intense și frustări mistuitoare, toate rușinile și ascunzișurile, toate suspiciunile și spaimele, lasă-l să te purifice prin FLAMA PASIUNII DIN CARE SE NAȘTE IUBIREA - AGAPE ȘI LEGENDA PERSONALĂ!

Fii PĂMÂNT, îmbrățișează tina din care ai fost creat și în care te vei întoarce, ca eterna sursă roditoare a vieții și a înnoirii solare! 

Fii METAL, fii oțel indestructibil, fii VOINȚĂ de adamantium, fii tăiș neiertător pentru spectrul insistent al iminenței eșecului!

Fii IMAGINAȚIE sălbatică și dezlănțuită!

Dă-ți voie să VISEZI și să ACȚIONEZI în direcția visului tău nebunesc!

Fii CURAJ!

FII OM!

DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI, SĂ FII IERTĂTOR, SĂ FII ÎNFRÂNT, DĂ-ȚI VOIE SĂ REUȘEȘTI, FII VICTORIE ȘI SATISFACȚIE, FII ORICE ȘI ORICINE CREZI CĂ POȚI SĂ FII!

NIMIC DIN CE VREI SAU CINE EȘTI, SAU CINE VREI SĂ FII NU ESTE ÎN AFARA NATURII UMANE!

NIMIC! 

MULȚUMEȘTE DIVINITĂȚII PENTRU UNICITATEA TA ȘI SĂRBĂTOREȘTE-O ÎN FIECARE ZI! 

Abia ATUNCI vei putea ÎNȚELEGE ȘI SĂRBĂTORI și UNICITATEA ȘI UMANITATEA CELORLALȚI!

Photo by Alejandro Cartagena 🇲🇽🏳‍🌈 on Unsplash

STAR WARS - Frica de a pierde obiectul atașamentului

"Antrenează-te să te detașezi de orice îți este frică să pierzi."  - Master Yoda.

Oamenii au tendința naturală, inerentă, de a forma și de a întreține legături emoționale puternice cu alte ființe umane. Această legătură extrem de intensă îmbracă forma atașamentului.

Genialul George Lucas, creatorul, regizorul, scenaristul acestui basm modern neconvențional, care este saga Star Wars, a înțeles în profunzime complicata natură umană, complexitatea sentimentelor și emoțiilor umane și echilibrul atât de fragil, atât de volatil al liberului arbitru, al luptei interioare, oscilarea permanentă între bine și rău, generată de dificultatea alegerilor fără ieșire în fața cărora, inexorabil, ființa umană este pusă de atât de multe ori pe parcursul existenței sale.

Pe lângă caracterul absolut inovator al efectelor speciale - Lucas este fondatorul companiei Industrial Light & Magic, câștigătoare a premiului Oscar pentru efecte vizuale, unul dintre primii pionieri în grafică computerizată și în CGI - computer generated imagery - imagini generate de computer - Lucas a fost primul care creat o trilogie fantastică îmbinând scene de luptă care îți taie răsuflarea - celebrele confruntări cu sabia laser și epicele bătălii ale navelor spațiale - cu planuri suprapuse ale povestirii, abordând teme foarte variate în procesul lor evolutiv; transformarea Republicii ca formă a libertății și democrației în dictatura și absolutismul Imperiului, creșterea puterii Federației Comerțului până la monopolul totalitarist, pierderea inocenței tânărului Anakin Skywalker și trecerea lui de partea întunecată a Forței, câștigul forței armate asupra diplomației, ca modalitate de rezolvare a conflictului, iubirea care distruge, sacrificiul, erodarea și eșecul prieteniei, crimele și ororile comise în numele unui ideal, dragostea imposibilă, convențiile sociale și limitările lor, conflictul sfâșietor între simțul datoriei, respectarea autorității și a ordinii prestabilite a lucrurilor și pasiunea devastatoare, dorința de afirmare, simțul individualității și valorii personale, jocurile politice, compromisurile, manipularea publică, prețul cumplit al revoluțiilor și loviturilor de stat, conflictul între generații și orânduiri, călătoria inițiatică și transformările pe care aceasta le aduce, pericol, curaj, provocări, construirea încrederii, evoluția personalității și a valorilor fundamentale, fidelitatea, devotamentul.

Midi-chlorians erau microscopice forme inteligente de viață care trăiau simbiotic în interiorul celulelor oricărei ființe vii. Atunci când acestea erau prezente într-un număr suficient de mare, permiteau gazdei să intre în contact cu câmpul universal de energie cunoscut ca Forța. Numărul de Midi-chlorians determina potențialul în înțelegerea și manipularea Forței. Dacă o ființă umană poseda 2.500 Midi-chlorians la nivel de celulă, Anakin Skywalker, viitorul Darth Vader, poseda 20.000 - cel mai mare număr cunoscut vreodată. Lucas merge până la a inventa o altă Concepție Imaculată: Anakin nu avea tată, ar fi fost conceput chiar de Midi-chlorians, implicit conceput direct de către Forță, Energia Atotștiutoare și Atotputernică.

Profeția era în sensul că Cel Ales ar fi adus echilibrul în Forță. Iar Anakin era cel ales. 

Atunci când Anakin este adus în Templu Jedi, pentru a începe ucenicia și antrenamentul necesare pentru a deveni Jedi, Master Yoda, cel mai în vârstă și mai puternic Maestru Jedi îi spune acestuia că simte multă frică în Anakin: frica duce la ură, ura la mânie, iar mânia la suferință și moarte. 

Iar frica se naște din atașament și teama de a pierde. 

În centrul valorilor Cavalerilor Jedi se află detașarea și depersonalizarea de ego: un cavaler Jedi nu trebuie să se gândească la sine, trebuie să se gândească și să își dedice toată energia și abilitățile celorlalți, să se pună în slujba binelui colectiv, să fie un model de echilibru, de cumpătare și renunțare. 

Anakin este conștient de potențialul puterii lui - este cel mai puternic Jedi din Univers și va deveni, în urma alegerilor sale, cel mai puternic Sith. Conștiința valorii și puterii, a influenței lui asupra cursului evenimentelor îl face să se simtă frustrat de limitările constante care i se aduc.

Știe că poate mai mult, știe că dorește și merită mai mult. Mentorul și maestrul lui, Obi-Wan Kenobi, îl înțelege, îl susține și încearcă tot timpul să îl tempereze, îndemnându-l să aibă răbdare, să lase lucrurile să evolueze în ritmul lor firesc.

Să își liniștească mintea, să își echilibreze sufletul și sentimentele și să își controleze impulsivitatea.

Abilitățile și puterea lui Anakin sunt cele care îl vor distruge. Putând să vadă viitorul în vise, simte că mama lui este în pericol. Ajunge însă prea târziu și cu ultima răsuflare, aceasta îl mângâie, îi spune că îl iubește, se simte împlinită acum și moare în brațele lui.

Acesta este momentul în care Anakin pășește pe calea întunecată a Forței. Dă curs urii și răzbunării și decimează nu numai pe cei vinovați de moartea mamei sale, ci întreaga populație: bărbați, femei, copii. Răzbunarea nu cunoaște limite și nu diferențiază.

În vis vede și moartea soției sale. Frica de a pierde obiectul atașamentului, soția și copiii lui, este cea care va determina tot cursul evenimentelor care va duce în final la moarte soției sale.

Dorind să își salveze soția, se va lăsa sedus de Darth Sidious, care va folosi tot arsenalul părții întunecate a forței: specularea dorinței celei mai intense, a slăbiciunii, tentația puterii supreme - dobândirea abilității de a salva de la moarte persoana iubită, de a înșela și învinge moartea, diseminarea neîncrederii, justificarea răului temporar pentru idealul binelui colectiv, suspiciunea, gelozia, deformarea adevărului și manipularea sentimentelor.

Dorința de a fi împreună cu soția sa - lucru interzis de normele societății în care trăia, dorința de a învinge moartea, de a se revolta împotriva naturalului, îi vor determina comportamentul care va atrage exact opusul a ceea ce își dorise cu atâta pasiune.

Pierzându-și dorința de a trăi, neputând să mai suporte imaginea monstrului în care se transformase soțul său, Anakin, Padme se stinge, ultimele cuvinte fiind: știu că mai există o parte bună în el - de altfel așa cum iubirea care devorează l-a distrus, tot iubirea fiului său, care după ce îl va înfrânge în lupta cu sabia laser, la sfârșitul trilogiei, refuză să îi ia locul alături de maleficul Darth Sidious, este aceea care îl va salva și îl va izbăvi. 

Ce mi se pare fascinant și acum, după 30 de ani de când am văzut prima dată Star Wars, este originalitatea gândirii filozofice a lui George Lucas și lejeritatea cu care poate povesti atât de simplu, atât de fluid, atât de accesibil, teme de viață, întrebări fundamentale și dileme existențiale atât de complexe, dacă sunt analizate în profunzime. 

Am revăzut de n ori această trilogie și o voi revedea în continuare. Este o lume cu totul aparte pe care dacă nu ai descoperit-o încă, te invit să o descoperi, iar dacă ai descoperit-o deja, să o redescoperi și să o privești cu mai multă atenție. 

Fie ca Forța să fie cu tine! 

"O parte naturală a vieții moartea este.  Pentru cei care se transformă în Forță bucură-te. Să nu îi plângi. Să nu îți fie dor de ei.  La gelozie atașamentul duce. Iar umbra lăcomiei aceasta este."  - Master Yoda.

Photo by Cade Roberts on Unsplash

Oportunitatea este aici, în fața ta: Ce vei face?

Șansa cea mare pe care o așteptai se află acum, în fața ta. 

Ai așteptat atât de mult timp, încât acum, când lucrurile sunt pe cale de a se întâmpla, ești total surprins. 

Renunțaseși să mai speri, erai deja resemnat că pur și simplu nu este posibil pentru tine și totuși, dintr-o dată, subit, lucrurile se întâmplă și se întâmplă chiar acum. 

Ești confuz și speriat. Este normal. Este momentul în care visul se transformă în realitate. 

Nu mai ești la adăpostul imaginării acestui moment, nu mai ai confortul că acest moment va veni cândva, în viitor, când te vei simți pregătit, când vei fi confortabil, vei avea încredere și vei fi convins că poți face față provocării.

Nu îți mai poți fabrica nici scuze, nici justificări. Nu te mai poți lamenta, nici nu mai poți regreta melancolic cum ar fi fost dacă ai fi avut și tu o șansă majoră, cum au avut alții.

Iat-o, șansa ta majoră este acum prezentă, în fața ta, te privește și te așteaptă să-i dai curs. 

De ce îți este atât de teamă? De ce eziți? Nu asta este ce ți-ai dorit? 

- Dar nu sunt pregătit. Mă simt sufocat de emoție și frica mă paralizează. Dacă nu sunt făcut, de fapt, pentru asta? Dacă nu am ce trebuie? Știu că mi-am dorit acest lucru atât de mult, dar după atâtea încercări, nu mai credeam că voi ajunge în acest moment. Dacă nu voi face față? Dacă mă voi bloca? Dacă mă voi face de râs? Dacă mă voi acoperi de ridicol? Dacă nu voi fi convingător? Dacă voi ieși din această încercare cu imaginea șifonată, dacă voi eșua? Nu cred că aș suporta umilința. 

- Nu poți să afli până nu încerci. Crezi că ești primul om din lume care trece prin aceste stări? Toți trec. Curajul nu înseamnă absența fricii. Curajul înseamnă să îți fie frică și totuși să mergi înainte, să accepți frica și să o transformi într-o armă puternică. Nu poți să îți suprimi emoțiile și nici să le elimini. Poți însă să le direcționezi, să le controlezi și să le transformi în energie pozitivă. 

- Cum? Dacă voi greși? Dacă mă voi încurca? 

- Vei merge mai departe. Vei continua. Orice ai face, nu te opri. Cu cât vei depăși mai multe blocaje, cu cât vei reuși să treci peste acele frici iraționale, cu atât vei dobândi mai multă încredere. Nu mai poți amâna acest moment. Se află acum, în fața ta. Pur și simplu trebuie să reușești. Este singura ta opțiune. Singura variantă. Cu astfel de șanse te întâlnești doar de câteva ori în viață. Sau poate sunt unice și irepetabile. Ce preferi: să încerci acum, să încerci de oricât de multe ori este nevoie pentru a reuși, chiar dacă vei eșua pe parcurs, chiar dacă vei avea parte de destule nereușite și momente grele, sau să renunți, să rămâi confortabil unde ești și să regreți apoi toată viața nu că poate ai fi avut o șansă, ci că ai avut o șansă reală, tangibilă și ai refuzat-o conștient, pentru că ți-a fost frică și nu te-ai simțit pregătit? 

- Trebuie să mă mai gândesc. Nu mă pot arunca înainte, orbește, pur si simplu, neștiind exact care vor fi toți pașii și ce va presupune toată această nebunie.

- Dimpotrivă, exact asta trebuie să faci. Acum este momentul tău. Nu mai este nimic de adăugat. Nu mai este nimic de explicat, nici de motivat, nici de reflectat. Fii o faci, fie nu. 

OPORTUNITATEA ESTE AICI, ÎN FAȚA TA. CE VEI FACE? 

Photo by Letizia Bordoni on Unsplash

LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII DEPRESIEI; LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ

Nu înceta niciodată să privești VIAȚA prin Ochii Mirării/Miracolului/Admirației/Minunii/Surprinderii.

Viața ta este compusă din conversații: conversații despre tine, despre ei, despre voi, despre noi; conversații despre viață, conversații despre trecut, despre viitor, conversații pe care le porți în fiecare clipă, în fiecare secundă a prezentului tău unic, conversații interioare, conversații exteriorizate, cuvinte care își grupează sensul în observații, analize, concluzii, sentințe, hotărâri, decizii surprinzătoare, ezitări, sau cuvinte ale căror litere gravitează într-o înlănțuire fără sens, imagini disparate, frici, senzații nedefinite, sclipiri luminoase sau impulsuri întunecate:

- Ce timpuri nemernice trăiesc. De ce trebuie să trec prin toate aceste încercări, de ce trebuie să sufăr și să fiu înnebunit/ă de atâtea schimbări, de ce eu? 

- La vita e bella. Sunt atâtea lucruri frumoase în lumea asta, sunt atât de multe motive ca să trăiești, să te bucuri. Ai tot ce îți trebuie. De ce te plângi? Ești tânăr/ă ( ești încă tânăr/tânără), ești frumoasă, ești puternic/ă, ai bani, te plimbi, ai un job stabil/ai o afacere frumoasă, EȘTI SĂNĂTOS/SĂNĂTOASĂ. Gândește-te la toți oamenii din lumea asta care suferă, care nu au ce bea, ce mânca, nu au adăpost, casele le-au fost distruse de inundații/ de cutremur, sunt refugiați, sunt în mijlocul teatrului de război, sunt persecutați, sunt îngrădiți de teroarea dictaturii, de conflicte religioase, sunt atâtea femei și copii bătuți, exploatați, tramumatizați, ȘI TU, TU SUFERI? 

- Nu înțelegi. Nu mă poți motiva așa. Nu este același lucru. De ce faci astfel de comparații? Mintea lor este captivă în închisoarea nevoilor primare: hrană, locuință, siguranță, prezervarea vieții. Ei luptă pentru supraviețuire. Ei nu au cunoscut libertatea. Nu au cunoscut confortul. Nici liniștea civilizației. Mintea lor nu a depășit acest prag. Nu știu că este posibil să trăiești altfel. Își urmează decât instinctul, se agață de viață. Nu înțelegi. De ce nu îmi vorbești despre eșecul civilizației nordice? Au cel mai înalt standard de viață din lume, calculat ca rezultat al câtorva zeci de indicatori: servicii de sănătate, asistență socială, infrastructură, educație, șomaj, poluare, criminalitate, etc... Și totuși au una dintre cele mai ridicate rate ale sinuciderii... Ce îi împinge către această fără logică pentru tine renunțare la viață: faptul că nu se pot gândi la toți acești oameni care suferă, de care îmi vorbeai? 

- Acceptă lucrurile. Nu te mai opune. Ar putea fi mult mai rău. Mulțumește-te cu puțin. De ce să ceri atât de mult? 

- Nu mai rezist. Simt că înnebunesc. Am început să citesc despre depresie. 

- Nu îți face bine. Găsește-ți o preocupare. Caută să îți direcționezi gândurile către ceva pozitiv. Încearcă voluntariatul. Renunță la tine, măcar pentru puțin timp. Ajută necondiționat. Te vei simți mai bine. 

- Simt cum palpită în mine energia vieții. Sunt un fluviu care curge prin venele lumii, elegant și liniștit. Undele mele ating sufletele oamenilor, îi inundă cu fluxul meu pozitiv, eu sunt luna superbă, poezia și misterul mă atrage în armonia universului, mareea magică a recunoștinței și gratitudinii. 

- Crezi că mă vor calma câteva metafore? Crezi că imaginația și muzica artei cuvintelor vor fi antidepresive eficiente pentru dezamăgirea mea? Nu vrei să pricepi că este suficientă încă o problemă, încă un eveniment frustrant ca să îmi declanșeze un blocaj al arcului roții zimțate a orologiului echilibrului ființei mele, astfel încât timpul calm și ritmic al existenței mele să rămână nemișcat, în terifianta lui nefuncționalitate? Crezi că nu pot face un exercițiu de improvizație artistică? La ce îmi folosește? Ești cu capul în nori. Nu vezi realitatea din jurul tău. 

- În orice direcție privești, cu cine vorbești, vezi numai probleme, frustrare și FRICĂ. Toți au ajuns la limita răbdării. Nu știu ce se întâmplă. Cred că vor să ne înnebunească pe toți. Nu mai țin minte de când nu am mai auzit un: Bine sau Foarte Bine, la întrebarea Ce mai faci? Toți se plâng, au probleme la serviciu, vor să renunțe, nu mai suportă presiunea, reacțiile stupide și agresive ale clienților. Nu mai merge nimic. 

- Dar viața este atât de frumoasă. Întotdeauna poți găsi ceva pentru care merită să trăiești, să lupți, ceva în care să investești toată pasiunea ta, un scop care să te țină alert. Ai răbdare. Ai încredere. Ai credință. Totul va fi în regulă. Practică cele trei virtuți teologice: Iubire, Nădejde și Credință. 

- Orice lucru, oricât de mărunt, îmi declanșează temeri, frici, frustrare, deznădejde. Este atât de multă suferință în lume. Cum mă liniștesc puțin, trebuie să mai apară ceva. Vreau, pur și simplu, liniște. Dacă nu e una, e alta. Sunt sătul/ă de atâta impostură, de atâta minciună, toate merg prost. Nu mai suport atâta nerecunoștință, nu mai suport atîta răutate, izbucnesc în accese de furie, apoi mă simt lipsit/ă de vlagă, mă simt sfârșit/ă. 

- Cum am ajuns aici? De ce eu? De ce să mi se întâmple mie toate? Cu ce am greșit?

- Trebuie să te controlezi. Ia lucrurile mai ușor. Nu îți mai face atâta sânge rău. Calmează-te. Respiră și inspiră adânc. Gândește-te la ceva frumos. SAU FĂ O SCHIMBARE. 

- ABIA ACUM VĂD O TRESĂRIRE. 

- CE SCHIMBARE? 

- ALEGE SĂ CREZI. ALEGE SĂ VREI. ALEGE SĂ SPERI. ALEGE SĂ IUBEȘTI. ALEGE SĂ PRIMEȘTI ȘI SĂ DĂRUIEȘTI. 

- E greu. Nu pot.

- E UȘOR. E ATÂT DE UȘOR. ORICE AI FACE, NU RENUNȚA. ÎNCEARCĂ ORICE. 

- Am încercat. 

- NU SUFICIENT. Mai încearcă o dată. Și apoi încă o dată. Și încă o dată. Până reușești. POȚI. VEI REUȘI.

- CUM? 

- Nu știu. Nici tu nu știi acum. Dar vei afla. Cere ajutor. Oferă ajutor. ALEGE SĂ IEȘI DIN CAPCANĂ. Oricum. 

- Cât timp va dura? 

- De tine depinde. Va dura începând de acum, de când ai luat hotărârea, până când vei începe să crezi. Apoi, urcușul, oricât de dificil, oricât de imposibil îți pare acum, va deveni foarte ușor. Într-o bună zi, VEI FACE UN SINGUR PAS. UN PAS DE URIAȘ. ȘI ATUNCI URCUȘUL SE VA FI TERMINAT. Vei fi ajuns în vârful muntelui. ȘI DE ACOLO ÎȚI VEI VEDEA TOATĂ VIAȚA. 

VEI ZÂMBI CU MULȚUMIRE, VEI SIMȚI CUM TE CUPRINDE UN CALM ELIBERATOR ȘI O ÎNCREDERE CARE NU TE VA MAI PĂRĂSI NICIODATĂ. ȘI ÎȚI VEI DEDICA RESTUL VIEȚII CA SĂ TRANSFERI RECUNOȘTINȚA REUȘITEI TALE ÎN CEL MAI EFICIENT AJUTOR PENTRU TINE ȘI PENTRU EI, PENTRU VOI ȘI PENTRU NOI. 

- VEI ÎNCHIDE PLEOAPELE OCHILOR DEPRESIEI ȘI VEI DESCHIDE OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ PRIN CARE VEI VEDEA LUMEA ȘI ÎI VEI FACE PE EI, PE NOI, PE VOI SĂ VADĂ ȘI SĂ VEDEM FRUMUSEȚEA EI!

Photo by Eric Ward on Unsplash