Humani nihil a me alienum puto & UNICITATEA

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

Esența acestei maxime este esența precursorilor umanismului, esența spiritului Renașterii. 

Terentius îndeamnă la RENUNȚAREA la EGOISMUL imanent, la centrarea atenției asupra celuilalt, care este om, ca și tine, îndeamnă la toleranță, la acceptare, la înțelegere, la înțelepciune, la empatie și la apartenența proprie, la apartenența ta și a celuilalt la acest sublim numitor comun, al umanității. 

Cred, însă,  că UMANITATEA NU POATE FI ÎNȚELEASĂ, NICI PRACTICATĂ, ÎNAINTE de ÎNȚELEGEREA INDIVIDUALITĂȚII.

Ești atât de diferit față de ceilalți.

UNICITATEA este AMPRENTA TA PERSONALĂ.

Sau poate nu atât de diferit pe cât crezi.

Poate așa ți s-a spus, că nu ești diferit, că nu ești decât un om ca oricare altul.

Și atunci, poate, ai încercat să devii un om ca oricare altul.

Și pendulând între a fi cum te simți, diferit, în mod natural și  încercările de a imita modalitatea de diferențiere a altora, al căror fel de a fi diferit îl găsești mai atractiv, mai demn de admirație decât felul tău, ai constatat cu surprindere că și ei simt frică, rușine, furie, bucurie.

Da?

Și tu  simți frică. Dar altfel.

Și tu  simți rușine. Altă reacție, însă.

Și tu simți furie. Declanșată de alți factori.

Și tu simți bucurie. Generată de alte reușite, în domenii care te interesează

Ca orice alt om.

DAR LE SIMȚI DIFERIT FAȚĂ DE ORICE ALT OM.

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

DRUMUL TĂU ESTE DIFERIT.

STRUCTURA TA INTIMĂ, compusă din traseul de viață, amintiri, evoluție și involuție personală, entuziasm și decepție, tristețe și speranță, descoperiri și sentințe existențiale, pe care apoi le invalidezi sau disprețuiești, sau care îți sunt confirmate și întărite ulterior de evenimente, întâlniri și întâmplări cu impact major, pozitiv sau negativ, STRUCTURA TA INTIMĂ ESTE UNICĂ. 

Ești IREPETABIL, dragul/draga mea. 

Nici o altă ființă din univers NU ARE FRUMUSEȚEA TA, nici o altă persoană NU ARE ORIGINALITATEA TA - IAR ACEASTĂ CARACTERISTICĂ UMANĂ, A UNICITĂȚII, ÎMI ESTE CEA MAI APROPIATĂ DIN TOT CE ESTE UMAN. 

Fii LIBER CA APA, fluid și flexibil ca mișcările ei relaxate și imprevizibile, fii UNIC ca valurile ei sinuoase și PUTERNIC ca acel calm nemișcat al undelor care se poate transforma într-o spectaculoasă multicoloră cascadă sau într-un uragan devastator!

Lasă-ți respirația purtată de MIRACOLUL AERULUI, care este VIAȚĂ și mediul impulsurilor tale de gânduri, magnetul și convertorul dorințelor tale către Dumnezeu  - Universul, lasă-ți respirația să exulte într-o RĂSUFLARE UȘURATĂ - indiferent ce se va întâmpla, EU SUNT EU, am DREPTUL SĂ FIU EU ȘI VOI FI CINE SUNT, CINE SIMT CĂ SUNT, CINE INTUIESC CĂ TREBUIE SĂ FIU!

Lasă-ți FOCUL pasiunii să te mistuie până la ultima mitocondrie a ultimei celule a ființei tale, să te purifice, să ARDĂ toată ezitările, toate durerile, toate fricile, toate dezamăgirile, toată nerăbdarea, tot chinul interior, toate zilele de dorințe intense și frustări mistuitoare, toate rușinile și ascunzișurile, toate suspiciunile și spaimele, lasă-l să te purifice prin FLAMA PASIUNII DIN CARE SE NAȘTE IUBIREA - AGAPE ȘI LEGENDA PERSONALĂ!

Fii PĂMÂNT, îmbrățișează tina din care ai fost creat și în care te vei întoarce, ca eterna sursă roditoare a vieții și a înnoirii solare! 

Fii METAL, fii oțel indestructibil, fii VOINȚĂ de adamantium, fii tăiș neiertător pentru spectrul insistent al iminenței eșecului!

Fii IMAGINAȚIE sălbatică și dezlănțuită!

Dă-ți voie să VISEZI și să ACȚIONEZI în direcția visului tău nebunesc!

Fii CURAJ!

FII OM!

DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI, SĂ FII IERTĂTOR, SĂ FII ÎNFRÂNT, DĂ-ȚI VOIE SĂ REUȘEȘTI, FII VICTORIE ȘI SATISFACȚIE, FII ORICE ȘI ORICINE CREZI CĂ POȚI SĂ FII!

NIMIC DIN CE VREI SAU CINE EȘTI, SAU CINE VREI SĂ FII NU ESTE ÎN AFARA NATURII UMANE!

NIMIC! 

MULȚUMEȘTE DIVINITĂȚII PENTRU UNICITATEA TA ȘI SĂRBĂTOREȘTE-O ÎN FIECARE ZI! 

Abia ATUNCI vei putea ÎNȚELEGE ȘI SĂRBĂTORI și UNICITATEA ȘI UMANITATEA CELORLALȚI!

Photo by Alejandro Cartagena 🇲🇽🏳‍🌈 on Unsplash

Nu, zic și eu doar așa, să mă aflu în treabă.. Glumești, normal că vorbesc serios!

- Încerc să te înțeleg.

- Chiar încerci?

- Nu, zic și eu doar așa, să mă aflu în treabă.. Glumești, normal că vorbesc serios!

Mi-am spus că dacă nu purtăm o discuție extrem de serioasă, lucrurile vor lua o întorsătură neplăcută...

Spune-mi ce vrei! Ce vrei tu.. Ce vrei de la mine, ce vrei de la noi, vrei să ajungem undeva, cum ne vezi, sunt compatibilă cu visurile tale, să mă fac mai deșteaptă sau mai frumoasă pentru tine?

- Iar vorbești prostii... - și John își aprinse nervos încă o țigară. Își mai turnă un pahar de whisky, și o privi pe Jane cu un sentiment amestecat de vinovăție și furie.

- De ce nu vrei să vorbești cu mine?

Vreau să spun, să vorbești cu adevărat, până la capăt.

Ți-am spus de atâtea ori, și îți voi repeta până când îți va intra în capul ăla inteligent și încăpățânat: nu te va iubi nimeni vreodată cum te iubesc eu; nu mai e nevoie să fii cu mine așa cum crezi tu că trebuie să fii, sau așa cum ți se pare ție că te-aș găsi eu interesant, mai interesant!

E suficient pentru mine să fii pur și simplu cum ești tu: nestatornic, capricios, impulsiv...

Ăsta e farmecul tău și asta este plăcerea mea, de a te descoperi în fiecare zi altfel.

Știu că nimeni nu te-ar suporta cu adevăratul tău chip, tu cu atât mai puțin.

Dar eu te găsesc minunat așa!

- Ce poate fi așa de nenorocit de minunat într-un ratat care nu este în stare să se țină de un amărât de job și care se îmbată crunt în fiecare dimineață, pentru a-și amorți simțurile suficient de puternic, astfel încât să reziste încă unui început de zi?

- Vezi, cine ar putea să mă atragă pe mine cu frazele astea mincinoase, în afară de tine?

În primul rând că nu se întâmplă în fiecare zi, doar de câteva ori pe lună; de obicei după ce constați că vreun editor veros ți-a furat ideea de scenariu - tu nu vrei să mă asculți să investești câteva sute de verzișori pentru a îți angaja un specialist în drepturi de autor și un consilier bun - să nu mai vorbesc că nu vrei să mă lași pe mine să te ajut ..

- Tu, cu Harvard-ul tău și cu donațiile tale și cu părinții tăi toleranți și progresiști!

Jane izbucnește în râs, într-un zâmbet perfect, seducător și poznaș: 

- De câte ori ai încercat să-i îngrozești cu poveștile și invențiile tale - ba că erai drogat, ba că ai fost condamnat de la 12 ani pentru grand theft auto și proxenetism...

Părinții mei mi-au dat libertate totală, au încredere în mine, nu mi-au interzis nimic, niciodată, m-au susținut necondiționat, m-au motivat direct, din suflet, cu iubire și înțelegere. Au prea multă încredere în mine și le-am dovedit de prea multe ori că îmi pot folosi capul și la altceva decât pentru headshots la cine ști ce prezentare fancy a ultimului favorit al fashion-ului.

- Îmi spui că încerci să mă înțelegi. Eu nu înțeleg ce cauți tu cu mine, în spelunca asta de mansardă, prntre cărți răvășite și această boemă atât de demodată - șevalet, pânze...

- Să nu uităm de pânzele de păianjeni, de doamna proprietar isterică și de vecinii tăi ciudați...

Râsete, fețe îmbufnate și o lumină caldă, de primăvară, prin ferestrele murdare.

- Tu, dragul meu, al cei mai frumos suflet și cea mai generoasă inimă! Asta când nu te transformi în Shrek, cum faci acum.

...

Photo by Alexander Krivitskiy on Unsplash

Care este cel mai eficient criteriu de a aprecia, de a evalua un om?

Care este cel mai eficient criteriu de a aprecia un om, de a îl evalua, de a îl înțelege, de a ști cu cine te relaționezi, de fapt?

MODUL CUM GÂNDEȘTE.

Poți afla modul în care gândește din conversațiile pe care le porți cu el, din povestirile evenimentelor din viața lui, poți afla modul în care gândește din rezultatele pe care le-a avut, din modalitatea (apreciativă, pentru că cea negativă, de detracare, poate să fie sub influența unor motivații meschine și să deformeze realitatea - mai ales dacă intră în conflict cu procentajul majoritar pozitiv) în care este perceput de către ceilalți.

Pot fi discrepanțe majore între modul de a gândi al unei persoane și acțiunile sale, comportamentul său.

Am întâlnit destul de mulți oameni până acum. Am văzut stiluri atât de diferite de viață, concepții antagonice, funcționale însă fiecare în parte,

Puțini, însă, foarte puțini oameni sunt cu adevărat echilibrați.

Pentru că ECHILIBRUL presupune, înainte de orice altceva, AUTOCONTROL. 

Dacă înveți autocontrolul, poți stăpâni (și-ți poți însuși) orice. 

Iar autocontrolul presupune să INTRI ÎN POSESIA MINȚII TALE, să o stăpânești și să o direcționezi într-o direcție exactă. 

Autocontrolul înseamnă să conștientizezi cât de ușor poți face rău, înseamnă să gândești că orice cuvânt, orice gest, orice privire, orice grimasă pot fi percepute și interpretate greșit, pot fi deturnate de la intenția inițială și transformate în ofensă, jignire sau dezamăgire de către receptor. 

Autocontrolul îți cere imperativ să fii în permanență prezent și atent la ce se întâmplă în jurul tău, este un efort conștient de voință pentru a te gândi constant la ceilalți, nu decât la tine, la ce te interesează și ce vrei sau ai chef sau nu în momentul respectiv. 

Autocontrolul presupune nu numai inteligență și abilități de relaționare, dar are drept condiție sine qua non să îți placă oamenii, să te intereseze oamenii, să îi înțelegi, ce vor, de ce vor, care sunt resorturile care determină simpatiile și antipatiile lor, care sunt motivațiile lor. 

AUTOCONTROL: Dacă R= succes, atunci R= X+Y+Z, X fiind muncă, Y joacă și Z să îți ții gura. - Albert Einstein.

Puțini, foarte puțini oameni întrunesc în aceeași persoană un suflet frumos, o inimă frumoasă ( la care putem adăuga  o față frumoasă) și mai ales o MINTE FRUMOASĂ!

Sunt câteva valori perene, sunt câteva criterii pe care cred că orice cultură, orice epocă și orice colectivitate sau mediu mai restrânse și cu o specificitate mai restrictivă, le recunoaște ca fiind admirabile la un om, vrednice de urmat și de apreciat.

Cum nu există om perfect sau ființă umană fără greșeală, cum fiecare este liber să adere la anumite valori, extrem de importante pentru el și să respingă vehement alte valori, importante pentru alții, dar total nesemnificative pentru el, rămâne perpetuu o provocare corectitudinea răspunsului la această întrebare: care este cel mai eficient criteriu de a aprecia, de a evalua un om?

Cât de multă răbdare avem în a ÎNȚELEGE un om, în primul rând, cred că este abordarea corectă.

Dacă eu nu sunt nici măcar suficient de ATENT la tine, dacă nu fac nici măcar un minim efort de a te AUZI, cum mai  pot să te ASCULT și în consecință, să încerc să te ÎNȚELEG?

Dacă tu te lași purtat de PRIMUL IMPULS, înainte de a avea TOATE DATELE PROBLEMEI, dacă tu ÎNGHIȚI CA UN CURCAN LACOM prima idee manipulativă și deformatoare pe care ai auzit-o întâmplător și pe care o susții agresiv cu o obstinație încrâncenată, fără a fi capabil să porți UN DIALOG CIVILIZAT, cu ARGUMENTE SOLIDE, bazate pe o bună informare și un raționament bine închegat, dacă tu jignești fără ezitare și îmi insulți inteligența, cum te aștepți să te RESPECT și să îți acord IMPORTANȚA și APROBAREA pe care le cauți cu atâta ÎNVERȘUNARE? 

Apreciez și am avut întotdeauna de învățat de la oamenii care au CLARITATE în gândire. 

De la oamenii care NU SIMT NEVOIA SĂ DOVEDEASCĂ CEVA, pentru că își cunosc valoarea, își cunosc în profunzime punctele slabe și punctele tari, și au prea mult UMOR și MODESTIE ca să intre în acest JOC AL FOAMEI DE LAUDE VANE. 

Am avut plăcerea, deși destul de rară, de a întâlni oameni la care CUVÂNTUL DAT este o promisiune de neîncălcat, oameni care ÎȘI FOLOSESC CU ADEVĂRAT MINTEA și TREC TOTUL PRIN FILTRUL GÂNDIRII, înainte de a accepta o idee oarecare. 

Acești oameni știu că bluff-ul în viața reală poate avea consecințe mult mai devastatoare decât să pierzi o rundă la un joc de poker. 

Știu că este foarte ușor să nu fii corect cu tine însuți și cu celălalt, știu cât de periculos este să te amăgești sau să încerci să pari ceea ce nu ești, și cât de facil este descoperită impostura.

Știu că o atitudine neîntemeiată pe ceva real, prin care vrei să îl intimidezi, controlezi sau înșeli pe celălalt SE VA ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA TA și te va afecta într-o măsură mult mai mare decât estimezi din cauza superficialității în gândire. 

Lista caracteristicilor modului de a gândi pe care îl consider de apreciat este departe de a fi epuizată în acest articol. 

Decât am punctat câteva dintre ele. 

Vestea bună este că un mod de a gândi valoros și demn de apreciere poate fi dobândit. Nu este neapărat ceva înnăscut. 

Nu este un talent genetic întotdeauna și nici tributar educației formale. 

Unii dintre cei mai valoroși oameni sunt posesorii unui mod de a gândi de succes, dobândit ca urmare a construirii calității lor de self- made man  prin ingeniozitate, perseverență, autoeducație.

CEL MAI EFICIENT CRITERIU DE A APRECIA, DE A EVALUA UN OM ESTE MODUL ÎN CARE GÂNDEȘTE. 

Doar un punct de vedere...

Schimbă-ți gîndirea - Schimbă-ți viața!

Photo by Laurenz Kleinheider on Unsplash

ÎNCHISOAREA CUPLURILOR - CAMERA ÎMPĂCĂRII

"...Într-unul din bastioane se afla inchisoarea cuplurilor. In vremuri cand divortul era blamat,aici erau tinute pentru 2 saptamani cuplurile care intentionau sa se desparta. Li se dadea un singur pat, o singura masa, un scaun, o cana, etc, fiind nevoiti sa imparta totul. Timp de 300 de ani in Biertan s-a inregistrat un singur divort...Camera impacarii este un fenomen intalnit si in alte biserici fortificate din zona, cea de la Biertan fiind poate ceva mai cunoscuta si mai bine amenajata..."

Sursa: http://jurnaldehoinar.com/2014/06/02/transilvania-saseasca-biertan-cea-dintai-pe-lista-unesco/

Soții sau cuplul pot aplica această soluție cu succes. Contextul care să-i aducă împreună și să elimine orice alt factor de distragere poate să fie și o călătorie, un concediu, o vacantă prelungită, astfel încât cei doi să aibă timp să se regăsească, să se redescopere. 

Problemele reale încep să apară când comunicarea nu mai funcționează. Nimic nu poate fi mai frustrant pentru un partener ca răspunsul „ nimic ” la întrebarea „ ce ai? ” sau „ ce e cu tine? ” sau „ ce se întâmplă? ”.

O perioadă partenerul se poate ascunde în spatele cuvintelor și dacă este suficient de abil în a-și disimula starea reală, sau celălalt nu este suficient de atent și perceptiv să detecteze că nu sunt decât scuze comune, inventate pe loc : „ sunt doar puțin obosit/ă”, „ mi-a fost rău toată ziua ”, „ cred că e o indispoziție temporară, o să treacă”, „ probleme la serviciu”, „ mi-am făcut astăzi la nervi...” „ e vremea de afară...”, „ nu prea am chef de nimic azi ”, poate fi crezut temporar și lăsat în pace. 

Va veni și momentul însă când scuzele, eschivările și evitarea adevărului se vor epuiza, sau nerealitatea lor va deveni atât de transparentă încât celălalt va simți că ceva este în neregulă și va începe să-și pună întrebări: ce îl/o frământă, de fapt? ; îmi spune că totul este bine, că nu are nimic, totuși îl/o văd tot timpul trist/ă, preocupat/ă, care să fie cauza?; stă ore în șir în fața televizorului/ nu se dezlipește de laptop/ nu îmi mai povestește cum a decurs ziua/ și-a pierdut entuziasmul/ nu l-am mai auzit râzând/nu am mai auzit-o râzând de nu știu cât timp/ ce se întâmplă de fapt? 

"Cel mai important lucru în comunicare este să auzi ceea ce nu este rostit." - Peter Drucker.

Vrea să mă protejeze? Este ceva atât de grav? Își dorește ceva anume și presupune că eu nu aș fi de acord? Este ceva care îl/o deranjează la mine sau la altcineva din anturajul meu și nu vrea să îmi spună ca să nu mă rănească sau să nu mă dezamăgească? I s-a întâmplat ceva neplăcut, a avut vreun conflict, a avut vreun eșec și îi este rușine să îmi împărtășească toate acestea? 

De ce s-a închis? De ce simt că mă respinge, chiar dacă nu o face direct? Cum pot să îl/o ajut dacă nu vorbește cu mine? 

De ce este atât de nervos/nervoasă? De ce îl simt atât de nemulțumit/ă și agitat/ă? Se simte amenințat/ă de ceva, sau cineva și nu vrea să mă îngrijjoreze și pe mine? 

Așteaptă ca eu să îmi dau seama care este cauza reală și numai atunci să înceapă să recunoască ce îl/o apasă, ce are pe suflet? Am făcut eu ceva care să îl/o determine să își piardă încrederea în mine? Am greșit cu ceva, fără să îmi dau seama? 

Oare l-a influențat/a influențat-o cineva negativ, l-a întors/a întors-o împotriva mea și este acum derutat/ă și confuz/ă? 

Acestea sunt întrebările incipiente. Cu cât lipsa de comunicare este mai mare, cu cât distanța crește între cei doi, cu cât înstrăinarea se adâncește, cu cât singurătatea în doi se face simțită mai acut, cu cât separarea în fapt se instalează mai pregnant, chiar dacă sunt amândoi , unul lângă altul, dar absenți și cu mintea departe, cu atât întrebările devin mai dureroase, cu atât suspiciunea se instalează mai confortabil în viața lor și cu atât neîncrederea, teama și frica de a îl pierde pe celălalt reușesc să erodeze relația, până la destrămarea ei, dacă cei doi nu au suficient curaj și nu își asumă responsabilitatea de a comunica deschis și sincer:

S-a plictisit de mine? Oare mă mai iubește? Are pe altcineva? Nu mai sunt frumoasă? Nu îl/o mai atrag? Am îmbătrânit? Nu mai sunt suficient de bărbat pentru ea? Caută atenție și afecțiune în altă parte? Este curtat/ă de altcineva? Nu îl mai fac fericit/ nu o mai fac fericită? 

Și astfel se nasc dezamăgirea, frustrarea, gelozia, furia, așteptările înșelate... Apar certurile, reproșurile, cuvinte grele, care dor, care lasă urme adânci, care nu mai pot fi luate înapoi după ce au fost rostite...

Începe o cursă otrăvită între cei doi, o competiție a sacrificiilor făcute de fiecare, un concurs al defectelor acceptate și comportamentelor tolerate, până la acel fatidic „ de fapt, nu mai am nevoie de tine”... Pasul următor...

Tot ce au construit cei doi în atâția ani, cu răbdare, cu iubire, cu dragoste, cu toleranță, cu delicatețe, îngăduință și înțelegere, toate momentele de tandrețe, de fericire, toate clipele frumoase, toate bucuriile trăite împreună, toate adeversitățile învinse în doi, toate succesele repurtate prin armonia direcției comune, tot echilibrul pe care și din care s-au alimentat și care le-a hrănit relația, totul va fi distrus într-o secundă de furie irațională...

Când simțiți că ceva este în neregulă, când simțiți că o umbră începe să se aștearnă asupra relației voastre, nu mai așteptați: nimic nu este mai important decât voi! Izolați-vă de restul lumii pentru cel puțin două săptămâni, purtați recluziunea cu voi peste tot, în camera de hotel, pe stradă, în restaurant, înlănțuiți-vă gândurile și impulsurile cele mai ascunse în cătușele determinării de a le scoate la lumina adevărului și a împărtășirii deschise a lor, și nu desfaceți cătușele până nu le-ați exorcizat în totalitate; spuneți-vă tot ce simțiți, tot ce doriți, tot ce vă preocupă, tot ce v-a invadat inima, sufletul și mintea. Aveți răbdare unul cu altul, ascultați exact ce spune celălalt, fără a îl întrerupe, fără a îl judeca, fără a îl condamna sau contrazice, fără a vă apăra sau justifica, descărcați-vă și eliberați-vă până la capăt și dați apoi șansa și celuilalt să facă același lucru. 

Fiți sinceri cu voi și cu partenerul/partenera, vorbiți cu tact și blândețe, dar nu omiteți nimic. Să nu dați nici un pas înapoi până când nu ați vorbit tot ce era de vorbit și sunteți siguri că ați înțeles complet pe celălalt și ați fost înțeleși în egală măsură. 

Vă veți regăsi, vă veți redescoperi, vă veți aduce aminte de ce v-ați îndrăgostit de celălalt, vă veți ridica vălul care v-a împiedicat să vedeți cât de mult vă apreciați, cât de mult aveți nevoie unul de altul, cât de mult vă iubiți și de cât de puțin aveți nevoie ca să fiți fericiți. 

Iar când vă veți întoarce, cu iubirea voastră reaprinsă, protejându-vă și hrănindu-vă din nou cu energie, poftă de viață și bucurie, nu uitați în viitor că nu este nevoie decât de câteva minute la sfârșitul sau la începutul zilei, în spațiul vostru magic de împăcare și comunicare, pe care îl veți putea crea și schimba oriunde și de oricâte ori, în pat, în fața măsuței de cafea, pe stradă, pe o bancă, în mașină, chiar și printre și în mijlocul oamenilor: sunt suficiente câteva cuvinte șoptite discret, un schimb de priviri, sau un zâmbet complice, pentru a vă reaminti constant angajamentul de a nu lăsa să mai intervină vreo tăcere între voi...

"Indiferent ce se va întâmpla cu noi, fiecare zi petrecută cu tine ESTE CEA MAI BUNĂ ZI DIN VIAȚA MEA."

Photo by Clay Banks on Unsplash

Avere, (Ne)Dreptate, Recunoștință, Mândrie, Orgoliu, Imagine publică, Satisfacția de a avea dreptate

Mândria/Orgoliul: cel mai mare dintre păcate

De multe ori, atunci când consiliam persoane și le sugeram să facă un efort pentru a accepta ce s-a întâmplat și a nu mai asocia întâmplării respective nimic în plus decât simplul eveniment, de fiecare dată când sugestia era acceptată benevol și toate poveștile țesute în jurul evenimentului, printr-o construcție mai mult sau mai puțin logică sau reală, toate aceste povești se năruiau și evenimentul putea rămâne în trecut, iar persoana se detașa de el și reușea să se elibereze de povara și sentimentele negative asociate, de atât de multe ori era cea mai bună lecție pentru mine, să procedez la fel.

Recunosc că nu îmi reușea întotdeauna - nici să eliberez persoana respectivă de o poveste nocivă de care continua să se agațe cu încăpățânare, făcându-și rău singură, nici să mă detașez eu însumi - însă de cele mai multe ori îmi reușea.

De obicei, o sugestie bine - intenționată, venită din exterior și livrată cu tact și blândețe, este mult mai bine primită și infinit mai eficientă decât orice altă metodă de exorcizare a unui rău suferit în trecut, sau impresiei unui rău sau dureri mult mai puțin intensă sau distrugătoare decât a fost percepută, în acel mix cu adevărat devastator al orgoliului rănit, așteptărilor neîmplinite și dezamăgirilor surprinzător de persistente.

Consilierea, în calitate de profesionist al dreptului și specialist al contractelor, la care mă refer era în majoritatea cazurilor legată de elementul psihologic tangențial celor mai frecvente cauze care generează cele descrise mai sus: AVEREA (bani, proprietăți), sentimentul de a fi NEDPREPTĂȚIT, (lipsa) RECUNOȘTINȚEI, MÂNDRIA și ORGOLIUL legate de IMAGINEA PUBLICĂ, și SATISFACȚIA (de multe ori total nejustificată) DE A AVEA DREPTATE.

Am constatat în timp (într-o perioadă de 12 ani) că în majoritatea familiilor (toată admirația, tot respectul pentru excepții) cel puțin unul dintre frați ( mult mai des decât surori) și/sau cel puțin unul dintre părinți ( în multe cazuri și '' ajutați'' de influențe externe familiei din care provin, respectiv propria familie, cunoștințe, apropiați și alți '' binevoitori'' ) sunt surse constante de generare și menținere a conflictului, pornind, având pretext cauzele de mai sus.

În majoritatea cazurilor, unul dintre copii este împlinit financiar, are o familia armonioasă, are parte de înțelegere și respect în societate, este echilibrat, muncitor, etc, își ajută părinții, este aproape de ei, sau duc vieți separate, dar în relații normale, - celălalt este în permanență nemulțumit, eșuează de obicei în relații sentimentale, nu reușește să aibă o bază financiară solidă, fiind cheltuitor și răsfățat, inconstant și mofturos, mândru titular al unor perpetue datorii, nu reușește să păstreze un job sau să construiască și să păstreze un business de succes, fiindcă niciodată nu îi convine nimic și nu este dispus să plătească prețul aferent în muncă, răbdare, integritate, este ETERNUL NEDREPTĂȚIT ȘI OROPSIT: nimeni (în primul rând părinții) nu a făcut niciodată nimic pentru el, nu a fost ajutat cu nimic, niciodată nimic nu este de ajuns pentru el, și mai ales TOTUL I SE CUVINE.

Acest al doilea tip de copil întodeauna va avea ceva de REPROȘAT: nu mi-ai dat, nu mi-ai făcut, nu m-ai ajutat, nu m-ai înțeles, nu m-ai susținut, nu ai avut grijă de mine, nu te-ai interesat suficient de mine, ...

Va avea, ca bonus, întotdeauna în repertoriu și un reproș care îl vizează pe celălalt: PE EL/EA L-AI FAVORIZAT/-O ÎNTOTDEAUNA, în detrimentul meu.

ORICE AR FACE PĂRINTELE/FRATELE/SORA pentru el - ajutor financiar, răbdare, suportarea mofturilor, nebuniilor, ieșirilor necontrolate, figurilor de tot felul - ți-am cerut eu să mă ajuți? da, dar dacă faci un lucru pentru cineva, ca să îți dovedești iubirea, trebuie să îl faci exact când și cum ți se cere - Doamne ferește să uiți ceva - un lucru minor, o pretenție savantă și exclusivistă, chiar dacă este ceva banal - penibilă prin AROGANȚA ȘI STILUL '''BĂTUT DIN PICIOR'' prin care este PRETINSĂ CU O MIMICĂ SCHIMONOSITĂ DE FRUSTRARE ȘI SUFICIENȚĂ, NICIODATĂ NIMIC NU ESTE BINE - ÎL VA CERTA PE CELĂLALT ȘI ÎI VA ATRAGE ÎNTODEAUNA ATENȚIA CĂ I-A GREȘIT - tot ce a făcut celălalt pentru el/ea pălește în acel moment, este egal cu zero, dacă stupida pretenție nu i-a fost satisfăcută instant. 

Acest tip de oameni au o memorie foarte, foarte scurtă și un orgoliu (nejustificat) imens: îi recunoașteți foarte ușor: sunt campionii ''judecăților de valoare'' servite tendențios și '' furioso'', sunt așii spiritului contradictoriu lipsit de orice argument valid, sunt cei mai încrâncenați ''generali'', care ar ști ei cum să conducă lumea și să îi pună la punct pe toți. 

Ei sunt primii care își dau în judecată frații și surorile, părinții și în principiu pe oricine vor să îi supună punctului lor de vedere.

Lipsiți de toleranță și de adevăratul simt al echității, nu își vor recunoaște niciodată fixurile și vor fi primii care se vor supăra. 

Pentru a își impune punctul de vedere, '' inflexibilul lor adevăr'' vor fi dispuși la orice. 

Dacă totuși, al doilea copil nu se va încadra în acest tipar, cu siguranță se va găsi cineva în anturajul lui apropiat, care va prelua acest rol. 

Este incredibilă influența acestor apropiați: poate schimba cu totul relațiile în familie: scopul este dovedirea că familia influențatului nu a făcut nimic pentru el și de cele mai multe ori reușește să îl izoleze. 

Poți recunoaște foarte ușor influența regăsindu-i cuvintele otrăvite în discursul otrăvitului. 

În oglindă, CEL PUȚIN UNUL DINTRE PĂRINȚI, în majoritatea cazurilor, este titularul acelorași ''calități'' și al aceluiași comportament, la care se adaugă ceea ce americanii numesc CONTROL FREAK ( persoană obsedată de a deține controlul asupra celorlalți). 

Sub steagul fluturând lozinca '' Eu știu mai bine decât tine ce este bine pentru tine'', va defila mândru prin viața copilului, zdrobind orice rezistență din exterior, fie prin manipulare, cumpărând aliați către unidirecționarea proprie, fie eliminând orice element subversiv care ar putea aduce fericire reală copilului, dar l-ar scoate de sub tutela sa. 

Care a fost consilierea mea și de ce a reușit în multe cazuri, scutindu-i pe cei care i-au dat curs de rupturi relaționale, procese nesfârșite, nervi, frustări și toxicitate psihică, decimându-le liniștea și armonia? 

Simplu:

1. Lasă-l să se îndestuleze din avere atât cât dorește, până îi va fi satisfăcută pofta de a avea (oricum insațiabilă), nu te lăsa târât în procese ( chiar dacă vei câștiga - puțin probabil, pentru că nu vei fi dispus la ce va fi dispus el - te vei transforma într-un alt om la final), iar amărăciunea, dezamăgirea, răul și negativismul pe care le vei aduce în spiritul tău și în familia ta vor fi un preț mult prea mare, care nu va mai putea fi răscumpărat prea ușor. 

2. Uită că ai fi avut dreptul legal și moral la acești bani/aceste proprietăți - oricum este preferabil să plătești în bani în viață, decât în altceva: sănătate, linșite și pace sufletească, armonie și echilibru. 

3. Dacă nu este atât de deranjant pentru tine comportamentul, poți continua relația și lasă-l să aibă dreptate întotdeauna. 

4. Dacă nu, rărește întâlnirile, sau dacă dezechilibrul pe care ți-l aduce este atât de mare, ia o pauză mai mare sau chiar suprimă-le. 

4.5 Și orice ai face, nu te mai gândi la aceste lucruri: nu îți fac bine. Gândește-te la lucrurile care îți fac bine, întâlnește-te cu oameni cu care te poți comporta relaxat, fără să fi atent că s-au simțit lezați de te miri ce. 

NIMENI NU TE POATE OBLIGA SĂ ACCEPȚI, SĂ FACI, SĂ GÂNDEȘTI, SĂ VORBEȘTI SAU SĂ NU VORBEȘTI CE VREA EL/EA, DACĂ TU NU VREI!

CAUTĂ SĂ AI ÎN PREJMA TA OAMENI ȘI LUCRURI POZITIVE ȘI SĂ ÎȚI DUCI EXISTENȚA FRUMOS, LINIȘTIT, CU BUCURIE ȘI POFTĂ DE VIAȚĂ!

Photo by Simone Scarano on Unsplash

Aegean: Să nu regreți niciodată...

3 august 2015. 

Mă simt incredibil. Sunt pe malul Mării Egee ( Aegean), în portul Volos.

Viața este absolut superbă. Mă pot obișnui să trăiesc la mare.

Ideea fundamentală este, cred, frumusețea imperfecțiunii vieții și renunțarea la control, la a găsi cea mai bună frază, cea mai bună tușă pe pânză, cele mai inspirate cuvinte.

Ideea principală este, cred, să te bucuri de viață, de imperfecțiunea ei, de neprevăzutul ei, aici și acum. 

Marea, minunata mare, pe care o zugrăvesc poeții și o cântă legendele, este atât de liniștitoare, atât de sălbatică în perpetua ei mișcare. Nu mă pot sătura de bucuria aceasta năvalnică electrizându-mi fiecare fibră a umanității mele. 

De la mare am învățat acceptarea, renunțarea, încercarea, flexibilitatea, curajul, inspirația, forța și încrederea. 

Fiecare zi este unică. 

Viziunea vieții, atât de mult timp în fața mea, atât de mult timp dorită, măreția scopurilor și dorința de a dăinui peste timp.

Totul este atât de frumos, tocmai pentru că este atât de efemer. 

Pași pe nisip... Un loc comun, ca oricare altul... Valuri care spulberă nisipul țărmului, îl trag către sine, pentru a-l naufragia din nou...

Nimic nu poate fi mai plin și mai lipsit în același timp de sens, decât a trăi, pur si simplu. 

A fi cu adevărat liber. Atât de important este pentru mine a fi cu adevărat liber, atât de important...

Singura libertate pe care o cunosc - acum - este libertatea de a înțelege și de a scrie despre viață trăind.

O, desigur, este minunat să îți imaginezi. Nu vei înțelege niciodată, în schimb, cu adevărat, natura umană, netrăind toate aceste sentimente, toate aceste valuri înspumate, toți acești nebuni chiparoși, la fel de nebuni în suplețea lor orgolioasă și nonsalantă ca genialul obsesiv al turbioanelor culorilor, Van Gogh.

Nu vreau să mai regret nimic, niciodată, în viața mea. 

Nici ceea ce am făcut, nici ce nu am făcut, nici ce aș fi putut face, nici ce nu aș fi putut face, nici ce voi face, nici ce nu voi putea niciodată face, nici ce nu aș mai putea vreodată face. Sau fi. Sau crede. Sau cere. Sau dărui. 

Să nu regreți niciodată nimic, pentru că atunci, cândva, asta a fost exact ce ți-ai dorit.

Natura umană... Natura umană, responsabilă pentru tot și pentru toate... 

Photo by Ozan Aksun on Unsplash

MISTERUL ECUAȚIEI RELAȚIILOR UMANE: NECUNOSCUTE & VARIABILE

Sunt atât de multe cărți despre relațiile umane. Atât de multe cursuri. Atât de multe experiențe de viață, care generează concluzii și formule, corecte, reale, sau aproximative, incomplete și care suprind decât o fațetă a complexității incredibile a relațiilor umane; cărți, idei, cursuri, experiențe, sfaturi avizate, rău intenționate, subversive, sau eficiente, oferite din toată inima, pe care încerci să le pui în practică; funcționează o perioadă, obții rezultate concrete, după care te blochezi din nou, revii la vechile obiceiuri, decizi că nu funcționează, încerci din nou, și te pierzi la un moment dat în acest amalgam de adevăruri și rețete (pseudo) știintifice, sau îți dai seama că de fapt erau corecte, însă nu le-ai aplicat corect, nu ai fost dispus să faci efortul respectiv, sau nu ai înteles sau nu ți-au fost transmise cu exactitate și pragmatic toate instrucțiunile, nuanțele, excepțiile și soluțiile de avarie.

Multe dintre ele pornesc de la nucleul dezvoltării personale, de la înțelegerea cât mai comprehensivă a propriei persoane, pentru ca apoi, după ce se presupune că te-ai înțeles în profunzime, știi exact care sunt toate mecanismele tale interne, cum funcționezi, ce te motivează, ce slăbiciuni și puncte forte ai, care sunt oportunitățile tale de creștere și care sunt pericolele și riscurile cele mai probabile cărora vei fi expus, abia atunci să începi să îi înțelegi pe ceilalți și să te relaționezi cât mai armonios și eficient cu ei.

Sunt întrebări mari ale vieții, cărora nu le dăm deloc sau le dăm prea multă atenție:

Care este sensul existenței?

Cine sunt eu? Cine aș vreau să fiu? Pot să fiu acea persoană pe care o vizualizez ca identitatea mea adevărată? Cât timp îmi va lua ca să mă descopăr? Voi reuși? Care va fi prețul plătit?

Cât de mult pot înțelege lumea în care trăiesc? Cât de mult îmi folosește acest lucru? De unde știu dacă percepția mea este corectă?

Care este misiunea mea, rolul meu în viață?

Cât de mult sunt dispus să investesc în relațiile cu ceilalți? Cu persoanele apropiate mie, cu simple cunoștințe, sau cu oamenii pe care îi întâlnesc întâmplător și care ar avea poate potențialul unei relații extraordinare de prietenie și compatibilitate, care să dureze o viață?

Cât de mult investesc în relația cu mine ceilalți? Oare aș merita mai mult? Cine, cât și unde greșește? Ei sau eu?

Care este gradul meu de toleranță? Dar a celorlalți? Care este limita și care este costul compromisului în relațiile umane?

Pot atinge fericirea? Îl pot face pe celălalt fericit?

Sunt dispus să fac o analiză periodică și riguroasă a eficienței, corectitudinii, valorii și implicării mele în relațiile umane din care sunt o parte componentă?

Sunt atât de multe cursuri despre relațiile umane, sau cursuri care au ca obiect tehnici de inter-relaționare, în diferite arii de activitate: cursuri de trainer, coach, public speaking, comunicare, negociere, vânzări, dezvoltare personală, parenting, mindfulness, meditație, yoga, arta de a reuși în viață, arta succesului, ....

Să luăm un exemplu și să-l disecăm puțin:

 Un scurt curs de relații umane ( astfel cum a fost corectat și îmbunătățit):

Cele mai importante 7 cuvinte: Nu știu, dar voi afla.

Cele mai importante 6 cuvinte: Recunosc faptul că am greșit.

Cele mai importante 5 cuvinte: Ai făcut o treabă excelentă!

Cele mai importante 4 cuvinte: Ce părere ai?

Cele mai importante 3 cuvinte: Dacă ai dori..

Cele mai importante 2 cuvinte: Mulțumesc.

Cel mai important cuvânt: Noi.

Cel mai puțin important cuvânt: Eu.

Nu știu, dar voi afla - este preferabil să nu îți arogi statutul de atotștiutor, pentru că vei cădea în ridicol; este important să conștientizezi că nu știi ceva și să remediezi situația.

Recunosc faptul că am greșit - sunt într-adevăr, cuvinte magice, care pot repara o lovitură grea dată unei relații, și care dau dublă satisfacție: și celui față de care ai greșit, și ție, pentru că ți-ai asumat greșeala, ești corect față de tine și față de celălalt și vă dați o nouă șansă în a menține sau construi o relație armonioasă, indiferent de apropierea sau intimitatea voastră.

Ai făcut o treabă excelentă! - aprecierea sinceră, oferită pe loc, chiar și pentru un lucru minor, face minuni: cel care este lăudat se simt important, recunoscut și este motivat pentru a face o treabă și mai bună în viitor.

Ce părere ai? - pentru oricine faptul de a îi fi solicitată opinia este un gest care îl flatează, care îl valorizează și îl deschide către o comunicare reală și eficientă.

Dacă ai dori... - o abordare elegantă, care respectă dreptul și libertatea de decizie a celulilalt, o invitație care îi menajează orgoliul și îl face mult mai abordabil.

Mulțumesc - este evident unul dintre cele mai plăcute cuvinte auzului nostru.

Noi - este garanția că ai depășit pragul egoismului și te îndrepți către succes.

''Eu'' - se presupune că dacă te gândești la tine și vorbești despre tine, nu vei reuși niciodată să obții ce vrei și să influențezi - cu integritate - pe celălalt.

Iată o rețetă simplificată a succesului în relațiile umane. Oare chiar să funcționeze perfect?

Să ne uităm cu atenție la câteva din afirmațiile de mai sus:

''Eu'' este cel mai imporant cuvânt pentru fiecare dintre noi. Dacă am face o analiză a unei conversații, vom constata că este cuvântul cel mai des folosit.

În cea mai mare parte a timpului ne gândim la noi, fie că recunoaștem acest lucru sau nu.

Să presupunem că reușim să ne controlăm și să ne gândim la celălalt sau la ceilalți și să conversăm decât despre ei - decât despre acel eu ( al celuilalt) care apare într-o conversație: cât timp vei reuși să faci acest lucru? cât de mult ai reușit să faci acest lucru, de fapt, dacă ești sincer cu tine?

În realitate, eu-l apare într-o conversație echilibrată, de ambele părți, succesiv, și nu neapărat în proporții egale.

Chiar și folosind o tehnică foarte eficientă de a obține ce vrei și a îi influența pe ceilalți, respectiv : poți avea tot ce dorești în viață, dacă îi ajuți pe ceilalți să obțină ce doresc, eu-l oricum apare; în această tehnică apare chiar pe parcursul întregii conversații, numai că este rostit in conversatia interioara.

EXISTĂ TOTUȘI O ECUAȚIE A RELAȚIILOR UMANE.

Iar în această matematică a relațiilor umane sunt câteva elemente care sunt indispensabile pentru a avea măcar șansa obținerii unui rezultat corect și evitării erorilor:

Iubire.

Curaj.

Dorință de cunoaștere, dezvoltare și evoluție.

Voință, disciplină și perseverență.

Apreciere, recunoștință, generozitate, toleranță și respect.

Gândire și atitudine pozitivă.

Autenticitate și naturalețe.

Atenție, prezență și implicare.

Învățare, exercițiu și perfecționare continuă.

Soluții Feedback (Răspuns/reacție la un stimul)

Diminuarea/reducerea greșelilor

Erori Euristică Neadaptare

Cea mai bună intuiție/apreciere/estimare/presupunere Mediu nou

Bază Orientat către scop Cooperare Comunicare

Supraviețuire și reproducere Maximizarea scopurilor Maximizarea cooperarii

Deși nu vom putea cunoaște toate necunoscutele și variabilele ecuației relațiilor umane, IUBIREA este SINGURA AXIOMĂ ÎN CARE AM ÎNCREDERE. 

Photo by Octavio Fossatti on Unsplash

EMPATIE

Cea mai importantă inteligență a secolului XXI este inteligența afectivă, emoțională.

Dale Carnegie, în cartea lui de referință ARTA DE A REUȘI ÎN VIAȚĂ, spunea că dacă din cartea lui am fi reținut și măcar un singur principiu, nu am fi citit cartea în zadar.

Acest principiu , de care depinde întregul nostru viitor, succesul nostru, abilitatea de a manipula cu integritate pe ceilalți, de a îi influența benefic, principiu care ne garantează relații armonioase cu semenii noștri, care ne atrage simpatia, bunăvoința și cooperarea celorlați, precum și multe alte beneficii este:

SĂ ÎL ÎNȚELEGI CU ADEVĂRAT PE CELĂLALT, SĂ REUȘEȘTI SĂ TE TRANSPUI ÎN LOCUL LUI ÎN ÎNTREGIME, SĂ PRIVEȘTI LUCRURILE DIN PERSPECTIVA LUI.

De câte ori nu am auzit în conversațiile noastre: EU VREAU SĂ ... EU VREAU CA TU SĂ ....


Câtă importanță ați dat acestor conversații?

Cât de des v-ați pus întrebarea în acele secunde interminabile, acea întrebare pe care americanii o comprimă atât de simplu în sintagma: WHAT'S IN IT FOR ME? - Mie ce-mi iese ( la afacerea asta)?

Părinții, soții, prietenii, șefii, profesorii, etc. mult prea  des   îi abordează pe cei pe care vor să îi influențeze într-o manieră de genul: VREAU SĂ FACI ACEST LUCRU, cu subtextul evindent pentru ei, nerostit însă pentru cel care ar trebui decât să execute: EU ȘTIU CE ESTE CEL MAI BINE PENTRU TINE ȘI TREBUIE SĂ MĂ ASCULȚI.

SINGURA METODĂ PRIN CARE POȚI DETERMINA O PERSOANĂ SĂ FACĂ CE VREI TU ESTE SĂ ÎI OFERI CEEA CE ÎȘI DOREȘTE.

Iar acest lucru nu îl poți face decât dacă reușești să EMPATIZEZI cu cealaltă persoană.

Dale Carnegie dă un exemplu amuzant și extrem de relevant în acest sens:

Îmi place foarte mult să pescuiesc - ne mărturisește în cartea lui - și personal - continuă - sunt înnebunit după fragi cu smântână.
Însă prin nu știu ce mister, peștii nu prea sunt interesați de ce îmi doresc sau ce îmi place mie.
Drept pentru care în vârful acului nu se vor afla fragii, ci o delicatesă mișcătoare după care ei sunt înnebuniți.

Suntem diferiți. Ne motivează lucruri diferite, rezonăm la stimuli diferiți.

Când cineva este interesat - autentic, pentru că impostura este deconspirată foarte ușor - de ce ne interesează pe noi, ne-a captat atenția definitiv și ne deschidem către o comunicare ușoară și prolifică, pentru că ni se dă lucrul cel mai important pentru noi: SENTIMENTUL DE A FI IMPORTANT, recunoaștere primită prin atenția acordată lucrurilor care sunt importante pentru noi.

A fi capabil de EMPATIE față de semenul tău înseamnă A VEDEA, A AUZI, A GÂNDI ȘI A SIMȚI prin filtrul celuilalt, din perspectiva lui, din punctul lui de vedere.

Empatia înseamnă a avea DISPONIBILITATEA DE A RENUNȚA LA TINE, LA CE TE INTERESEAZĂ pentru a avea MINTEA & ATENȚIA CONECTATE LA CELĂLALT.

Nu poți fi empatic fără a RENUNȚA, CEL PUȚIN TEMPORAR LA EGOISMUL TĂU IMANENT.

Empatia presupune 2 persoane care pentru o anumită perioadă de timp - pot să fie 5 minute, poate să fie o viață de om - gândesc la unison, având drept rezultat DOUĂ MINȚI ÎNTREPĂTRUNSE.

Dacă reușim să transpunem EMPATIA pe care o simțim față de EROII NOȘTRI din filme, romane, sport, istorie, politică, muzică, etc., față de MODELELE NOASTRE/IDOLII NOȘTRI, dacă reușim să transpunem această empatie, această IDENTIFICARE, această VIBRAȚIE COMUNĂ și în relațiile cu fiecare persoană pe care o întâlnim în fiecare zi, vom avea cu siguranță garanția unei vieți de succes, vom fi iubiți, ascultați, admirați.

Ați observat că sunt PERSOANE CARE ATRAG, persoane a căror COMPANIE ESTE CĂUTATĂ ÎNTOTDEAUNA DE CEILALȚI?

Câte astfel de persoane aveți în cercul vostru intim?

Sunteți o astfel de persoană?

Empatia DĂRUIEȘTE, UNEȘTE, ATRAGE, CONSTRUIEȘTE.

Empatia este născută din ECHILIBRU INTERIOR, din împăcarea cu sine însuși, din TENDINȚA NATURALĂ DE A FI ÎN ARMONIE CU CEILALȚI.

Empatia are izvor RESPECTUL & INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ NATIVĂ sau DOBÂNDITĂ.

Empatia UMANIZEAZĂ.

Empatia este a te OGLINDI ÎN CELĂLALT.

Photo by Annie Spratt on Unsplash