Nu, zic și eu doar așa, să mă aflu în treabă.. Glumești, normal că vorbesc serios!

- Încerc să te înțeleg.

- Chiar încerci?

- Nu, zic și eu doar așa, să mă aflu în treabă.. Glumești, normal că vorbesc serios!

Mi-am spus că dacă nu purtăm o discuție extrem de serioasă, lucrurile vor lua o întorsătură neplăcută...

Spune-mi ce vrei! Ce vrei tu.. Ce vrei de la mine, ce vrei de la noi, vrei să ajungem undeva, cum ne vezi, sunt compatibilă cu visurile tale, să mă fac mai deșteaptă sau mai frumoasă pentru tine?

- Iar vorbești prostii... - și John își aprinse nervos încă o țigară. Își mai turnă un pahar de whisky, și o privi pe Jane cu un sentiment amestecat de vinovăție și furie.

- De ce nu vrei să vorbești cu mine?

Vreau să spun, să vorbești cu adevărat, până la capăt.

Ți-am spus de atâtea ori, și îți voi repeta până când îți va intra în capul ăla inteligent și încăpățânat: nu te va iubi nimeni vreodată cum te iubesc eu; nu mai e nevoie să fii cu mine așa cum crezi tu că trebuie să fii, sau așa cum ți se pare ție că te-aș găsi eu interesant, mai interesant!

E suficient pentru mine să fii pur și simplu cum ești tu: nestatornic, capricios, impulsiv...

Ăsta e farmecul tău și asta este plăcerea mea, de a te descoperi în fiecare zi altfel.

Știu că nimeni nu te-ar suporta cu adevăratul tău chip, tu cu atât mai puțin.

Dar eu te găsesc minunat așa!

- Ce poate fi așa de nenorocit de minunat într-un ratat care nu este în stare să se țină de un amărât de job și care se îmbată crunt în fiecare dimineață, pentru a-și amorți simțurile suficient de puternic, astfel încât să reziste încă unui început de zi?

- Vezi, cine ar putea să mă atragă pe mine cu frazele astea mincinoase, în afară de tine?

În primul rând că nu se întâmplă în fiecare zi, doar de câteva ori pe lună; de obicei după ce constați că vreun editor veros ți-a furat ideea de scenariu - tu nu vrei să mă asculți să investești câteva sute de verzișori pentru a îți angaja un specialist în drepturi de autor și un consilier bun - să nu mai vorbesc că nu vrei să mă lași pe mine să te ajut ..

- Tu, cu Harvard-ul tău și cu donațiile tale și cu părinții tăi toleranți și progresiști!

Jane izbucnește în râs, într-un zâmbet perfect, seducător și poznaș: 

- De câte ori ai încercat să-i îngrozești cu poveștile și invențiile tale - ba că erai drogat, ba că ai fost condamnat de la 12 ani pentru grand theft auto și proxenetism...

Părinții mei mi-au dat libertate totală, au încredere în mine, nu mi-au interzis nimic, niciodată, m-au susținut necondiționat, m-au motivat direct, din suflet, cu iubire și înțelegere. Au prea multă încredere în mine și le-am dovedit de prea multe ori că îmi pot folosi capul și la altceva decât pentru headshots la cine ști ce prezentare fancy a ultimului favorit al fashion-ului.

- Îmi spui că încerci să mă înțelegi. Eu nu înțeleg ce cauți tu cu mine, în spelunca asta de mansardă, prntre cărți răvășite și această boemă atât de demodată - șevalet, pânze...

- Să nu uităm de pânzele de păianjeni, de doamna proprietar isterică și de vecinii tăi ciudați...

Râsete, fețe îmbufnate și o lumină caldă, de primăvară, prin ferestrele murdare.

- Tu, dragul meu, al cei mai frumos suflet și cea mai generoasă inimă! Asta când nu te transformi în Shrek, cum faci acum.

...

Photo by Alexander Krivitskiy on Unsplash

UITĂ TOT CE AI ÎNVĂȚAT: NU EXISTĂ REGULI!

Nu întotdeauna lucrurile ies cum vreau eu. Nici nu ies întodeauna cum vor alții.

Nu întotdeauna reușesc să fac ce îmi propun. Poate îmi propun prea multe lucruri în același timp.

Poate pun prea multă presiune pe mine și câteodată prea multă presiune pe alții.

Poate cer prea mult de la mine și de la alții.

Poate multe lucruri le iau ca atare, consider că mi se cuvin, poate că alții fac acest lucru.

Citesc materiale de gândire pozitivă, de evoluție și dezvoltare personală de peste 20 de ani.

Mai bine zis studiez arta succesului și arta de a reuși în viață, legea atracției, puterea extraordinară a subconștientului și arta gândirii ( pozitive), minunata și fascinanta minte umană de peste 20 de ani.

Multe lucruri le-am înțeles în profunzime,  la nivel de maximă finețe și în detaliu ajuns la rangul rafinamentului, multe lucruri, mult mai simple ( și din acest motiv poate infinit mai complicate pentru mine) mi-au scăpat și continuă să fie foarte eluzive pentru mine.

Am perioade foarte faste, de maximă energie, de concentrare, de focus de diamant, când toate par a se alinia conform intensei mele dorințe, arzătoarei și înflăcăratei dorințe, în toate fațetele ei, perioade când pur și simplu sunt într-o asemenea armonie cu mine însumi, cu oamenii, cu Divinitatea, cu Universul, încât aproape în fiecare zi se întâmplă un mic miracol, o plăcută și repetitivă coincidență, aproape în fiecare zi simt cum am mai bifat încă un breakthrough ( salt calitativ/revelație/epifanie) și nimic, absolut nimic nu pare de neatins, pentru că lucruri aproape imposibile ieri văd că au intrat azi în realitatea vieții mele lejer, cu atâta ușurință încât nu încetez a fi surprins cât de ușor este traseul: cere, ți se răspunde, pregătește-te să primești, primește.

O mică rebeliune din când în când este un lucru bun. 

Sunt, pe de altă parte, perioade când nu mai am răbdare să mai ascult până la capăt, când toleranța ajunge la limita de avarie și ripostez, perioade când nu mai accept, perioade de înfruntări și replici tăioase, perioade când simt o nevoie stringentă de spune lucrurilor pe nume, de a merge până la capăt, indiferent de consecințe.

"Cunoaște bine regulile , astfel încât să le poți încălca eficient"  - Dalai Lama.

În decursul istoriei omenirii, au existat întotdeauna reguli. În toate domeniile vieții. Reguli a căror încălcare părea de neconceput în trecut, par acum, în lumina prezentului, nu numai absurde și inutile, dar ridicole, crude și total lipsite de logică, echilibru, fără sens. 

În domeniul esteticului, în domeniul artelor frumoase, în domeniul literaturii, al modei, al artei politice/artei militare, tot timpul un vizionar a apărut care prin curajul de a uita tot ce învățase, a rupt convențiile, a distrus tot ce era cunoscut până atunci, s-a revoltat prin manifestul acțiunilor sale și a re-creat totul, a scris o nouă pagină de istorie. 

Acești oameni au fost scânteia care a aprins focul schimbării. 

"A SCRIE: Uită de reguli. Uită de dorința/posibilitatea de a fi publicat. Scrie pentru tine și sărbătorește scrisul." - Melinda Haynes

VREI SĂ AJUNGI DEPARTE. 

Sau poate vrei să mai faci decât un pas, pentru ca tot ce îți dorești să se întâmple. 

Să îți găsești liniștea, să fii mulțumit, să fii împăcat cu tine însuți. 

Cauți modalități prin care să faci acest lucru. Ceri sfaturi sau ți se dau sfaturi, fără să fie cerute. 

Unele sunt bune, altele conțin subversiv, periculos, nevăzut, un scop ascuns ( a hidden agenda), pe care îl simți, dar nu îl poți identifica. 

FII ATENT! 

Sunt atâtea medii în jurul tău care te pot influența, care îți pot INOCULA REGULI, fără să îți dai seama, și înainte să te dezmeticești, devii un robot programat care urmează instrucțiuni - reguli menite să îți determine o anumită gândire și un anumit comportament și ai devenit sclavul lor. 

Poți chiar să crezi că tu ți-ai setat propriile reguli și te simți obligat să le respecți. 

NU EZITA SĂ ÎȚI ÎNCALCI PROPRIILE REGULI, CÂND SIMȚI CĂ NU MAI SUNT POTRIVITE PENTRU TINE, CEL DE AZI, CÂND SIMȚI CĂ TE ÎNDEPĂRTEAZĂ DE LA DIRECȚIA DORITĂ, CÂND SIMȚI CĂ ȚI-AU DETURNAT CURSUL TĂU REAL, CORECT. 

Încrederea in sine nu spera:'' Mă vor plăcea''. Încrederea in sine spune detasata: '' Voi fi OK dacă nu mă vor plăcea''.

Este în regulă să înveți, să cauți, să găsești, să identifici reguli, tipare, matrice de gândire, de comportament, de atitudine, de planuri și modalități de acțiune, însă după ce le stăpânești, după ce știi să jonglezi cu muchiile lor tăioase fără să te rănești, UITĂ TOT CE AI ÎNVĂȚAT: NU EXISTĂ REGULI!

EXISTĂ DECÂT REZULTATE!

IAR REZULTATUL TREBUIE SĂ FIE '' AM REUȘIT!''

DĂ-ȚI VOIE SĂ AI O GÂNDIRE ȘI UN MOD DE ACȚIUNE NON-LINIAR, ÎNSĂ NU UITA SĂ FII EXTRAORDINAR, MEMORABIL!

Photo by Hassan OUAJBIR on Unsplash