(IN)TOLERANȚĂ LA LUCRURI MĂRUNTE - Un Calcul Simplu

Viața este prea scurtă pentru dramă și pentru lucruri mărunte... așa că râde, iubește și iartă!

Lucruri mărunte. De nimic. Mărunțișuri. Trivialități. Frivolități.

Gesturi, cuvinte, atitudini mici, meschine, neînsemnate.

Răutăți inutile, remarci nejustificate, înțepături fără rost, corectări superflue.

Neatenții minore, schimbări de subiect deranjante, observații iritante, adăugări supărătoare.

Provocări cărora nu le înțelegi sursa sau motivația.

Ironii futile.

Grosolănii inopinate. Bădărănii venite din senin. 

Glume proaste. Familiarități iritante. Sfaturi nesolicitate, și, pe deasupra și rău-intenționate. 

Reproșuri nefondate. Acuze stupide. Jigniri otrăvite. 

Invidii fără fond. Gelozii deplasate. 

Priviri dezaprobatoare. 

Dispreț suveran. Umiliri crude, răniri bine țintite, fără ezitare. 

Aluzii nerușinate. Nepăsări uimitoare. 

Rețineri grăitoare, mascate sub zâmbete forțate. 

TOATE SUNT ENERVANTE. 

Toate te DEZECHILIBREAZĂ. 

Toate te scot din RITM, își STRICĂ ECHILIBRUL, îți ridică picioarele de pe pământ, punându-ți-le pe PERICULOASA SÂRMĂ GHIMPATĂ a REACȚIILOR NEGATIVE, ca pe un acrobat, la 10 de metri deasupra solului, într-un balans precar și fără antrenament. 

Critici continue, pe care le simți ca pe un atac invaziv repetat, care te împing către pragul izbucnirii. 

Lipsă de susținere, reiterată, care te îndreaptă, aproape inevitabil, spre punctul de a renunța. 

Și, DIN PĂCATE, oricât de confortabil ar fi statutul de VICTIMĂ, de țintă a tuturor acestora, DUALITATEA INERENTĂ A NATURII UMANE nu te absolvă nici pe tine, de CALITATEA CORELATIVĂ A CĂLĂULUI în rolul căruia  intri și tu, inevitabil. 

Niciodată nu ești doar la un capăt al SABIEI - ești, pe rând, când în fața vârfului lamei, când cu mâna încleștată pe mâner. 

Oricât ți-ai dori să fii un INOROG, și poate structura ta sufletească are această întruchipare, când ești sfâșiat de gheare ascuțite și mușcat de colți lacomi, puritatea este oricum întinată și forța interioară este convertită din lumină într-o apărare feroce care poate depăși limitele atacatorului...

Iar SURSA acestor LUCRURI - MĂRUNTE, în esență, oricare ar fi gradul lor de intensitate, și oricare ar fi gradul percepției tale - minore sau explodând în dimensiuni hiperbolice - NU ESTE ÎNTOTDEAUNA CELĂLALT. 

Câteodată SURSA CEA MAI NEÎNDUPLECATĂ EȘTI CHIAR TU! 

Imagine: Viața - Viața constă în 2 zile, una pentru tine (favorabilă ție) și una împotriva ta. Așa că atunci când este pentru tine nu fi mândru și necugetat, și când este împotriva ta, fii răbdător, pentru că ambele zile sunt un test pentru tine. Imamul Ali.

UN CALCUL SIMPLU: 

- Cu măsura cu care am judecat, voi fi judecat și eu; 

- Chiar sunt dispus că mă năpustesc asupra celuilalt pentru o frază care poate nici nu înseamnă ce cred eu că înseamnă, chiar sunt dispus să distrug într-o secundă tot ce am clădit împreună în timp?

Este chiar atât de grav ce a făcut sau nu a făcut, ce a spus sau nu a spus, încât să anulezi tot ce a făcut sau a spus bun, plăcut, benefic, în trecut? 

Poate da. Poate este justificat. Poate ai câștiga procesul moral ipotetic intentat. 

Dar nu ai fost, poate, și tu, de cealaltă parte, în trecut? 

Și ți s-a iertat. Și ți s-a trecut peste ce ai făcut sau spus. Și poate acest lucru a fost făcut cu tact, cu finețe. Poate chiar atât de delicat, încât să nici nu-ți dai seama, sau să îți fie menajat orgoliul propriu. 

Poate te mai gândești încă o dată. 

Poate este ceva peste care nu poți sau nu vrei să treci. Posibil. Sau poate nu. 

Poate este mai bine pentru ambele părți să meargă în direcții diferite. Poate au lumi paralele. Cu alte valori. Poate viziunile de viață sunt iremediabil opuse. Poate punctele de vedere esențiale se resping natural și nu pot fi atrase forțat într-o zonă de armonie, de coabitare. 

Sau poate că fiecare ar trebuie să renunțe la ceva și să accepte altceva. Al lui. Personal. Despre care s-a hotărât ferm că trebuie să fie într-un anumit fel. 

Nu știu. 

- Toate aceste lucruri mărunte:

Este percepția mea corectă?  

Reacția mea (interioară sau exterioară) - ce rezultat va genera?  Voi avea de pierdut sau de câștigat? Și, în primul rând este justă? 

Starea mea de bine - vreau să mi-o păstrez și să o strălucesc asupra celor dragi mie, sau accept să mi-o erodez pentru o trivialitate și să rămân într-o tristețe, enervare, iritare, nemulțumire, tensiune pentru tot restul zilei, sau poate - în doze mici, pentru tot restul vieții? 

Mă las sau nu distras de la scopurile mele majore, de la atitudinea mea pozitivă și de la energie mea bună din cauza unor lucruri mărunte?

SUNT TOLERANT SAU INTOLERANT - toleranță nu înseamnă neapărat slăbiciune - LA LUCRURI MĂRUNTE? 

Un Calcul Simplu - Gândirea bazată pe un orizont plin de posibilități, Gândirea de ansamblu, Cuprinderea Imaginii Mari, a Întregului Ecran, cred că îmi va da Răspunsul Corect. 

Cred...

Posibil... 

Când ești angajat și dedicat drumului către ceilalți, către tine, către iubire, către împlinire, către scop, nu prea mai ai timp de lucruri mărunte...

Fii stăpânul lucrurilor mici care te irită și păstrează-ți energia pentru lucrurile mari, care merită. Nu muntele care se află în fața ta te epuizează, ci găruntele de nisip din încălțările tale. - Robert Service.

Photo by Omid Armin on Unsplash

Humani nihil a me alienum puto & UNICITATEA

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

Esența acestei maxime este esența precursorilor umanismului, esența spiritului Renașterii. 

Terentius îndeamnă la RENUNȚAREA la EGOISMUL imanent, la centrarea atenției asupra celuilalt, care este om, ca și tine, îndeamnă la toleranță, la acceptare, la înțelegere, la înțelepciune, la empatie și la apartenența proprie, la apartenența ta și a celuilalt la acest sublim numitor comun, al umanității. 

Cred, însă,  că UMANITATEA NU POATE FI ÎNȚELEASĂ, NICI PRACTICATĂ, ÎNAINTE de ÎNȚELEGEREA INDIVIDUALITĂȚII.

Ești atât de diferit față de ceilalți.

UNICITATEA este AMPRENTA TA PERSONALĂ.

Sau poate nu atât de diferit pe cât crezi.

Poate așa ți s-a spus, că nu ești diferit, că nu ești decât un om ca oricare altul.

Și atunci, poate, ai încercat să devii un om ca oricare altul.

Și pendulând între a fi cum te simți, diferit, în mod natural și  încercările de a imita modalitatea de diferențiere a altora, al căror fel de a fi diferit îl găsești mai atractiv, mai demn de admirație decât felul tău, ai constatat cu surprindere că și ei simt frică, rușine, furie, bucurie.

Da?

Și tu  simți frică. Dar altfel.

Și tu  simți rușine. Altă reacție, însă.

Și tu simți furie. Declanșată de alți factori.

Și tu simți bucurie. Generată de alte reușite, în domenii care te interesează

Ca orice alt om.

DAR LE SIMȚI DIFERIT FAȚĂ DE ORICE ALT OM.

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

DRUMUL TĂU ESTE DIFERIT.

STRUCTURA TA INTIMĂ, compusă din traseul de viață, amintiri, evoluție și involuție personală, entuziasm și decepție, tristețe și speranță, descoperiri și sentințe existențiale, pe care apoi le invalidezi sau disprețuiești, sau care îți sunt confirmate și întărite ulterior de evenimente, întâlniri și întâmplări cu impact major, pozitiv sau negativ, STRUCTURA TA INTIMĂ ESTE UNICĂ. 

Ești IREPETABIL, dragul/draga mea. 

Nici o altă ființă din univers NU ARE FRUMUSEȚEA TA, nici o altă persoană NU ARE ORIGINALITATEA TA - IAR ACEASTĂ CARACTERISTICĂ UMANĂ, A UNICITĂȚII, ÎMI ESTE CEA MAI APROPIATĂ DIN TOT CE ESTE UMAN. 

Fii LIBER CA APA, fluid și flexibil ca mișcările ei relaxate și imprevizibile, fii UNIC ca valurile ei sinuoase și PUTERNIC ca acel calm nemișcat al undelor care se poate transforma într-o spectaculoasă multicoloră cascadă sau într-un uragan devastator!

Lasă-ți respirația purtată de MIRACOLUL AERULUI, care este VIAȚĂ și mediul impulsurilor tale de gânduri, magnetul și convertorul dorințelor tale către Dumnezeu  - Universul, lasă-ți respirația să exulte într-o RĂSUFLARE UȘURATĂ - indiferent ce se va întâmpla, EU SUNT EU, am DREPTUL SĂ FIU EU ȘI VOI FI CINE SUNT, CINE SIMT CĂ SUNT, CINE INTUIESC CĂ TREBUIE SĂ FIU!

Lasă-ți FOCUL pasiunii să te mistuie până la ultima mitocondrie a ultimei celule a ființei tale, să te purifice, să ARDĂ toată ezitările, toate durerile, toate fricile, toate dezamăgirile, toată nerăbdarea, tot chinul interior, toate zilele de dorințe intense și frustări mistuitoare, toate rușinile și ascunzișurile, toate suspiciunile și spaimele, lasă-l să te purifice prin FLAMA PASIUNII DIN CARE SE NAȘTE IUBIREA - AGAPE ȘI LEGENDA PERSONALĂ!

Fii PĂMÂNT, îmbrățișează tina din care ai fost creat și în care te vei întoarce, ca eterna sursă roditoare a vieții și a înnoirii solare! 

Fii METAL, fii oțel indestructibil, fii VOINȚĂ de adamantium, fii tăiș neiertător pentru spectrul insistent al iminenței eșecului!

Fii IMAGINAȚIE sălbatică și dezlănțuită!

Dă-ți voie să VISEZI și să ACȚIONEZI în direcția visului tău nebunesc!

Fii CURAJ!

FII OM!

DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI, SĂ FII IERTĂTOR, SĂ FII ÎNFRÂNT, DĂ-ȚI VOIE SĂ REUȘEȘTI, FII VICTORIE ȘI SATISFACȚIE, FII ORICE ȘI ORICINE CREZI CĂ POȚI SĂ FII!

NIMIC DIN CE VREI SAU CINE EȘTI, SAU CINE VREI SĂ FII NU ESTE ÎN AFARA NATURII UMANE!

NIMIC! 

MULȚUMEȘTE DIVINITĂȚII PENTRU UNICITATEA TA ȘI SĂRBĂTOREȘTE-O ÎN FIECARE ZI! 

Abia ATUNCI vei putea ÎNȚELEGE ȘI SĂRBĂTORI și UNICITATEA ȘI UMANITATEA CELORLALȚI!

Photo by Alejandro Cartagena 🇲🇽🏳‍🌈 on Unsplash

Nu, zic și eu doar așa, să mă aflu în treabă.. Glumești, normal că vorbesc serios!

- Încerc să te înțeleg.

- Chiar încerci?

- Nu, zic și eu doar așa, să mă aflu în treabă.. Glumești, normal că vorbesc serios!

Mi-am spus că dacă nu purtăm o discuție extrem de serioasă, lucrurile vor lua o întorsătură neplăcută...

Spune-mi ce vrei! Ce vrei tu.. Ce vrei de la mine, ce vrei de la noi, vrei să ajungem undeva, cum ne vezi, sunt compatibilă cu visurile tale, să mă fac mai deșteaptă sau mai frumoasă pentru tine?

- Iar vorbești prostii... - și John își aprinse nervos încă o țigară. Își mai turnă un pahar de whisky, și o privi pe Jane cu un sentiment amestecat de vinovăție și furie.

- De ce nu vrei să vorbești cu mine?

Vreau să spun, să vorbești cu adevărat, până la capăt.

Ți-am spus de atâtea ori, și îți voi repeta până când îți va intra în capul ăla inteligent și încăpățânat: nu te va iubi nimeni vreodată cum te iubesc eu; nu mai e nevoie să fii cu mine așa cum crezi tu că trebuie să fii, sau așa cum ți se pare ție că te-aș găsi eu interesant, mai interesant!

E suficient pentru mine să fii pur și simplu cum ești tu: nestatornic, capricios, impulsiv...

Ăsta e farmecul tău și asta este plăcerea mea, de a te descoperi în fiecare zi altfel.

Știu că nimeni nu te-ar suporta cu adevăratul tău chip, tu cu atât mai puțin.

Dar eu te găsesc minunat așa!

- Ce poate fi așa de nenorocit de minunat într-un ratat care nu este în stare să se țină de un amărât de job și care se îmbată crunt în fiecare dimineață, pentru a-și amorți simțurile suficient de puternic, astfel încât să reziste încă unui început de zi?

- Vezi, cine ar putea să mă atragă pe mine cu frazele astea mincinoase, în afară de tine?

În primul rând că nu se întâmplă în fiecare zi, doar de câteva ori pe lună; de obicei după ce constați că vreun editor veros ți-a furat ideea de scenariu - tu nu vrei să mă asculți să investești câteva sute de verzișori pentru a îți angaja un specialist în drepturi de autor și un consilier bun - să nu mai vorbesc că nu vrei să mă lași pe mine să te ajut ..

- Tu, cu Harvard-ul tău și cu donațiile tale și cu părinții tăi toleranți și progresiști!

Jane izbucnește în râs, într-un zâmbet perfect, seducător și poznaș: 

- De câte ori ai încercat să-i îngrozești cu poveștile și invențiile tale - ba că erai drogat, ba că ai fost condamnat de la 12 ani pentru grand theft auto și proxenetism...

Părinții mei mi-au dat libertate totală, au încredere în mine, nu mi-au interzis nimic, niciodată, m-au susținut necondiționat, m-au motivat direct, din suflet, cu iubire și înțelegere. Au prea multă încredere în mine și le-am dovedit de prea multe ori că îmi pot folosi capul și la altceva decât pentru headshots la cine ști ce prezentare fancy a ultimului favorit al fashion-ului.

- Îmi spui că încerci să mă înțelegi. Eu nu înțeleg ce cauți tu cu mine, în spelunca asta de mansardă, prntre cărți răvășite și această boemă atât de demodată - șevalet, pânze...

- Să nu uităm de pânzele de păianjeni, de doamna proprietar isterică și de vecinii tăi ciudați...

Râsete, fețe îmbufnate și o lumină caldă, de primăvară, prin ferestrele murdare.

- Tu, dragul meu, al cei mai frumos suflet și cea mai generoasă inimă! Asta când nu te transformi în Shrek, cum faci acum.

...

Photo by Alexander Krivitskiy on Unsplash

FELICITĂRI! TE ADMIR! MĂ INSPIRI!

Felicitări ție, care ai înțeles cu adevărat oamenii și viața!

Felicitări ție, care reușești să rămâi pozitiv când tot negativul din jurul tău te asaltează neîncetat!

Felicitări pentru responsabilitatea ta, pentru integritatea care te definește, pentru munca ta neîncetată, pentru perseverența în timp!

Felicitări pentru nesățioasa ta poftă de viață, care mă atrage cu energia ei și mă remontează în fiecare zi!

Felicitări pentru ți-ai găsit drumul pe care îl căutai, felicitări pentru tot ce ai reușit, după atât de multe încercări și eșecuri, și pentru tot ce vei reuși în continuare!

Felicitări pentru încrederea ta neclintită că totul este posibil și pentru neobosita ta voință de a transforma posibilul în real!

Te admir pentru că ești autentic/autentică, pentru că ești cine ești, pentru că nu vrei să pari altcineva, pentru că nu îți propui să fii altcineva!

Te admir pentru entuziasmul pe care îl adaugi oricărui lucru pe care îl faci!

Te admir pentru răbdarea ta, te admir că nu ai renunțat la oameni, oricâte motive ți-ar fi dat!

Te admir că nu te descurajezi niciodată și cauți întotdeauna soluții în loc să te plângi!

Mă inspiri cu generozitatea prin care faci atât de mult pentru ceilalți și te neglijezi aproape în totalitate!

Mă inspiră zâmbetul tău deschis și sincer, mă inspiră râsul tău molipsitor care mă face să uit  de toate și să simt pulsul vibrant al mulțumirii momentului prezent!

Mă inspiră umorul tău spontan, care nu îmi dă voie să mă iau prea în serios, mă relaxează și mă face să râd cu lacrimi!

Mă inspiră toleranța ta și ușurința de a trece peste răutăți gratuite, invidii mărunte și învinuiri nemeritate!

Mă inspiră calmul de care dai dovadă, mă inspiră inteligența ta de a nu acuza pe nimeni și de a înțelege motivele tuturor!

Oamenii de succes fac lucruri simple într-un mod diferit și tu ești unul dintre ei. Felicitări pentru succesul tău!

Ești minunat/minunată. Mă inspiri. Mulțumesc.

Photo by Joseph Chan on Unsplash

INNER CONVERSATIONS

If you listen closely, you can hear in your mind several voices. It doesn’t mean you are crazy if you can hear them, loud and clear. 

For instance, when you are in public, obviously you cannot speak by yourself in a loud voice. Crazy people do that. So, you speak with your inner voice. 

When you are alone and need to think about different topics, you may talk to yourself out loud. Some people do that – they find it easier to clarify their thoughts – some people don’t: even when they are alone, they are afraid they might be surprised by a neighbor and make an awkward impression, or they fear that this may turn into a habit and they could find themselves making an observation or some remark while driving, or walking, or in any other circumstances. 

The second category of people, as I said, thinks with their inner voice even when they are alone. 

By now you will have recognized the voice I am talking about. 

This voice has different degrees of development and use, depending on the person. 

There are people who have a clear, articulate inner voice, formulating intelligible phrases, complicated enunciations, complex analysis, detailed observations, or plans of action. 

There are people who mostly feel, or see images, rather than hearing words or concepts. 

There are people whose inner voice combines words, feelings, colors, vivid images as movie trailers or videos, sounds, and words.

Regardless of your inner voice type, at some point, regardless of the frequency of it, you can hear it. 

And sometimes you can hear it crystal clear.

It can sometimes frighten you, as inexplicable thoughts surface out of your subconscious. 

The fact that you can hear it saying constantly the same expression, over and over again, talking to you about the same topic, forces you to pay attention to that specific matter that needs immediate attention, the same matter that your conscious mind keeps ignoring it, over and over again. It can sometimes surprise you what results can be generated by listening to your inner voice. 

These are the fortunate cases when you feel that what your inner voice is telling you is the right thing to do. 

We assumed so far, that your inner voice manifests itself as being yourself, and that its manifestation embraces the form of a monologue, as in: “I think that… I like that… Perhaps it would be better to..” etc. 

But it doesn’t happen always this way.

And this is the best part: CONVERSATIONS.

"Be careful how you are talking to yourself because you are listening" - Lisa M. Hayes

You find yourself in a conversation with yourself. 

You hear your inner voice saying something, until that moment nothing strange happened, because it was you who was talking, and then you give an answer, or state a different opinion.

Who is who now? 

Which of you is you and which is the other? 

The other is the other one? If not, who is it? 

Is it intuition? Is it your subconscious? Is it your higher self? 

Another situation: you surprise yourself having the same behavior in a certain context. Behavior that isn’t advantageous for you. 

And then you think about what were you thinking at that time: for sure, at least once in your life, when talking to someone else, you must have said, while telling your story: I don’t know what was I thinking!

Thinking about your thoughts in that specific situation, you discover that ALL OUR ACTIONS ARE DETERMINED BY INNER CONVERSATIONS. 

"Most of us are totally unaware that our inner conversations are the causes of the circumstances of our life" - Neville

It is less important the identity of our inner talkers, it may seem monologue or dialogue, but either if we are conscious or not about it, A CONVERSATION ALWAYS OCCURS. 

And that conversation becomes a way of being. 

If you want to change or improve certain ways of being in your life, you need to take the time and really identify and understand your inner conversations. 

For example: 

“I would like so much to do this or that, to become this or that, but he/she won’t let me!”

Or:

“I would so much enjoy starting that, but I’m too old for that ”

Or.

“ I would like to do this, or that, but I don’t have time, I’m too busy/ it’s not appropriate/suitable for a men/a woman of my status/ I lack the courage/ it is too late/ I’m afraid not to look ridiculous/ I don’t feel prepared ” – the list is endless.

If you want to change your life, as I know you want, you can begin by listening to your inner voices. 

Select the one that suits you best. Choose the brave, friendly, and wise one.

Detect the fraud, the deceiver that hides behind your bad and unproductive habits.

Create better, more efficient conversations!

Repeat and rehearse them aloud or silently, when you are alone, until they are understood, believed, and assimilated by your subconscious mind. 

Next time when you will be facing a recurrent situation, that you failed to overpass in the past, repeat silently, with your clear, precise, and firm inner voice the conversation that you have already rehearsed and act upon it!

You will succeed!

Mind your inner conversations, change them for the better, follow and act accordingly!

You will become a whole different person; you will become a new identity!

Photo by Joshua Ness on Unsplash