Se afișează postările cu eticheta schimbare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta schimbare. Afișați toate postările

duminică, 21 iunie 2020

ADEVĂRUL TE VA ELIBERA



''Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.'' - Sfânta Evanghelie după Ioan.


Nu te poți minți și nu poți minți la nesfârșit.


Vei simți impostura în care trăiești, vei simți amăgirea pe care ți-o livrezi zilnic cum se vor transforma într-un val uriaș, care te va lovi cu putere, te va răsuci în turbionul lui până vei simți că te îneci, și atunci, pentru a îți salva viața , cu un efort disperat te vei smulge din capcana letală, te vei ridica deasupra valului nimicitor și adevărul va țâșni din gura ta dornică de aerul eliberării, în strigătul cathartic: ȘTIU CINE SUNT!.

Și atunci vei avea curajul să rostești adevărul despre tine. 


Când vei reuși să îți spui adevărul despre tine, vei reuși să te vezi în adevărata lumină. 

Adevărul are un preț. Teribil, în multe cazuri. Pentru că adevărul, de cele mai multe ori doare. Insuportabil. Te poate marca pe viață, dacă nu ai curajul să accepți puterea lui transformatoare și să-l convertești în energie vitală și catalizator pentru recunoașterea, crearea, sau re-crearea identității tale adevărate, pe care o vei cunoaște sau o vei construi/reconstrui.

Iar adevărul despre tine te va durea, cu siguranță. Mai mult decât adevărul despre ceilalți. Deoarece ai avut șansa atâția ani să-l cunoști și să ți-l asumi, să-l lași să te schimbe și să te ghideze.


Adevărul va arunca o lumină crudă asupra ta. Nu vor fi umbre, nu va fi nici un artistic clarobscur care să îți îndulcească percepția, nu vei putea să te ascunzi. 

Vei fi gol. Îți va fi rușine, te vei teme, vei fi speriat.
Până îți vei accepta, până îți vei iubi goliciunea și imperfecțiunea.

Aceasta va fi  percepția ințială a darului divin al adevărului,  prima dată când ești dispus să mergi până la capat. 

Nu îți va plăcea ce vei vedea. Pentru că doar la ceilalți vezi, confortabil, din exterior, ceea ce la tine refuzi să privești. 

Asta pentru că până în acel moment nu ai fost dispus să mergi până la capat. 


Încerci să te cosmetizezi. Te fardezi și te pudrezi cu jumătăți de adevăr, cu justificări și scuze credibile. Te învălui în mantia rezonabilului și falsei echități. 

Îți mai adaugi câteva calități, îți maschezi cu ingeniozitate acele părți din tine care nu vrei să fie aflate. 

Nici măcar de tine. 

Pentru că vrei să îți păstrezi imaginea de om valoros, de om frumos, drept, cinstit, corect. 


Dacă ai reușit să îți creezi această imagine. 

Sau poate vrei să începi să ți-o construiești acum. 


Poate chiar ești unul dintre acei oameni care sunt, prin natura lor, prin personalitatea lor, prin faptele, prin acțiunile lor, prin modul lor de a gândi și modul lor de a fi, prin comportamentul lor, oameni frumoși, drepți, cinstiți și corecți. 


Chiar dacă ești acel om, oricum ai greșit grav. Oricum ai rănit, ai înșelat așteptări, ai manipulat, ai dezamăgit, ai disimulat, ai mințit și ai făcut rău. 


Și cea mai chinuită victimă ai fost chiar tu. Poate ai reușit să fii adevăr cu ceilalți, și toate aceste rele le-ai îndreptat împotriva ta. 


Este în natura umană. Nu poți decât tinde către aceste valori. Nu le poți fi în totalitate. Poți să fii însă ADEVĂR.

Veritas vos liberabit ( The truth will set you free) (Adevarul te va elibera)


Dacă nu poți rosti adevărul până la capat, cu glas tare, ție și/sau celorlalți - și în unele cazuri, ar fi devastator, ar elibera în totalitate, dar poate ar și distruge în totalitate - , poți face însă un alt pas care te va elibera, cu siguranță: 




ȘOPTEȘTE-ȚI ADEVĂRUL, CUNOAȘTE-L ȘI ACȚIONEAZĂ ÎN CONFORMITATE CU EL!




VEI SCHIMBA VIEȚI, ȘI ÎN PRIMUL RÂND A TA. 

Vei avea, în sfârșit, curajul să te ierți și să ierți. 

Vei avea, în sfârșit, curajul să înțelegi și toleranța față de intenția adevărului, care este deturnat de la implementarea lui, și înțelepciunea dozării adevărului administrat celuilalt în limitele fine și productive ale diplomației, concomitent cu auto - administrarea periodică de doze șoc de adevăr pentru tine. 

DUPĂ CE TE VEI FI ELIBERAT, FII ADEVĂRAT CU TINE ȘI NU TE MAI LĂSA NICIODATĂ ÎNLĂNȚUIT ÎN SCLAVIA LIPSEI ADEVĂRULUI!

FII CU ADEVĂRAT  LIBER, TRĂIEȘTE LIBER ȘI OFERĂ CU GENEROZITATE LIBERTATE ȘI ADEVĂR, PRIN CINE EȘTI, CELORLALȚI!

miercuri, 6 mai 2020

JOCUL VIEȚII: TRECUTUL DEVINE VIITOR ( DACĂ ÎI PERMIȚI)



Încetează să te mai uiți în oglinda retrovizoare.

Trecutul, toate acele lucruri care s-au întâmplat, asupra cărora nu mai ai nici un control, și  asupra căruia privești în continuare, deși în fața ta sunt atât de multe drumuri pe care nu le vezi, pentru că în permanență te uiți în spate...

Te uiti catre ce ai facut in trecut si sunt lucruri pe care in continuare refuzi sa le accepti ca     s-au intamplat.

Te intrebi cum de ai putut sa accepti acea situatie, de ce te- ai complacut, de ce te-ai facut ca nu vezi in ce direcție esti purtat, desi tu iti doreai sa te indrepti in direcția opusa...

Te minunezi cum ai putut rezista atat de mult timp fara sa te revolti, fara sa incerci sa iesi din capcana strângându-se tot mai mult in jurul tau...

Esti atat de surprins cum ai putut sa accepti toate acele lucruri, fara macar sa incerci sa negociezi cu viata dintr-o alta pozitie, de curaj si forta...

Ai avut atat de multe ocazii, ai avut atat de multe sanse...

Unele le-ai pierdut pentru ca ai preferat prea mult confortul riscului; altele pentru ca ti-a fost teama de ce vor zice ceilalti, ti-a fost frica de esec, de ridicol, ai spus poate maine, poate cu alta ocazie, nu acum, poate mai tarziu, cand voi fi pregatit, daca voi spune sau voi face ceva gresit, nu,nu, mai bine nu, mai am destul timp...

Iar acest etern prezent de amanari de atunci, s-a transformat in depozitarul trecutului, cel care păstrează în cotloane întunecate toate încercările tale neîncepute și toate nesfârșitele ‘’’poate dacă aș fi ...’’

La polul opus, trecutul are o memorie la fel de confuză și a momentelor și timpurilor de succes, glorie și reușită – dacă te lași cuprins de învăluitoarea nostalgie a ce a fost: te intrebi cum ai putut sa gandesti si sa actionezi intr-un anumit fel, iar acum ti-ai pierdut acel tonus, acel entuziasm, acea incredere care iti rasuna in minte ca un difuzor urias de propaganda, facandu-ti cea mai convingatoare reclama tie insuti: vei reusi, stiu ca vei reusi.

Toate aceste reflecții despre trecut, indiferent de modalitatea în care le încadrezi și/sau descrii, indiferent de felul în care le abordezi - ca oportunități de a învăța din greșeli, ca analiză a altor căi de urmat, sau ca o deschidere a evantaiului posibilităților - toate aceste gânduri despre trecut vor avea un singur efect: îți vor aduce trecutul în viitor. 


Viitorul tău, dacă îi permiți trecutului să îi ia locul, nu va fi decât o nesfârștiă buclă a trecutului, un vas prea plin pentru a mai putea adăuga chiar o singură picătură. 


Jocul hazardului, al întâmplării, al destinului și al alegerilor, cel mai pasionant și mai riscant joc, cea mai imprevizibilă ruletă, și cel mai tentant casino: JOCUL VIEȚII.


Dacă ne-am imagina un magnet care să atragă și să controleze zarurile astfel încât numărul câștigător să fie întotdeauna cel care rămâne nemișcat, cu fața în sus, după rostogolirea zarurilor, exact acel număr pe care l-ai vizualizat, pe care l-ai calculat că este cel care îți va livra potul cel mare, ACEL MAGNET L-AȘ NUMI ALEGERE.


Dacă spui adevărul, acesta devine o parte a trecutului tău, dar dacă minți, aceasta devine o parte a viitorului tău.
Matricea conform căreia funcționezi este subordonată celui mai mare dușman și celui mai mare prieten simultan, acel permanent însoțitor al tău, cel care este veșnic lângă tine, cel care îți oferă cele mai mari satisfacții și îți creează cele mai mari probleme în același timp: OBICEIUL. 


Iar OBICEIUL DE A TRĂI DIN TRECUT POATE FI SCHIMBAT AZI CU OBICEIUL DE A TRĂI DIN VIITOR. 

A TRĂI DIN VIITOR înseamnă a folosi acel MAGNET MAGIC, care va atrage REUȘITA, într-un mod inteligent. 

MAGNETUL ESTE ALEGEREA. 

POȚI să începi să ALEGI începând de AZI fiecare gând, fiecare acțiune, având în minte în permanență ca FAR CĂLĂUZITOR conștientizarea că TOT CE VEI FI AZI VA DEVENI TRECUTUL DE MÂINE. 


Maria Robinson: "Nimeni nu se poate întoarce și genera un nou început, însă oricine poate începe azi și crea un nou sfârșit."

IMAGINÂNDU-ȚI UN VIITOR ASTFEL CUM ÎL DOREȘTI, și trăind PREZENTUL DIN VIZUALIZAREA ACELUI VIITOR, îți creezi în fiecare clipă șansa unică de a îți CONSTRUI ACUM UN ALT TRECUT ÎN CARE SE VA TRANSFORMA VIITORUL, UN VIITOR TRECUT CARE SĂ TE INSPIRE ȘI SĂ TE FACĂ UN ETERN CÂȘTIGĂTOR!


Fă o mică schimbare azi. Azi nu este decât o zi.

Dar ce se va întâmpla în toate celelalte zile depinde de ce faci azi. Așa a fost tot anul.

TOATE SCHIMBĂRILE ÎNCEP CU CE FACI AZI!

Photo by Hansjörg Keller on Unsplash

joi, 30 aprilie 2020

'' Într-o zi te vei trezi și nu va mai fi timp să faci lucrurile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna. Fă-le acum!''



'' Într-o zi te vei trezi și nu va mai fi timp să faci lucrurile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna. Fă-le acum!''

Paragrafele între ghilimele, care urmează, sunt din cartea MANUSCRISUL GĂSIT LA ACCRA, de Paulo Coelho.

'' Iar o femeie pe care o chema Almira și era croitoreasă a spus: Aș fi putut să plec înainte de sosirea cruciaților iar azi aș fi fost în Egipt. DAR ÎNTOTDEAUNA MI-A FOST TEAMĂ DE SCHIMBARE.''



" Ne e frică de schimbare deoarece credem că, după multe eforturi și sacrificii, cunoaștem lumea în care trăim.

Și, chiar dacă ea nu este minunată, chiar dacă nu suntem pe deplin mulțumiți, cel puțin nu vom avea suprize. Nu vom greși.

La nevoie, vom face mici schimbări pentru ca totul să rămână la fel. ''



" E foarte bine să visăm că avem mereu noi locuri de văzut și că vom face asta într-o zi. Visul ne veselește - pentru că ȘTIM CĂ PUTEM SĂ FACEM MAI MULT decât ceea ce facem.

A visa nu e primejdios.

PRIMEJDIOS E SĂ VREI SĂ TRANSFORMI VISELE ÎN REALITATE. ''



" Dar vine ziua când DESTINUL bate la ușa noastră.

Poate să fie bătaia ușoară a ÎNGERULUI SORȚII, sau bătaia NEDORITEI DE OAMENI.

Amândouă spun: " SCHIMBĂ-TE ACUM ''.

Nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu anul viitor. Îngerii spun: " Acum '' .


Întotdeauna o auzim pe Nedorita de Oameni.

Și schimbăm tot de teamă să nu ne ia cu ea: ne schimbăm satul, obiceiurile, caldarâmul, mâncarea, purtarea.

Nu o putem convinge pe Nedorita de Oameni să ne îngăduie să fim ca înainte. Nu poți sta de vorbă cu ea.


Îl auzim și pe Îngerul Sorții, dar pe acesta îl întrebăm: " ÎNCOTRO VREI SĂ MĂ DUCI? ''

" SPRE O VIAȚĂ NOUĂ '', este răspunsul.


Și ne amintim: avem grijile noastre, dar le putem rezolva - chiar dacă ne va trebui tot mai mult timp ca să le venim de hac. Trebuie să servim drept exemplu părinților noștri, maeștrilor noștri, copiilor noștri, și să rămânem pe calea cea dreaptă.

Vecinii noștri speră să fim în stare să-i învățăm pe toți virtuțile perseverenței, ale luptei cu greutățile și ale depășirii obstacolelor.

Și suntem mândri de purtarea noastră.

Și suntem LĂUDAȚI PENTRU CĂ NU VREM SĂ NE SCHIMBĂM, ci urmăm calea pe care ne-a ales-o destinul.


NIMIC MAI GREȘIT.


DEOARECE CALEA DE URMAT ESTE DRUMUL NATURII: ÎN NEÎNCETATĂ SCHIMBARE, CA DUNELE DEȘERTULUI. ''


'' Natura ne spune; '' Schimbă-te! '' 

Iar cei care nu se tem de Îngerul Sorții înțeleg că TREBUIE SĂ MEARGĂ ÎNAINTE, ÎN POFIDA FRICII.

În pofida ÎNDOIELILOR.

În pofida ÎNVINUIRILOR.

În pofida AMENINȚĂRILOR.



Ei au de ÎNFRUNTAT VALORILE și PREJUDECĂȚILE.

ASCULTĂ sfaturile celor care îi iubesc:

'' NU FACE ASTA, AI DEJA TOT CE ÎȚI TREBUIE: dragostea părinților, iubirea soției și a copiilor, slujba pe care ai găsit-o cu greu. De ce să fii străin în țară străină? ''



Dar se ÎNCUMETĂ SĂ FACĂ PRIMUL PAS - uneori din curiozitate, alteori din ambiție, însă de obicei din DORINȚA DE NESTĂVILIT DE A TRĂI AVENTURA.

La fiecare cotitură a drumului se simt mai înspăimântați. Între timp însă, se surprind singuri: sunt mai puternici și mai bucuroși.

BUCURIA. Aceasta este una din cele mai mari BINECUVÂNTĂRI ale ATOTPUTERNICULUI. Dacă suntem bucuroși, ne aflăm pe drumul cel bun.

FRICA se îndepărtează puțin câte puțin, pentru că nu i s-a dat importanța pe care dorea să o aibă.




O ÎNTREBARE stăruie încă de la primii pași făcuți:

'' Oare HOTĂRÂREA mea de A MĂ SCHIMBA i-a făcut pe ALȚII SĂ SUFERE PENTRU MINE?''   

Dar CINE IUBEȘTE VREA SĂ-L VADĂ FERICIT PE CEL IUBIT.

Dacă în prima clipă de temi pentru el, acel simțământ e imediat înlocuit de mândria de A-L VEDEA FĂCÂND CE ÎI PLACE, DUCÂNDU-SE UNDE A VISAT SĂ AJUNGĂ. '' 




'' Până ce într-o zi, pe neașteptate, drumul încetează să îl mai pună la încercare pe călător și devine generos cu el.

Spiritul lui, până atunci tulburat, se bucură de frumusețea noului peisaj.

Și FIECARE PAS, care înainte era INSTINCTIV, ajunge să fie un pas LUCID. 

În loc să arate confortul siguranței, oferă BUCURIA PROVOCĂRILOR. ''




'' În loc să ÎȘI PETREACĂ TOATĂ VIAȚA DISTRUGÂND DRUMURILE PE CARE SE TEMEA SĂ LE URMEZE, începe să-i placă cel pe care tocmai îl parcurge. 

Chiar dacă DESTINAȚIA rămâne învăluită în MISTER. 

Chiar dacă la un moment dat ia o HOTĂRÂRE GREȘITĂ. 


DUMNEZEU, care ÎI VEDE CURAJUL, îi va da și INSPIRAȚIA necesară ca să o îndrepte. ''


'' ODATĂ CE A HOTĂRÂT să-și vadă mai departe de drum și NU MAI ARE DE ALES, își descoperă o VOINȚĂ DE FIER, iar FAPTELE SE ÎNCLINĂ ÎN FAȚA HOTĂRÂRILOR SALE.

'' GREUTATE '' este numele unei unelte vechi, creată doar ca să ne ajute să AFLĂM CINE SUNTEM.

Tradițiile religioase ne învață; CREDINȚA și TRANSFORMAREA sunt SINGURUL MOD DE A NE APROPIA DE DUMNEZEU. 


CREDINȚA ne arată că niciodată nu suntem singuri. 


TRANSFORMAREA ne face să iubim misterul. 


Iar când totul va părea întunecat și când ne vom simți părăsiți, SĂ NU PRIVIM ÎN URMĂ, cu teama de a vedea transformările care se petrec în sufletul nostru. SĂ PRIVIM ÎNAINTE. 

Nu ne vom teme de ce se va întâmpla mâine, pentru că ieri a avut CINE SĂ NE POARTE DE GRIJĂ.

Și aceeași PREZENȚĂ va continua să ne stea alături.

Aceeași Prezență ne va APĂRA de SUFERINȚĂ. 

Ori ne va da FORȚA să o ÎNFRUNTĂM cu demnitate. 


Vom merge MAI DEPARTE decât am crezut. '' 



'' Nedorita de Oameni vine atât pentru cei care nu se schimbă, cât și pentru cei care o fac. 

Dar cei din urmă pot cel puțin să spună: 


'' VIAȚA MEA A FOST INTERESANTĂ, NU MI-AM IROSIT BINECUVÂNTAREA. '' 


Iar cei care găsesc că AVENTURA este primejdioasă, să încerce RUTINA: EA UCIDE ÎNAINTE DE VREME. '' 





Aceste cuvinte m-au INSPIRAT să fac SCHIMBĂRI MAJORE în viața mea. 


Aceste cuvinte mă inspiră în continuare să găsesc CURAJUL pentru PAȘII URMĂTORI pe calea pe care o simt că este a mea. 


Aceste cuvinte îmi hrănesc constant CREDINȚA și îmi susțin HOTĂRÂREA de a merge în continuare pe drumul TRANSFORMĂRII. 


Sper ca data viitoare când 

TU, CEL/CEA CARE CITEȘTI ACUM, 

vei auzi bătaia ușoară a ÎNGERULUI SORȚII la ușa ta,

data viitoare când îți va spune " SCHIMBĂ-TE ACUM '',

SĂ AI CURAJUL HOTĂRÂRII DE A FACE ACEASTĂ SCHIMBARE. 


''Nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu anul viitor. Îngerii spun: " Acum '' .''


SUCCES!

Photo by Matt Howard on Unsplash

marți, 17 mai 2016

- Te rog, mai dă-mi o șansă!


 - Te rog, mai dă-mi o șansă!

- Așa ai spus de fiecare dată. Mai dă-mi o șansă. Și te-am crezut. Te-am crezut când mi-ai promis că te vei schimba. Oamenii nu se schimbă. Poate încearcă. Poate mai au câteodată o sclipire de curaj, sau o vinovăție care îi deviază pentru o clipă de la felul lor de a fi, dar știi că nu durează mai mult de o clipă. După aceea se întorc la cine au fost dintotdeauna și cine vor fi întotdeauna. 

- Nu-i adevărat. Oamenii se pot schimba. Și se schimbă. Din necesitate, de cele mai multe ori. Dar și datorită unei hotărâri puternice, susținută de o voință fermă și o motivație extrem de puternică. Motivația mea ești tu! 

- Da, da, de câte ori am auzit-o pe-asta. Dacă nu te iubeam atât de mult...

- Dar eu sunt exemplul cel mai relevant. Nu m-am schimbat eu, în toți acești ani, atât de mult? 

- Ba da, nu am zis că nu ai făcut eforturi. Ai făcut eforturi uriașe. Le apreciez și cred chiar că te admir pentru voința asta a ta, de neclintit. Dar în esență, ai rămas aceeași. Și, în plus, câți neuroni mi-ai măcelărit în toți acești ani, până să schimbi definitiv un obicei care mă înnebunea zi de zi. Și mă înnebunea nu pentru că aș fi avut eu o plăcere - cum sunt convins că ai gândit de multe ori - să te critic, să te pisez cu acceași frază: '' de câte ori ți-am spus să nu mai ...  '' ci pentru că vedeam atât de clar că îți faci rău singură, și singura mea dorință era să te protejez și să te fac să renunți la lucrurile care îți făceau rău.... 

- Știu, și de fiecare dată când îmi încălcam promisiunea făcută, în care credeam din tot sufletul, mă simțeam atât, atât de vinovată...


- Am vorbit împreună despre acest subiect, din nou și din nou: '' poate sunt eu nebun, poate sunt eu de vină că încerc să o schimb, poate ar trebui să mă potolesc o dată și să o las să fie așa cum e; să greșească  încă o dată și încă o dată  - asta e - să suporte consecințele, să sufere, să sufăr și eu împreună cu ea, pentru ea, și să se lovească singură de toate pragurile din lume, până când învață...''.
Și poate ar fi fost mai bine așa. Poate e mai bine așa. Dar nu mă pot abține - vezi, nici eu nu mă pot schimba - să te las să greșești și apoi să îți repar - cu greu, cu mult efort - eu de fiecare dată greșelile. 

  Te-am scos dintr-un mediu atât de toxic. 

- Lucru pentru care îți voi fi recunoscătoare toată viața. 

- Nu trebuie. Nici măcar nu știam atunci dacă vom fi împreună. Îți aduci aminte foarte bine, sunt sigur, ce ți-am spus atunci:  ''  Nu știu dacă va fi ceva între noi, dar eu te voi scoate de aici, asta ți-o promit! ''  

- Singură nu mai puteam să ies, oricât aș fi încercat. 

- O, cu siguranță! Știu că ai încercat. Ai încercat din răsputeri. Și de fiecare dată, cum încercai să ieși din acel cerc vicios al manipulării, de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva, ca un înotător care încearcă să scape de un vârtej lăsându-se purtat către adâncuri, până în vârful vârtejului, unde forța de absorbție este cea mai slabă, pentru ca apoi să înoate în lateral și să țâșnească spre suprafață, dar nu reușește să se îndepărteze suficient și este tras la loc în turbion, știe că va trebui să se lase prins din nou, inspiră adânc și se lasă în voia lui, și apoi o ia de la capăt - de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva ajungeai din nou în același punct. 

- Singură nu aș fi avut nici o șansă. 

- Niciodată nu ai avut nici o șansă, înainte de a mă întâlni - întâlnire pentru care și eu voi fi recunoscător toată viața, pentru că mi te-a adus în brațe - pentru că niciodată până atunci nu ai avut curajul să înfrunți până la capăt pe cine trebuia să înfrunți. 

- Nu le venea să creadă că îi înfrunt - zâmbi, și ochii superbi, albastru - cenușii străluceau atât de intens, parcă  proiectând  în fața ei imaginile scenei de o cruzime emoțională inimaginabilă ale înfruntării, că le scap din gheare! Câte tertipuri nu au încercat ulterior pentru a mă atrage înapoi - promisiuni, amenințări, capcane bine deghizate, strecurate subtil prin persoane interpuse, pe care nu le cunoșteam, exploatarea celor mai mari slăbiciuni ale mele, pe care mi le cunoșteau atât de bine... degeaba - plecasem și plecată urma să rămân, pentru a nu mă mai întoarce niciodată...

Prin câte am trecut împreună de atunci...



- Da. Atât de multe - un oftat profund, apoi o pauză lungă. Fața lui cu trăsături aspre, colțuroase, dure, privirea lui care intimida, atitudinea lui disuasivă, care își atingea întotdeauna ținta, fără excepție, se îndulciseră pentru o fracțiune de secundă - îmblânzire perceptibilă doar pentru un ochi foarte avizat - și puteai citi durerea și suferința iubirii totale, iubirea care devorează și distruge, iubirea care vrea tot, tot, tot. 

- Nu vreau să îmi fii recunoscătoare. Cel puțin nu în modul în care Lujin, din Crimă și pedeapsă, îi pretindea Duniei: femeia trebuie să fie recunoscătoare soțului ( în cazul nostru partenerului) pentru siguranța pe care i-o oferă, pentru statut și pentru protecție. Nu suntem în secolul XIX, și nici nu îți pretind, cum pretindea Lujin, un respect cumpărat și cerut amenințător, sub sancțiuni. 


'' Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate..." 


Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu! De unde ştim, poate că ne păstrează pentru un scop anume! ''
Sursa citată (citation source): http://gradinacumagnolii.blogspot.ro/2012/08/crima-si-pedeapsa.html


Dostoievski a cunoscut profund sufletul uman. Fericirea se naște din suferință. Aici suntem de acord. 
Eu cred însă că noi suntem meniți a fi fericiți. 


Fericirea este o binecuvântare cu care Dumnezeu ne-a înzestrat la naștere. Este o dotare standard. 

Doar că pentru aducerea în ființă a fericirii în viața ta, și pentru păstrarea ei, trebuie să plătești opționalele, care sunt extrem de scumpe: sacrificiu, durere, suferință, credință și luptă.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu! 

Da, să-i mulțmim! Pentru că el ne-a întâlnit. Probabilitatea ca noi să ne fi întâlnit era sub 0, 00000...

Asta nu mă poate conduce decât la concluzia că am fost sortiți unul altuia. 

-  Deci? Șansa mea? 

- De ce mai întrebi? Nu știi deja răspunsul?   - și cu un zâmbet complice, îi șterse tandru lacrimile de pe obraji.
Photo by Jason Strull on Unsplash

joi, 4 februarie 2016

CAPCANA BOEMULUI - partea a II-a


Erau momente în viața lui John atât, atât de complicate. 


Plecase în viață cu un entuziasm incredibil, cu o încredere că va reuși, cu un mental puternic, ghidat de o claritate absolută a drumului pe care avea să îl urmeze. 


Când se gândea la acel moment, la clipa exactă când simțise că începea viața lui, îi apărea imaginea tânărului artist al lui Gericault. 


CAPCANA BOEMULUI - reintitulase astfel tabloul, pentru a nu uita vreodată ce cale periculoasă alesese. 


- Nu trebuie să mă las târât în această fantezie a artistului muritor de foame, a potențialului geniu neînțeles în timpul vieții. 


Ce urmează este dialogul lui cu el însuși, în rolul alter-ego-ului distribuind-o imaginar pe Jane, adevărata iubire a vieții lui, persoana care se contopise cu el într-o singură ființă, dându-i libertatea totală de exprimare, pe care altfel și-ar fi reprimat-o proiecției dublurii sale identitare: 


- Atunci de ce spui că te-ai identificat instant cu acel tablou? Nu erai atât de sigur că aceea era identitatea ta reală, că spectrul sacrificiului îți va fi umbra - companion fidel care te va însoți perpetuu și îți va împinge limitele către un sfârșit ineluctabil? 


- Ai dreptate, Însă doar parțial. Pentru că astfel eviți să mă privești în ubicuitatea mea inexorabilă. Eu sunt prezent fără voia mea în trecutul Parisului secolului XIX, pe care îl romanțez exagerat, sunt prezent în acest Paris al anului 2006, când declar că îmi încep viața,sunt prezent în acest viitor 2016 al New York-ului. Sunt cu adevărat prezent simultan în 3 locuri, în 3 dimensiuni temporale diferite, nefiind cu adevărat prezent în nici una dintre ele. 


- Amice, vorbești numai prostii! Sau inepții, cum îți place ție să spui, ca un pretențios ce ești! Hai să încercăm să reducem totul la fapte. Să enunțăm cât mai detașat evenimentele, într-o decentă ordine cronologică și apoi să ne jucăm cu limitele interpretării, domnule semiolog!


- Vezi că începi să suni ca știi tu cine! Dar de dragul provocării, dă-i drumul, să vedem ce iese!


- Ok. Ce făceai tu la vârsta de 18 ani, în Paris? 


- Bursier. L'École nationale supérieure des Beaux-Arts.


- Și de ce, mă rog, bursier? Nu aveai un trust fund care îți permitea o viață fără griji până la 100 de ani, instituit de bunica ta, starul de Hollywood, trust fund în posesia căruia intraseși la împlinirea vârstei de 18 ani? Nu declarai tu cu mândrie că toate propensiunile tale artistice sunt scântei ale filonului ei ereditar? Nu erai tu favoritul ei? Copil teribilist, de ce a trebuit să renunți la tot? 


- Simplu. Cel mai valoros asset pe care mi l-a transmis este cuprins într-o frază scrisă cu stylus-ul ei roman favorit, sigilată pentru a fi deschisă doar când voi simți că începe viața: '' Călătoria descoperirii legendei tale personale poate îmbrăca orice formă - când simți că trebuie să pășești pe acest drum, nu ezita, fii curajos, ascultă-ți inima și pornește, nu mai privi înapoi. ''


- Aha. Și asta era singura cale? 


- Cu siguranță. 


- Care era, până la urmă, CAPCANA BOEMULUI? 


- Îți răspund imediat. Nu vrei să știi de ce era SINGURA CALE? 


- Ok. Încă o divagație. Go! By the way, ce s-a întâmplat cu toți banii ăia, cu trust fund-ul? 


- Am înființat o universitate pe numele avocatului familiei, sub protecția anonimatului, unde se predă arta de a reuși în viață și filozofia practică a succesului, inspirată de scrierile lui Dale Carnegie, Napoleon Hill & Co., cu studenți din toate păturile sociale, care sunt ajutați să își descopere potențialul, să își identifice obsesia creativă a visului lor, vis care ulterior le este finanțat pentru a deveni real, cu condiția ca 50% din profitul acelei idei să finanțeze pe toată durata vieții lor universitatea.


Acum, de ce singura cale: pentru că luxul, educația complexă pe care o primisem, exclusivismul relațiilor sociale, rafinamentul opulent care mă înconjura, disciplina draconică a studiului care îmi fusese insuflată din copilărie, presiunea blazonului și a convențiilor comportamentului perfect, eleganța castelului, perfecțiunea labirintului parcului, vânătorile cu arme de epocă, concursurile de scrimă, medaliile reușitelor sportive...


- Stai puțin, tu mai aveai timp să TRĂIEȘTI în mijlocul tuturor nebuniilor ăstora? 


- EXACT. 


- Păi și CEILALȚI CUM ERAU? 


- Tindeau să fie ca mine, asta era, într-adevăr, cu mult mai tragic. Și nu le reușea. Iar acest lucru îi frustra teribil. Teribil. Pentru că tot acest mediu artificial era mediul lor. Meschin. Mic. Limitat. Prea real, prea exact, prea detaliat. LIPSIT DE NATURALEȚE. LIPSIT DE FRUMUSEȚEA RECUNOAȘTERII EȘECULUI ȘI A GREȘELILOR. 

Îmbibat de manipulare și de orgoliu. Înțesat cu intrigi, prefăcătorii și complimente scrâșnite. 


Am simțit că nu mi se cuveneau toate astea. Că trebuie să O IAU DE LA ZERO. 

Că trebuie să TRĂIESC LIBER. SĂ RESPIR LIBER. 


Atunci am decis să PLEC. Să las totul în urmă. Mi-am schimbat numele, am plecat la Paris, m-am cazat într-un hotel de epocă, în paragină, într-o mansardă, în Montmartre, am solicitat o bursă, am câștigat concursul și m-am angajat într-un club de noapte, barman. 


- Și care era CAPCANA BOEMULUI? 


- Nu ai înțeles nici acum? ...

Photo by Léonard Cotte on Unsplash

miercuri, 19 august 2015

UITĂ TOT CE AI ÎNVĂȚAT: NU EXISTĂ REGULI!


Nu întotdeauna lucrurile ies cum vreau eu. Nici nu ies întodeauna cum vor alții.

Nu întotdeauna reușesc să fac ce îmi propun. Poate îmi propun prea multe lucruri în același timp.



Poate pun prea multă presiune pe mine și câteodată prea multă presiune pe alții.

Poate cer prea mult de la mine și de la alții.

Poate multe lucruri le iau ca atare, consider că mi se cuvin, poate că alții fac acest lucru.




Citesc materiale de gândire pozitivă, de evoluție și dezvoltare personală de peste 20 de ani.

Mai bine zis studiez arta succesului și arta de a reuși în viață, legea atracției, puterea extraordinară a subconștientului și arta gândirii ( pozitive), minunata și fascinanta minte umană de peste 20 de ani.

Multe lucruri le-am înțeles în profunzime,  la nivel de maximă finețe și în detaliu ajuns la rangul rafinamentului, multe lucruri, mult mai simple ( și din acest motiv poate infinit mai complicate pentru mine) mi-au scăpat și continuă să fie foarte eluzive pentru mine.



Am perioade foarte faste, de maximă energie, de concentrare, de focus de diamant, când toate par a se alinia conform intensei mele dorințe, arzătoarei și înflăcăratei dorințe, în toate fațetele ei, perioade când pur și simplu sunt într-o asemenea armonie cu mine însumi, cu oamenii, cu Divinitatea, cu Universul, încât aproape în fiecare zi se întâmplă un mic miracol, o plăcută și repetitivă coincidență, aproape în fiecare zi simt cum am mai bifat încă un breakthrough ( salt calitativ/revelație/epifanie) și nimic, absolut nimic nu pare de neatins, pentru că lucruri aproape imposibile ieri văd că au intrat azi în realitatea vieții mele lejer, cu atâta ușurință încât nu încetez a fi surprins cât de ușor este traseul: cere, ți se răspunde, pregătește-te să primești, primește.


O mică rebeliune din când în când este un lucru bun. 

Sunt, pe de altă parte, perioade când nu mai am răbdare să mai ascult până la capăt, când toleranța ajunge la limita de avarie și ripostez, perioade când nu mai accept, perioade de înfruntări și replici tăioase, perioade când simt o nevoie stringentă de spune lucrurilor pe nume, de a merge până la capăt, indiferent de consecințe.


"Cunoaște bine regulile , astfel încât să le poți încălca eficient"  - Dalai Lama.

În decursul istoriei omenirii, au existat întotdeauna reguli. În toate domeniile vieții. Reguli a căror încălcare părea de neconceput în trecut, par acum, în lumina prezentului, nu numai absurde și inutile, dar ridicole, crude și total lipsite de logică, echilibru, fără sens. 

În domeniul esteticului, în domeniul artelor frumoase, în domeniul literaturii, al modei, al artei politice/artei militare, tot timpul un vizionar a apărut care prin curajul de a uita tot ce învățase, a rupt convențiile, a distrus tot ce era cunoscut până atunci, s-a revoltat prin manifestul acțiunilor sale și a re-creat totul, a scris o nouă pagină de istorie. 

Acești oameni au fost scânteia care a aprins focul schimbării. 



"A SCRIE: Uită de reguli. Uită de dorința/posibilitatea de a fi publicat. Scrie pentru tine și sărbătorește scrisul." - Melinda Haynes

VREI SĂ AJUNGI DEPARTE. 

Sau poate vrei să mai faci decât un pas, pentru ca tot ce îți dorești să se întâmple. 
Să îți găsești liniștea, să fii mulțumit, să fii împăcat cu tine însuți. 

Cauți modalități prin care să faci acest lucru. Ceri sfaturi sau ți se dau sfaturi, fără să fie cerute. 

Unele sunt bune, altele conțin subversiv, periculos, nevăzut, un scop ascuns ( a hidden agenda), pe care îl simți, dar nu îl poți identifica. 

FII ATENT! 

Sunt atâtea medii în jurul tău care te pot influența, care îți pot INOCULA REGULI, fără să îți dai seama, și înainte să te dezmeticești, devii un robot programat care urmează instrucțiuni - reguli menite să îți determine o anumită gândire și un anumit comportament și ai devenit sclavul lor. 

Poți chiar să crezi că tu ți-ai setat propriile reguli și te simți obligat să le respecți. 

NU EZITA SĂ ÎȚI ÎNCALCI PROPRIILE REGULI, CÂND SIMȚI CĂ NU MAI SUNT POTRIVITE PENTRU TINE, CEL DE AZI, CÂND SIMȚI CĂ TE ÎNDEPĂRTEAZĂ DE LA DIRECȚIA DORITĂ, CÂND SIMȚI CĂ ȚI-AU DETURNAT CURSUL TĂU REAL, CORECT. 


Încrederea in sine nu spera:'' Mă vor plăcea''. Încrederea in sine spune detasata: '' Voi fi OK dacă nu mă vor plăcea''.

Este în regulă să înveți, să cauți, să găsești, să identifici reguli, tipare, matrice de gândire, de comportament, de atitudine, de planuri și modalități de acțiune, însă după ce le stăpânești, după ce știi să jonglezi cu muchiile lor tăioase fără să te rănești, UITĂ TOT CE AI ÎNVĂȚAT: NU EXISTĂ REGULI!

EXISTĂ DECÂT REZULTATE!

IAR REZULTATUL TREBUIE SĂ FIE '' AM REUȘIT!''

DĂ-ȚI VOIE SĂ AI O GÂNDIRE ȘI UN MOD DE ACȚIUNE NON-LINIAR, ÎNSĂ NU UITA SĂ FII EXTRAORDINAR, MEMORABIL!

Photo by Hassan OUAJBIR on Unsplash

luni, 6 iulie 2015

DE CE ALEG SĂ MĂ SIMT BINE?



Aleg să mă simt bine, și fac această alegere conștient în fiecare dimineață, și de câte ori sunt dispus în timpul zilei să îmi aduc aminte de alegerea făcută în dimineața acelei zile și să aleg să îmi respect alegerea făcută și cu această ocazie să aleg din nou - o alegere nouă, făcută cu mai multă putere, cu mai mult entuziasm - să mă simt bine. 

Cel mai bun lucru pe care îl vei învăța vreodată este pur și simplu să IUBEȘTI și să FII IUBIT în schimb. 


Am șansa de a avea în viața mea oameni minunați, pe care îi iubesc, pe care îi apreciez și care mă inspiră în fiecare zi. 


Am în viața mea oameni excepționali, care mă iubesc și care îmi oferă necondiționat dragostea și prietenia lor, oameni valoroși, de la care învăț zilnic ceva nou. 


Am atâtea motive de bucurie, am atâtea motive să mă simt bine, am atât de multe ocazii, pe parcursul fiecărei zile,  să fiu fericit, să mă bucur de viață, să mă bucur de oamenii din viața mea, încât INDIFERENT DE EVENIMENTELE ZILEI, singura alegere corectă și responsabilă față de ei și față de mine este SĂ MĂ SIMT BINE și să ÎI FAC SĂ SE SIMTĂ BINE. 


"Ai PUTEREA de a te simți bine mai întâi... simte-te bine ACUM... și bucură-te de VIAȚĂ pe măsură ce aceasta își urmează cursul..." Emma Tiebens


Aș putea foarte ușor să las să îmi schimbe starea de bine și să mă afecteze nenumărate cauze: câte evenimente neplăcute nu pot surveni într-o singură zi: pot fi probleme de sănătate, financiare, relaționale, accidente, comportamente agresive, dezamăgiri, răutăți, insulte, discuții aprinse, în contradictoriu, eșecuri de toate felurile și la toate nivelele, nereușite variate, neînțelegeri studipe cu rezultate surprinzător de frustrante, intenții bune interpretate eronat, mofturi, ieșiri necontrolate, acuze aiuritoare, atacuri și blamări nemeritate și nejustificate, vești proaste, răzgândiri, întârzieri, stări nervoase, apatice sau colerice, tristeți subite sau depresii molipsitoare, perspective neplăcute, incertitudini, pericole iminente, sau pur și simplu o vreme mohorâtă, ploioasă, sau orice altă armă tăioasă și amenințătoare din panoplia sumbră a emoțiilor negative care te pot atinge, învălui sau copleși. 


Mă simt bine. Mă simt puternic. 


Când toate lucrurile merg bine, când ești în aliniament cu Universul și cu Inteligența Infinită a lui Dumnezeu și toate dorințele ți se îndeplinesc, când vezi, rând pe rând, că visele tale se transformă în realitate, este ușor să te simți bine. 


Nu necesită nici un efort. 


Când ești sănătos, tânăr, puternic, încrezător, zâmbitor și plin de energie, starea de bine este cea mai elegantă piesă vestimentară haute- couture, care ți se potrivește perfect și te face să te simți unic, te face să te simți că a fost croită exlusiv pentru a se asorta fericii tale. 

Poți alege să te simți în toate aceste feluri, indiferent de vârsta ta, de starea ta de sănătate, de condiția ta socială, financiară,  familială, indiferent de orice altă determinare internă sau externă, POȚI ALEGE, pentru că libertatea gândirii tale, libertate alegerii tale îți aparține în totalitate. 

POȚI SĂ TE SIMȚI TOT TIMPUL BINE, POȚI SĂ AI O VIAȚĂ LIBERĂ DE SUPĂRĂRI? 


DA. 




Dacă ALEGI să te simți BINE.




DA.

Dacă alegi să ai o VIAȚĂ LIBERĂ DE SUPĂRĂRI. 


Toate evenimentele neplăcute și stările negative pe care le-am enumerat mai sus - doar câteva din varietatea nesfârșită a imprevizibilului vieții - pe toate acestea NU LE POȚI CONTROLA, decât într-o mică măsură, anticipând, evitând, calculând, prevăzând. 


POȚI, ÎN SCHIMB, CONTROLA ALTCEVA. 


MINTEA TA. 


Controlându-mi mintea, ALEGÂND SĂ ÎI DIRECȚIONEZ PUTEREA ȘI ENERGIA INEPUIZABILE ÎNTR-O ANUMITĂ DIRECȚIE, îmi pot controla ACȚIUNILE și implicit EMOȚIILE și SENTIMENTELE. 



EȘTI FERICIT? - DA - Continuă să faci orice faci în prezent. - NU - Vrei să fii fericit ? - Da - SCHIMBĂ CEVA sau a doua variantă NU - Vrei să fii fericit? - NU - Continuă să faci orice faci în prezent. 


VREI SĂ TE SIMȚI BINE ȘI SĂ FII FERICIT? 


ALEGE:


1. Să te simți bine.

2. Să fii fericit.

Photo by Aman Shrivastava on Unsplash