ÎNCHISOAREA CUPLURILOR - CAMERA ÎMPĂCĂRII

"...Într-unul din bastioane se afla inchisoarea cuplurilor. In vremuri cand divortul era blamat,aici erau tinute pentru 2 saptamani cuplurile care intentionau sa se desparta. Li se dadea un singur pat, o singura masa, un scaun, o cana, etc, fiind nevoiti sa imparta totul. Timp de 300 de ani in Biertan s-a inregistrat un singur divort...Camera impacarii este un fenomen intalnit si in alte biserici fortificate din zona, cea de la Biertan fiind poate ceva mai cunoscuta si mai bine amenajata..."

Sursa: http://jurnaldehoinar.com/2014/06/02/transilvania-saseasca-biertan-cea-dintai-pe-lista-unesco/

Soții sau cuplul pot aplica această soluție cu succes. Contextul care să-i aducă împreună și să elimine orice alt factor de distragere poate să fie și o călătorie, un concediu, o vacantă prelungită, astfel încât cei doi să aibă timp să se regăsească, să se redescopere. 

Problemele reale încep să apară când comunicarea nu mai funcționează. Nimic nu poate fi mai frustrant pentru un partener ca răspunsul „ nimic ” la întrebarea „ ce ai? ” sau „ ce e cu tine? ” sau „ ce se întâmplă? ”.

O perioadă partenerul se poate ascunde în spatele cuvintelor și dacă este suficient de abil în a-și disimula starea reală, sau celălalt nu este suficient de atent și perceptiv să detecteze că nu sunt decât scuze comune, inventate pe loc : „ sunt doar puțin obosit/ă”, „ mi-a fost rău toată ziua ”, „ cred că e o indispoziție temporară, o să treacă”, „ probleme la serviciu”, „ mi-am făcut astăzi la nervi...” „ e vremea de afară...”, „ nu prea am chef de nimic azi ”, poate fi crezut temporar și lăsat în pace. 

Va veni și momentul însă când scuzele, eschivările și evitarea adevărului se vor epuiza, sau nerealitatea lor va deveni atât de transparentă încât celălalt va simți că ceva este în neregulă și va începe să-și pună întrebări: ce îl/o frământă, de fapt? ; îmi spune că totul este bine, că nu are nimic, totuși îl/o văd tot timpul trist/ă, preocupat/ă, care să fie cauza?; stă ore în șir în fața televizorului/ nu se dezlipește de laptop/ nu îmi mai povestește cum a decurs ziua/ și-a pierdut entuziasmul/ nu l-am mai auzit râzând/nu am mai auzit-o râzând de nu știu cât timp/ ce se întâmplă de fapt? 

"Cel mai important lucru în comunicare este să auzi ceea ce nu este rostit." - Peter Drucker.

Vrea să mă protejeze? Este ceva atât de grav? Își dorește ceva anume și presupune că eu nu aș fi de acord? Este ceva care îl/o deranjează la mine sau la altcineva din anturajul meu și nu vrea să îmi spună ca să nu mă rănească sau să nu mă dezamăgească? I s-a întâmplat ceva neplăcut, a avut vreun conflict, a avut vreun eșec și îi este rușine să îmi împărtășească toate acestea? 

De ce s-a închis? De ce simt că mă respinge, chiar dacă nu o face direct? Cum pot să îl/o ajut dacă nu vorbește cu mine? 

De ce este atât de nervos/nervoasă? De ce îl simt atât de nemulțumit/ă și agitat/ă? Se simte amenințat/ă de ceva, sau cineva și nu vrea să mă îngrijjoreze și pe mine? 

Așteaptă ca eu să îmi dau seama care este cauza reală și numai atunci să înceapă să recunoască ce îl/o apasă, ce are pe suflet? Am făcut eu ceva care să îl/o determine să își piardă încrederea în mine? Am greșit cu ceva, fără să îmi dau seama? 

Oare l-a influențat/a influențat-o cineva negativ, l-a întors/a întors-o împotriva mea și este acum derutat/ă și confuz/ă? 

Acestea sunt întrebările incipiente. Cu cât lipsa de comunicare este mai mare, cu cât distanța crește între cei doi, cu cât înstrăinarea se adâncește, cu cât singurătatea în doi se face simțită mai acut, cu cât separarea în fapt se instalează mai pregnant, chiar dacă sunt amândoi , unul lângă altul, dar absenți și cu mintea departe, cu atât întrebările devin mai dureroase, cu atât suspiciunea se instalează mai confortabil în viața lor și cu atât neîncrederea, teama și frica de a îl pierde pe celălalt reușesc să erodeze relația, până la destrămarea ei, dacă cei doi nu au suficient curaj și nu își asumă responsabilitatea de a comunica deschis și sincer:

S-a plictisit de mine? Oare mă mai iubește? Are pe altcineva? Nu mai sunt frumoasă? Nu îl/o mai atrag? Am îmbătrânit? Nu mai sunt suficient de bărbat pentru ea? Caută atenție și afecțiune în altă parte? Este curtat/ă de altcineva? Nu îl mai fac fericit/ nu o mai fac fericită? 

Și astfel se nasc dezamăgirea, frustrarea, gelozia, furia, așteptările înșelate... Apar certurile, reproșurile, cuvinte grele, care dor, care lasă urme adânci, care nu mai pot fi luate înapoi după ce au fost rostite...

Începe o cursă otrăvită între cei doi, o competiție a sacrificiilor făcute de fiecare, un concurs al defectelor acceptate și comportamentelor tolerate, până la acel fatidic „ de fapt, nu mai am nevoie de tine”... Pasul următor...

Tot ce au construit cei doi în atâția ani, cu răbdare, cu iubire, cu dragoste, cu toleranță, cu delicatețe, îngăduință și înțelegere, toate momentele de tandrețe, de fericire, toate clipele frumoase, toate bucuriile trăite împreună, toate adeversitățile învinse în doi, toate succesele repurtate prin armonia direcției comune, tot echilibrul pe care și din care s-au alimentat și care le-a hrănit relația, totul va fi distrus într-o secundă de furie irațională...

Când simțiți că ceva este în neregulă, când simțiți că o umbră începe să se aștearnă asupra relației voastre, nu mai așteptați: nimic nu este mai important decât voi! Izolați-vă de restul lumii pentru cel puțin două săptămâni, purtați recluziunea cu voi peste tot, în camera de hotel, pe stradă, în restaurant, înlănțuiți-vă gândurile și impulsurile cele mai ascunse în cătușele determinării de a le scoate la lumina adevărului și a împărtășirii deschise a lor, și nu desfaceți cătușele până nu le-ați exorcizat în totalitate; spuneți-vă tot ce simțiți, tot ce doriți, tot ce vă preocupă, tot ce v-a invadat inima, sufletul și mintea. Aveți răbdare unul cu altul, ascultați exact ce spune celălalt, fără a îl întrerupe, fără a îl judeca, fără a îl condamna sau contrazice, fără a vă apăra sau justifica, descărcați-vă și eliberați-vă până la capăt și dați apoi șansa și celuilalt să facă același lucru. 

Fiți sinceri cu voi și cu partenerul/partenera, vorbiți cu tact și blândețe, dar nu omiteți nimic. Să nu dați nici un pas înapoi până când nu ați vorbit tot ce era de vorbit și sunteți siguri că ați înțeles complet pe celălalt și ați fost înțeleși în egală măsură. 

Vă veți regăsi, vă veți redescoperi, vă veți aduce aminte de ce v-ați îndrăgostit de celălalt, vă veți ridica vălul care v-a împiedicat să vedeți cât de mult vă apreciați, cât de mult aveți nevoie unul de altul, cât de mult vă iubiți și de cât de puțin aveți nevoie ca să fiți fericiți. 

Iar când vă veți întoarce, cu iubirea voastră reaprinsă, protejându-vă și hrănindu-vă din nou cu energie, poftă de viață și bucurie, nu uitați în viitor că nu este nevoie decât de câteva minute la sfârșitul sau la începutul zilei, în spațiul vostru magic de împăcare și comunicare, pe care îl veți putea crea și schimba oriunde și de oricâte ori, în pat, în fața măsuței de cafea, pe stradă, pe o bancă, în mașină, chiar și printre și în mijlocul oamenilor: sunt suficiente câteva cuvinte șoptite discret, un schimb de priviri, sau un zâmbet complice, pentru a vă reaminti constant angajamentul de a nu lăsa să mai intervină vreo tăcere între voi...

"Indiferent ce se va întâmpla cu noi, fiecare zi petrecută cu tine ESTE CEA MAI BUNĂ ZI DIN VIAȚA MEA."

Photo by Clay Banks on Unsplash

ATRACȚIA ȘI MAȘINA DE VISE: IMAGE RECOGNITION NEURAL NETWORK

Sunt ATRACȚIE:

Simt cum încrederea mea totală că voi atrage ceea ce îmi doresc cu o intensitate care îmi depășește limitele propriei conștientizări generează impulsul care îmi transformă mintea, sufletul, inima, voința, viziunea, totalitatea resurselor mele interioare într-un magnet care cuprinde în nucleul lui întregul univers, un magnet care atrage prin puterea lui irezistibilă tot ce trebuie să atragă astfel încât întregul univers să se rearanjeze pentru îndeplinirea dorinței mele.

''ȘTIU'' - nu '' sper '', nu ''aș vrea'', nu ''este posibil'', nu ''este probabil'', nu ''este realizabil'', nu ''mi-aș dori'', nu ''oare'', nu'' trebuie'', nu ''mi-ar plăcea'', ci ȘTIU că vibrațiile gândurilor mele vor atrage calea către visul meu, către dorința mea transformată într-o obsesie pozitivă. 

Pentru că visul meu este cel care mă definește, este destinația care mă atrage și pe care o atrag, este destinul asupra căruia mi-am exercitat libertatea de alegere, este filmul pe care mintea mea îl rulează în continuu, îl rafinează, îl recreează și îl reinventează și cizelează încă de când am prima amintire conștientă a genezei lui, la vârsta de 5 ani. 

Dacă ai curajul și încrederea să privești cu sinceritate în adâncurile ființei tale, îți vei recunoaște visul pe care l-ai avut în acel interval magic al ființei umane, între 3  si 7 ani, când are loc simultan vrăjirea și dezvrăjirea lumii. 

Acel moment în care simțeai, chiar înainte poate de a putea verbaliza un gând simplu, că totul este posibil pentru tine, când nimic nu îți este interzis și nimic nu îți este oprit, și întreaga lume este a ta, atunci când erai în legătură directă cu infinita inteligență a lui Dumnezeu și a Universului și conversai fără cuvinte cu ele, este același moment când magia imaginației și puterii nelimitate de acces a minții tale au fost nimicite prin separarea brutală a lor, și țintuirea restrictivă în lanțurile regulilor și restricțiilor: nu ai voie, vei face ce spun eu, ce spune societatea, ce spune școala, ce spun părinții...

Ai uitat să îți aduci aminte!

Dacă faci un salt în abisul minții tale, dacă ai încredere că nu te vei rătăci în labirintul care nu a fost cartografiat, vei reuși să ajungi la închisoarea unde se află prizonier visul tău și-l vei elibera. 

MAȘINA DE VISE dezvoltată de gigantul Google, IMAGE RECOGNITION NEURAL NETWORK (Rețeaua Neuronală de Recunoaștere - Analiză și Clasificare - a Imaginilor) este primul pas de pionierat în fascinantul proces de descoperire a modalității de funcționare a creierului uman în procesele creative. 

Rețeaua vede în imaginea respectivă în funcție de nivelul de interpretare din ce în ce mai complex, de la canturi, unghiuri și/sau curburi, cum este interpretarea unei fotografii în care apar antilope, până la identificarea într-o o celebră pictură a pointilistului George Seurat, a formelor de bază cum ar fi cercuri sau linii curbe, transformând tabloul într-o nouă "operă de artă" și pînă la vizualizarea într-o simplă imagine cu cer și nori, prin reconstituiri succesive, în buclă, a unui tablou conținând o mulțime de creaturi asemănătoare unor păsări.

La un nivel și mai sofisticat, rețeaua a fost "antrenată" să supra-interpreteze și imagini mult mai complexe decât aceea a unui cer cu nori. Astfel, dintr-un peisaj cu pomi, rețeaua a reconstituit un tablou cu clădiri impresionante, într-un peisaj cu munți și lacuri rețeaua a "văzut" și a dat naștere unei "picturi" cu turnuri și pagode, iar într-o imagine cu frunze a "descoperit" o pasăre ciudată și niște insecte.

Aceast tehnică e numită de specialiștii Google "Inceptionism" (inspirați probabil și de conceptul filmului Inception), cu referire la arhitectura rețelei neuronale pe care o utilizează.

Pasul următor

Aplicând un algoritm iterativ, rețeua neuronală artificială dezvoltată de Google a reușit să producă și tablouri conținând o nesfârșită desfășurare de forme sofisticate într-un ansamblu fractalic.

Colocvial, un fractal este "o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului". Termenul a fost introdus de Benoît Mandelbrot în 1975 și este derivat din latinescul fractus, însemnând "spart" sau "fracturat".

 Sunt imagini psihedelice de o halucinantă frumusețe, precum puteți vedea mai jos:

Aceste tehnici uluitoare ne vor ajuta, spun cei de la Google, să înțelegem și să vizualizăm modul în care rețelele noastre neuronale sunt capabile să execute cele mai dificile procese de clasificare, să descoperim cum funcționează procesele de învățare. De asemenea, aceste tehnici ne vor arăta dacă pot deveni instrumente de lucru pentru artiști, noi căi de mixaj a conceptelor vizuale, și, în general, tot ceea ce stă la baza proceselor creative.

Mintea ta este infinit mai puternică, are o capacitate creativă și imaginativă net superioară acestei inteligențe artificiale. 

ADU-ȚI AMINTE CINE AI UITAT CĂ EȘTI!

REDĂ-ȚI FRUMUSEȚEA LIBERTĂȚII ȘI LASĂ-TE MAGNETIZAT DE ATRACȚIA ELECTRIZANTĂ A MINȚII TALE!

FII PROPRIA TA MAȘINĂ DE VISE, TRANSFORMĂ REALITATEA ȘI ATRAGE-ȚI ÎMPLINIREA CARE GRAVITEAZĂ ÎN JURUL TĂU, AȘTEPTÂND SĂ FIE CAPTATĂ!

FII ATRACȚIE!

Photo by israel palacio on Unsplash