Se afișează postările cu eticheta imaginatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta imaginatie. Afișați toate postările

joi, 21 mai 2020

CUM GÂNDESC OAMENII DE SUCCES


Oamenii de succes:                                                     Oamenii care eșuează:

- Citesc în fiecare zi                                                  - Se uită la televizor în fiecare zi

- Fac complimente                                                    - Critică

- Îmbrățișează schimbarea                                        - Se tem de schimbare

- Îi iartă pe ceilalți                                                    -  Țin pică

- Vorbesc despre idei                                                - Vorbesc despre oameni

- Învață în continuu                                                  - Cred că ei le  știu pe toate

- Acceptă responsabilitatea pentru eșecurile lor     -  Îi învinovățesc pe alții pentru eșecurile lor

- Au sentimentul recunoștinței                                - Au sentimentul că li se cuvine tot/sunt                                                                                                    îndreptățiți la tot

- Își stabilesc scopuri și își dezvoltă planuri de viață     - Nu își stabilesc niciodată scopuri


Câteva idei esențiale  prezentate pe scurt, extrase din cartea lui John C. Maxwell - Cum gândesc oamenii de succes - Schimbă-ți gândirea, schimbă-ți viața ( How Successful People Think - Change Your Thinking, Change Your Life):  


Pentru ca o persoană să-și schimbe modul în care gândește, trebuie să dedice suficient timp unui proces de durată, care constă în 6 PAȘI: 

1. Să găsească un IMPULS BUN pentru a începe procesul de gândire. 

Procesul de gândire poate fi ințiat prin absorbirea unor idei bune din cărți, reviste, materiale on-line, conferințe, etc. 
Când o idee îți captează atenția, este recomandabil să o păstrezi într-un loc unde îți va stimula gândirea în cotinuare. 

2. Să petreci TIMP împreună cu GÂNDITORI BUNI. 

Pentru a deveni un gânditor rafinat, de elită, trebuie să petreci timp împreună cu astfel de oameni și să observi cum gândesc.

3. Să gândești GÂNDURI  BUNE/POZITIVE. 

Procesul gândirii presupune disciplină. De aceea, este important să transformi gândirea într-o prioritate și să îți aloci  constant timp pentru a genera și a dezvolta gânduri. 

4. Să ACȚIONEZI în baza/în direcția gândurilor  bune/pozitive. 

Fereastra oportunității de a acționa pornind de la niște gânduri promițătoare nu va rămâne mult timp deschisă. Când un gând bun îți face apariția, este important să îl transformi în acțiune cât mai repede posibil. 

5. Să permiți EMOȚIILOR să CREEZE un alt gând bun. 

Nu trebuie să aștepți să începi procesul gândirii până când simți că ai chef.  Trebuie să te angajezi proactiv în procesul de gândire. 

6. Să REPEȚI procesul. 

Pentru a genera gânduri bune în continuu, este necesar să repeți procesul de gândire din nou și din nou. 


 Cele 8 trăsături pe care oamenii de succes le au în comun: 

8 pentru a fi extraordinar: 

1. Pasiune
2. Muncă
3. Concentrare
4. Asiduitate/Tenacitate
5. Idei
6. Progres/Evoluție/Îmbunătățire
7. A fi în serviciul semenilor
8. Perseverență


GÂNDIREA - IMAGINE DE ANSAMBLU

O perspectivă a imaginii de ansamblu conferă un nivel ridicat de maturitate gândirii unui individ. 

Astfel de gânditori au tendința de a învăța/studia în continuu, de a asculta intențional, de a privi lucrurile într-o manieră largă, extinsă și comprehensivă și de a trăi complet. 

Printr-un proces de învățare continuă, pe toată durata vieții, astfel de gânditori, care folosesc această categorie a gândirii, gândirea - imagine de ansamblu, sunt capabili să facă conexiuni între idei care la prima vedere nu par a avea legătură una cu alta. 

Acest mod de gândire este optim pentru oamenii care vor să devină lideri. 

Liderii adevărați sunt capabili să creeze o viziune captivantă/fascinantă/ irezistibilă/convingătoare, să creeze harta drumului care îl va conduce către această viziune și să prindă momentul oportun pentru a începe această călătorie. 

Când activitățile sunt privite din perspectiva imaginii de ansamblu, se poate vedea clar care sunt următoarele sarcini care trebuie abordate. 

Astfel de gânditori sunt mult mai capabili să vădă lucrurile din punctul de vedere al celuilalt și pot să lucreze mult mai bine în echipă. 

A vedea imaginea de ansamblu este singura modalitate prin care o persoană se poate mișca și orienta într-un teritoriu necunoscut. 

Persoanele care și-au însușit gândirea - imagine de ansamblu au următoarele trăsături: 

1. NU simt nevoia de CERTITUDINE. 

Când ai de-a face cu idei complicate, este necesar să accepți un anumit grad de ambiguitate. 

2. ÎNVAȚĂ din fiecare EXPERIENȚĂ. 

Este esențial să înveți atât din succese, cât și din eșecuri. 

3. Pot să DISCEARNĂ natura adevărată, ESENȚA  unei situații, în special prin INTUIȚIE și PERCEPȚIE PSIHOLOGICĂ exactă. 

Iar aceste percepții corecte se referă la actiuni și reacții ale colegilor, angajaților, clienților, oamenilor, în general. 

4. NU le este TEAMĂ să-și EXTINDĂ/LĂRGEASCĂ LUMEA. 

Deși majoritatea oamenilor sunt mulțumiți cu status quo -ul ( situația lor prezentă, curentă), astfel de gânditori cer oamenilor să meargă dincolo de ce este comun ( obișnuit). 


GÂNDIREA bazată pe CONCENTRARE (FOCUS)

Acest tip de gândire permite unei persoane să se gândească cu claritate asupra unei probleme. 

Această abilitate ajută individul să-și orienteze energia către un obiectiv specific, să aducă mai multă claritate asupra problemelor și conduce ideile la următorul nivel. 

Când te angajezi în procesul gândirii bazate pe concentrare, este recomandabil să selectezi provocări sau domenii care au un potențial mare de a-ți conferi recompense/beneficii substanțiale. 

Sunt 5 MODALITĂȚI pentru a-ți ÎMBUNĂTĂȚI acest proces de gândire: 

1. ELIMINĂ tot ce te-ar putea DISTRAGE. 

2. FĂ-ȚI TIMP

3. PĂSTREAZĂ în CENTRUL ATENȚIEI tale provocarea/domeniul pe care îl vizezi. 

4. DEFINEȘTE-ți și STABILEȘTE-ți SCOPURI și OBIECTIVE clare. 

5. MONITORIZEAZĂ-ți PROGRESUL. 

Până acum am detaliat oarecum doar primele 2 categorii din cele 11 categorii ale procesului de gândire, specifice oamenilor de succes, respectiv înțelegerea înțelepciunii gândirii bazate pe imaginea de ansamblu și dezlănțuirea potențialului gândirii bazate pe concentrare. 

Celelalte 9 sunt: 

1. Descoperirea bucuriei gândirii CREATIVE

2. Recunoașterea importanței gândirii REALISTE

3. Conștientizarea puterii gândirii STRATEGICE

4. A simți energia gândirii bazate pe un UNIVERS de POSIBILITĂȚI

5. Îmbrățișarea lecțiilor gândirii REFLEXIVE

6. Punerea sub semnul ÎNTREBĂRII a gândirii POPULARE/MAJORITARE

7. Încurajarea participării la gândirea COLABORATIVĂ

8. Experimentarea satisfacției gândirii LIPSITE DE EGOISM

9. Bucuria rezultatelor asociate gândirii bazate pe ASPECTE ESENȚIALE


Modul în care gândești ( și acționezi) va atrage SUCCES sau EȘEC. 

TU ALEGI! 

Photo by Razvan Chisu on Unsplash


luni, 27 martie 2017

ILUZII Pierdute



Îmi aduc aminte de percepția pe care o aveam în urmă cu douăzeci și ceva de ani, când, adolescent fiind, devoram cu lăcomie filă după filă din Comedia Umană, trăind intens fiecare scenă a acestui univers fascinant, proiectat cu atâta claritate și impact în imaginația cititorului, de către genialul Balzac. 



Dramele vieții de provincie, dramele rafinatului și necruțătorului  Paris, studiul moravurilor epocii, detaliul realistului, care pictează cu o ultimă tușă trăsătura definitorie a unei personaj, care îți dă înțelegerea în profunzime a celor mai adânci și întunecate dorințe, care îl răscolesc în interor și îl vor propulsa către mărire, pentru a îi pregăti implacabil, în cele din urmă, compromisul și decăderea. 



Percepția era aceea a unei minți dornice să înțeleagă, să pătrundă viața în cele mai tainice cotloane, să experimenteze prin libertatea infinită a fanteziei acel carusel amețitor de situații de viață, acea mutație permanentă a posibilităților nelimitate în manifestarea lor incertă și surprinzătoare. 


Viziunea artistică a trecutului exercită o atracție specială:  acele epoci apuse, acele versiuni ale fericirii atât de diferite și atât de asemănătoare cu prezentul: ce își doreau personajele acelui secol nouăsprezece? - ce își doresc și oamenii din zilele noastre: aventură, faimă, bani, iubire, dragoste, pasiune, statut, celebritate, bogăție, lux, opulență, putere, recunoaștere publică, mărire, depășirea propriei condiții/condiționări, ascensiune socială, a fi cel mai bun, cea mai frumoască, cea mai aclamată, cea mai elegantă, cel mai inteligent, cel mai influent, cel mai ... cea mai ... 


În romanul Iluzii Pierdute (Illusions perdues), personajul principal, Lucien de Rubempré, un tânăr provincial, înflăcărat de visurile unei glorii literare în mijlocul elitei intelectuale pariziene, este, pe rând, erou și anti-erou, purtat în vâltoarea vieții de slăbiciunile sale, se îndrăgostește de o femeie măritată, care răspunzând declarațiilor sale de dragoste în versuri, îl introduce în cercuri mondene aristocratice din societatea înaltă a orașului Angoulême; idila lor - între un tânăr poet talentat și o femeie mai în vârstă, îi determină să fugă în Paris, unde Lucien începe să scrie un roman, sperând să devină un scriitor celebru. 


Ajuns la Paris, Lucien este frustrat din cauza hainelor lui simple și lipsite de stil și glamour, din cauza locuinței modeste, în comparație cu ținutele și casele luxoase ale eleganților parizieni. Orgoliul lui de cuceritor este lezat prin comparația pe care o face între amanta sa și femeile aristocrației timpului. 


Sărac și neinițiat în manierele și uzanțele sociale ale unei lumi mult peste nivelul său, se acoperă de ridicol atunci când face primii pași în înalta societate, la Operă,și pierde și sprijinul amantei sale. 


Toate tentativele sale de a publica se soldează cu eșec după eșec. 


Cunoaște apoi un scriitor, care îl introduce într-un cenaclu al unor tineri pasionați de artă și de știință. 


Nerăbdător să își câștige independența financiară necesară pentru a se dedica exclusiv scrisului, Lucien cedează tentației jurnalismului, și intră în acea lume coruptă, unde cunoaste rapid succesul, scriind articole la comandă, pentru a satisface gusturile și interesele puternicilor vremii. 


Cunoaste o actriță, care se va îndrăgosti de el și duc împreună o viață de lux și distracții. 


Ambiția îl împinge să treacă de la un ziar liberal la unul regalist. Acestă absentă totală a principiilor îl face să își piardă respectul atât al vechilor colegi de cenaclu, cât și al noilor colegi de breaslă. 


Iubita sa actriță se îmbolnăvește grav și Lucien asistă neputincios la agonia ei. 


Rămas fără venituri, retrage bani în mod fraudulos din contul unui prieten, falsificându-i semnătura, și printr-un șir de evenimente nefericite, devine și cauza falimentului afacerii prietenului și a încarcerării acestuia. 


Cuprins de remușcări, și nemaivăzând nici un viitor pentru el, decide să se sinucidă. Atunci când era pe punctul de a se arunca in apă este salvat de un spaniol misterios, care îl convinge să se răzgândească în schimbul promisiunii unei vieți de lux și posibilitatea răzbunării, cu condiția de a îl asculta orbește. 


ILUZII.....ILUZII....ILUZII...


Nimic sau aproape nimic nu este ceea ce pare a fi, nu? 


Romanul Iluzii Pierdute este întrucâtva autobiografic: și Balzac și-a prostituat geniul literar și inteligența creativă, creând '' porcării literare'', astfel cum singur le-a calificat în anii de maturitate, pentru că așa ceva i se cerea și astfel câștiga banii pe care îi cheltuia fără măsură, în tinerețea lui nebună. 


Ce se întâmplă când ceea ce părea câștigat, al tău, al tău și numai al tău, se dovește a nu fi fost altceva decât o înșelătoare iluzie? 


Faima, care se disipează ca aburii dimineții, după ce te-a învăluit în mantia ei amăgitoare, pentru a te lăsa acum gol, rușinat, singur, părăsit, trădat și dezamăgit? 


O recunoști? Ți-o mai dorești? Ți-ai dorit-o? 


Pasiunea, care te însuflețește și te poartă în valuri amețitoare de extaz, pentru a te otrăvi apoi cu trădarea brutală și tăioasă, privindu-te cu un zâmbet ironic și degajat...


Ai trăit-o? O aștepti? Încă mai crezi în promisiunile ei? 


Angajamentele ferme și declarațiile emfatice, sigure de trăinicia lor, care se revarsă într-un torent de persuasiune când scopul este pe punctul de a fi atins...


Le-ai primit? Ți s-au părut convingătoare? Le-ai făcut? O vei lua de la capăt, indiferent ce mască vezi în fața ta sau îți pui pentru o deghizare confortabilă, în spatele căreia vei fi cerebral, cinic și calculat?


Și toate acestea pentru ce? 


Pentru ILUZII pe care le cumperi sau pe care le vinzi? 


TOATE ÎNTREBĂRILE DE MAI SUS ÎȘI ARATĂ CHIPURILE AMAGITOARE DIN PAGINILE COMEDIEI UMANE. 


În această fabuloasă esență de viață, viața își dezvăluie capriciile ei ireversibile. 


De ce Comedia Umană? 


Pentru că tragedia în viață este cea mai spumoasă comedie, și, de multe ori, comedia este, de fapt, cea mai dureroasă tragedie. 


JOCUL ILUZIILOR ESTE CEL MAI SEDUCĂTOR JOC. 


Mă aflu în contemplarea lui de peste treizeci și ceva de ani ... am mai pierdut, am mai câștigat în acest cazinou atragător al iluziilor...încă mai pierd, încă mai câștig. ...


Diferența față de adolescentul de acum douăzeci și ceva de ani este doar de ATITUDINE: 


Nici nu mai calific acest joc al iluziilor ca fiind rău sau bun, benefic sau malefic, nici nu-l condamn, nici nu-l justific, nici nu încerc să -l înțeleg, nici să-l explic, nu ofer nici jucătorilor metode inovatoare pentru a îl câștiga, nici scuze consolatoare perdanților...


Pur si simplu sunt SPECTATORUL/CĂLĂTORUL/PASAGERUL, care privește misterul, fără a încerca demistificarea lui, care pășește pe drum și se minunează de miracolele pe care le întâlnește, care se lasă purtat și surprins de călătoria în sine- singurul adevăr în mijlocul iluziilor. 


Călătoria. 

luni, 18 aprilie 2016

NO VACANCY


- Trebuie să fac urgent ceva, simt că trebuie să schimb ceva, urgent, și nu știu ce. 


- Ce? 

Cei doi prieteni stăteau pe terasa unei benzinării, bându-și cafeaua la o oră foarte matinală. 


Puțin zgribuliți, puțin adormiți. Dormiseră la un motel ieftin, iar acum neonul No Vacancy (nu mai sunt camere libere- n.a.) clipea intermitent la numai câțiva pași de ei. 


Nu reușiseră să doarmă prea bine. Toată noaptea fuseseră treziți de zgomote din camerele alăturate - muzică, gemete, scandal, țipete, sirene. 


- Știai că NO VACANCY înseamnă nu doar că spațiul este ocupat, că nu mai sunt camere libere, ci și că hotelul/motelul respectiv nu are disponbilitate nici pentru închiriere, depozitare sau angajări? 


- Te-ai tâmpit? Toată lumea știe asta!


- Stai puțin - încă nu știi ce vreau să spun! Dacă ai înlocui hotelul cu mintea? 


- Cum adică? 


- Ok. Cu mintea, cu disponibilitatea ta sufletească, cu opțiunile pe care (crezi) că le ai la dispoziție, cu variantele la care încă nu te-ai gândit...


- Ușor, ușurel! Ți-ai umplut mintea până la refuz, nu mai primește nimic? Și clienții, să zicem, cine ar fi? 


-Clienții? 


- Da, clienții, cei care opresc în dreptul motelului și vor să intre din diferite motive. Cine ar fi? Ideile salvatoare, inspirația, șansa, sau..? 


(Nivel conștient: Gânduri și percepții Conștiință în stare de veghe; Nivel preconștient/subconștient: 
Amintiri și cunoștințe/informație depozitată; Nivel subconștient: Aici depozităm fricile, fobiile, sentimentele, gândurile, impulsurile și amintirile inacceptabile (pentru nivelul conștient), cum ar fi sentimente de durere, frică - anxietate sau conflict: psihologul Carl Jung a numit acest nivel Subconștient Colectiv.)


- Nu știu. 


- Nu știi? Cum ți-a venit gândul ăsta, dacă nu știi? Nu știi, nu îl poți descrie?


- Nu știu. Mi-a venit pur și simplu. Poate n-ai observat, dar înainte să îmi aprind țigara, am ezitat puțin, am făcut o pauză, pentru că am văzut NO VACANCY licărind. 


Și, în plus, mi-am dat seama că în momentele de oboseală puternică, când se adună mai multe nopți nedormite, când sunt privat de somn timp mai îndelungat,și, în același timp când sunt afară - în sensul nu în interior, nu într-un imobil, într-un spațiu închis - și când sunt plecat pe drum, fie mi se blochează mintea și pur și simplu nu mai pot gândi, fie mi se deschide total, brusc, dintr-o dată - poc! - mă izbește un adevăr atât de evident, care până atunci mi s-a refuzat, nu s-a lăsat văzut, nu s-a lăsat perceput, a fost așa, în ceață, cumva ca o siluetă în spatele unei cabine de duș, pe care nu o poți distinge printre picăturile de apă și aburi, deși îți pare atât de cunoscută și ești pe cale să constați cu surprindere că ...



- Chestia asta cu dinstanța pe care o pui între spațiul familiar - acasă, la prieteni, serviciu, etc, starea de atenție și alertă pe care ți-o impune deplasarea prin necunoscut și nou, mă ajută și pe mine câteodată să mai observ ceva ieșit din comun, e drept ...- auzi, tu îți dai seama ce vorbim noi la 6 și ceva dimineața? 


- Îți spuneam că trebuie să schimb ceva, urgent - continuă, parcă ignorând total remarca precedentă și reluându-și șirul gândurilor - și am impresia cumva că m-am apropiat destul de mult de sursă.



- Așa, și? - abordase o mină ușor plictisită și ironică, sub care încerca să își mascheze interesul care i se trezise subit, pentru că sub aparența de nepăsare și nonșalanță, și celălalt tânăr era frământat de aceeași nesiguranță care pândea discret, în umbre, în fiecare zi, arătându-și câteodată pentru doar câteva secunde chipul vag amenințător.


- Știi acel sentiment incert, imediat după ce te-ai ridicat din pat, ai avut un vis destul de straniu, și - deși ar fi trebuit să te sperie, poate chiar să te îngrozească, simți că ești pe cale să te trezești, îți împingi limita curajului încă o treaptă mai sus și nu te oprești din visat, pentru că știi că ești exact în acel punct când vei vedea și vei afla ceva foarte important, în egală măsură de important pe cât de periculos este? 


-  Exact acel sentiment l-am avut acum câteva momente, numai că sunt treaz, sunt conștient și mă sperie de-a binelea!


Să presupunem că eu, sau viața mea, sau psihicul meu suntem un motel. 

- Viața ta de până acum? 


- Da, nu știu, poate. 


Așa. Eu, să zicem, pe scurt. Eu sunt un motel. Ok. 

Și până acum au intrat în mine, în motel, tot felul de persoane. Să spunem că persoanele au fost identități ale mele, în timp. 


- Au intrat, au plecat, au revenit. 


- Exact. Au intrat, au plecat, au revenit. Da. Eu sunt motelul, da? Deci eu sunt și fiecare cameră, care vede tot ce se întâmplă înăuntru, mai mult sau mai puțin reprobabil, sunt și fiecare client, care nu vede ce se întâmplă în altă cameră, dar poate aude sau ghicește, eu sunt și managerul, care consideră unii clienți mai mult sau mai puțin plăcuți sau memorabili, trebuie să rezolve și problemele care apar...


- Unde vrei să ajungi? 


- Vreau să ajung la situația în care mă găsesc eu, motelul, acum. Ai prins ideea, nu mai detaliez. 

Ce mă interesează, ce m-a izbit și m-a trezit este acest NO VACANCY, care mi se întâmplă mie, motelul, chiar acum, și care contrastează prea puternic cu lumina zilei, care este pe cale să se intensifice, să aducă o claritate matematică asupra mea, iar neonul de la NO VACANCY a rămas în continuare aprins. Înțelegi? 


- Ooooo, ... nasol. 


- Exact. Foarte nasol. 

Este exact ca și cum m-aș fi trezit din vis, sunt în siguranță, mi-am dat seama că e doar un vis, însă visul continuă și în realitate. Și chiar dă semne că a reușit să acapareze realitatea și chiar mai are puțin și o va înlocui. 


NO VACANCY înseamnă în acest moment că în mine, motelul, au rămas blocate pentru a nu se mai schimba nimic și camerele și managerul și clienții. 


NIMENI NU MAI INTRĂ, NIMENI NU MAI IESE. 


Și atunci, ce se va întâmpla? Voi rămâne un motel plin, care nu va mai primi pe nimeni. Camerele mi se vor deteriora. Clienții nu vor mai avea acces la hrană, la apă, la comunicare. Ușile sunt închise. Ferestrele sunt închise. 


Eu sunt închis. ÎNCHIS TOTAL. 


- Și ce vei face? 


VOI TRAGE DIN PRIZĂ CABLUL CARE ALIMENTEAZĂ NEONUL NO VACANCY. 


( Prețul libertății este pur și simplu a alege să fii, eliberarea este în minte.)


Și, zâmbind, îi întoarse capul prietenului său către neonul No Vacancy, care cu doar câteva secunde mai înainte se stinsese: 


- Tocmai mi-am înfruntat cea mai mare frică! 




- Și acum, dacă ai renunțat să mai fi motelul acesta horror, '' închis total '', ce vei fi? - îi răspunse, la rândul lui zâmbind. 



- VOI FI LEGENDA MEA PERSONALĂ!


("Fiecare ființă umană are o legendă personală care să fie împlinită, și acesta este motivul nostru de a fi în această lume. Această legendă personală se manifestă în entuziasmul nostru pentru sarcina de a o împlini."  - Paulo Coelho)



- Și care este legenda ta personală? Cum de te-ai trezit acum, la cafea, că ți-ai aflat legenda personală, despre care îmi vorbești de atât de mult timp? Și cum ești sigur că asta e, dacă tot văd că nu vrei să o dezvălui! Ai devenit, așa, în câteva secunde, din motel, legendă?!


- Vezi tu, a avut loc o polarizare inversă. Prin eliberarea de acea frică teribilă, tot acest sentiment insistent de a schimba ceva urgent s-a transformat într-o liniște și pace interioară pe care doar credința neclintită în ceva ți-o poate da. 


Și cum transformările de esență nu pot surveni decât în planul lui a fi, am ales să fiu.


Din momentul în care am ales să fiu legenda mea personală, ea își va găsi calea către mine.


Nu mă întreba cum se va întâmpla acest lucru, nu mă pune să îi dau un nume precis, pur și simplu știu și sunt. 


- Cum zici tu... Eu văd lucrurile mai simplu: te gândești ce vrei, te hotărăști, apoi te apuci de treabă până când reușești. 

Oricum, e complicat. A fost alegerea corectă sau nu?  Poate trebuie să renunți și să încerci altceva. Poate nimic nu e întâmplător, poate unele lucruri sunt pur și simplu întâmplătoare. Hazard. Fără o semnificație sau ordine anume. Nu știu. 


- Nu sunt cuvinte mari, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a arătat calea și mi-a zâmbit primul pas pe această cale, în această dimineață, într-un mod cu totul neobișnuit...


Hai să mergem. Avem un drum lung de făcut, adăugă bine dispus și se ridică energic de la masă: 

Fac cinste! 


( Câteodată nu îți poți afla sinele adevărat până când nu te dezbraci de, până când nu te desparți de lucrurile despre care tu crezi că te definesc. Dacă ți-l faci pe Dumnezeu partener și îți deschizi mintea și inima către Scopul Lui pentru Viața Ta, îți vei da seama de adevărata ta valoare. Și cel mai important, începi să te vezi astfel cum Dumnezeu te vede în momentul în care recunoști: Da, într-adevăr posed capacitatea de a atinge succesul pe care mi-l doresc!


Fă zi alegerea!/ Alege ziua de azi!)

Photo by Jon Tyson on Unsplash

miercuri, 27 ianuarie 2016

A VREA CEVA DE LA B ȘI B NU VREA SA ÎI DEA.


De ce ne plac atât de mult filmele? 


Pentru că în filme apare întotdeauna lucrul cel mai interesant din viață, esența vieții, nucleul poveștilor care ne țin lipiți de ecran: CONFLICTUL. 


De ce este atât de râvnită și invidiată, atât de adulată și admirată arta actorului? 


Pentru că într-un mediu sigur, actorul poate experimenta visceral, intens, fragmente de viață ale unor oameni, personajele, în care aceștia se transformă, scoțându-i la iveală din ei înșiși.


Ce este fascinant este momentul în care actorul reușește să fie X, nu să îl interpreteze pe X. 


Iar pentru a reuși acest lucru este nevoie de IMAGINAȚIE și CURAJ. 


Imaginație pentru a găsi motivele pentru care îl urăști pe cel din fața ta. Pentru a găsi motivele să o iubești pe cea din fața ta. Și curaj pentru a construi o lume reală în mintea ta, pentru a crede în totalitate scenariul creat. Curaj pentru a merge cât mai departe, pentru a trăi frica în cele mai înspăimântătoare adâncimi, pentru a simți durerea sfâșietoare a unei fericiri pe cale să se destrame, pentru a dezlănțui furia devastatoare și pentru a te lăsa învăluit de tandrețea pătrunzătoare, de preaplinul insuportabil al sentimentului de dragoste.


Pare un loc comun, nu? A vrea ceva de la B și B nu vrea să îi dea. 


Până la final, unul dintre cei doi va ceda. 


Acest joc însă, cer - nu primesc, este cel care face cu acțiunea să fie palpitantă, să atragă, să captiveze. 


Atât de simplu ... La acest lucru se rezumă tot? 

În esență, da. 


Pentru că filmul pleacă din viață, dintr-o pasiune nebună pentru oameni și pentru viață, dintr-o observație atentă a modului instictual, natural în care oamenii își disimulează emoțiile și mai ales intențiile. 


Pentru că filmul este artă, cea mai complexă artă, în viziunea mea, pentru că filmul este catharsis.


Pentru că atunci când A vrea ceva de la B și B nu vrea să îi dea este tensiunea care iese din ecran, dincolo de cuvinte, este imaginea care te atinge direct și brutal în intelect, în rațiune, în simțire, în inimă și în suflet, te înfioară, te face să te recunoști, să te identifici cu ființele care trăiesc în fața ta și ajung să trăiască în tine, prin această artă profund umană - filmul. 


Pentru că te mișcă profund atunci când îți dai seama, câteodată, că au fost și vor fi momente în viața ta când A ȘI B SUNT UNA ȘI ACEEAȘI FIINȚĂ:TU!


Când CONFLICTUL este unul interior, când te lupți cu tine însuți, cea mai dificilă înfruntare, care se poate sfârși în damnare sau în salvare...


Vezi promisiuni încălcate, vezi visuri destrămate, vezi speranțe care nu se lasă anihilate până în ultima secundă, vezi cum poți renaște după cea mai cumplită experiență și vezi cum poți pierde totul într-o secundă, pentru că nu ai știut să apreciezi și să păstrezi binecuvântările oferite cu atâta generozitate. 


Acest minunat VREAU - NU ÎȚI DAU este cea mai clară lecție de viață pe care o trăiești în fiecare clipă!

Photo by Peter Lewicki on Unsplash

marți, 26 ianuarie 2016

F.I.L.M.


FILM, lumi nebănuite,
Destine (ne)împlinite,
Visuri îndepărtate,
Fantasme relevate,
Imagini fascinante.

Film, magie pe ecrane,
Iubire, înfruntare,
Rafinament și stil,
Intrigi, paravane,
Extaz, agonie,chin.



IMAGINATION, talantul ființei,
Geneza artei și provocarea științei
Început a tot și toate,
Creând realul din poate.



INTUITION, busolă în furtuni
Atracție absconsă,
Ieșire din genuni.
Știi fără să știi
Ce nu știai că nu știi:
Dincolo de minte astfel poți simți.




IMPULSE, când momentul
În cale-ți-e-așternut,
Este sentimentul
Inefabilului, adevăratului
Început.



INPUT - curaj, perseverență,
Output - O viață de esență,
Născută-ntr-un minut,
Din cel mai valoros tumult:
Știu ce vreau și cine sunt.




LITERATURE, cuvinte inspirate,
Pagini de emoții, gânduri și fapte,
Splendori și idealuri,
Utopii,baluri.




MUSIC, tristeți și bucurii,
Sonate, simfonii,
Dans și libertate,
Ritm, intensitate.

Ce-am fi fără ele...
N-am mai privi spre stele,
N-am mai spera o clipă,
Timpul-ar fi risipă
Dragostea pierdută,
Iar fericirea vândută
Mundanului vulgar.
De-aceea le-avem în dar...


Photo by Ahmet Yalçınkaya on Unsplash


sâmbătă, 3 octombrie 2015

Cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge


Legea atracției funcționează întotdeauna, fie că accepți acest lucru și îl înțelegi, fie că nu îl accepți, pentru că nu te interesează, nu crezi în el, ai încercat și nu a funcționat, sau indiferent ce altă percepție ai. 


De fiecare dată când vizionez filmul The Secret - The Law of Attraction, lucrurile par din ce în ce mai clare și mai simple: Devii ceea ce gândești și ceea ce acționezi, ca urmare a gândurilor tale. 


Nu este nici o magie, nu este un film de science - fiction, nici o fantezie caracterizată de un optimism exagerat și naiv. Pentru că ideea nu este (așa cum atât de des este greșit înțeleasă) să te gândești pur și simplu că totul va fi bine și din senin vor începe să ți se întâmple lucruri minunate, uluitoare, extraordinare, ieșite din comun. 


Să stai pasiv, să visezi la ce îți dorești atât de mult și miraculos să ți se întâmple peste noapte. 


Poți să spui la nesfârșit că voi reuși să fac x, sau să ajung y, sau să am z, sau să fiu h: nu se va întâmpla nimic dacă nu acționezi. 


Chiar dacă nu cred în câștigul la loterie - în primul rând pentru că mi se par bani nemeritați - de ce să am eu parte de banii altora, fără nici o contraprestație - simpaticul exemplu al celui care îl ruga pe Dumnezeu să îl ajute că câștige, dar nu își cumpăra macar un bilet să încerce, este foarte relevant. 


Nu este suficient decît să visezi, să îți dorești, să vrei ceva. Nu este suficient să vizualizezi - oricât de puternic, cu oricât de multă credință, deși este un pas esențial, primul pas, de altfel - trebuie să treci la următoarea etapă: să acționezi. 


Să acționezi în direcția a ceea ce vrei să obții. Cum? Nu știu. De cele mai multe ori nimeni nu știe. Pentru că de cele mai multe ori traseul de la dorință la materializarea a ceea ce vrei este foarte sinuos și aproape de fiecare dată total suprinzător. 


În momentul în care ești absolut sigur că ceea ce ai hotărât este cu adevărat ceea ce vrei, ești convins 1000% că acesta este drumul pe care vrei să îl urmezi, ai făcut, de fapt, cel mai mare pas, care este și cel mai greu: să decizi cu exactitate ce dorești. 


Să ai maximă claritate asupra obiectivului. În această etapă ai libertate totală. Nu îți poate impune nimeni ce să gândești, nici nu îți poate îngrădi nimeni viziunea, oricât de nebunească ar fi. 


Chiar este recomandabil ca viziunea ta, scopul tău major, ceea ce te motivează cel mai puternic, acel lucru despre care ai fi în stare să vorbești zile în șir, fără ca entuziasmul tău să se diminueze pentru o clipă măcar, dorința ta cea mai intensă să fie ceva care pare imposibil de atins, dacă te-ai raporta la tine, la situația ta din prezent, la cine ești tu acum, ce poți, ce faci, ce ești capabil. 


Cu cât este mai nebunesc scopul tău, cu cât este mai dificil de atins, cu cât ești mai nesigur și cu cât ești mai temător că nu îl vei atinge, cu atât mai mult ar trebui să fii convins că exact acesta este scopul la care ar trebui să te oprești, singurul vis, singurul ideal căruia merită să îți dedici viața. 


De ce ar trebui să am un scop măreț, de ce ar trebui să tind să îmi spulber limitele și simpla vizualizare a atingerii scopului să mă uluiască dincolo de maximul pe care mi-l pot imagina în prezent? 


De ce să nu duc o viață normală, liniștită, fără provocări, fără zbateri, fără căutări, fără mii, sute de mii, milioane poate de încercări asteptându-mă înainte de reușită? 


Este un standard pe care trebuie să îl ating, nu pot fi fericit și cu un trai simplu și relaxat, refuzul căutării și asumării unui scop de o asemenea anvergură mă transformă într-un om lipsit de curaj, cu mai puțină însemnătate sau mai puțin valoros decât alți oameni, posesori ai unui vis nebunesc? 


Cu siguranță nu. Este vorba decât de alegere. Nimic mai mult. 


Miza alegerii unui ideal care merită tot efortul, a unei provocări atât de intense încât te descurajează și simpla asumare a lui, nu este a îți conferi aparența unei superiorități în comparație cu alți oameni. 


Nu vorbim despre categorisirea persoanelor în normale sau extraordinare, demne de admirat. 


Singura miză este transformarea prin care vei trece. Singura miză este potențialul tău latent, cu totul ieșit din comun, pe care și tu, ca orice alt om de pe această planetă, îl ai. 


Miza este spargerea barierelor mentale care ne interzic accesul la o viață fe - no - me - na - lă. 


Bariere pe care ni le-am construit singuri, sau în spatele cărora am acceptat cuminți să fim poziționați de către alte persoane din viața noastră, fie că ne dăm seama, fie că nu. 


Bariere pe care le putem accepta în continuare, asupra cărora putem reflecta asumându-ne resemnați rolul de victimă și pe care le putem folosi cu lejeritate ca scuze nesfârșite pentru atât de credibilele justificări: nu pot pentru că ... dacă nu ar fi fost... poate că acum... 


Sau pe care le putem distruge acum, încetând să mai privim în spate și pregătindu-ne mai degrabă pentru a le înlătura pe cele pe care le vom întâlni în călătoria pe care tocmai am hotărât să o inițiem. 


Pot să îți spună 100 de oameni că nu vei reuși, că nu este bine ce faci, că nu este pentru tine, că este greu, că nu ai datele problemei și nu ai gândit-o bine, că ar fi mai sigur pentru tine dacă ai fi mai prudent, mai cumpătat, dacă nu te-ai arunca nebunește înainte către această prostie - visuri... trezește-te, nu există visuri, există decât realitate și ce vrei tu nu e pentru tine...


Pot să îți spună 1000 de oameni același lucru și toți să se înșele. Tu să știi că asta simți nevoia să faci, că asta trebuie să faci și să perseverezi. 


Tu să crezi în continuare, neclintit, în visul tău, până când și ceilalți 1000 nu vor avea decât să creadă și ei...


Pentru că vor vedea că ceea ce ai spus începe să se întâmple. Și poate atunci va veni și rândul lor să creadă în visurile lor. Și tu vei fi poate singurul care va fi alături de ei și alți 999 le vor spune că e o prostie, e ceva ridicol, copilăresc și intangibil. 


Când ești în căutarea visului tău, ceva se va trezi, într-adevăr în tine. 


Nu însă acea voce exterioară comună a celor care te descurajează - uneori și poate dintr-o bună intenție, pentru a te proteja de un potențial eșec, sau de dezamăgirile și nereușitele care te așteaptă până la marea reușită - ci acea voce interioară care te va susține în cele mai dificile momente și care nu te va lăsa să renunți. 


Se vor trezi în tine curajul, îndrăzneala, imaginația, creativitatea, disciplina, puterea, încrederea, perseverența. 


Vor ieși la iveală resurse pe care nu ți-ai fi imaginat vreodată că sunt în interiorul tău. 


Vei dobândi abilități care păreau imposibile pentru tine. 


Vei ajunge să faci lucruri pe care le vedeai de nerealizat de către eu-l tău, atunci când ai acceptat adevărul - cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge.


Pentru că acel vechi eu, acel eu al tău existent înaintea alegerii, într-adevăr nu era capabil de toate aceste lucruri. 


Acea voce interioară, pe care câteodată o vei simți alături de tine, ajutându-te și susținându-te, chiar și fără cuvinte, acea voce va fi reminder-ul tău constant că orice mintea poate concepe și crede, mintea poate atinge, poate transforma imaginarul în real. 


Când vei emite constant pe aceeași frecvență, pe frecvența scopului tău, când te vei gândi tot timpul la ce vrei, nu la ce nu vrei să ți se întâmple, când vei acționa constant către idealul tău care merită, vei atrage oamenii, împrejurările, contextele, oportunitățile. 


Vei atrage succesul. 


Pentru că ești acolo, în calea lui și nu va mai putea să te ocolească. 


Cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge. 


Concepe-l, crede-l, acționează, atinge-l. 


Apoi împărtășește experiența ta și altora, ajută-i, susține-i și construiți împreună alte scopuri nebunești. 


Credeți-le, acționați, atingeți-le... 


"Trebuie să crezi ( în ce îți dorești). Nu este nevoie să ai un plan B, pentru că îți distrage atenția de la planul A "- Will Smith. 

Photo by Jordan Madrid on Unsplash