'' Într-o zi te vei trezi și nu va mai fi timp să faci lucrurile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna. Fă-le acum!''

'' Într-o zi te vei trezi și nu va mai fi timp să faci lucrurile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna. Fă-le acum!''

Paragrafele între ghilimele, care urmează, sunt din cartea MANUSCRISUL GĂSIT LA ACCRA, de Paulo Coelho.

'' Iar o femeie pe care o chema Almira și era croitoreasă a spus: Aș fi putut să plec înainte de sosirea cruciaților iar azi aș fi fost în Egipt. DAR ÎNTOTDEAUNA MI-A FOST TEAMĂ DE SCHIMBARE.''

" Ne e frică de schimbare deoarece credem că, după multe eforturi și sacrificii, cunoaștem lumea în care trăim.

Și, chiar dacă ea nu este minunată, chiar dacă nu suntem pe deplin mulțumiți, cel puțin nu vom avea suprize. Nu vom greși.

La nevoie, vom face mici schimbări pentru ca totul să rămână la fel. ''

" E foarte bine să visăm că avem mereu noi locuri de văzut și că vom face asta într-o zi. Visul ne veselește - pentru că ȘTIM CĂ PUTEM SĂ FACEM MAI MULT decât ceea ce facem.

A visa nu e primejdios.

PRIMEJDIOS E SĂ VREI SĂ TRANSFORMI VISELE ÎN REALITATE. ''

" Dar vine ziua când DESTINUL bate la ușa noastră.

Poate să fie bătaia ușoară a ÎNGERULUI SORȚII, sau bătaia NEDORITEI DE OAMENI.

Amândouă spun: " SCHIMBĂ-TE ACUM ''.

Nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu anul viitor. Îngerii spun: " Acum '' .

Întotdeauna o auzim pe Nedorita de Oameni.

Și schimbăm tot de teamă să nu ne ia cu ea: ne schimbăm satul, obiceiurile, caldarâmul, mâncarea, purtarea.

Nu o putem convinge pe Nedorita de Oameni să ne îngăduie să fim ca înainte. Nu poți sta de vorbă cu ea.

Îl auzim și pe Îngerul Sorții, dar pe acesta îl întrebăm: " ÎNCOTRO VREI SĂ MĂ DUCI? ''

" SPRE O VIAȚĂ NOUĂ '', este răspunsul.

Și ne amintim: avem grijile noastre, dar le putem rezolva - chiar dacă ne va trebui tot mai mult timp ca să le venim de hac. Trebuie să servim drept exemplu părinților noștri, maeștrilor noștri, copiilor noștri, și să rămânem pe calea cea dreaptă.

Vecinii noștri speră să fim în stare să-i învățăm pe toți virtuțile perseverenței, ale luptei cu greutățile și ale depășirii obstacolelor.

Și suntem mândri de purtarea noastră.

Și suntem LĂUDAȚI PENTRU CĂ NU VREM SĂ NE SCHIMBĂM, ci urmăm calea pe care ne-a ales-o destinul.

NIMIC MAI GREȘIT.

DEOARECE CALEA DE URMAT ESTE DRUMUL NATURII: ÎN NEÎNCETATĂ SCHIMBARE, CA DUNELE DEȘERTULUI. ''

'' Natura ne spune; '' Schimbă-te! '' 

Iar cei care nu se tem de Îngerul Sorții înțeleg că TREBUIE SĂ MEARGĂ ÎNAINTE, ÎN POFIDA FRICII.

În pofida ÎNDOIELILOR.

În pofida ÎNVINUIRILOR.

În pofida AMENINȚĂRILOR.

Ei au de ÎNFRUNTAT VALORILE și PREJUDECĂȚILE.

ASCULTĂ sfaturile celor care îi iubesc:

'' NU FACE ASTA, AI DEJA TOT CE ÎȚI TREBUIE: dragostea părinților, iubirea soției și a copiilor, slujba pe care ai găsit-o cu greu. De ce să fii străin în țară străină? ''

Dar se ÎNCUMETĂ SĂ FACĂ PRIMUL PAS - uneori din curiozitate, alteori din ambiție, însă de obicei din DORINȚA DE NESTĂVILIT DE A TRĂI AVENTURA.

La fiecare cotitură a drumului se simt mai înspăimântați. Între timp însă, se surprind singuri: sunt mai puternici și mai bucuroși.

BUCURIA. Aceasta este una din cele mai mari BINECUVÂNTĂRI ale ATOTPUTERNICULUI. Dacă suntem bucuroși, ne aflăm pe drumul cel bun.

FRICA se îndepărtează puțin câte puțin, pentru că nu i s-a dat importanța pe care dorea să o aibă.

O ÎNTREBARE stăruie încă de la primii pași făcuți:

'' Oare HOTĂRÂREA mea de A MĂ SCHIMBA i-a făcut pe ALȚII SĂ SUFERE PENTRU MINE?''   

Dar CINE IUBEȘTE VREA SĂ-L VADĂ FERICIT PE CEL IUBIT.

Dacă în prima clipă de temi pentru el, acel simțământ e imediat înlocuit de mândria de A-L VEDEA FĂCÂND CE ÎI PLACE, DUCÂNDU-SE UNDE A VISAT SĂ AJUNGĂ. '' 

'' Până ce într-o zi, pe neașteptate, drumul încetează să îl mai pună la încercare pe călător și devine generos cu el.

Spiritul lui, până atunci tulburat, se bucură de frumusețea noului peisaj.

Și FIECARE PAS, care înainte era INSTINCTIV, ajunge să fie un pas LUCID. 

În loc să arate confortul siguranței, oferă BUCURIA PROVOCĂRILOR. ''

'' În loc să ÎȘI PETREACĂ TOATĂ VIAȚA DISTRUGÂND DRUMURILE PE CARE SE TEMEA SĂ LE URMEZE, începe să-i placă cel pe care tocmai îl parcurge. 

Chiar dacă DESTINAȚIA rămâne învăluită în MISTER. 

Chiar dacă la un moment dat ia o HOTĂRÂRE GREȘITĂ. 

DUMNEZEU, care ÎI VEDE CURAJUL, îi va da și INSPIRAȚIA necesară ca să o îndrepte. ''

'' ODATĂ CE A HOTĂRÂT să-și vadă mai departe de drum și NU MAI ARE DE ALES, își descoperă o VOINȚĂ DE FIER, iar FAPTELE SE ÎNCLINĂ ÎN FAȚA HOTĂRÂRILOR SALE.

'' GREUTATE '' este numele unei unelte vechi, creată doar ca să ne ajute să AFLĂM CINE SUNTEM.

Tradițiile religioase ne învață; CREDINȚA și TRANSFORMAREA sunt SINGURUL MOD DE A NE APROPIA DE DUMNEZEU. 

CREDINȚA ne arată că niciodată nu suntem singuri. 

TRANSFORMAREA ne face să iubim misterul. 

Iar când totul va părea întunecat și când ne vom simți părăsiți, SĂ NU PRIVIM ÎN URMĂ, cu teama de a vedea transformările care se petrec în sufletul nostru. SĂ PRIVIM ÎNAINTE. 

Nu ne vom teme de ce se va întâmpla mâine, pentru că ieri a avut CINE SĂ NE POARTE DE GRIJĂ.

Și aceeași PREZENȚĂ va continua să ne stea alături.

Aceeași Prezență ne va APĂRA de SUFERINȚĂ. 

Ori ne va da FORȚA să o ÎNFRUNTĂM cu demnitate. 

Vom merge MAI DEPARTE decât am crezut. '' 

'' Nedorita de Oameni vine atât pentru cei care nu se schimbă, cât și pentru cei care o fac. 

Dar cei din urmă pot cel puțin să spună: 

'' VIAȚA MEA A FOST INTERESANTĂ, NU MI-AM IROSIT BINECUVÂNTAREA. '' 

Iar cei care găsesc că AVENTURA este primejdioasă, să încerce RUTINA: EA UCIDE ÎNAINTE DE VREME. '' 

Aceste cuvinte m-au INSPIRAT să fac SCHIMBĂRI MAJORE în viața mea. 

Aceste cuvinte mă inspiră în continuare să găsesc CURAJUL pentru PAȘII URMĂTORI pe calea pe care o simt că este a mea. 

Aceste cuvinte îmi hrănesc constant CREDINȚA și îmi susțin HOTĂRÂREA de a merge în continuare pe drumul TRANSFORMĂRII. 

Sper ca data viitoare când 

TU, CEL/CEA CARE CITEȘTI ACUM, 

vei auzi bătaia ușoară a ÎNGERULUI SORȚII la ușa ta,

data viitoare când îți va spune " SCHIMBĂ-TE ACUM '',

SĂ AI CURAJUL HOTĂRÂRII DE A FACE ACEASTĂ SCHIMBARE. 

''Nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu anul viitor. Îngerii spun: " Acum '' .''

SUCCES!

Photo by Matt Howard on Unsplash

- Te rog, mai dă-mi o șansă!

 - Te rog, mai dă-mi o șansă!

- Așa ai spus de fiecare dată. Mai dă-mi o șansă. Și te-am crezut. Te-am crezut când mi-ai promis că te vei schimba. Oamenii nu se schimbă. Poate încearcă. Poate mai au câteodată o sclipire de curaj, sau o vinovăție care îi deviază pentru o clipă de la felul lor de a fi, dar știi că nu durează mai mult de o clipă. După aceea se întorc la cine au fost dintotdeauna și cine vor fi întotdeauna. 

- Nu-i adevărat. Oamenii se pot schimba. Și se schimbă. Din necesitate, de cele mai multe ori. Dar și datorită unei hotărâri puternice, susținută de o voință fermă și o motivație extrem de puternică. Motivația mea ești tu! 

- Da, da, de câte ori am auzit-o pe-asta. Dacă nu te iubeam atât de mult...

- Dar eu sunt exemplul cel mai relevant. Nu m-am schimbat eu, în toți acești ani, atât de mult? 

- Ba da, nu am zis că nu ai făcut eforturi. Ai făcut eforturi uriașe. Le apreciez și cred chiar că te admir pentru voința asta a ta, de neclintit. Dar în esență, ai rămas aceeași. Și, în plus, câți neuroni mi-ai măcelărit în toți acești ani, până să schimbi definitiv un obicei care mă înnebunea zi de zi. Și mă înnebunea nu pentru că aș fi avut eu o plăcere - cum sunt convins că ai gândit de multe ori - să te critic, să te pisez cu acceași frază: '' de câte ori ți-am spus să nu mai ...  '' ci pentru că vedeam atât de clar că îți faci rău singură, și singura mea dorință era să te protejez și să te fac să renunți la lucrurile care îți făceau rău.... 

- Știu, și de fiecare dată când îmi încălcam promisiunea făcută, în care credeam din tot sufletul, mă simțeam atât, atât de vinovată...

- Am vorbit împreună despre acest subiect, din nou și din nou: '' poate sunt eu nebun, poate sunt eu de vină că încerc să o schimb, poate ar trebui să mă potolesc o dată și să o las să fie așa cum e; să greșească  încă o dată și încă o dată  - asta e - să suporte consecințele, să sufere, să sufăr și eu împreună cu ea, pentru ea, și să se lovească singură de toate pragurile din lume, până când învață...''.

Și poate ar fi fost mai bine așa. Poate e mai bine așa. Dar nu mă pot abține - vezi, nici eu nu mă pot schimba - să te las să greșești și apoi să îți repar - cu greu, cu mult efort - eu de fiecare dată greșelile. 

  Te-am scos dintr-un mediu atât de toxic. 

- Lucru pentru care îți voi fi recunoscătoare toată viața. 

- Nu trebuie. Nici măcar nu știam atunci dacă vom fi împreună. Îți aduci aminte foarte bine, sunt sigur, ce ți-am spus atunci:  ''  Nu știu dacă va fi ceva între noi, dar eu te voi scoate de aici, asta ți-o promit! ''  

- Singură nu mai puteam să ies, oricât aș fi încercat. 

- O, cu siguranță! Știu că ai încercat. Ai încercat din răsputeri. Și de fiecare dată, cum încercai să ieși din acel cerc vicios al manipulării, de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva, ca un înotător care încearcă să scape de un vârtej lăsându-se purtat către adâncuri, până în vârful vârtejului, unde forța de absorbție este cea mai slabă, pentru ca apoi să înoate în lateral și să țâșnească spre suprafață, dar nu reușește să se îndepărteze suficient și este tras la loc în turbion, știe că va trebui să se lase prins din nou, inspiră adânc și se lasă în voia lui, și apoi o ia de la capăt - de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva ajungeai din nou în același punct. 

- Singură nu aș fi avut nici o șansă. 

- Niciodată nu ai avut nici o șansă, înainte de a mă întâlni - întâlnire pentru care și eu voi fi recunoscător toată viața, pentru că mi te-a adus în brațe - pentru că niciodată până atunci nu ai avut curajul să înfrunți până la capăt pe cine trebuia să înfrunți. 

- Nu le venea să creadă că îi înfrunt - zâmbi, și ochii superbi, albastru - cenușii străluceau atât de intens, parcă  proiectând  în fața ei imaginile scenei de o cruzime emoțională inimaginabilă ale înfruntării, că le scap din gheare! Câte tertipuri nu au încercat ulterior pentru a mă atrage înapoi - promisiuni, amenințări, capcane bine deghizate, strecurate subtil prin persoane interpuse, pe care nu le cunoșteam, exploatarea celor mai mari slăbiciuni ale mele, pe care mi le cunoșteau atât de bine... degeaba - plecasem și plecată urma să rămân, pentru a nu mă mai întoarce niciodată...

Prin câte am trecut împreună de atunci...

- Da. Atât de multe - un oftat profund, apoi o pauză lungă. Fața lui cu trăsături aspre, colțuroase, dure, privirea lui care intimida, atitudinea lui disuasivă, care își atingea întotdeauna ținta, fără excepție, se îndulciseră pentru o fracțiune de secundă - îmblânzire perceptibilă doar pentru un ochi foarte avizat - și puteai citi durerea și suferința iubirii totale, iubirea care devorează și distruge, iubirea care vrea tot, tot, tot. 

- Nu vreau să îmi fii recunoscătoare. Cel puțin nu în modul în care Lujin, din Crimă și pedeapsă, îi pretindea Duniei: femeia trebuie să fie recunoscătoare soțului ( în cazul nostru partenerului) pentru siguranța pe care i-o oferă, pentru statut și pentru protecție. Nu suntem în secolul XIX, și nici nu îți pretind, cum pretindea Lujin, un respect cumpărat și cerut amenințător, sub sancțiuni. 

'' Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate..." 

Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu! De unde ştim, poate că ne păstrează pentru un scop anume! ''

Sursa citată (citation source): http://gradinacumagnolii.blogspot.ro/2012/08/crima-si-pedeapsa.html

Dostoievski a cunoscut profund sufletul uman. Fericirea se naște din suferință. Aici suntem de acord. 

Eu cred însă că noi suntem meniți a fi fericiți. 

Fericirea este o binecuvântare cu care Dumnezeu ne-a înzestrat la naștere. Este o dotare standard. 

Doar că pentru aducerea în ființă a fericirii în viața ta, și pentru păstrarea ei, trebuie să plătești opționalele, care sunt extrem de scumpe: sacrificiu, durere, suferință, credință și luptă.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu! 

Da, să-i mulțmim! Pentru că el ne-a întâlnit. Probabilitatea ca noi să ne fi întâlnit era sub 0, 00000...

Asta nu mă poate conduce decât la concluzia că am fost sortiți unul altuia. 

-  Deci? Șansa mea? 

- De ce mai întrebi? Nu știi deja răspunsul?   - și cu un zâmbet complice, îi șterse tandru lacrimile de pe obraji.
Photo by Jason Strull on Unsplash

NO VACANCY

- Trebuie să fac urgent ceva, simt că trebuie să schimb ceva, urgent, și nu știu ce. 

- Ce? 

Cei doi prieteni stăteau pe terasa unei benzinării, bându-și cafeaua la o oră foarte matinală. 

Puțin zgribuliți, puțin adormiți. Dormiseră la un motel ieftin, iar acum neonul No Vacancy (nu mai sunt camere libere- n.a.) clipea intermitent la numai câțiva pași de ei. 

Nu reușiseră să doarmă prea bine. Toată noaptea fuseseră treziți de zgomote din camerele alăturate - muzică, gemete, scandal, țipete, sirene. 

- Știai că NO VACANCY înseamnă nu doar că spațiul este ocupat, că nu mai sunt camere libere, ci și că hotelul/motelul respectiv nu are disponbilitate nici pentru închiriere, depozitare sau angajări? 

- Te-ai tâmpit? Toată lumea știe asta!

- Stai puțin - încă nu știi ce vreau să spun! Dacă ai înlocui hotelul cu mintea? 

- Cum adică? 

- Ok. Cu mintea, cu disponibilitatea ta sufletească, cu opțiunile pe care (crezi) că le ai la dispoziție, cu variantele la care încă nu te-ai gândit...

- Ușor, ușurel! Ți-ai umplut mintea până la refuz, nu mai primește nimic? Și clienții, să zicem, cine ar fi? 

-Clienții? 

- Da, clienții, cei care opresc în dreptul motelului și vor să intre din diferite motive. Cine ar fi? Ideile salvatoare, inspirația, șansa, sau..? 

(Nivel conștient: Gânduri și percepții Conștiință în stare de veghe; Nivel preconștient/subconștient: 

Amintiri și cunoștințe/informație depozitată; Nivel subconștient: Aici depozităm fricile, fobiile, sentimentele, gândurile, impulsurile și amintirile inacceptabile (pentru nivelul conștient), cum ar fi sentimente de durere, frică - anxietate sau conflict: psihologul Carl Jung a numit acest nivel Subconștient Colectiv.)

- Nu știu. 

- Nu știi? Cum ți-a venit gândul ăsta, dacă nu știi? Nu știi, nu îl poți descrie?

- Nu știu. Mi-a venit pur și simplu. Poate n-ai observat, dar înainte să îmi aprind țigara, am ezitat puțin, am făcut o pauză, pentru că am văzut NO VACANCY licărind. 

Și, în plus, mi-am dat seama că în momentele de oboseală puternică, când se adună mai multe nopți nedormite, când sunt privat de somn timp mai îndelungat,și, în același timp când sunt afară - în sensul nu în interior, nu într-un imobil, într-un spațiu închis - și când sunt plecat pe drum, fie mi se blochează mintea și pur și simplu nu mai pot gândi, fie mi se deschide total, brusc, dintr-o dată - poc! - mă izbește un adevăr atât de evident, care până atunci mi s-a refuzat, nu s-a lăsat văzut, nu s-a lăsat perceput, a fost așa, în ceață, cumva ca o siluetă în spatele unei cabine de duș, pe care nu o poți distinge printre picăturile de apă și aburi, deși îți pare atât de cunoscută și ești pe cale să constați cu surprindere că ...

- Chestia asta cu dinstanța pe care o pui între spațiul familiar - acasă, la prieteni, serviciu, etc, starea de atenție și alertă pe care ți-o impune deplasarea prin necunoscut și nou, mă ajută și pe mine câteodată să mai observ ceva ieșit din comun, e drept ...- auzi, tu îți dai seama ce vorbim noi la 6 și ceva dimineața? 

- Îți spuneam că trebuie să schimb ceva, urgent - continuă, parcă ignorând total remarca precedentă și reluându-și șirul gândurilor - și am impresia cumva că m-am apropiat destul de mult de sursă.

- Așa, și? - abordase o mină ușor plictisită și ironică, sub care încerca să își mascheze interesul care i se trezise subit, pentru că sub aparența de nepăsare și nonșalanță, și celălalt tânăr era frământat de aceeași nesiguranță care pândea discret, în umbre, în fiecare zi, arătându-și câteodată pentru doar câteva secunde chipul vag amenințător.

- Știi acel sentiment incert, imediat după ce te-ai ridicat din pat, ai avut un vis destul de straniu, și - deși ar fi trebuit să te sperie, poate chiar să te îngrozească, simți că ești pe cale să te trezești, îți împingi limita curajului încă o treaptă mai sus și nu te oprești din visat, pentru că știi că ești exact în acel punct când vei vedea și vei afla ceva foarte important, în egală măsură de important pe cât de periculos este? 

-  Exact acel sentiment l-am avut acum câteva momente, numai că sunt treaz, sunt conștient și mă sperie de-a binelea!

Să presupunem că eu, sau viața mea, sau psihicul meu suntem un motel. 

- Viața ta de până acum? 

- Da, nu știu, poate. 

Așa. Eu, să zicem, pe scurt. Eu sunt un motel. Ok. 

Și până acum au intrat în mine, în motel, tot felul de persoane. Să spunem că persoanele au fost identități ale mele, în timp. 

- Au intrat, au plecat, au revenit. 

- Exact. Au intrat, au plecat, au revenit. Da. Eu sunt motelul, da? Deci eu sunt și fiecare cameră, care vede tot ce se întâmplă înăuntru, mai mult sau mai puțin reprobabil, sunt și fiecare client, care nu vede ce se întâmplă în altă cameră, dar poate aude sau ghicește, eu sunt și managerul, care consideră unii clienți mai mult sau mai puțin plăcuți sau memorabili, trebuie să rezolve și problemele care apar...

- Unde vrei să ajungi? 

- Vreau să ajung la situația în care mă găsesc eu, motelul, acum. Ai prins ideea, nu mai detaliez. 

Ce mă interesează, ce m-a izbit și m-a trezit este acest NO VACANCY, care mi se întâmplă mie, motelul, chiar acum, și care contrastează prea puternic cu lumina zilei, care este pe cale să se intensifice, să aducă o claritate matematică asupra mea, iar neonul de la NO VACANCY a rămas în continuare aprins. Înțelegi? 

- Ooooo, ... nasol. 

- Exact. Foarte nasol. 

Este exact ca și cum m-aș fi trezit din vis, sunt în siguranță, mi-am dat seama că e doar un vis, însă visul continuă și în realitate. Și chiar dă semne că a reușit să acapareze realitatea și chiar mai are puțin și o va înlocui. 

NO VACANCY înseamnă în acest moment că în mine, motelul, au rămas blocate pentru a nu se mai schimba nimic și camerele și managerul și clienții. 

NIMENI NU MAI INTRĂ, NIMENI NU MAI IESE. 

Și atunci, ce se va întâmpla? Voi rămâne un motel plin, care nu va mai primi pe nimeni. Camerele mi se vor deteriora. Clienții nu vor mai avea acces la hrană, la apă, la comunicare. Ușile sunt închise. Ferestrele sunt închise. 

Eu sunt închis. ÎNCHIS TOTAL. 

- Și ce vei face? 

VOI TRAGE DIN PRIZĂ CABLUL CARE ALIMENTEAZĂ NEONUL NO VACANCY. 

( Prețul libertății este pur și simplu a alege să fii, eliberarea este în minte.)

Și, zâmbind, îi întoarse capul prietenului său către neonul No Vacancy, care cu doar câteva secunde mai înainte se stinsese: 

- Tocmai mi-am înfruntat cea mai mare frică! 

- Și acum, dacă ai renunțat să mai fi motelul acesta horror, '' închis total '', ce vei fi? - îi răspunse, la rândul lui zâmbind. 

- VOI FI LEGENDA MEA PERSONALĂ!

("Fiecare ființă umană are o legendă personală care să fie împlinită, și acesta este motivul nostru de a fi în această lume. Această legendă personală se manifestă în entuziasmul nostru pentru sarcina de a o împlini."  - Paulo Coelho)

- Și care este legenda ta personală? Cum de te-ai trezit acum, la cafea, că ți-ai aflat legenda personală, despre care îmi vorbești de atât de mult timp? Și cum ești sigur că asta e, dacă tot văd că nu vrei să o dezvălui! Ai devenit, așa, în câteva secunde, din motel, legendă?!

- Vezi tu, a avut loc o polarizare inversă. Prin eliberarea de acea frică teribilă, tot acest sentiment insistent de a schimba ceva urgent s-a transformat într-o liniște și pace interioară pe care doar credința neclintită în ceva ți-o poate da. 

Și cum transformările de esență nu pot surveni decât în planul lui a fi, am ales să fiu.

Din momentul în care am ales să fiu legenda mea personală, ea își va găsi calea către mine.

Nu mă întreba cum se va întâmpla acest lucru, nu mă pune să îi dau un nume precis, pur și simplu știu și sunt. 

- Cum zici tu... Eu văd lucrurile mai simplu: te gândești ce vrei, te hotărăști, apoi te apuci de treabă până când reușești. 

Oricum, e complicat. A fost alegerea corectă sau nu?  Poate trebuie să renunți și să încerci altceva. Poate nimic nu e întâmplător, poate unele lucruri sunt pur și simplu întâmplătoare. Hazard. Fără o semnificație sau ordine anume. Nu știu. 

- Nu sunt cuvinte mari, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a arătat calea și mi-a zâmbit primul pas pe această cale, în această dimineață, într-un mod cu totul neobișnuit...

Hai să mergem. Avem un drum lung de făcut, adăugă bine dispus și se ridică energic de la masă: 

Fac cinste! 

( Câteodată nu îți poți afla sinele adevărat până când nu te dezbraci de, până când nu te desparți de lucrurile despre care tu crezi că te definesc. Dacă ți-l faci pe Dumnezeu partener și îți deschizi mintea și inima către Scopul Lui pentru Viața Ta, îți vei da seama de adevărata ta valoare. Și cel mai important, începi să te vezi astfel cum Dumnezeu te vede în momentul în care recunoști: Da, într-adevăr posed capacitatea de a atinge succesul pe care mi-l doresc!

Fă zi alegerea!/ Alege ziua de azi!)

Photo by Jon Tyson on Unsplash

Încă o bătălie câștigată...

"Fiecare bătălie este câștigată înainte de a începe."  - Sun Tzu

Încă o bătălie câștigată în lupta cu tine însuți. 

Lupta cu tine însuți durează toată viața ta. Nu încetează niciodată. Este o luptă permanentă, o luptă pentru a te cuceri și a câștiga cea mai prețioasă pradă de război: maximul potențialului tău. 

Această miză uriașă este o sursă inepuizabilă de bogăție. Pentru că maximul potențialului atins la un moment dat în timp, nu este decât un procent infim din potențialul potențialului. 

Potențialul tău este ca un filon de aur care coboară către interiorul pământului și care pe măsură ce îl exploatezi și folosești se ramifică și ți se revelează într-o abundență și calitate crescând exponențial. 

Și poți verifica acest lucru chiar azi, și în fiecare zi de acum încolo, respectiv că nu sunt decât fraze pompoase, ci adevăruri universale care se pot transforma în rezultate concrete, palpabile, tangibile, chiar azi, chiar acum. 

De câte ori nu ai fost pus în situația în care să fii convins că nu poți face un lucru, iar contextul și împrejurările te-au forțat să îl faci și nu numai că l-ai făcut, dar l-ai făcut chiar foarte bine. 

Nu există decât limite auto-impuse. În momentul în care ai ajuns la vârsta maturității ( în gândire) care poate să fie și foarte fragedă - chiar 14 - 16 ani - îți dai seama că toate condiționările gândirii tale au ca sursă medii exterioare: familie, anturaj, școală, societate, tendințele și curentele timpului prezent, etc.

Din acel moment orice limitare a ta nu este decât auto-impusă. Mai exact limitările tale nu sunt decât cele pe care le accepți. Prin actul de a te lupta cu tine însuți, de a încerca să nu cedezi și de a nu accepta aceste limite, de a le forța constant, îți pui potențialul la lucru și obții rezultate care nu fac altceva decât să îți dea mai multă încredere, să te motiveze, să îți crească respectul de sine, stare de mulțumire și starea de bine. 

Starea de bine, starea de mulțumire și de satisfacție interioară, de liniște și de relaxare este în foarte strânsă legătură cu propria ta capacitate de a te stimula constant și de a îți revela potențialul, care este combustibilul, singurul combustibil care alimentează mașinăria evoluției tale. 

Fii foarte atent însă la presiunea pe care o pui asupra ta și la presiunea pe care o accepți din exterior, ți-o interiorizezi și o transferi asupra ta și mai dur decât sursa originară. 

Este arhicunoscut faptul că presiunea puternică este cea mai puternică sursă de stres. Iar stresul este cea mai eficientă piedică în calea împlinirii și dezvoltării tale personale. 

Traseul corect ar trebui să fie următorul: mai întâi să îți creezi o stare de bine, o stare de mulțumire, de armonie cu tine și cu lumea, o stare de bucurie de viață, chiar fără un motiv anume și abia apoi să începi să îți stimulezi potențialul, să îți rupi barierele și să îți depășești limitele, făcând acest lucru dintr-o motivație interioară relaxată și calmă, nu cu îndârjire, nu presându-te și nici forțându-te să demonstrezi ceva prin asta, ci ca o evoluție firească, născută dintr-un impuls pozitiv, asertiv. 

Aici este una dintre cele mai dificile provocări: cum să te simți bine fără un motiv anume? 

Fără un motiv din cele pe care tu le consideri demne de luat în seamă și care de obicei sunt legate de sfera materialului, a succesului, importanței, prestigiului conform standardelor mediului tău, orgoliului și importanței, etc. 

Dar mai sunt atât de multe alte motive care îți pot aduce bucurie, zâmbet și sentimentul de mulțumire, recunoștință, apreciere, bună-dispoziție: ai putea începe să fii recunoscător că ești în viață și că în fața ta se află încă o zi, în care se pot întâmpla atât de multe lucruri ( bune), în fața ta se află câteva ore în care poți să reușești, indiferent de direcția în care te îndrepți. 

Poți alege să te bucuri de persoanele pe care le iubești, de prietenii pe care îi apreciezi, poți să fii recunoscător că vezi, că auzi, că mergi, poți să fii recunoscător că ai ce mânca și unde dormi. 

Poți să te bucuri de un răsărit grandios sau de un apus liniștitor, poți să îți mângâi animalul de companie, poți să te bucuri de libertatea de a gândi, de a te exprima. 

Și poți să începi să fii mai îngăduitor cu tine. Poți să începi să te iubești. Poți să începi să te gândești cu ce daruri ai fost înzestrat, cu ce binecuvântări ai fost gratificat. 

Fiecare are ceva valoros în el, demn de a fi apreciat, admirat și emulat. Poți să te uiți la partea bună a ta. Poți să te privești într-o lumină prietenoasă. 

Iar starea ta de bine, starea ta de mulțumire, starea ta de echilibru interior, de comunicare și relaționare cu tine însuți vor atrage lucruri bune, lucruri pozitive în viața ta, oameni și evenimente. 

Aceasta este cea mai grea bătălie: să fii în armonie cu tine însuți, să te accepți, să te iubești, să te placi, să te apreciezi. 

Atât de generosul precept biblic - Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți - te îndeamnă în primul rând să te iubești, să te accepți, să te ierți. 

"Îi rănim pe ceilalți doar pentru că nu ne iubim pe noi înșine. Învățând să te iubești cu adevărat îți vei schimba relația cu toți ceilalți. " - Bryant McGill

Dacă Dumnezeu - Forma Supremă a Inteligenței Infinite - te iartă, tu de ce nu ai face-o? 

Dacă Dumnezeu - Mila Nesfârșită și Izvorul Binelui și Frumosului - te iubește, tu de ce nu ai face-o?

Dacă tu te iubești, atunci iubirea ta se va revărsa și asupra celorlalți. 

Nu vorbesc despre o iubire bolnăvicioasă și infatuată, nici despre promovarea egoismului, ci despre iubirea ca o formă sănătoasă și elegantă de apreciere și de respect de sine, de conștientizare a valorii și potențialului, de îngăduință rezonabilă și echilibrată, nu o toleranță a unor comportamente distructive și negative și inventarea unor scuze care exced sferei adevărului. 

După ce ai câștigat această bătălie, deși te vei lovi de această provocare în continuare, bătăliile următoare vor fi ca și câștigate. 

Iubește-te, bucură-te de viață, provocă-ți și exploatează-ți potențialul!

Încă o bătălie câștigată...

Photo by Nik Shuliahin on Unsplash

"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

Exista o imagine alegorică despre inima omenească drept pradă a celor șapte păcate capitale, fiecare fiind reprezentat de un animal (broască = avariția; șarpe = invida; leu = furia; melc = lenea; porc = îmbuibarea;capră = pofta; păun = mândria).

Timeo hominem unius libri sau Timeo virum unius libri = Mă tem de omul unei singure cărţi.

Vorbe atribuite lui Thomas d’Aquino, teolog catolic (1225-1274).

Aceste cuvinte pot fi interpretate în două feluri:

1. omul care a citit o singură carte, dar a aprofundat-o, este un adversar de temut, pentru că stăpâneşte la perfecţie materialul respectiv;

2. omul care a citit o singură carte şi s-a oprit la ea (Biblia, pe vremuri), este un limitat, poate chiar un fanatic, şi din această cauză este de temut.

Citat din https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/09/22/ma-tem-de-omul-unei-singure-carti/.

Cine a citit, a înțeles cu adevărat ( nu într-un sens facil, superficial și rău intenționat, denigrând valoarea ei intrinsecă și răstălmăcind malițios esența preceptelor, pentru a -și justifica propriul comportament sau pentru a se elibera de vină și își pentru a își liniști conștiința) și aplică învățăturile Bibliei, este un adeversar de temut pentru cel care urmărește să îl manipuleze, să îl influențeze, să îi facă rău, să îl tenteze, să îl ispitească, să îl deturneze de la calea sa, pentru că omul acestei cărți ( și aici mă refer la omul care își extrage și însușește principii și valori după care își trăiește viața, fără ca aceasta să fie singura sursă și fără să devină intolerant, limitat, habotnic, bigot, ci din contră, o persoană cu mintea deschisă și cu inima și ochii deschiși, cu acel common sens - bun simț - al gândirii) va putea să înțeleagă adevărata natură a omului și adevărata natură a lucrurilor, va putea să se protejeze și să îi protejeze și pe alții de rău și va fi dedicat ideii de a iubi și a face bine. 

Este adevărat că în timp Biblia a fost folosită ca o justificare pentru a genera atâta suferință umană, pentru a face atât de mult rău, a fost mistificată și transformată în paravan pentru atât de multă ipocrizie, falsitate, intoleranță și manipulare. 

Însă nu cuvintele Bibliei au generat toate acestea,  ci inima și mintea rea a celor care au folosit-o ca pe o armă în loc de balsam sufletesc și sursă de energie benefică.

Biblia sau Sfânta Scriptură, sau Cartea Cărților este un monument de înțelepciune. O înțelepciune universală, care transcende timpul. Dacă vei citi cu atenție Biblia, vei descoperi cea mai profundă analiză a psihologiei umane, cea mai complexă înțelegere a naturii umane, care indiferent de schimbarea timpurilor, indiferent de epocile care s-au succedat în istorie, a rămas, în esența ei, aceeași, chiar dacă timpurile moderne au înfrânat, direcționat și limitat între constrângerile regulilor a căror aplicare este garantată de forța coercitivă a statului, dimensiunea ei negativă, distructivă și autodistructivă. 

Asta nu înseamnă că partea întunecată a naturii umane este definitorie pentru esența ei. Această parte este decât un impuls care se naște și există automat, este inerent. Poate fi sublimat și transformat în impulsuri având o altă natură, nobilă, în emoții superioare, și în primul rând în IUBIRE, din care derivă toate celelalte emoții, gînduri și sentimente pozitive și benefice. 

Războaie au existat dintotdeauna. Și vor exista dintotdeauna. Violență, răutate și pierzanie au fost și vor fi. 

7 sunt păcatele capitale: 

Conceptul actual al celor șapte păcate de moarte este legat de scrierile călugărului din secolul al IV-lea Evagrie Ponticul, care menționa opt gânduri rele în limba greacă:

Γαστριμαργία (gastrimargia) îmbuibarea.

Πορνεία (porneia) prostituția, sexul în afara căsătoriei.

Φιλαργυρία (philargyria) avariția.

Ὑπερηφανία (hyperēphania) hybrisul - în Filocalia, termenul este redat drept respect pentru sine.

Λύπη (lypē) tristețea - în Filocalia, acest termen este redat drept invidie, adică a te întrista de norocul altuia.

Ὀργή (orgē) furia.

Κενοδοξία (kenodoxia) lauda de sine.

Ἀκηδία (akēdia) acedia - în Filocalia, acest termen este redat drept depresie.

Ele au fost traduse în latina utilizată de creștinătatea occidentală (in principal datorită scrierilor lui Ioan Casian), devenind astfel parte din tradiția occidentală a pietăților sau a devoțiunilor catolice:

Gula (îmbuibarea)

Fornicatio (sexul în afara căsătoriei, pofta)

Avaritia (avariția/lăcomia)

Superbia (hybrisul, mândria)

Tristitia (întristarea/disperarea)

Ira (furia)

Vanagloria (mărirea de sine)

Acedia (acedia)

Restul articolului poate fi citit urmând link-ul: https://ro.wikipedia.org/wiki/Păcat_capital

7 este cifra perfectă, cifra lui Dumnezeu:

https://blogulimaginesibrand.wordpress.com/2012/04/09/cifra-7-cifra-lui-dumnezeu/

Sfânta Evanghelie după Matei - Capitolul 7

1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Cât de des reușim să ne abținem de la a îi judeca pe toți și toate? Cât de des ne lansăm în afirmații gratuite și false, fără să fi făcut un minim efort de a cunoaște, a înțelege, a pune în balanță lucrurile și a încerca să le vedem din toate unghiurile, să descoperim toate fațetele, motivațiile, contextul și în principiu, adevărata natură a lucrurilor? Bârfim cu plăcere și ne ridicăm în superbia noastră deasupra celuilalt, plasându-l cu trufie sub noi și considerând că oricum noi știm cel mai bine pentru toți și despre toate. 

2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

Cu câtă pasiune și îndârjire ne plângem, ne văietăm și ne revoltăm când constatăm că ni se aplică același tratament și oameni care nici măcar nu ne cunosc, nu ne-au văzut niciodată, cu atât mai puțin să ne știe cine suntem, ce putem, ce am făcut sau nu, ne categorisesc, ne pun etichete, ne atribuie cuvinte, fapte, atitudini, pe care nu le-am rostit, făcut sau avut vreodată și ne simțim nedpreptățiți și victimizați, furioși și frustrați? 

3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?

De ce trebuie tot timpul să vedem la alții defecte, să acuzăm, să înfierăm și să arătăm cu degetul, să fim primii care înșfăcăm piatra și ne repezim să îl lapidăm pe celălalt, să îl vorbim de rău, să îl disprețuim, și, din nou, pe noi să ne ridicăm în slăvi, să ne considerăm ca având întotdeauna dreptate și că toți ar trebui să fie, să gândească și să facă ce vrem noi, când și cum vrem noi? 

4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?

5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

De ce trebuie să îi corectăm, să îi îndreptăm și îi criticăm tot timpul pe ceilalți, de ce ne dorim cu atâta ardoare să îi schimbăm, iar asupra noastră nu aruncăm o privire critică niciodată și nu încercăm mai întâi să spunem adevărul despre noi și apoi să vedem cu o privire clară cine și cum suntem, de fapt? 

6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

De ce ne batem joc de oamenii și șansele din viața noastră, de ce nu apreciem ce ni s-a dăruit bun, frumos, de ce nu ne bucurăm de cele cu care am fost înzestrați, decât atunci când le pierdem și se întorc împotriva noastră? 

7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.

De ce nu înțelegem cât de simplu este să cerem cu putere, să credem și să primim? De ce nu înțelegem ce să cerem și de ce nu putem vedea ce ni s-a oferit? 

8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

De ce nu avem încredere în puterea nesfârșită a lui Dumnezeu, în căile Lui neștiute și de neînțeles pentru noi și nu avem răbdare să așteptăm și ochi să vedem că ce căutam se află deja în fața noastră, ce am cerut deja ni s-a oferit: Dumnezeu ne ascultă întotdeuna și întotdeauna ne răspunde. Numai că nu vine El către noi, ci ne așteaptă răbdător să îi batem la ușă, să ne deschidă și să ne răspundă rugăciunilor noastre. Asta înseamnă liberul arbitru: putem alege dacă ne îndreptăm către El sau nu. Este cea mai nobilă și generoasă libertate pe care Divinitatea ne-a dăruit-o.

9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?

10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?

11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?

12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.

Ce vei gândi, ce vei face, acelea ți se vor și întoarce. Cât adevăr: poartă-te cu alții așa cum ai dori să se poarte ei  cu tine. 

13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.

Cât de ușor este să cedezi, să renunți și să cauți calea ușoară care te duce către izvorul răului...

14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.

18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.

19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Învățătura lui Dumnezeu nu te îndeamnă către lenevie intelectuală și spirituală, nici către pasivitate, naivitate și credulitate. Îți dăruiește  cel mai înțelept ghid de viață: fii atent, cunoaște răul și evită-l și iată care sunt semnele după care să îl cunoști. Fii prezent, alert și atent!

21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?

23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.

Clădește-ți viața pe principii și valori solide. Nu te lăsa influențat și manipulat de prima vorbă a unui străin. Fii ferm și perseverent. Fii puternic și integru. 

25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.

26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.

27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.

29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.

" Dumnezeu îi răsplătește pe credincioșii care, în mijlocul tumultului vieții lor, continuă să creadă în Înțelepciunea Lui, în Mila și Puterea lui, în loc să se îndoiască de El."

Găsește-ți credința, urmeaz-o și ai încredere în Puterea Nesfârșită a lui Dumnezeu, în Generozitatea și Bunatatea Lui fără margini!

Te va proteja, te va îndruma, te va iubi și te va împlini!

Photo by Olivia Snow on Unsplash

NU RENUNȚA! DUMNEZEU TE IUBEȘTE. PRIETENUL/SOȚUL TĂU TE IUBEȘTE. PRIETENA/SOȚIA TA TE IUBEȘTE. COPIII TĂI/PĂRINȚII TĂI TE IUBESC. NU RENUNȚA!

Momentul în care ești pe punctul de a renunța este de obicei momentul exact înainte ca miracolele să se întâmple. Nu renunța!

Ești atât de dezamăgit/ă. Simți că viața ta nu mai are nici un rost. Lumea ta s-a sfârșit. Nu mai suporți. Este prea mult. Nu mai ai energie. Ești secătuit/ă de puteri.

NU RENUNȚA. EL TE IUBEȘTE. EA TE IUBEȘTE. DUMNEZEU TE IUBEȘTE.

Știu că nu mai suporți să auzi: '' Va fi bine. O să vezi că va fi totul bine. Am trecut împreună prin atâtea. O să depășim și asta. Trebuie să mai ai răbdare puțin. Lucrurile se vor schimba. ''

- În bine. Spune-mi că lucrurile se vor schimba în bine. Nu decât se vor schimba.

- Evident că în bine. Schimbarea o asociez întdeauna cu o transformare benefică.

- Până acum lucrurile s-au schimbat în rău. Din rău în mai rău. Din ce în ce mai rău... Toată viața mea nu a fost decât o nesfârșită suferință. Tot timpul a trebuit să fiu puternic/ă pentru mine, pentru tine, pentru toți. A trebuit să rezolv problemele tale, ale lor. Să mă lupt tot timpul.

Vreau liniște. Tot ce vreau este liniște. Și tot timpul apare altceva. Mereu altceva. Sunt epuizat/ă. Nu mai am resurse. Nu mai am nici lacrimi măcar.

- Dar nu a fost tot timpul așa. Au fost momente frumoase, momente fericite. Avem atâtea amintiri frumoase. Și eu te iubesc. Tu ești iubitul/iubita mea. Eu te voi iubi tot timpul. Voi fi tot timpul lângă tine, voi fi aici. Voi avea grijă de tine. Nu știi care este motto-ul meu? Iubiți, protejați și răsfățați iubitul/iubita.

Tu ești cel mai frumos lucru în viața mea, cel mai frumos care mi s-a întâmplat vreodată. Ești minunat/ă, ești frumos/frumoasă, ești atât de valoros/valoroasă, avem atât de multe de făcut în viața asta, ne așteaptă atât de mult lucruri minunate. Va fi totul bine. Îți promit. Vei vedea.

- Ce să văd? Ce să văd? Optimismul acesta al tău... Mi-ai promis atât de multe lucruri... Ai spus că va fi așa... și așa... că mai avem puțin și lucrurile se vor schimba... că va fi bine...Eu nu trăiesc în imaginație, în fantezie, într-un viitor nesigur, poate niciodată realizabil, nu mă pot hrăni cu himere, fum, ceață și efemer... Eu mă uit la ce a fost în toți acești ani... Ce a fost, real, palpabil, concret.

- Adevărat. Însă lucrurile mari, lucrurile de esență pe care ți le-am promis, pe acelea le-am dus la îndeplinire. Acelea nu sunt reale? Iar restul vor veni de la sine. Poate că nu este timpul lor acum. Poate sunt atât de aproape, încât se vor întâmpla peste un an, peste o lună, peste o zi, sau chiar peste câteva ore.

NU RENUNȚA. NU TREBUIE SĂ RENUNȚĂM.

- Nu cred că înțelegi. Îți va fi mai bine fără mine. SUNT UN MONSTRU. Îți vei reface viața. Vei fi fericit/ă. Meriți mai mult. Mult mai mult decât mine. Mai am decât o picătură de energie, și din ea trebuie să rezist, trebuie să rezist. Nu mai știu cât mai pot rezista.

- Și eu ți-am spus de atât de multe ori, și nu înțelegi. Viața mea nu are rost fără tine. Nu are sens. Suntem făcuți, suntem meniți să fim împreună. Împreună vom și pleca. Și după noi vor pleca și ceilalți. Pentru că nu vor rezista prea mult fără noi. Nu pot să spun că nu îmi pare rău, mai aveam atât de multe de făcut. Dar dacă simți că trebuie să pleci, vom pleca împreună. Cred că cel mai frumos aș pleca, dacă tu mă iei prin surprindere, îndreptându-mă către soare, în mijlocul deșertului. Dându-mi jos hainele, una câte una, până când rămân gol/goală. Apoi, treptat, euforia adâncirii în misterul deșertului va fi înlocuită de picioare de plumb, mă voi simți obosit/ă, și voi dori să ațipesc puțin. Mă voi întinde pe eternul nisip al deșertului și voi deveni una cu el. Mă voi strecura ușor într-un somn dulce, și voi pleca. Și te voi întâlni. NU PUTEM FI DECÂT ÎMPREUNĂ.

Știu că ar trebui să îți spun: '' Pe mine cui mă lași? Pe ei cui îi lași? '' pentru a îți devia gândirea de la tine, într-o responsabilitate forțată pentru mine și pentru ei.

Însă nu voi face asta. Pentru că responsabilitatea trebuie să fie o alegere, nu o povară.

- Nu, vei fi bine. Eu nu mai suport. Sunt sfârșit/ă. Mi-a ajuns. Este mult prea mult pentru mine. PUR ȘI SIMPLU M-AM SĂTURAT. NU MAI VREAU.

M-ați înnebunit. Toți. Și tu, și ei. Sau poate sunt eu nebun/ă. Poate eu sunt cel/cea care nu înțelege, care nu acceptă, care nu se adaptează. Nu mai pot. Nici corpul meu nu mai poate. Nici mintea.

- Mai încearcă încă o dată. Vom reuși. Va fi bine. Nu mă întreba cum știu, nu mă pune să argumentez. Pur și simplu știu că va fi bine. 

Și te rog să mă crezi, să mă crezi cu adevărat, că noi suntem legați, suntem legați, și dacă tu pleci, nu pot decât să plec cu tine. 

TE IUBESC. DUMNEZEU TE IUBEȘTE. DUMNEZEU NE IUBEȘTE. NU RENUNȚA! 

Cel puțin nu încă! 

Toate acestea sunt un test. Un test al vieții. Un test al lui Dumnezeu. Sunt lucruri pe care nu le putem înțelege. Sau cel puțin nu acum. 

Ai văzut că după ce s-au întâmplat în trecut, lucruri care au presupus suferință, dramă și schimbări majore, stres, disperare și durere, și-au dezvăluit peste timp sensul și utilitatea. Îți aduci aminte și îți dai seama acum că nu am fi putut să le înțelegem atunci. 

DRAGOSTEA NOASTRĂ ESTE CEA MAI PUTERNICĂ. 

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ESTE INFINITĂ. 

DRAGOSTEA NOASTRĂ, DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU NE VOR PROTEJA ȘI NE VOR HRĂNI. 

VEI SIMȚI DIN NOU ENERGIE, VEI SIMȚI DIN NOU POFTĂ DE VIAȚĂ, VEI REDESCOPERI BUCURIA, ȘI ACEST MOMENT, ÎN CARE ERAI PE PUNCTUL DE A RENUNȚA LA VIAȚĂ VA FI O AMINTIRE AMUZANTĂ ÎN TRAGISMUL EI, ȘI CU ZÂMBETUL NOU, ASTFEL NĂSCUT PE BUZE, NE VOM DEDICA VIAȚA IUBIRII NOASTRE ȘI IUBIRII DE OAMENI, ȘI ÎI VOM AJUTA ȘI PE CEILALȚI, CARE ÎN ACEST MOMENT, PESTE TOT ÎN LUME, MULȚI, ATÂT DE MULȚI, SUNT PE PUNCTUL DE A RENUNȚA...

- Dumnezeu mă iubește. Tu mă iubești. Eu te iubesc. Nu voi renunța. Niciodată!

ȘI ÎMI VOI ADUCE AMINTE ACEST MOMENT ȘI NU ÎI VOI LĂSA, NU ÎI VOM LĂSA NICI PE EI SĂ RENUNȚE!

LE VOM SPUNE, ÎI VOM AJUTA, ÎI VOM ÎNCURAJA, LE VOM ZÂMBI ACESTE CUVINTE MINUNATE, ACESTE ADEVĂRURI ELIBERATOARE ȘI SALVATOARE: 

NU RENUNȚAȚI! EL/EA TE IUBEȘTE! EI VĂ IUBESC!

DUMNEZEU VĂ IUBEȘTE!

Photo by Marc-Olivier Jodoin on Unsplash