(ÎNCERC SĂ) MĂ GESTIONEZ CA FIIND CUVÂNTUL MEU

Sunt atât de multe domenii în viața ta pe care vrei să le îmbunătățești.

Printre acestea, presupun că aș putea identifica următoarele: sănătate, securitate financiară, timp liber pentru călătorii & distracție, timp pentru pasiunile tale, timp pentru familia ta, dragoste  - iubire, liniște și împăcare cu sine, împlinire personală...



Să vedem: din când în când, îți dai voie să respiri și să iei o pauză de la această listă nebună a lucrurilor (care nu îți place să le faci) care zilnic trebuie făcute, și atunci te gândești pentru câteva minute despre CE AR TREBUI SĂ FIE & CUM  ȚI-AR PLĂCEA SĂ ARATE VIAȚA TA.

Apoi ce faci?
Te întorci la îndatoririle tale zilnice și după ceva timp îți lași câteva clipe libere să îți dai seama că viața ta nu arată de loc așa cum ți-ai imaginat-o.

Și așa mai departe...


Ok...Hai să încercăm din nou!...

Respiră adânc și scrie o listă  - CUM VREI SĂ FII - nu ce trebuie să faci!

Scrie pe această listă domeniile de viață care te interesează, scrie cum ai vrea să arate fiecare dintre aceste domenii.


Primul pe listă ar trebui să fie SCOPUL TĂU (MAJOR) ÎN VIAȚĂ.

Nu contează cât de prostuț/naiv ar suna acesta, nu contează cât de nerezonabil, nu contează dacă știi sau nu cum îți vei atinge scopul, este lipsit de importanță dacă scopul tău este să transformi lumea, să o faci mai bună, să devii cel mai bun din profesia ta, să ajuți cât mai mulți oameni, sau pur și simplu să ai o grădină de trandafiri care să atingă perfecțiunea în frumusețe.

Dă-ți voie să alegi CEEA CE DOREȘTI CU ADEVĂRAT!

Următoarele articole pe lista ta ar trebui să fie alese din viața de zi cu zi, cum ar fi:

Vreau să fiu sănătos/sănătoasă, vreau să fiu în formă, vreau să slăbesc. sau... orice altceva, tu știi ce este important pentru tine.

Următorul articol pe listă: vreau să acord mai multă atenție anumitor aspecte.. enumeră-le tu...

Completează și termină de scris lista.

Încearcă să fii cât mai exact.

Numai și numai după ce ai terminat de scris lista, scrie CU LITERE URIAȘE, pe verso:

MĂ GESTIONEZ PE MINE ÎNSUMI/ÎNSĂMI CA FIIND PROPRIUL MEU CUVÂNT!


Promite-ți că vei face un pas în fiecare zi, fără excepție, către atingerea nivelului la care vrei să ajungi în fiecare dintre domeniile enumerate, și scrie această expresie în dreptul fiecărui domeniu:

De exemplu:

Vreau să fiu în formă în următorii 2 ani și să slăbesc 10 kilograme - Îmi promit să fac exerciții 1 minut în fiecare zi.


" Fie ca rafinarea si imbunatatirea vietii tale sa te tina atat de ocupat incat sa nu mai ai timp pentru a ii critica pe ceilalti" - H. Jackson Brown Jr.

Aș mai adăuga ceva frazei de mai sus ( fie ca cizelarea și îmbunătățirea vieții tale să te țină atât de ocupat încît să îți rămână prea puțin timp pentru a îi critica pe alții):

... ASTFEL ÎNCÂT SĂ ÎȚI RĂMÂNĂ PREA PUȚIN TIMP SĂ TE MAI CRITICI, ÎN LOC SĂ TE ÎNȚELEGI & SĂ TE ÎNCURAJEZI!

Vei fi TENTAT SĂ ÎȚI ÎNCALCI PROPRIA PROMISIUNE.


Următoarea expresie va fi garanția că nu îți vei încălca promisiunea făcută ție însuți/însăți:

MĂ GESTIONEZ CA FIIND CUVÂNTUL MEU!

Asta înseamnă că nu îmi încalc promisiunile!

 ȘI ACESTA SUNT EU!

Înseamnă că îmi respect și îmi urmez alegerile pe care le-am făcut, deciziile pe care le-am luat.


Înseamnă că de fiecare dată când mă surprind că sunt pe punctul de a renunța/ceda și de a îmi încălca promisiunea, concepută de mine, jurată de mine mie însumi/însămi, tot ce am de făcut este să rostesc aceste cuvinte:

CINE SUNT EU SUNT CUVÂNTUL MEU!

ȘI ACESTA SUNT EU!

Încearcă!

Vei descoperi că EȘTI CAPABIL/CAPABILĂ DE LUCRURI UIMITOARE!

REZULTATELE VOR FI EXCEPȚIONALE!

Tot ce trebuie să faci este să PERSEVEREZI.

În fiecare zi.

Fără excepție.

Succes!

Photo by Ugo Mendes Donelli on Unsplash

INTEGRITATE

Busola care îți va arăta drumul corect, atunci când te simți rătăcit, atunci când ești pe cale să îți pierzi calea, atunci când nu mai știi care este direcția corectă, când ești confuz și frustrat, busola care te va ajuta să ajungi la destinația ta, acea busolă care îți arată întotdeauna nordul integrității, acea busolă să nu o pierzi și să nu o ignori niciodată.

 INTEGRITATEA este să îți alegi gândurile și acțiunile bazându-te pe valori mai degrabă decât pe câștiguri personale.

A fi integru înseamnă a fi întreg. A fi complet. 

 Fii tu însuți!  -  Respectă-ți adevărul propriei identități - în sensul de a fi integru față de tine însuți, de a ști și de îți spune adevărul despre tine însuți, de a nu te amăgi.

Acesta este sensul pe care îl aleg din acest îndemn, deși contextul din piesa lui Shakespeare, Hamlet, este diferit: Polonius își sfătuiește ipocrit fiul, Laertes, să '' fie adevărat'' cu el însuși, astfel încât urmarea să fie, astfel cum noaptea urmează zilei, că nu va mai putea fi '' fals'' cu nici un alt om. 

Sensul pe care Polonius îl dă acestei afirmații este ca fiul lui să își urmeze interesul, obținerea celor mai avantajoase rezultate pentru el și evitarea acțiunilor care sunt dezavantajoase pentru imaginea lui, care îi strică imaginea și percepția publică, cum ar fi să împrumute bani de la alții, să împrumute pe alții, să aibă relații cu femei de o condiție și moralitate îndoielnică. 

Cel care dă acest sfat, Polonius, este însă opusul îndemnului său: își manipulează fiul, îl controlează, minte, înșală, spionează, concepe intrigi, face uz de arta malefică a disimulării și falsei promovări a virtuților sale (inexistente în realitate), pentru a își masca intenția adevărată de a își proteja interesele sale născute din invidie, lăcomie, răutate și sete de putere, face orice mai puțin să fie integru față de el însuși și față de ceilalți, acțiuni care vor conduce la un sfârșit tragic pentru el, pentru fiul lui, Laertes și pentru fiica lui, Ophelia.)

" Integritatea este să faci lucrul corect, lucrul care trebuie făcut, chiar atunci când nu este nimeni care să te vadă." - C.S. Lewis

Dacă reușești să fii integru cu tine însuți, vei fi integru și cu ceilalți. 

Înțelepciunea este să știi care este calea corectă pe care să o urmezi, Integritatea este să urmezi acea cale.

De cele mai multe ori calea corectă de urmat nu este cea mai ușoară. 

De cele mai multe ori, deși deja ți-a fost destul de greu să decizi care este calea corectă de urmat, este mult mai greu să te și hotărăști cu adevărat să urmezi acea cale, și mult mai dificil decât să urmezi efectiv calea aleasă este să nu cedezi tentației de a renunța, să nu alegi facilul și confortul în locul integrității și perseverenței în integritatea ta. 

Balanța Integrității:
RESPECT: empatie, lipsa vinovăției/învinovățirii, stăpânire/autocontrol emoțional, spirit de umilință/modestie
RESPONSABILITATE: încredere în sine, îndeplinire a obligațiilor asumate, focalizare asupra imaginii de ansamblu, curaj.)

A crede/a simți  + A spune/ a gândi +  A face/ a acționa = INTEGRITATE

Atunci când ceea ce spui și gândești, când ceea ce crezi și simți, când ceea ce faci și cum acționezi se întrepătrund în perfectă armonie și devin un tot unitar, atunci reușești să fii integru, atunci reușești să devii integritate. 

Gândește-te de câte ori ai gândit și ai spus ceva, însă ai crezut și ai simțit diferit, sau ai făcut altceva decât ai spus și gândit, ai acționat în contra a ceea ce tu crezi și în contra a ceea ce tu simți, deși ai fi putut fi, gândi, spune și acționa în conformitate cu ceea ce tu însuți hotărâseși?

Ce impact a avut acest  comportament asupra ta și asupra celorlalți? 

Ai fost mulțumit de tine sau dezamăgit? I-ai întristat pe ceilalți? Le-ai înșelat așteptările? Care crezi că a fost cauza? 

Nu a fost oare lipsa de integritate, în primul rând față de tine? 

Poți alege acum o altă cale, un alt drum: 

"Să ai curajul să spui nu. Să ai curajul să înfrunți adevărul/ să stai față în față cu adevărul. Să faci lucrul corect, pentru că este corect. Toate acestea sunt cheile magice pentru o viață trăită cu integritate."  - W. Clement Stone

Photo by Ahmed Zayan on Unsplash

Plăcerea bârfei - geneza zvonului

Pe cine mai disecăm azi? Pe cine mai analizăm și cui îi găsim cu maximă satisfacție cât mai multe greșeli, defecte, eșecuri?

Pe cine mai învinuim azi și deasupra cui ne ridicăm cu dispreț suveran? 

Pe cine mai băgăm azi în malaxorul comentariilor malițioase și pentru cine mai găsim azi soluții atât de simple la problemele pe care le are, reale sau imaginare, pentru că noi știm, evident mai bine decât el, mai bine decât ea, de ce are nevoie, unde a procedat eronat și de ce a ajuns unde a ajuns? 

Se aude că ... Se spune că ... Se zice că... Se zvonește că .... - toate sunt verbe impersonale, pentru că veninul din limbă trebuie dispersat în viața altor persoane, prin plăcerea bârfei, altfel generatorul zvonului s-ar îneca în propria otravă. 

Intensitatea răutății este dublată de perversitatea lașității prin care este livrată bârfa inițială sub anonimatul sursei, justificarea cea mai facilă ascunzându-se în spatele ipocritei griji pentru verosimilitatea a ceea ce urmează să debiteze apoi precicipat, într-o lacomă frenezie a detaliilor:

'' Acum nu știu dacă este adevărat, știi cum e lumea - vorbește - ( și aici începe să se pună la adăpost, că nici el/ea măcar nu crede de fapt, în totalitate, dar...) , nu îl/o cunosc prea bine, ne-am întâlnit de câteva ori (aici poate adăuga, pentru a da bine, două - trei calități, inventate pe loc, pentru a se delimita, chipurile, de ce va urma) și eu am fost suprins/ă, nu aș fi crezut ( încă își pregătească terenul...) dar știi ce se aude despre X? '' - abia acum se dezlănțuie și tempo-ul ezitant de la începutul conversației se transformă într-o pledoarie orchestrată impecabil, în cele mai mici detalii, într-o acuzare intransigentă - nu mai sunt scuze, nu mai sunt motive de clemență și nici circumstanțe atenunate - înverșunarea crește, persoana care face subiectul povestirii se transformă parcă în cel mai teribil dușman, cel mai periculos adversar al povestitorului - a greșit, e vinovat - să plătească!

Și așa începe denigrarea unei persoane - o bârfă ''nevinovată'' - '' Ce am spus? Discutam și noi...'', un zvon vag - '' Parcă am auzi și eu ceva...'' - o încurajare timidă '' Se poate - mai știi?'' și în curând imaginea persoanei ajunge să fie tăvălită și murdărită de guri mârșave cu cele mai absurde și dureroase minciuni. 

La fel ca un banc, spus de fiecare dată altfel, interpretat diferit, căruia i se adaugă un cuvânt sau un personaj pe care povestitorul îl găsește mai amuzant sau ca având un impact mai puternic - bârfa, această plagă devastatoare, este o creație colectivă, o creație de care cei care au inventat-o ajung să se atașeze foarte puternic, care este îmbogătiță și rafinată cu detalii cât mai credibile și justificări cât mai solide. 

Doamne ferește ca cineva să ia apărarea persoanei în cauză: '' Nu cred, de unde știi tu? '', '' X este un om de calitate, nu ar face asta'' sau, mai grav : '' Este prietenul/prietena mea, și nu voi lua parte la asemenea discuții. Dacă ai ceva să îi spui, sau dacă vrei să îl comentezi, spune-i-o în față. Nu este prezent, pentru a se putea apăra. Nu mi se pare corect.'' 

Apărătorul va intra în gura haitei: '' Dar ce te interesează pe tine? Știi tu mai bine ca noi? '' - și argumentele care susțin povestea otrăvită vor începe să se  rostogolească într-o avalanșă uriașă care îl va năuci, îl va intimida, și de cele mai multe ori, se va retrage discret. Data viitoare mai bine să își țină gură. Până la urmă nu este vorba despre el/ea, nu? 

Poate nu acum. 

Ce mi se pare fascinant este profilul persoanei care generează zvonul inițial. De cele mai multe ori o astfel de persoană folosește inconștient unul dintre cele mai cunoscute mecaniseme de apărare împotriva dezvoltării angoasei în relație cu exigențele pulsionale ale sinelui: proiecția. 

Spiritul critic exagerat față de defectele și acțiunile altora ascunde de fapt atribuirea propriilor înclinații și trăsături de caracter acestor persoane. 

Inventatorul bârfei se proiectează de fapt pe sine asupra altora în povestea lui/ei. Este un fel de lup moralist, care găsește o plăcere deosebită în a-și acuza propriile victime, după ce le-a sfâșiat. 

În plus este ușor de constatat că o astfel de persoană nu se va simți niciodată vinovată de nimic, pentru că sentimentul de vină îl proiectează întotdeauna asupra victimelor sale. 

Pasiunea cu care vorbește îi trădează dorința secretă de a fi fost el/ea în centrul poveștii, să facă lucruri care îi par interzise, de neatins și îl/o frustrează teribil sau să ajungă în poziții pe care niciodată nu le va atinge, pentru că este prea mic/mică, prea lipsit/ă de valoare, viziune sau integritate. 

Data viitoare când ne pregătim să intrăm în acest joc al bârfei și zvonului malefic, să mai  reflectăm puțin:)

Photo by Ben White on Unsplash

Motivație, Interes, Manipulare, Disimulare, Influentare

Fiecare dintre noi suntem animați de un interes în orice facem. Urmărim ceva. Dorim să obținem ceva. De la noi. De la ceilalți. Iar ceilalți urmăresc să obțină ceva. De la ei. Și de la noi. 

În orice facem există o motivație publică, vizibilă, care poate fi afișată și acceptată, și o motivație ascunsă. 

Motivația ascunsă este cea reală. Cunoașterea și conștientizarea motivației ascunse depinde de fiecare, de relația cu sine însuși, de disponsibilitatea de a se cunoaște în profunzime, de a își spune adevărul despre sine însuși, 

Nu ți se întâmplă să gândești sau să spui: '' Nu știu ce m-a apucat, de ce am reacționat așa, de ce am spus sau am făcut asta! '' ? 

Motivația și interesul sunt într-o foarte strânsă interdependență. Motivația: '' DE CE ? '' și Interesul: '' CE urmăresc? '' se determină, se modifică, transformă și condiționează reciproc. 

Motivatia puternică generează energia și resursele care susțin demersul de urmărire a interesului, de atingere a scopului. 

Manipularea și influențarea sunte MIJLOACE prin care este urmat interesul, MODALITĂȚI de ducere la îndeplinire a unui plan. 

Bineînțeles că TOTUL ARE UN PREȚ. Într-adevăr NU EXISTĂ CEVA GRATIS ÎN LUMEA ASTA. 

Pentru orice primești, indiferent ce este, vei plăti un preț. Și pentru orice dăruiești, pentru orice oferi, indiferent ce este, vei primi un preț. 

Nu întotdeauna prețul este corect și nici echitabil. O TRANZACȚIE însă se va încheia întotdeauna, un schimb. 

Poți să faci bine și să fii '' răsplătit '' cu rău. În această tranzacție evident că ești dezavantajat. Însă există un ECHILIBRU UNIVERSAL, o BALANȚĂ atât de precisă, încât niciodată nu va rămâne dezechilibrată. Este decât o chestiune de timp și de modalitate prin care talgerele vor ajunge la exact același nivel. 

ÎNTOTDEAUNA CERCUL SE ÎNCHIDE. Într-un fel sau altul. 

Mai târziu acel rău care ți-a fost '' plătit '' pentru binele oferit va fi compensat cu un bine care ți se va oferi într-o cantitate, intensitate și calitate net superioare a ceea ce tu vei oferi la momentul respectiv furnizorului sau comparativ cu ce îi vei fi oferit în trecut, sau chiar așa, din senin, fără să fi făcut nimic atunci. 

A '' răsplăti'' rău cu rău poate fi adecvat într-o situație critică, dar nu este cea mai inspirată idee, pentru că răul pe care îl faci, indiferent cât este de justificat și indiferent de proporția lui, va atrage mai mult rău. Inevitabil. 

Suntem influnețați și influențăm la rândul nostru în fiecare clipă. Manipulăm și suntem manipulați constant. Puterea de sugestie și autosugestie a minții umane este incredibilă. Dincolo de imaginație. 

„Poţi obţine în viaţă tot ce vrei dacă ajuţi destul de mulţi oameni să obţină ce vor.” - Zig Ziglar. 

La prima vedere această afirmație ar părea o soluție miraculoasă, prin care poți să obții orice dorești în viață. 

Sunt însă câteva aspecte care merită luate în calcul și câteva întrebări pe care le naște asumarea acestei modalități de a ajunge la scop. 

Este în primul rând problema legitimității scopului tău, a celor pe care îi ajuți și a mijloacelor folosite - legitimității legale, morale, etice.

Problema legitimității atrage o altă problemă inevitabilă: aceea a limitelor compromisului rezonabil. 

Evident că ce excede sferei legii nu face obiectul acestei conversații. Ce este în limitele legii, ce se află în interiorul acestui perimetru este corect, acceptabil, sigur, benefic, echitabil - Ius est ars boni et aequi - este chiar definiția și esența legii - dreptul este arta binelui și a echității. 

Aici lucrurile sunt clare. 

Ce este, în schimb, moral și acceptabil? Care sunt limitele compromisului? Și care sunt criteriile prin care stabilești limitele? Cât de important este pentru tine să fii acceptat de societatea, mediul și comunitatea în care trăiești? Cât de importantă este pentru tine liberatea de a încălca aceste reguli nescrise și care au sancțiuni atipice, spre deosebire de normele codificate în legi, ale căror ipoteză, context, sancțiuni sunt foarte clare, ale căror excepții sunt de strictă aplicare și interpretare? 

Dacă ceea ce tu dorești este în contra acestor convenții și cutume? Dacă pentru ca tu să obții ce vrei și dacă cei pe care îi ajuți să obțină ce vor intră în conflict cu mentalitatea, cu limitele acceptabilității celor din jurul tău? 

Ce faci? Cum reziști influenței celor care îți spun că nu e bine ce faci? Că nu se cade? Că va vorbi lumea despre tine? Sau despre ei? Iar tu știi că ai dreptul natural de a îți urma calea și fericirea, de a îți exercita liberatea cu care ai fost înzestrat? 

Este în regulă să îi spui cuiva ce vrea să audă sau să îl ajuți să obțină ce vrea, chiar dacă tu nu ești de acord cu acel lucru, sau nu te interesează și te prefaci interesat și îți construiești un comportament disimulat, pe care îl exersezi constant, astfel încât să pară în totalitate autentic și să îți devină o a doua natură? 

Poți accepta ca adevăr că pentru a reuși, trebuie să mai faci și ce trebuie, nu numai ce îți place, cu ce ești de acord și în ce crezi cu adevărat? 

Crezi că poți refuza să faci compromisuri și totuși să faci pur și simplu ce îți place, ce te pasionează, ce te motivează total, fără nici un efort, astfel încât viața ta să fie exact cum o vizualizezi? 

Ești suficient de bun la acest joc al manipulării și influențării, să îți dai seama care este motivul real și motivul ascuns al celorlalți, mai ales când sunt suficienți de abili încât să îți vorbească doar despre interesul tău și să pară că se gândesc exclusiv la avantajele tale? 

Îți dai seama de fiecare dată care este direcția în care te îndrepți și dacă acea idee pe care ți-ai    însușit-o ți-a fost sugerată discret și fără să îți dai seama, de fapt, de către altcineva? 

Aș reformula: „Poţi obţine în viaţă tot ce vrei dacă ajuţi destul de mulţi oameni să obţină ce vor”, dacă tu crezi în ceea ce vrei să obții, dacă ceea ce tu vrei să obții și ceea ce vor cei pe care îi ajuți să obțină este corect, echitabil, este o manifestare a libertății lor și a libertății tale, fără a încălca libertatea și interesul legitim, justificat, rezonabil, al tuturor celorlalți, dacă influența și manipularea ta sunt exercitate cu integritate și dacă reușești să îți păstrezi integritatea valorilor, principiilor, scopurilor și intereselor tale atunci când manipularea și influențarea celorlalți se revarsă asupra ta. 

Photo by Alexey Derevtsov on Unsplash

EXEMPLUL PERSONAL

Gândim, ne exprimăm și ne manifestăm atât de des și atât de variat nesfârșitele noastre nemulțumiri. 

Așteptăm cu nerăbdare să ni se rezolve toate problemele. 

Criticăm cu pasiune societatea în care trăim, timpurile prezente, lipsa condițiilor decente de viață, care ne frustrează teribil. 

Ne revoltă mârlănia, grosolănia, lăcomia, impostura, parvenitismul, nepotismul, indiferența, aroganța, agresivitatea, prostia, ignoranța, toate aceste tare care ne înconjoară și ne otrăvesc cu negativismul lor toxic. 

Exaltăm modelele trecutului, sau alte paradigme pe care le credem a fi întruchiparea normalității, a funcționalității, a echilibrului. 

Declarăm cu o suficiență axiomatică că lucrurile nu se vor schimba niciodată, sau, dacă suntem într-un moment de îngăduință reflexivă, acordăm cu o falsă generozitate, și aceea moderată, șansa că poate peste câteva zeci de ani, lucrurile vor fi altfel. 

Pentru ca peste câteva minute, să concluzionăm categorici că nu mai avem nici o șansă. 

NIMIC NU SE VA SCHIMBA. NICIODATĂ. 

Suntem primii care ne repezim să condamnăm, să blamăm, găsim vinovați și avem mâinile încleștate pe pietre pentru o lapidare cu sentintă definitivă a tuturor celor care '' ne țin pe loc și din cauza cărora nu vom da niciodată înainte.''

Vestul și SUA sunt eternele noaste sisteme de referință: etalonul succesului și al reușitei. 

Responsabilii pentru situația noastră prezentă sunt pe rând: balcanismul nostru impregnat în ADN-ul național, lenea și răutatea, combinată cu acea căutare rapace a celor mai facile scurtături către rezolvarea problemelor, acel insinuant '' hai că o rezolvăm noi cumva, să vedem cum facem'', celebra noastră inventivitate în a repara Dacia cu o șurubelniță și o sârmă, extinsă ca panaceu pentru orice altceva - o cârpim, o legăm, o peticim - acest ''o'' putând substitui orice.

Alți responsabili pentru actualul nostru loc în istoria modernă sunt: lipsa responsabilității, a culturii lucrului bine făcut, opusul mitului german al calității, durabilității și fiabilității, acel '' las-o că merge și așa'', acea superficialitate și lipsă a conștientizării impactului consecințelor : '' timpul trece, leafa merge''. 

TOATE ACESTEA LE GÂNDIM, LE SPUNEM ȘI LE AFIRMĂM NOI, CU TĂRIE.

TOATE ACESTEA NE DEFINESC PE NOI, '' ĂȘTIA SUNTEM NOI! '' 

OARE AȘA SĂ FIE? 

PE CÂȚI DINTRE NOI/VOI I-AM OFENSAT CRUNT PRIN ACESTE AFIRMAȚII GENERALIZANTE ȘI DISTRUCTIVE?

DACĂ AȘ FI GÂNDIT AȘA - evident că aceste afirmații nu reflectă gândirea mea, sunt, din contră opusul viziunii mele - NU M-AȘ FI ANULAT CU SENINĂTATE INCLUZÂNDU-MĂ ÎN PLURALUL ''NOI''?

Dacă așa '' ar sta lucrurile'' cum rămâne cu EXEMPLUL PERSONAL al atâtor conaționali valoroși, care și-au definit ca valori în viață seriozitatea, integritatea, cultul pentru muncă, onestitatea, respectul, patriotismul, modestia, responsabilitatea și perseverența?

Cum rămâne cu exodul de inteligență, cum rămâne cu cei care au ales să se întoarcă, cum rămâne cu cei care au ales să nu plece, cum rămâne cu toți acești oameni care indiferent unde se află și ce fac, indiferent de scopurile și direcțiile lor personale de viață, sunt cu sau fără voia lor ambasadorii valorilor, unicității și creativității naționale?

Cum rămâne cu EXEMPLUL PERSONAL al celor care dau dovadă de civilizație, maniere, productivitate, eleganță și profesionalism?

Cum rămâne cu cei care sunt dedicați perfecționării produselor și serviciilor lor, cei care se pun în slujba celorlalți, cei care dăruiesc și refuză să se resemneze și să capituleze?

Cum rămâne cu cei care se implică și nu dau voie pasivității, fricii și indiferenței să le paralizeze voința și gândirea?

EXEMPLUL PERSONAL AL UNUI SINGUR OM POATE PĂREA INSIGNIFIANT PRIN CONTRASTUL LUI FAȚĂ DE CURENTUL CONTRAR CARE ÎL POATE ÎNGHIȚI ÎN ORICE CLIPĂ. 

EXEMPLUL PERSONAL DE AZI POATE FI ÎNSĂ CIVILIZAȚIA, PROGRESUL REAL, TRANSFORMARE PROFUNDĂ DE MÂINE. 

EXEMPLUL PERSONAL ESTE CEL CARE NE VA SCHIMBA IMAGINEA, PERCEPȚIA ȘI SENTIMENTUL VALORII.

NE VA SCHIMBA ÎN PRIMUL RÂND PERCEPȚIA FAȚĂ DE NOI ÎNȘINE. APOI ȘI PERCEPȚIA ÎNTREGII LUMI. 

Admirația și respectul meu pentru voi, care începeți schimbarea prin a vă schimba pe voi, sau prin a rămâne la fel de valoroși și dedicați îmbunătățirii și perfecționării voastre prin schimbare!

Exemplul personal este singurul etalon real și acesta ne va aduce succesul. 

Nu ezitați să îl urmați și emulați!

Photo by KOBU Agency on Unsplash