Se afișează postările cu eticheta frustrare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta frustrare. Afișați toate postările

vineri, 5 iunie 2020

Plăcerea bârfei - geneza zvonului


Pe cine mai disecăm azi? Pe cine mai analizăm și cui îi găsim cu maximă satisfacție cât mai multe greșeli, defecte, eșecuri?

Pe cine mai învinuim azi și deasupra cui ne ridicăm cu dispreț suveran? 


Pe cine mai băgăm azi în malaxorul comentariilor malițioase și pentru cine mai găsim azi soluții atât de simple la problemele pe care le are, reale sau imaginare, pentru că noi știm, evident mai bine decât el, mai bine decât ea, de ce are nevoie, unde a procedat eronat și de ce a ajuns unde a ajuns? 


Se aude că ... Se spune că ... Se zice că... Se zvonește că .... - toate sunt verbe impersonale, pentru că veninul din limbă trebuie dispersat în viața altor persoane, prin plăcerea bârfei, altfel generatorul zvonului s-ar îneca în propria otravă. 


Intensitatea răutății este dublată de perversitatea lașității prin care este livrată bârfa inițială sub anonimatul sursei, justificarea cea mai facilă ascunzându-se în spatele ipocritei griji pentru verosimilitatea a ceea ce urmează să debiteze apoi precicipat, într-o lacomă frenezie a detaliilor:


'' Acum nu știu dacă este adevărat, știi cum e lumea - vorbește - ( și aici începe să se pună la adăpost, că nici el/ea măcar nu crede de fapt, în totalitate, dar...) , nu îl/o cunosc prea bine, ne-am întâlnit de câteva ori (aici poate adăuga, pentru a da bine, două - trei calități, inventate pe loc, pentru a se delimita, chipurile, de ce va urma) și eu am fost suprins/ă, nu aș fi crezut ( încă își pregătească terenul...) dar știi ce se aude despre X? '' - abia acum se dezlănțuie și tempo-ul ezitant de la începutul conversației se transformă într-o pledoarie orchestrată impecabil, în cele mai mici detalii, într-o acuzare intransigentă - nu mai sunt scuze, nu mai sunt motive de clemență și nici circumstanțe atenunate - înverșunarea crește, persoana care face subiectul povestirii se transformă parcă în cel mai teribil dușman, cel mai periculos adversar al povestitorului - a greșit, e vinovat - să plătească!


Și așa începe denigrarea unei persoane - o bârfă ''nevinovată'' - '' Ce am spus? Discutam și noi...'', un zvon vag - '' Parcă am auzi și eu ceva...'' - o încurajare timidă '' Se poate - mai știi?'' și în curând imaginea persoanei ajunge să fie tăvălită și murdărită de guri mârșave cu cele mai absurde și dureroase minciuni. 


La fel ca un banc, spus de fiecare dată altfel, interpretat diferit, căruia i se adaugă un cuvânt sau un personaj pe care povestitorul îl găsește mai amuzant sau ca având un impact mai puternic - bârfa, această plagă devastatoare, este o creație colectivă, o creație de care cei care au inventat-o ajung să se atașeze foarte puternic, care este îmbogătiță și rafinată cu detalii cât mai credibile și justificări cât mai solide. 




Doamne ferește ca cineva să ia apărarea persoanei în cauză: '' Nu cred, de unde știi tu? '', '' X este un om de calitate, nu ar face asta'' sau, mai grav : '' Este prietenul/prietena mea, și nu voi lua parte la asemenea discuții. Dacă ai ceva să îi spui, sau dacă vrei să îl comentezi, spune-i-o în față. Nu este prezent, pentru a se putea apăra. Nu mi se pare corect.'' 


Apărătorul va intra în gura haitei: '' Dar ce te interesează pe tine? Știi tu mai bine ca noi? '' - și argumentele care susțin povestea otrăvită vor începe să se  rostogolească într-o avalanșă uriașă care îl va năuci, îl va intimida, și de cele mai multe ori, se va retrage discret. Data viitoare mai bine să își țină gură. Până la urmă nu este vorba despre el/ea, nu? 

Poate nu acum. 


Ce mi se pare fascinant este profilul persoanei care generează zvonul inițial. De cele mai multe ori o astfel de persoană folosește inconștient unul dintre cele mai cunoscute mecaniseme de apărare împotriva dezvoltării angoasei în relație cu exigențele pulsionale ale sinelui: proiecția. 

Spiritul critic exagerat față de defectele și acțiunile altora ascunde de fapt atribuirea propriilor înclinații și trăsături de caracter acestor persoane. 


Inventatorul bârfei se proiectează de fapt pe sine asupra altora în povestea lui/ei. Este un fel de lup moralist, care găsește o plăcere deosebită în a-și acuza propriile victime, după ce le-a sfâșiat. 


În plus este ușor de constatat că o astfel de persoană nu se va simți niciodată vinovată de nimic, pentru că sentimentul de vină îl proiectează întotdeauna asupra victimelor sale. 


Pasiunea cu care vorbește îi trădează dorința secretă de a fi fost el/ea în centrul poveștii, să facă lucruri care îi par interzise, de neatins și îl/o frustrează teribil sau să ajungă în poziții pe care niciodată nu le va atinge, pentru că este prea mic/mică, prea lipsit/ă de valoare, viziune sau integritate. 



Data viitoare când ne pregătim să intrăm în acest joc al bârfei și zvonului malefic, să mai  reflectăm puțin:)

Photo by Ben White on Unsplash

vineri, 15 mai 2020

Este MINTEA cel mai bun consilier pentru LUAREA DECIZIILOR?


Știi acele momente când simți că ești aliniat cu ADEVĂRATA ta NATURĂ?


Wow!


Ce momente incredibile!


Cât de bine te simți, nu trebuie să dovedești nimic, nimănui, cuvântul TREBUIE pare a fi decupat din vocabularul minții tale și simți o LIBERTATE care te învăluie și te hrănește cu putere de nedescris.


Din această libertate crește un val de ENERGIE in interiorul tău care se îndreaptă în mod natural în DIRECȚIA lucrurilor pe care ți le dorești cu adevărat și pur si simplu ATRAGI RESURSELE pentru a le TRANSFORMA in realitate.


Este acel " MI SE ÎNTÂMPLĂ DOAR LUCRURI PLĂCUTE - IMI MERG TOATE STRUNĂ".


Știi, fără să înțelegi neapărat cum, dar ȘTII că pășești pe CALEA CORECTĂ pentru tine.


Se naște ceva în tine care ar putea fi asemănat cu un GPS extrem de performant care te indrumă către cel mai EFICIENT, plăcut și ușor DRUM către SCOPUL tău.


Fără nici un efort SELECTEZI OPORTUNITĂȚILE potrivite, cărora le dai curs, pe care le inviți în viața ta prin ATITUTIDINEA ta, sau la ale căror invitații răspunzi la MOMENTUL potrivit și în modalitatea potrivită.


PROBLEME care rămăseseră nerezolvate de mult timp - poate ani de zile, fie se dovedesc a fi fost FALSE PROBLEME, fie își găsesc o REZOLVARE optimă, printr-o idee inspirată, care a fost tot timpul acolo, dar pe care ai ignorat-o sau nu ai crezut ca ar putea fi atat de simplu.




Dar acele momente când simți o PRESIUNE constantă că trebuie să fii intr-un anumit fel, că trebuie să faci anumite lucruri, să le termini cât mai repede ca să scapi, acele momente în care în loc să AȘTEPȚI cu calm si să dai voie lucrurilor să se intample și să vină către tine, INIȚIEZI acțiuni care se dovedesc ulterior a fi fost alegeri greșite, care te duc către o stare de AMĂRĂCIUNE, FRUSTRARE, FURIE, sau DEZAMĂGIRE?


Le recunoști?


Momente în care ești purtat pe un VAL EMOȚIONAL care te duce de la PASIVITATE și depresie, până la manifestare AGRESIVĂ și lipsită de CONTROL?


Îți dai seama că atunci când nu lași valurile emoțiilor să se liniștească și să devină o mare lină, cu unde simetrice și magnetice - acela fiind de fapt momentul în care, in mod natural, ai CLARITATE, marea AGITATĂ din tine te răscolește și te duce in zona in care NU MAI VEZI NICI UN VIITOR și ai impresia că nu mai este nici o SPERANȚĂ?


Toate astea se intamplă și sunt condiționate de ACORDAREA FINĂ cu ADEVĂRATA TA NATURĂ, respectiv de lipsa acestei alinieri.



Explicația SURPRINZĂTOARE este că MINTEA ca autoritate de luare a DECIZIILOR nu este echipată să găsească ECHILIBRUL optim.




Mintea este un instrument minunat care poate fi folosit pentru a analiza, a conceptualiza, a compara, a observa și a da valoare.




NU PENTRU A LUA DECIZII pentru tine și pentru viața ta.




Luarea deciziilor este un MECANISM mult mai SUBTIL și are legatură directă cu GPS-ul tău interior,




Acolo este ADEVĂRUL.

Photo by Piotr Makowski on Unsplash

vineri, 1 aprilie 2016

Humani nihil a me alienum puto & UNICITATEA


"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 


( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)


Esența acestei maxime este esența precursorilor umanismului, esența spiritului Renașterii. 

Terentius îndeamnă la RENUNȚAREA la EGOISMUL imanent, la centrarea atenției asupra celuilalt, care este om, ca și tine, îndeamnă la toleranță, la acceptare, la înțelegere, la înțelepciune, la empatie și la apartenența proprie, la apartenența ta și a celuilalt la acest sublim numitor comun, al umanității. 

Cred, însă,  că UMANITATEA NU POATE FI ÎNȚELEASĂ, NICI PRACTICATĂ, ÎNAINTE de ÎNȚELEGEREA INDIVIDUALITĂȚII.


Ești atât de diferit față de ceilalți.


UNICITATEA este AMPRENTA TA PERSONALĂ.


Sau poate nu atât de diferit pe cât crezi.

Poate așa ți s-a spus, că nu ești diferit, că nu ești decât un om ca oricare altul.

Și atunci, poate, ai încercat să devii un om ca oricare altul.

Și pendulând între a fi cum te simți, diferit, în mod natural și  încercările de a imita modalitatea de diferențiere a altora, al căror fel de a fi diferit îl găsești mai atractiv, mai demn de admirație decât felul tău, ai constatat cu surprindere că și ei simt frică, rușine, furie, bucurie.

Da?

Și tu  simți frică. Dar altfel.

Și tu  simți rușine. Altă reacție, însă.

Și tu simți furie. Declanșată de alți factori.

Și tu simți bucurie. Generată de alte reușite, în domenii care te interesează

Ca orice alt om.

DAR LE SIMȚI DIFERIT FAȚĂ DE ORICE ALT OM.


"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 


( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)


DRUMUL TĂU ESTE DIFERIT.

STRUCTURA TA INTIMĂ, compusă din traseul de viață, amintiri, evoluție și involuție personală, entuziasm și decepție, tristețe și speranță, descoperiri și sentințe existențiale, pe care apoi le invalidezi sau disprețuiești, sau care îți sunt confirmate și întărite ulterior de evenimente, întâlniri și întâmplări cu impact major, pozitiv sau negativ, STRUCTURA TA INTIMĂ ESTE UNICĂ. 

Ești IREPETABIL, dragul/draga mea. 

Nici o altă ființă din univers NU ARE FRUMUSEȚEA TA, nici o altă persoană NU ARE ORIGINALITATEA TA - IAR ACEASTĂ CARACTERISTICĂ UMANĂ, A UNICITĂȚII, ÎMI ESTE CEA MAI APROPIATĂ DIN TOT CE ESTE UMAN. 

Fii LIBER CA APA, fluid și flexibil ca mișcările ei relaxate și imprevizibile, fii UNIC ca valurile ei sinuoase și PUTERNIC ca acel calm nemișcat al undelor care se poate transforma într-o spectaculoasă multicoloră cascadă sau într-un uragan devastator!

Lasă-ți respirația purtată de MIRACOLUL AERULUI, care este VIAȚĂ și mediul impulsurilor tale de gânduri, magnetul și convertorul dorințelor tale către Dumnezeu  - Universul, lasă-ți respirația să exulte într-o RĂSUFLARE UȘURATĂ - indiferent ce se va întâmpla, EU SUNT EU, am DREPTUL SĂ FIU EU ȘI VOI FI CINE SUNT, CINE SIMT CĂ SUNT, CINE INTUIESC CĂ TREBUIE SĂ FIU!

Lasă-ți FOCUL pasiunii să te mistuie până la ultima mitocondrie a ultimei celule a ființei tale, să te purifice, să ARDĂ toată ezitările, toate durerile, toate fricile, toate dezamăgirile, toată nerăbdarea, tot chinul interior, toate zilele de dorințe intense și frustări mistuitoare, toate rușinile și ascunzișurile, toate suspiciunile și spaimele, lasă-l să te purifice prin FLAMA PASIUNII DIN CARE SE NAȘTE IUBIREA - AGAPE ȘI LEGENDA PERSONALĂ!


Fii PĂMÂNT, îmbrățișează tina din care ai fost creat și în care te vei întoarce, ca eterna sursă roditoare a vieții și a înnoirii solare! 


Fii METAL, fii oțel indestructibil, fii VOINȚĂ de adamantium, fii tăiș neiertător pentru spectrul insistent al iminenței eșecului!

Fii IMAGINAȚIE sălbatică și dezlănțuită!

Dă-ți voie să VISEZI și să ACȚIONEZI în direcția visului tău nebunesc!

Fii CURAJ!

FII OM!

DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI, SĂ FII IERTĂTOR, SĂ FII ÎNFRÂNT, DĂ-ȚI VOIE SĂ REUȘEȘTI, FII VICTORIE ȘI SATISFACȚIE, FII ORICE ȘI ORICINE CREZI CĂ POȚI SĂ FII!

NIMIC DIN CE VREI SAU CINE EȘTI, SAU CINE VREI SĂ FII NU ESTE ÎN AFARA NATURII UMANE!

NIMIC! 

MULȚUMEȘTE DIVINITĂȚII PENTRU UNICITATEA TA ȘI SĂRBĂTOREȘTE-O ÎN FIECARE ZI! 

Abia ATUNCI vei putea ÎNȚELEGE ȘI SĂRBĂTORI și UNICITATEA ȘI UMANITATEA CELORLALȚI!

Photo by Alejandro Cartagena 🇲🇽🏳‍🌈 on Unsplash

joi, 27 august 2015

VIAȚA ESTE GOALĂ ȘI LIPSITĂ DE SENS?!


"Sensul vieții este că viața este goală și lipsită de sens, iar faptul că viața este goală și lipsită de sens este, în sine, gol și lipsit de sens. În consecință suntem toți liberi."




Prima dată când citești aceste rânduri ți se par năucitoare: sensul vieții, pe care ar trebui să îl caut, să îl înțeleg, nu există?

De fiecare dată când îmi spun că viața este frumoasă sau că viața este grea, sau că este grea, dar frumoasă, sunt de fapt în eroare, pentru că viața nu este nicicum, este goală și nu are sens?




Când citești încă o dată și încă o dată, acest paradox începe să își dezvăluie adevăratul sens: VIAȚA ÎN SINE, este GOALĂ ȘI LIPSITĂ DE SENS.


Este cumva o explicație care constituie singurul răspuns la întrebările fără răspuns pe care ți le pui despre viață atunci când lucrurile par fără sens, când nu înțelegi de ce se întâmplă anumite lucruri, ție sau altora?




De ce să sufăr eu, iar alții nu? De ce să mi se întâmple atât de multe lucruri negative, de ce am ghinioane peste ghinioane? Nu are sens, nu are logică: nu am făcut rău nimănui, am respectat regulile, toate regulile, am fost prudent, am încercat să evit necazurile, am încercat să mă protejez și să mi-i protejez și pe ai mei  și totuși am eșuat.

Părinții mei, copiii mei - spui - mi-au fost luați de lângă mine atât de devreme. Cu ce am greșit eu, cu ce au greșit ei, ca să se întâmple toate astea?

De ce atâția oameni răi, care au adus atâta durere altora, își trăiesc viața liniștiți în continuare, de ce nu sunt pedepsiți, iar eu sunt atacat, sunt blamat și înjosit, sunt nedreptățit și înfrânt, deși nu am nici o vină, deși nu merit nimic din toate astea?



De ce există atât de multă nedreptate în jurul meu, de ce toate șansele sunt ale lor, nu și ale mele - spui - unde este logica, unde este sensul în toate astea?



Vrei să spui că nu există un plan pentru noi toți, o predestinare a tuturor evenimentelor care vin în viața noastră inexorabil, oricât de mult am încerca să le evităm, nu există o plată pe care trebuie să o facem pentru ce au făcut părinții, bunicii noștri, sau pentru ce vom face noi, însă încă nu știm?


Sau vrei să spui că viața este haos, hazard, dezordine, lucrurile pur și simplu se întâmplă, chiar nu există cauzalitate și efect? Poate sunt prea complexe pentru mine și nu le pot înțelege. Sau nu îmi este dat să le înțeleg? Nu îmi este permisă cunoașterea, oare? Dacă aș cunoaște adevărul, mintea mea finită nu l-ar suporta, nu l-ar accepta, ar fi o fractură iremediabilă a intelectului meu?




Nu avem încă tot echipamentul mental, sufletesc, spiritual să înțelegem cum funcționează viața? Trebuie să acceptăm cursul ei necondiționat, fără să ne mai punem întrebări?


Să fim indiferenți, pur și simplu, asta e și nu e treaba mea să înțeleg. Este pur și simplu ce este?


NU.



"Singura cunoaștere absolută la care omul poate ajunge este aceea că viața este lipsită de sens". - Lev Tolstoi.


NU. Categoric nu. LUCRURILE SUNT MULT MAI SIMPLE. INCREDIBIL DE SIMPLE.



Viața, în sine, dacă am personifica-o, ar fi un nesfârșit univers sau multivers, compus din energie, din energia care nu poate fi creată, nici distrusă, nici descrisă, energia a tot ce a fost, este, va fi, energia a tot ce nu a fost, nu este, nu va fi, nu ar putea fi, sau ar putea fi, din energia a tot ce există sau nu.

Iar această energie se poate transforma în orice, se poate rearanja oricum, este un mediu neutru, care nu are un scop sau un sens în sine, propriu, care se vrea descoperit, care este prestabilit și trebuie aflat și învățat. 

CHIAR ASTA E TOT CEEA CE ESTE? ( Nu mai este altceva?)


Faptul că viața este goală și lipsită de sens și faptul că această afirmație în sine este goală și lipsită de sens, înseamnă în esență, că ambele afirmații nu înseamnă nimic mai mult decât enunțul emis. 


Acesta este răspunsul la întrebarea: care este sensul vieții? 

Iar răspunsul este nici unul. 




DACĂ ACCEPTĂM ACESTE AFIRMAȚII, TOTAL DESCURAJANTE ȘI LE CONSIDERĂM CA FIIND AVERSUL MONEDEI, CÂND ÎNTOARCEM MONEDA, PE REVERS VA FI SCRIS UN ADEVĂR TOTAL ELIBERATOR: 


Dacă viața în sine este goală, înseamnă că O POȚI UMPLE CU ORICE, dacă este lipsită de sens, înseamnă că ÎI POȚI DA, ÎI POȚI ASOCIA, ÎI POȚI DEFINI ORICE SENS VREI TU. 



Golul nu este vid, este plin de  potențial creativ, care așteaptă să fie cultivat.


ÎȚI POȚI CREA VIAȚA ORICUM DOREȘTI. 




Poți alege să accepți sensul vieții, pe care alții și l-au asumat, poți să-l cizelezi și ajustezi la propria percepție și personalitate, sau poți să îl inventezi singur: 


"Cele mai importante două zile din viața noastră sunt aceea în care ne-am născut și aceea în care am aflat de ce (ne-am născut)." Mark Twain.



" SENSUL VIEȚII este să îți găsești DARUL ( talentul) tău. SCOPUL vieții este să îl ÎMPĂRTĂȘEȘTI(dăruiești). - Pablo Picasso.


"Atât de mulți oameni merg încoace și încolo, ducând o viață lipsită de sens. Par a fi pe jumătate adormiți, chiar atunci când sunt ocupați să facă lucruri pe care ei le consideră ca fiind importante. Asta este din cauză că aleargă după lucrurile greșite."  - Morrie Schwartz.



"Sensul vieții diferă de la om la om, de la zi la zi și de la oră la oră. Din acest motiv, ce contează este nu sensul vieții în general, cât mai degrabă sensul specific al vieții unei persoane la un moment dat."- Viktor E. Frank. 




"Viața a întrebat Moartea: De ce oamenii mă iubesc și pe tine te urăsc? Moartea i-a răspuns: Pentru că tu ești o minciună frumoasă, iar eu sunt un adevăr dureros."


Greutatea acceptării adevărului lipsei de sens a vieții rezidă în tocmai complexitatea lui: exact ca în mitul Păsării Phoenix, pentru a re-crea totul, trebuie mai întâi să distrugi totul. De altfel, foarte multe mituri ale creației pornesc de la acceași idee: distrugerea totală ca sursă generatoare a creației primordiale. 



Numai după ce îți distrugi orice speranță de a mai căuta un sens al vieții, de a înțelege de ce lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă, numai după ce renunți să mai cauți explicații și să înțelegi, numai după ce mergi până la capătul disperării și simți că revolta frustării cauzată de faptul că tot ceea ce credeai că știi despre viață sau doreai să crezi se dovedește a nu fi așa, este înăbușită, numai și numai atunci poți depăși acel moment critic: 


"Mintea umană poate tolera orice, mai puțin lipsa de sens."  - Deepak Chopra.




După ce ai depășit acest moment critic, mai exact simultan cu acest moment apare adevărata eliberare: SUNT LIBER SĂ DAU ORICE SENS VIEȚII, ÎN GENERAL ȘI VIEȚII MELE ÎN SPECIAL. 




NU AM CUM SĂ GREȘESC, PENTRU CĂ ACEST SENS POATE FI ORICARE. 




TOT CE TREBUIE SĂ FAC ESTE SĂ ALEG ACEL SENS ÎN CARE SĂ CRED. 


"Omul care își privește propria viață și viața semenilor săi ca fiind fără sens, nu numai că este nefericit, dar este aproape descalificat pentru viață." - Albert Einstein.



"De mult timp mi-a captat atenția un lucru, și anume că oamenii de succes ( oamenii care au reușit să îndeplinească ce și-au propus) arareori au stat pasivi și au lăsat lucrurile să li se întâmple. Au ieșit (acolo, în lume) și S-AU ÎNTÂMPLAT EI LUCRURILOR.  - Leonardo da Vinci.




ASTA ESTE TOT CE ESTE DE ȘTIUT ȘI DE CUNOSCUT: 




DUPĂ CE AI GOLIT VIAȚA(TA) DE SENS, VIAȚA (TA) POATE FI UMPLUTĂ CU NESFÂRȘITE POSIBILITĂȚI, PE CARE LE POȚI INVENTA PENTRU TINE ȘI PENTRU VIAȚA TA ȘI PE CARE LE POȚI DEVENI:




Nesfârșitele posibilități există exact dincolo (după ce ți-ai depășit) de sistemul tău de credințe. 




INVENTEAZĂ-ȚI ȘI TRĂIEȘTE-ȚI VIAȚA ACUM! NIMENI NU O VA FACE PENTRU TINE!

Photo by Jason Briscoe on Unsplash