CUM VEI FI ȚINUT MINTE?

Dacă viața ta s-ar sfârși mâine, vei fi trăit o viață care să conteze cu adevărat? 

Un exercițiu interesant este să îți imaginezi dacă mâine nu ai mai fi, câți oameni ar veni la ceremonialul tău final...

Ce ar spune despre tine, care ar fi amintirea ta, câți ar spune lucruri frumoase despre tine și câți nu?

Din când în când ar putea fi oportun să ne gândim ce lăsăm în urma noastră...

De câte ori am reușit să fim generoși? De câte ori am putut ierta? De câte ori am încercat sau am reușit să facem bine?

Cât de mult ne-am implicat, cât de mult am ajutat, cât de mult am contribuit?

Cât de mult rău am făcut, cu voie sau fără de voie, cu gândul, cu cuvântul sau cu lucrul?

Câți oameni am jignit? Cât de grav i-am umilit și devalorizat? Oare au reușit să ne ierte sau rănile au fost atât de adânci încât dispariția noastră nu le va aduce pe chip nici o reacție, poate cel mult o tresărire indiferentă?

Cât și cum vom trăi în memoria afectivă a celorlalți?

Care este moștenirea noastră?

Și noi, noi am reușit oare să ne fi trăit viața pe care ne-o dorisem? Am reușit oare să oferim și celorlalți viața pe care și-au dorit-o?

Câte regrete avem dacă azi ar fi ultima zi? Cât de mult ne-am mai supăra pentru lucruri mărunte, atât de neînsemnate? 

Oare nu am fi avizi să ne bucurăm de fiecare clipă, oare nu am îndrăzni mai mult, oare nu am fi mai deschiși, mai liberi și mai frumoși? 

Oamenii care au fost în situația de a simți acest prag, între a fi și a nu fi, cât de mult s-au schimbat, cât de diferit au privit viața lor și oamenii... Cât de recunoscători au fost apoi pentru fiecare zi, cât de intens și-au trăiat viața după acel moment critic...

Este nevoie de un astfel de șoc ca să ne reinventăm? 

Este atât de scurt timpul pe care-l avem pe pământ... atât de scurt... atât de efemer și de fragil...

Dacă ne-am trăi viața azi ca și cum ziua de azi ar fi ultima... Am avea în permanență în fața noastră responsabilitatea unei vieți frumoase, intense și bune... 

Mult timp m-a înspăimântat prima parte a acestei afirmații: '' Trăiește-ți ziua de azi ca și când ar fi ultima '', această afirmația din cartea lui Og Mandino - "Cel mai celebru vânzător din lume", pentru că simți cum te cuprinde panica în momentul în care la începutul zilei ai gândi că ar putea fi ultima. 

Partea a doua a afirmației este însă o încununare a acestei înțelepciuni, este o liniștire eliberatoare și o răsuflare ușurată de mulțumire: '' Dacă totuși nu a fost ultima ta zi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru încă o zi din viața ta și bucură-te din suflet! '' 

Cum vei fi ținut minte? 

Cum îți pregătești posteritatea? Vei fi doar un fir de praf spulberat de vârtejul vieții printre atâtea alte fire de praf? 

Sau vei trăi mai departe prin oameni? Cuvintele tale, faptele tale, iubirea ta, pasiunea ta, influența ta, benefică sau distrugătoare, vor rămâne, vor dăinui? 

Gândește: 

CUM VEI FI ȚINUT MINTE?

Photo by sarandy westfall on Unsplash

Folosește timpul, nu îl irosi! Pregătește-te!

"Timpul tău este limitat, așa că nu îl irosi trăind viața altcuiva. Nu te lăsa prins în capcana dogmatică - care este a trăi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor celorlalți să îți înece propria voce interioară. Și cel mai imporant, să ai curajul de a îți urma inima și intuiția. Cumva ele știu deja ce vrei cu adevărat să devii." - Steve Jobs.

Indiferent că ești dispus să investești în tine sau nu, zilele oricum trec. Poți să gândești că am tot timpul din lume, de ce să fac un efort suplimentar azi? De ce să investesc in viitorul meu neapărat azi? De ce nu mâine? De ce azi, dacă nu am chef, dacă mi-e lene, dacă nu mă simt prea bine, dacă nu sunt presat - mai e suficient timp până la evenimentul respectiv, care este într-adevăr important pentru mine - de ce să mă forțez azi, de ce să nu mai dorm puțin, de ce să nu mă mai uit puțin la televizor - să mai știu și eu ce se mai întâmplă în lume, să fiu la curent cu știrile, sau - azi e filmul acela care îmi place și serialul după care sunt înnebunit... 

De ce n-am mai sta puțin de vorbă, mai dă-le încolo de muncă și de studiu, și iar muncă și iar disciplină și iar privațiuni... 

Avem tendința de a amâna prioritățile, de a amâna să ne apucăm de ce știm că trebuie făcut...

E de înțeles: căutăm confortul și lejeritatea. Evident că este mult mai plăcut și mai tentant să alegi lucrurile care îți fac plăcere, să încerci să te eschizevi de la sarcini pe care deși știi că nu le vei putea evita, îți tot spui că nu se întâmplă nimic dacă le eludezi măcar puțin. 

Este normal să încerci să te mai și menajezi, mai ales după o perioadă îndelungată de efort susținut. 

Este în regulă să îți dorești liniște, relaxare și evitarea oricărei provocări, cel puțin pentru o perioadă. 

Este firesc să îți asculți și acel glas care vrea o pauză după munca zilnică fizică și intelectuală, care adunată în ani și ani de zile ți-a cam slăbit rezistența la stres. 

Însă abordarea tuturor acestor lucruri este ingredientul secret care determină diferența între un om de succes și un om care nu (mai ) cunoaște succesul. 

Și nu mă refer decât la succes financiar sau profesional. Mă refer la orice tip de reușită. 

Chiar și atunci când ai fost suficient de norocos sau suficient de perseverent pentru a îți crea norocul de a face ce te pasionează cu adevărat, ce te definește și împlinește, chiar și în această ideală situație, când ceea ce faci este pură plăcere și intensă dedicație, fără să simți că muncești, chiar dacă te afli într-o căutare spirituală și într-o călătorie de descoperire a sinelui, chiar dacă te-ai detașat și ai ales o altă cale, chiar dacă te-ai izolat de lume, în orice situație, șansa timpului care ți-a fost dat să îl trăiești în această viață nu trebuie irosită. 

Nu este un îndemn către crearea unei dependențe compulsive de muncă, nu preamăresc cultura workaholic, nici ignorarea, neglijarea relaționării cu persoanele importante din viața ta, nici obsesia devoratoare de a reuși și eliminarea bucuriilor simple ale vieții.

Nu, cu siguranță nu. Arta de a trăi este o artă complexă, rafinată, elegantă. Este o provocare perpetuă, ca viața însăși. 

Arta de a trăi înseamnă echilibru în toate ariile, în toate segmentele vieții tale. Înseamnă și răbdare și pasiune, înseamnă și concentrare, efort, dar și viziune și imaginație, înseamnă iubire și înțelegere, toleranță și compasiune, dar înseamnă și fermitate, curaj și a lupta lupta cea dreaptă, este provocarea descoperii legendei personale care prespupune simultan și găsirea timpului pentru a te bucura de frumusețea călătoriei, a evenimentelor și găsirea liniștii în momentele cheie: războinicul luminii știe când să accepte înfruntarea, când să o evite, și când să iubească, renunțând pentru o perioadă la armele sale. 

Timpul însă nu te iartă. Îți poate fi cel mai dedicat aliat sau cel mai aprig, cel mai încrâncenat dușman. 

În fiecare zi din viața ta sunt ore care excedă lui '' trebuie'' , '' obligatoriu '', sunt ore care nu intră sub incidența inexorabilului. 

Reflectează, gândește profund și în detaliu, analizează atent și responsabil, cântărește bine și îndelung înainte de a face o alegere. 

Alegerea pe care o vei face referitoare la acest timp al fiecărei zile îți va influența decisiv evoluția viitorului tău. 

Iar cea mai bună investiție a acestui timp este în PREGĂTIRE. 

Viața te va lua de foarte multe ori prin surprindere. Este natura ei imanentă și inefabilă. Este ceea ce o fac unică și captivantă. 

Atunci când ești luat prin surprindere pentru prima dată, nu ai decât să încerci să faci față cât mai bine situației. 

Însă întotdeauna, ce s-a întâmplat o dată, se va întâmpla și a doua oară. 

Și atunci trebuie să fii pregătit. 

Viața este un profesor excepțional, foarte exigent însă, imparțial și dur, foarte dur. 

Fiecare lecție pe care ți-o predă trebuie învățată pe loc și însușită temeinic. Nu ai niciodată șansa unui punct din oficiu, măcar, la examenele pe care va trebui să le susții constant. 

Iar dacă a doua oară nu ești pregătit, nu încerca să dai vina pe altcineva. SINGURUL RESPONSABIL PENTRU VIAȚA TA EȘTI TU. 

Folosește timpul! Pregătește-te! 

Pregătește-te pentru orice!

Analizează-ți cu atenție trecutul, examenele lui, reușitele și eșecurile, greșelile și oportunitățile irosite. 

Nu le lăsa să te definească! 

Bucură-te de șansa oferită prin aceste evenimente de a te pregăti pentru următoarea provocare. 

Privește-te cu sinceritate și curaj, identifică-ți punctele slabe, indentifică domeniile care nu funcționează în viața ta și lucrează în fiecare zi să le îmbunătățești!

Antrenează-te pentru viață și investește permanent în tine!

Aceste ore ale fiecărei zile sunt magice! Folosește-le din plin! Următorul examen îl vei promova magna cum laudae, astfel!

FOLOSEȘTE TIMPUL, NU ÎL IROSI! PREGĂTEȘTE-TE!

Photo by Ben White on Unsplash

Să râzi cu ochii larg deschiși...

"Cunoașterea/Iluminarea spirituală, bucuria și pacea nu îți pot fi date de către altcineva. Izvorul (fericirii) se afla în interiorul tău." Thich Nhat Hanh

Sunt momente în viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, când simți o energie debordantă, care te cuprinde, care țâșnește de undeva, din interioul tău, care te învăluie și te inundă într-o mare de bucurie și de poftă de viață, când zâmbești din tot sufletul, când râzi cu ochii larg deschiși și ai îmbrățișa toată lumea și ai cuprinde toată ființa lumii în inima ta. 

În astfel de momente simți nevoia să dansezi, să împărtășești fericirea ta cu ceilalți, să glumești și să fii năstrușnic cu ei, să îi încurajezi, să le spui că totul va fi bine, să fie încrezători, să fie optimiști, să fie luminoși. 

Simți că vrei să dai muzica tare, că vrei să fii plin de entuziasm, să sărbătorești miracolul vieții, să prețuiești clipa în fiecare atom al ei, să fii atât de mulțumit și recunoscător pentru minunea de viață care ți-a fost oferită. 

Sunt momente incredibile, pe care vrei să le imortalizezi într-un sentim de efuziune nestăpânită, să le păstrezi cu drag și cu tandrețe, pentru a le putea accesa tot timpul și pentru a îți aminti că ești dator să fii iubire și bucurie și exuberanță și dragoste și speranță și încredere și satisfacție...

Sunt momente în viață atât de speciale, încât nu ai voie să le strici cu nici un gând negativ, nu ai voie să permiți să fie pătate de nici o suferință, a ta sau a altora. 

Sunt momente atât de valoroase, încât ai dreptul să iei o pauză de la tot ce te poluează în jurul tău, de la tot ce este negativ, rău, nociv. 

Iar acest refuz a orice ar putea să îți taie impetuosul elan existențial este dreptul tău natural, este dreptul tău la fericire. 

Ai dreptul să speri, ai dreptul să ai o credință neclintită, ai dreptul să îți interpretezi partitura fericirii tale, nestingherit, public, transparent. 

Este imposibil să fii furios și să râzi în același timp. Furia și râsul se exclud reciproc și ai puterea să alegi între ele.

Ai dreptul să simți că totul se va ordona așa cum îți dorești, ai dreptul să zâmbești pentru că vezi că toate evenimentele din viața ta s-au aliniat ca un pluton disciplinat de planete pentru a îți desena constelația destinului tău împlinit. 

Pot exista astfel de zile perfecte în viața ta. 

Poți să începi o zi perfectă cu o cafea, o țigară ( sau nu), un creion și o coală de hârtie pe care să scrii cum va fi ziua ta perfectă, cum va fi viața ta fericită, ce vei dărui și ce vei primi, ce te va pasiona și ce vei crea, cât de mult vei iubi și vei ajuta, cât de mult vei fi prezent în viața celorlalți și cât de mult le vei permite să fie prezenți în viața ta...

Poți să continui să adaugi lucrurile și oamenii pentru care ești recunoscător în această dimineață. 

Poți să îți reînvii visurile și să le crezi posibile înainte de a fi prea târziu. 

Poți să admiri frumusețea gândirii și poezia sensibilă a adevărului exprimat în următoarele rânduri ale lui Octavian Paler: 

"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren.. "

Poți să ai apoi o intuiție, o viziune a drumului pe care îl vei urma, a căii tale pe care vei păși cu siguranță, fără ezitare, indiferent cât de mult va dura. 

Și poți continua ducând această energie a zilei tale perfecte în toate orele care vor urma, indiferent ce se va întâmpla pe durata lor. 

Iar această energie să fie combustibilul care să te alimenteze pentru o viață întreagă. 

Poți să începi și să continui ziua perfectă absolut în orice modalitate. 

Pentru că atunci când vei avea această zi perfectă, acest moment de viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, orice altceva nu va mai fi decât un detaliu simpatic. 

Nu poți trăi cu adevărat, nu poți iubi cu adevărat decât nebunește: 

"Nu se poate iubi, cu adevărat, decât „nebuneşte"! 

A te bate cu morile de vânt făcând calcule, 

gândindu-te la riscul că poţi să pari ridicol, 

transformă sublimul în stupiditate." - Octavian Paler 

Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash

ANUL SABATIC

Anul sabatic este un an de odihnă, de obicei al 7-lea an, precum shabbat ( sabat-ul), care este a 7-a zi a săptămânii în religia iudaică.

Originea anului sabatic, numit și sheviit (în limba ebraică: שביעית‎ - al 7lea) este cel de-al 7-lea an al unui ciclu agricol de 7 ani, cuprins în Torah ( Tora - Cele cinci cărți ale lui Moise, care constituie Pentateuhul, ansamblul legilor și judecăților conținute în scriptura evreiască, în celelalte scrieri sfinte și în tradiția orală) și este respectat în prezent, în continuare, în religia iudaică.

În timpul acestui an sabatic (shmita) orice activitate agricolă, incluzând aratul, semănatul,  recoltarea, este interzisă de către halakha ( legea iudaică).

Alte tehnici de cultivare, cum ar fi udatul, fertilizatul, combaterea buruienilor, curățarea arborilor, cositul, pot fi executate doar ca o măsură preventivă, nu pentru a îmbunătăți creșterea pomilor sau a plantelor.

În plus, orice fructe care cresc de la sine sunt considerate hefker (fără stăpân) și pot fi culese de oricine.

Capitolul 25 din Cartea Leviticului promite recolte abundente celor care respectă shmita și descrie supunerea față de această lege ca un test de credință. 

În accepțiunea modernă, anul sabatic este un concediu de un an, prin care profesorii universitari ( dar și angajații unor companii, în special multinaționale) sunt scutiți de obligațiilor lor profesionale, fiind plătiți cu aceeași sumă, ca și când ar lucra, anul putând fi pentru studiu, odihnă, ori recreere. 

În oricare din variante, fie că salariul pentru acest an îți este plătit de universitate sau de companie, fie în varianta în care deși nu ești plătit de altcineva, ai resursele și disponibilitatea necesare pentru a lua pauză un an de la jobul/profesia/business-ul tău și iei această DECIZIE, se creează un CONTEXT UNIC: LIBERTATE. 

Libertate financiară, în primul rând și poate și mai important decât atât TIMP LIBER. 

Dacă privești puțin conceptul de timp liber, cu care ne-am obișnuit atât de mult încât pur și simplu sună ca atare, nu îi mai luăm în seamă accepțiunea alternativă și îl asociem, de obicei, cu week-end-ul sau cu câteva zile de concediu/de sărbători legale. 

Nu vorbesc despre concediu, pentru că și acela de câteva săptămâni, nu este simțit în totalitate ca timp liber, știind că sfârșitul lui va veni destul de repede, după ce abia a început. 

O accepțiune alternativă a timpului liber ar fi TIMP CARE NU ESTE OCUPAT CU GRIJA ZILEI DE MÂINE, care nu este ocupat cu GRIJA DE A PRODUCE BANI, care nu este ocupat cu PROBLEME DE SERVICIU/BUSINESS, un timp din care DIMENSIUNEA STRESULUI, A RESPONSABILITĂȚILOR, TARGET-ULUI, PLANULUI, etc, dispare. 

Un TIMP NE- OCUPAT. 

Și atunci acest timp îl poți UMPLE, nu ocupa, CU ORICE VREI TU. 

Poate că unii au avut această experiență, poate că alții și-o doresc, nu o pot încă avea, din varii motive, dar își propun în viitor, poate că unii nu au avut-o niciodată - și fac o distincție clară între anul sabatic și momentul pensionării, deoarece după anul sabatic, reîncepi să muncești, cel mai probabil cu altă energie, viziune, forță, cu alte idei, după pensionare, se presupune că nu mai muncești, unii poate nici nu își doresc acest lucru. 

CE S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA ÎNTR-UN ASTFEL DE AN? 

Să vedem: În primele zile, probabil, nu ai mai vrea să mai auzi de serviciu/business, ai dormi până mai târziu, te-ai uita mai mult la televizor, ai lenevi mai mult. 

După câteva săptămâni, echivalentul concediului întregului an normal de muncă, ai începe să ai un sentiment destul de suprinzător: chiar nu trebuie să mă mai întorc la muncă? Da, chiar nu trebuie. 

Abia atunci începe anul sabatic, cu adevărat: ai timp și bani să faci orice vrei. 

Ce ai face? 

Ai călători? Cu siguranță. 

Te-ai relaxa, te-ai distra, te-ai destinde total, ți-ai face toate micile plăceri? 

Ooooo...

Mai întrebi? 

Te-ai întâlni cu prietenii, ai petrece mai mult timp cu ei, i-ai înțelege și asculta cu mai multă atenție, pentru că nu te-ar mai preocupa lucrurile care îi preocupă pe ei, știind foarte bine cum e acest lucru, din proprie experiență? 

Destul de probabil. 

Ai citi? Cât și ce? 

Pentru că te-ai sătura destul de repede de atâtea știri și filme. 

Ai face mai mult sport, mai multă mișcare? Nu știu, asta oricum depide de tine. Dar oricum, te-ai plimba mai des. 

AI PRIVI CU ALȚI OCHI LUMEA? 

100%. 

Poate ți-ai descoperi o pasiune, sau dacă acest cuvânt este prea intens, un hobby, căruia să îi dai curs, nemaiavând acum eterna scuză: nu am timp? 

Știind că ai un an întreg în fața ta, ai aloca din oceanul tău de timp liber, câteva minute, câteva ore, pentru a studia ceva important pentru tine? 

Nu decât a răsfoi, ci  a studia, a înțelege, a aprofunda? 

Nu știu. Poate da, poate nu. 

Poate l-ai descoperi pe Dumnezeu, sau poate l-ai redescoperi. 

Poate ai avea mai mult timp să REFLECTEZI LA VIAȚA TA, să te întrebi și să înțelegi ce s-a întâmplat de fapt, de ce, care au fost cauzele, care a fost impactul, unde te îndreptai dacă nu ai fi avut parte de acest an, unde te vei îndrepta cînd se va termina, sau care ar fi variantele pe care încă nu le-ai clarificat, dar le iei în calcul. 

Sau poate nu. 

Poate ai dori să trăiești experiente noi, exclusiv. 

Poate ai vrea să faci lucrurile cu totul altfel decât până acum. 

Poate ai dori SĂ TRĂIEȘTI MAI DEGRABĂ decât să gândești, să reflectezi. 

SĂ TRĂIEȘTI INTENS, VIU, să NU DAI SENTINȚE, să NU TRAGI CONCLUZII, să NU FACI PLANURI, să lași VIAȚA SĂ TE SURPINDĂ. 

Să încerci N ACTIVITĂȚI, în fiecare zi altceva. 

Poate ai încerca să vezi ce înseamnă voluntariatul. Poate ar începe să îți pese de comunitatea ta. 

Sau poate ai descoperi altă comunitate. 

Poate ai investi mai mult în sănătatea ta. În obiceiuri sănătoase. De gândire, de comportament, de alimentație, de ....

Sau poate nu. 

Poate ai vrea ca fiecare zi să fie altfel decât precedenta. 

Poate ai vrea să te lași surprins (plăcut) de tine însuți în fiecare nouă zi. Să afli lucruri despre tine pe care nu le știai. 

Să CUNOȘTI și SĂ ÎNȚELEGI OAMENI NOI, LOCURI NOI, CULTURI NOI, MODALITĂȚI NOI DE A PRIVI ȘI A TE RAPORTA LA OAMENI ȘI LA STILUL LOR DE VIAȚĂ. 

Poate NU AI MAI CĂUTA CERTITUDINI. 

Poate ar fi amuzant să te răzgândești în fiecare clipă, să ieși din orice ordine se prefigurează a te înregimenta din nou, să eviți elegant și suplu orice rutină. 

Chiar și cafeaua să o înlocuiești cu un ceai. 

Poate să te lași de fumat sau de gânduri negative, pesimism și lipsă de încredere în oameni. 

Sau poate îți place prea mult să fumezi. 

Poate ce ai hotărât tu despre viață și despre oameni nu este chiar așa cum credeai. 

Poate au fost câteva experiențe subiective care au generalizat într-o statistică absolută cam cum stau lucrurile în lumea asta. 

Ce crezi că ai face? 

Cum crezi că te-ai simți? 

CEVA ORICUM S-AR SCHIMBA, CEVA MAJOR S-AR SCHIMBA, S-AR DEMONTA, S-AR DEZMEMBRA ȘI S-AR REASAMBLA, S-AR RECONSTRUI. 

POATE ACEST AN ȚI-AR DA TIMPUL SUFICIENT PENTRU CA SĂ FACI, ÎN SFÂRȘIT, CEVA CE IUBEȘTI CU ADEVĂRAT!

CEVA CE IUBEȘTI LA NEBUNIE SĂ FACI!

Cum ar fi? 

Presupunerea mea norocoasă este că orice ai alege să faci și oricine ai alege să devii, ai sfârși anul sabatic UN OM NOU, MAI ÎNȚELEPT, MAI ENERGIC, MAI VIU, TRANSFORMAT ȘI GATA SĂ ÎMBRĂȚIȘEZI VIAȚA CU UN ALT TONUS MENTAL, SPIRITUAL, MORAL, FIZIC ȘI RELAȚIONAL!

Ce crezi? 

Photo by Ethan Robertson on Unsplash

STAR WARS - Frica de a pierde obiectul atașamentului

"Antrenează-te să te detașezi de orice îți este frică să pierzi."  - Master Yoda.

Oamenii au tendința naturală, inerentă, de a forma și de a întreține legături emoționale puternice cu alte ființe umane. Această legătură extrem de intensă îmbracă forma atașamentului.

Genialul George Lucas, creatorul, regizorul, scenaristul acestui basm modern neconvențional, care este saga Star Wars, a înțeles în profunzime complicata natură umană, complexitatea sentimentelor și emoțiilor umane și echilibrul atât de fragil, atât de volatil al liberului arbitru, al luptei interioare, oscilarea permanentă între bine și rău, generată de dificultatea alegerilor fără ieșire în fața cărora, inexorabil, ființa umană este pusă de atât de multe ori pe parcursul existenței sale.

Pe lângă caracterul absolut inovator al efectelor speciale - Lucas este fondatorul companiei Industrial Light & Magic, câștigătoare a premiului Oscar pentru efecte vizuale, unul dintre primii pionieri în grafică computerizată și în CGI - computer generated imagery - imagini generate de computer - Lucas a fost primul care creat o trilogie fantastică îmbinând scene de luptă care îți taie răsuflarea - celebrele confruntări cu sabia laser și epicele bătălii ale navelor spațiale - cu planuri suprapuse ale povestirii, abordând teme foarte variate în procesul lor evolutiv; transformarea Republicii ca formă a libertății și democrației în dictatura și absolutismul Imperiului, creșterea puterii Federației Comerțului până la monopolul totalitarist, pierderea inocenței tânărului Anakin Skywalker și trecerea lui de partea întunecată a Forței, câștigul forței armate asupra diplomației, ca modalitate de rezolvare a conflictului, iubirea care distruge, sacrificiul, erodarea și eșecul prieteniei, crimele și ororile comise în numele unui ideal, dragostea imposibilă, convențiile sociale și limitările lor, conflictul sfâșietor între simțul datoriei, respectarea autorității și a ordinii prestabilite a lucrurilor și pasiunea devastatoare, dorința de afirmare, simțul individualității și valorii personale, jocurile politice, compromisurile, manipularea publică, prețul cumplit al revoluțiilor și loviturilor de stat, conflictul între generații și orânduiri, călătoria inițiatică și transformările pe care aceasta le aduce, pericol, curaj, provocări, construirea încrederii, evoluția personalității și a valorilor fundamentale, fidelitatea, devotamentul.

Midi-chlorians erau microscopice forme inteligente de viață care trăiau simbiotic în interiorul celulelor oricărei ființe vii. Atunci când acestea erau prezente într-un număr suficient de mare, permiteau gazdei să intre în contact cu câmpul universal de energie cunoscut ca Forța. Numărul de Midi-chlorians determina potențialul în înțelegerea și manipularea Forței. Dacă o ființă umană poseda 2.500 Midi-chlorians la nivel de celulă, Anakin Skywalker, viitorul Darth Vader, poseda 20.000 - cel mai mare număr cunoscut vreodată. Lucas merge până la a inventa o altă Concepție Imaculată: Anakin nu avea tată, ar fi fost conceput chiar de Midi-chlorians, implicit conceput direct de către Forță, Energia Atotștiutoare și Atotputernică.

Profeția era în sensul că Cel Ales ar fi adus echilibrul în Forță. Iar Anakin era cel ales. 

Atunci când Anakin este adus în Templu Jedi, pentru a începe ucenicia și antrenamentul necesare pentru a deveni Jedi, Master Yoda, cel mai în vârstă și mai puternic Maestru Jedi îi spune acestuia că simte multă frică în Anakin: frica duce la ură, ura la mânie, iar mânia la suferință și moarte. 

Iar frica se naște din atașament și teama de a pierde. 

În centrul valorilor Cavalerilor Jedi se află detașarea și depersonalizarea de ego: un cavaler Jedi nu trebuie să se gândească la sine, trebuie să se gândească și să își dedice toată energia și abilitățile celorlalți, să se pună în slujba binelui colectiv, să fie un model de echilibru, de cumpătare și renunțare. 

Anakin este conștient de potențialul puterii lui - este cel mai puternic Jedi din Univers și va deveni, în urma alegerilor sale, cel mai puternic Sith. Conștiința valorii și puterii, a influenței lui asupra cursului evenimentelor îl face să se simtă frustrat de limitările constante care i se aduc.

Știe că poate mai mult, știe că dorește și merită mai mult. Mentorul și maestrul lui, Obi-Wan Kenobi, îl înțelege, îl susține și încearcă tot timpul să îl tempereze, îndemnându-l să aibă răbdare, să lase lucrurile să evolueze în ritmul lor firesc.

Să își liniștească mintea, să își echilibreze sufletul și sentimentele și să își controleze impulsivitatea.

Abilitățile și puterea lui Anakin sunt cele care îl vor distruge. Putând să vadă viitorul în vise, simte că mama lui este în pericol. Ajunge însă prea târziu și cu ultima răsuflare, aceasta îl mângâie, îi spune că îl iubește, se simte împlinită acum și moare în brațele lui.

Acesta este momentul în care Anakin pășește pe calea întunecată a Forței. Dă curs urii și răzbunării și decimează nu numai pe cei vinovați de moartea mamei sale, ci întreaga populație: bărbați, femei, copii. Răzbunarea nu cunoaște limite și nu diferențiază.

În vis vede și moartea soției sale. Frica de a pierde obiectul atașamentului, soția și copiii lui, este cea care va determina tot cursul evenimentelor care va duce în final la moarte soției sale.

Dorind să își salveze soția, se va lăsa sedus de Darth Sidious, care va folosi tot arsenalul părții întunecate a forței: specularea dorinței celei mai intense, a slăbiciunii, tentația puterii supreme - dobândirea abilității de a salva de la moarte persoana iubită, de a înșela și învinge moartea, diseminarea neîncrederii, justificarea răului temporar pentru idealul binelui colectiv, suspiciunea, gelozia, deformarea adevărului și manipularea sentimentelor.

Dorința de a fi împreună cu soția sa - lucru interzis de normele societății în care trăia, dorința de a învinge moartea, de a se revolta împotriva naturalului, îi vor determina comportamentul care va atrage exact opusul a ceea ce își dorise cu atâta pasiune.

Pierzându-și dorința de a trăi, neputând să mai suporte imaginea monstrului în care se transformase soțul său, Anakin, Padme se stinge, ultimele cuvinte fiind: știu că mai există o parte bună în el - de altfel așa cum iubirea care devorează l-a distrus, tot iubirea fiului său, care după ce îl va înfrânge în lupta cu sabia laser, la sfârșitul trilogiei, refuză să îi ia locul alături de maleficul Darth Sidious, este aceea care îl va salva și îl va izbăvi. 

Ce mi se pare fascinant și acum, după 30 de ani de când am văzut prima dată Star Wars, este originalitatea gândirii filozofice a lui George Lucas și lejeritatea cu care poate povesti atât de simplu, atât de fluid, atât de accesibil, teme de viață, întrebări fundamentale și dileme existențiale atât de complexe, dacă sunt analizate în profunzime. 

Am revăzut de n ori această trilogie și o voi revedea în continuare. Este o lume cu totul aparte pe care dacă nu ai descoperit-o încă, te invit să o descoperi, iar dacă ai descoperit-o deja, să o redescoperi și să o privești cu mai multă atenție. 

Fie ca Forța să fie cu tine! 

"O parte naturală a vieții moartea este.  Pentru cei care se transformă în Forță bucură-te. Să nu îi plângi. Să nu îți fie dor de ei.  La gelozie atașamentul duce. Iar umbra lăcomiei aceasta este."  - Master Yoda.

Photo by Cade Roberts on Unsplash

Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat...

Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat,
Dacă eu sunt lucrul cel mai frumos care ți s-a întâmplat,
Dacă azi mă iubești mai mult decât ieri,
Dacă mâine mă iubești mai mult decât speri,

Dacă eu prima sunt în gândurile tale și ultima,
Dacă dragostea ta este cum n-a mai fost alta,
Dacă ma vrei cum pe nimeni n-ai  vrut,
Dacă fericirea ta-ntreagă  sigilată e-ntru-un sărut,

Dacă nu îți imaginezi viața fără mine,
Dacă pasiunea ta este mai puternică decât în filme,
Dacă nu îți mai aparții și cu totul mi te dăruiești,
Dacă atât de intens mă dorești,

Dacă sunt întruchiparea a tot ce-ai visat,
Dacă frumusețea și farmecul meu te-au fascinat,
Dacă delicatețe sunt și stil, precum spui,
Dacă inima ta n-a mai aparținut nimănui

De când m-ai văzut,
Dacă nimeni, așa cum îți plac eu, nu ți-a mai plăcut,
Dacă o privire și-un zâmbet te-animă mai mult decât orice,
Dacă ai face totul pentru dragoste,

Dacă munți ai muta și imperii - ai învinge,
Dacă tot ai sacrifica pentru mine,
Dacă orice tentanție fără ezitare-ai respinge,
Pentru o secundă de viață cu mine, cât o nemurire,

Dacă o sută de calități îmi găsești,
Și încă o sută peste ce-ai căutat,
Dacă toate mi le descrii și convingător mi-argumentezi
Că atracția mea feminină depășește tot ce-a existat

Până la mine, dacă toate acestea le crezi,
Dacă mă oglindesc în inima ta așa cum spui că mă vezi,
Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat,
Dacă eu chiar sunt lucrul cel mai frumos care ți s-a întâmplat,

Atunci astăzi te voi iubi, la fel clipă după clipă, mereu,
Atunci a ta voi fi, a ta sunt, iubitul meu...
Atunci nimeni și nimic nu ne va mai despărți,
Vom fi și vom rămâne o singură iubire,
Până când, tot împreună, nu vom mai fi...

Photo by Jamie Street on Unsplash