Se afișează postările cu eticheta visuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta visuri. Afișați toate postările

miercuri, 27 mai 2020

Să râzi cu ochii larg deschiși...



"Cunoașterea/Iluminarea spirituală, bucuria și pacea nu îți pot fi date de către altcineva. Izvorul (fericirii) se afla în interiorul tău." Thich Nhat Hanh


Sunt momente în viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, când simți o energie debordantă, care te cuprinde, care țâșnește de undeva, din interioul tău, care te învăluie și te inundă într-o mare de bucurie și de poftă de viață, când zâmbești din tot sufletul, când râzi cu ochii larg deschiși și ai îmbrățișa toată lumea și ai cuprinde toată ființa lumii în inima ta. 


În astfel de momente simți nevoia să dansezi, să împărtășești fericirea ta cu ceilalți, să glumești și să fii năstrușnic cu ei, să îi încurajezi, să le spui că totul va fi bine, să fie încrezători, să fie optimiști, să fie luminoși. 


Simți că vrei să dai muzica tare, că vrei să fii plin de entuziasm, să sărbătorești miracolul vieții, să prețuiești clipa în fiecare atom al ei, să fii atât de mulțumit și recunoscător pentru minunea de viață care ți-a fost oferită. 


Sunt momente incredibile, pe care vrei să le imortalizezi într-un sentim de efuziune nestăpânită, să le păstrezi cu drag și cu tandrețe, pentru a le putea accesa tot timpul și pentru a îți aminti că ești dator să fii iubire și bucurie și exuberanță și dragoste și speranță și încredere și satisfacție...


Sunt momente în viață atât de speciale, încât nu ai voie să le strici cu nici un gând negativ, nu ai voie să permiți să fie pătate de nici o suferință, a ta sau a altora. 


Sunt momente atât de valoroase, încât ai dreptul să iei o pauză de la tot ce te poluează în jurul tău, de la tot ce este negativ, rău, nociv. 


Iar acest refuz a orice ar putea să îți taie impetuosul elan existențial este dreptul tău natural, este dreptul tău la fericire. 


Ai dreptul să speri, ai dreptul să ai o credință neclintită, ai dreptul să îți interpretezi partitura fericirii tale, nestingherit, public, transparent. 



Este imposibil să fii furios și să râzi în același timp. Furia și râsul se exclud reciproc și ai puterea să alegi între ele.

Ai dreptul să simți că totul se va ordona așa cum îți dorești, ai dreptul să zâmbești pentru că vezi că toate evenimentele din viața ta s-au aliniat ca un pluton disciplinat de planete pentru a îți desena constelația destinului tău împlinit. 


Pot exista astfel de zile perfecte în viața ta. 


Poți să începi o zi perfectă cu o cafea, o țigară ( sau nu), un creion și o coală de hârtie pe care să scrii cum va fi ziua ta perfectă, cum va fi viața ta fericită, ce vei dărui și ce vei primi, ce te va pasiona și ce vei crea, cât de mult vei iubi și vei ajuta, cât de mult vei fi prezent în viața celorlalți și cât de mult le vei permite să fie prezenți în viața ta...


Poți să continui să adaugi lucrurile și oamenii pentru care ești recunoscător în această dimineață. 


Poți să îți reînvii visurile și să le crezi posibile înainte de a fi prea târziu. 


Poți să admiri frumusețea gândirii și poezia sensibilă a adevărului exprimat în următoarele rânduri ale lui Octavian Paler: 


"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren.. "


Poți să ai apoi o intuiție, o viziune a drumului pe care îl vei urma, a căii tale pe care vei păși cu siguranță, fără ezitare, indiferent cât de mult va dura. 

Și poți continua ducând această energie a zilei tale perfecte în toate orele care vor urma, indiferent ce se va întâmpla pe durata lor. 


Iar această energie să fie combustibilul care să te alimenteze pentru o viață întreagă. 


Poți să începi și să continui ziua perfectă absolut în orice modalitate. 


Pentru că atunci când vei avea această zi perfectă, acest moment de viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, orice altceva nu va mai fi decât un detaliu simpatic. 


Nu poți trăi cu adevărat, nu poți iubi cu adevărat decât nebunește: 


"Nu se poate iubi, cu adevărat, decât „nebuneşte"! 
A te bate cu morile de vânt făcând calcule, 
gândindu-te la riscul că poţi să pari ridicol, 
transformă sublimul în stupiditate." - Octavian Paler 


Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash









luni, 27 martie 2017

ILUZII Pierdute



Îmi aduc aminte de percepția pe care o aveam în urmă cu douăzeci și ceva de ani, când, adolescent fiind, devoram cu lăcomie filă după filă din Comedia Umană, trăind intens fiecare scenă a acestui univers fascinant, proiectat cu atâta claritate și impact în imaginația cititorului, de către genialul Balzac. 



Dramele vieții de provincie, dramele rafinatului și necruțătorului  Paris, studiul moravurilor epocii, detaliul realistului, care pictează cu o ultimă tușă trăsătura definitorie a unei personaj, care îți dă înțelegerea în profunzime a celor mai adânci și întunecate dorințe, care îl răscolesc în interor și îl vor propulsa către mărire, pentru a îi pregăti implacabil, în cele din urmă, compromisul și decăderea. 



Percepția era aceea a unei minți dornice să înțeleagă, să pătrundă viața în cele mai tainice cotloane, să experimenteze prin libertatea infinită a fanteziei acel carusel amețitor de situații de viață, acea mutație permanentă a posibilităților nelimitate în manifestarea lor incertă și surprinzătoare. 


Viziunea artistică a trecutului exercită o atracție specială:  acele epoci apuse, acele versiuni ale fericirii atât de diferite și atât de asemănătoare cu prezentul: ce își doreau personajele acelui secol nouăsprezece? - ce își doresc și oamenii din zilele noastre: aventură, faimă, bani, iubire, dragoste, pasiune, statut, celebritate, bogăție, lux, opulență, putere, recunoaștere publică, mărire, depășirea propriei condiții/condiționări, ascensiune socială, a fi cel mai bun, cea mai frumoască, cea mai aclamată, cea mai elegantă, cel mai inteligent, cel mai influent, cel mai ... cea mai ... 


În romanul Iluzii Pierdute (Illusions perdues), personajul principal, Lucien de Rubempré, un tânăr provincial, înflăcărat de visurile unei glorii literare în mijlocul elitei intelectuale pariziene, este, pe rând, erou și anti-erou, purtat în vâltoarea vieții de slăbiciunile sale, se îndrăgostește de o femeie măritată, care răspunzând declarațiilor sale de dragoste în versuri, îl introduce în cercuri mondene aristocratice din societatea înaltă a orașului Angoulême; idila lor - între un tânăr poet talentat și o femeie mai în vârstă, îi determină să fugă în Paris, unde Lucien începe să scrie un roman, sperând să devină un scriitor celebru. 


Ajuns la Paris, Lucien este frustrat din cauza hainelor lui simple și lipsite de stil și glamour, din cauza locuinței modeste, în comparație cu ținutele și casele luxoase ale eleganților parizieni. Orgoliul lui de cuceritor este lezat prin comparația pe care o face între amanta sa și femeile aristocrației timpului. 


Sărac și neinițiat în manierele și uzanțele sociale ale unei lumi mult peste nivelul său, se acoperă de ridicol atunci când face primii pași în înalta societate, la Operă,și pierde și sprijinul amantei sale. 


Toate tentativele sale de a publica se soldează cu eșec după eșec. 


Cunoaște apoi un scriitor, care îl introduce într-un cenaclu al unor tineri pasionați de artă și de știință. 


Nerăbdător să își câștige independența financiară necesară pentru a se dedica exclusiv scrisului, Lucien cedează tentației jurnalismului, și intră în acea lume coruptă, unde cunoaste rapid succesul, scriind articole la comandă, pentru a satisface gusturile și interesele puternicilor vremii. 


Cunoaste o actriță, care se va îndrăgosti de el și duc împreună o viață de lux și distracții. 


Ambiția îl împinge să treacă de la un ziar liberal la unul regalist. Acestă absentă totală a principiilor îl face să își piardă respectul atât al vechilor colegi de cenaclu, cât și al noilor colegi de breaslă. 


Iubita sa actriță se îmbolnăvește grav și Lucien asistă neputincios la agonia ei. 


Rămas fără venituri, retrage bani în mod fraudulos din contul unui prieten, falsificându-i semnătura, și printr-un șir de evenimente nefericite, devine și cauza falimentului afacerii prietenului și a încarcerării acestuia. 


Cuprins de remușcări, și nemaivăzând nici un viitor pentru el, decide să se sinucidă. Atunci când era pe punctul de a se arunca in apă este salvat de un spaniol misterios, care îl convinge să se răzgândească în schimbul promisiunii unei vieți de lux și posibilitatea răzbunării, cu condiția de a îl asculta orbește. 


ILUZII.....ILUZII....ILUZII...


Nimic sau aproape nimic nu este ceea ce pare a fi, nu? 


Romanul Iluzii Pierdute este întrucâtva autobiografic: și Balzac și-a prostituat geniul literar și inteligența creativă, creând '' porcării literare'', astfel cum singur le-a calificat în anii de maturitate, pentru că așa ceva i se cerea și astfel câștiga banii pe care îi cheltuia fără măsură, în tinerețea lui nebună. 


Ce se întâmplă când ceea ce părea câștigat, al tău, al tău și numai al tău, se dovește a nu fi fost altceva decât o înșelătoare iluzie? 


Faima, care se disipează ca aburii dimineții, după ce te-a învăluit în mantia ei amăgitoare, pentru a te lăsa acum gol, rușinat, singur, părăsit, trădat și dezamăgit? 


O recunoști? Ți-o mai dorești? Ți-ai dorit-o? 


Pasiunea, care te însuflețește și te poartă în valuri amețitoare de extaz, pentru a te otrăvi apoi cu trădarea brutală și tăioasă, privindu-te cu un zâmbet ironic și degajat...


Ai trăit-o? O aștepti? Încă mai crezi în promisiunile ei? 


Angajamentele ferme și declarațiile emfatice, sigure de trăinicia lor, care se revarsă într-un torent de persuasiune când scopul este pe punctul de a fi atins...


Le-ai primit? Ți s-au părut convingătoare? Le-ai făcut? O vei lua de la capăt, indiferent ce mască vezi în fața ta sau îți pui pentru o deghizare confortabilă, în spatele căreia vei fi cerebral, cinic și calculat?


Și toate acestea pentru ce? 


Pentru ILUZII pe care le cumperi sau pe care le vinzi? 


TOATE ÎNTREBĂRILE DE MAI SUS ÎȘI ARATĂ CHIPURILE AMAGITOARE DIN PAGINILE COMEDIEI UMANE. 


În această fabuloasă esență de viață, viața își dezvăluie capriciile ei ireversibile. 


De ce Comedia Umană? 


Pentru că tragedia în viață este cea mai spumoasă comedie, și, de multe ori, comedia este, de fapt, cea mai dureroasă tragedie. 


JOCUL ILUZIILOR ESTE CEL MAI SEDUCĂTOR JOC. 


Mă aflu în contemplarea lui de peste treizeci și ceva de ani ... am mai pierdut, am mai câștigat în acest cazinou atragător al iluziilor...încă mai pierd, încă mai câștig. ...


Diferența față de adolescentul de acum douăzeci și ceva de ani este doar de ATITUDINE: 


Nici nu mai calific acest joc al iluziilor ca fiind rău sau bun, benefic sau malefic, nici nu-l condamn, nici nu-l justific, nici nu încerc să -l înțeleg, nici să-l explic, nu ofer nici jucătorilor metode inovatoare pentru a îl câștiga, nici scuze consolatoare perdanților...


Pur si simplu sunt SPECTATORUL/CĂLĂTORUL/PASAGERUL, care privește misterul, fără a încerca demistificarea lui, care pășește pe drum și se minunează de miracolele pe care le întâlnește, care se lasă purtat și surprins de călătoria în sine- singurul adevăr în mijlocul iluziilor. 


Călătoria. 

joi, 8 octombrie 2015

Cândva voi păși pe acel pod, cândva voi pleca...


Cândva voi păși pe acel pod, cândva voi pleca...

Voi mai privi doar o dată înapoi

Doar pentru a-l vedea arzând,

Pentru că voi da foc acelui pod,

În urma mea.



Voi pleca la asfințit,

Lăsând orașul captiv în locul meu, 

Propriilor visuri de evadare.

Mă voi opri la răsărit

Pentru a-mi aprinde zâmbind

Libertatea în prima țigară,

La fel cum voi face mereu,

Surmontând o nouă încercare,

Respirând prima rază de soare,

A dimineții, cu încredere privind

Același nou răsărit de viață,

Ca prima oară.



Temeri nu am și nici frici,

Sunt cine am vrut să fiu,

Acum și aici.

Îmi trăiesc viața, sunt viu.

Capcanei eșecului capcană-am întins,

Și cum știu că ma va tenta, 

În ea va fi prins:



Dacă mâine aș ezita

Dacă voința mea nu ar mai fi a mea,

Dacă ar fi a altuia, 

A fostului eu prizonier,

Nici atunci

Nu mai pot renunța,

Nu mă mai pot răzgândi

Chiar să mă-ntorc de-aș dori

Alt pod nu mai pot construi.

Vechile zile sunt scrum.

Nu pot decât înainte să merg

Asta-am ales să aleg,

Pariez tot pe-acest drum...



Acolo unde cale nu există,

Atunci când totul pare pierdut,

Atunci când o viață tristă

Și-apăsătoare te-ncearcă

Acolo vei găsi un nou început

Îl vei descoperi dintr-o dată

Îți vei aminti

Că tot timpul l-ai știut

L-ai simțit că te- așteaptă,

Și-atunci, abia atunci

Nu vei mai renunța niciodată...

Photo by Fabio Comparelli on Unsplash

joi, 24 septembrie 2015

Suntem față în față și viața ne-așteaptă Să decidem ce vrem



Suntem față în față și viața ne-așteaptă 

Să decidem ce vrem.



Aprinzându-și țigara ne răspunde zâmbind:

Voi doi să decideți, timp încă avem...

Nu v-am grăbit niciodată, n-o fac nici acum,

Știți că îmi place să vă privesc privind 

Amândoi către posibilul drum.




Deși favoriții mei sunteți, am și -alți preferați,

O slăbiciune specială pentru voi îmi rezerv,

Voi nu renunțați să luptați, 

Eu nu renunț să încerc

Să vă ajut când și cum pot.

Nu vă pot oferi însă chiar tot. 



Dimineața e-a voastră, ziua a mea,

Noaptea a noastră și-a viselor lungi,

La o sută șaptesprezece ani plus să ajungi

Viață, împreună cu noi, îi răspund.

Să ai somn liniștit, catifea,

Mătăsuri și lux rafinat pentru tine,

Echilibru și liniște 

Pentru iubita mea, pentru mine. 




Doar atât cereți, nu vreți oare mai mult, 

Faimă, putere, bani, aventură, tumult?

Prestigiu, avere, bogății și splendori?

Mașini, yacht-uri, castele, comori

Felurite, influență, mărire, 

Puteți cere orice, 

Doar atât vreți de la mine? 



Dragoste vrem, dragoste,

Bucurie și poftă de tine, viață, vrem să ne dai,

Toată iubirea ta de oameni, câtă ai,

Și dacă tot mă lași să plusez,

Visuri nebune pe care dimineața 

Le creez,

Visuri reale - ne vin ca turnate,

Croite special pentru noi,

Acele simple fericiri imaginate

Tu ziua le-atrage și le-ntâmplă pentru doi

Iar noaptea-i a noastră, 

Viață frumoasă,

Noaptea-i a noastră, în trei,

Mulțumim pentru tot,

Dar tu, viață, tu ce vrei? 


Photo by Dorothea OLDANI on Unsplash

marți, 1 septembrie 2015

IA O PAUZĂ, DESCHIDE OCHII, PRIVEȘTE ÎN JURUL TĂU: FII ATENT LA SEMNE



"NU RENUNȚA NICIODATĂ LA VISURILE TALE, URMEAZĂ SEMNELE. - Paulo Coelho - Alchimistul

Câteodată simt că sunt pe pilot automat. Este ca și cum mi-aș fi implantat un creier electronic, l-aș fi programat pentru un răspuns predefinit și un anumit algoritm al deciziilor, al reacțiilor și emoțiilor, al gândurilor și stimulilor. 


Este o serie limitată de scenarii, și de fiecare dată, replicile, acțiunile, scenografia și regia se încadrează în una dintre variantele organizate riguros în bit -ul informațional al fiecăreia: tastele se activează automat și paginile se scriu singure: computerul nu se blochează, pentru că are toate posibilitățile deja redactate. 

Și atunci simt că trebuie să apăs butonul pauză. 


PAUZĂ. 


Pauzele nu sunt foarte dese. De fapt distanța între ele este de ani, câteodată și peste zece ani. 

În momentul în care iau acea pauză,chiar înainte de a apăsa butonul, sunt cuprins brusc de o pornire irezistibilă, de neoprit să mă DECONECTEZ. 


Să mă scot din priză. Să întrerup alimentarea și să mă reformatez. O reformatare totală, care șterge nu numai toți regiștrii, ci întregul sistem de operare, care transformă totul în zero. 


Cred că o imagine similară a ce se întâmplă este celebra scenă din Matrix, când Neo este deconectat de la toate firele și cablurile care îl țineau conectat la o realitate virtuală, dar pe care o percepea ca reală, știind, de altfel toată viața lui că ceva era în neregulă, că nu era posibil ca asta să fie totul, trebuia să mai fie altceva.


"Trebuie să înțelegi... cei mai mulți oameni nu sunt pregătiți să fie deconectați și mulți dintre ei sunt atât de întăriți ( în sensul de a fi întărit în urma suportării greutăților, durerii, etc.), atât de fără speranță dependenți de sistem, încât vor lupta să îl protejeze". - Morpheus. (Matrix Trilogy)


După ce m-am deconectat, am putut în sfârșit să DESCHID OCHII, să văd totul altfel. PAGINA ESTE ALBĂ ACUM. 


 Deschide ochii!

Se poate ÎNTÂMPLA ORICE ACUM. Iar VARINTELE DE SCENARII au început să fie, din nou, NELIMITATE. 


"Mai privește încă o dată în jurul tău - învățând să înveți în Lumea Nouă" - Silvia Rosenthal Tolisano. 


Pot să privesc în jurul meu, încă o dată, dar cu alți ochi. Pot să învăț din nou cum să învăț totul, având acum mintea eliberată, mintea golită de orice, ca a unui copil. 


Pot să mă bucur de lucruri foarte simple, am timp să le văd. Am disponibilitatea să le transform, să le descompun în lucruri simple, oricât ar părea sau ar fi de complicate. 


Acum am senzorii activați ca să detecteze, intepreteze și urmeze SEMNELE.


"Trebuie să fii atent la semne. Când viața îți vine în întâmpinare cu un moment ca acesta, este un pacăt dacă nu accepți și nu îi răspunzi/nu te îndrepți și tu către ea." Robert de Niro


Iar semnele sunt în jurul meu din abundență. Unele au o importanță majoră, altele sunt decât indicii minore, balize facultative de ghidaj. 


Semnele cu adevărat importante, însă...


"Universul conspiră să îți reveleze adevărul și să îți facă mai ușoară calea, dacă ai curajul să urmezi semnele. " - Lisa Unger


Semnele sunt o formă de comunicare cu Inteligența Infinită, cu Dumnezeu. 


"Pentru a ajunge (la destinație) trebuie să urmezi semnele. Dumnezeu a gravat pe lume calea pe care fiecare om trebuie să o urmeze. Depinde doar de abilitatea ta de a citi  ce a fost scris pentru tine." Paulo Coelho

Având mintea deschisă și visurile în față, înțeleg și voi înțelege ce înseamnă și de ce sunt acolo, în calea mea: ca să mă îndrume și ca să mă facă să înțeleg. 


Cum știu care sunt semnele, ce semnificație au și cum să le urmez? 


Intuiție. 


Sunt recunoscător pentru semnele primite, pentru intuiția dăruită pentru a le înțelege, și pentru responsabilitatea de a împărtăși toate aceste lucruri: 


IA O PAUZA.


DESCHIDE OCHII. 


PRIVEȘTE ÎN JURUL TĂU. 


FII ATENT LA SEMNE. 



URMEAZĂ-LE ȘI VEI PĂȘI PE CALEA CORECTĂ CĂTRE VISUL TĂU!


"Mergi cu încredere în direcția visurilor tale! Trăiește-ți viața pe care ți-ai imaginat-o!" - Thoreau.

Photo by Daniil Kuželev on Unsplash

luni, 4 mai 2015

RAZBOINICUL LUMINII - SA LUPTI LUPTA CEA BUNA!


Exista un pandantiv cu sigla RĂZBOINICULUI LUMINII, al cărui concept a fost creat de Christina Oiticica, soția lui Paulo Coelho.


Simbolizează armele războinicului luminii, sabia - pentru atac și scutul - pentru apărare. 


Despre două concepte îngemănate vreau să vorbesc astăzi cu voi, concepte care apar frecvent în cărțile lui Coelho, în special în Jurnalul unui Mag, Alchimistul și Manualul Războinicului Luminii: LUPTA CEA BUNĂ și RĂZBOINICUL LUMINII. 

Războinicul luminii își închină viața pentru a lupta lupta cea bună. 

Fiecare dintre noi poate lupte lupta cea bună, fie că își asumă calitatea de războnic al luminii, fie că nu își asumă. 

Am revăzut un video de pe blogul lui Coelho, în care relata o prietenă medic, în urma decesului tatălui ei, a insistat ca Paulo Coelho, să se supună unui test/control simplu, pentru a constata dacă are probleme cu inima. 


Coelho a replicat că nu simte nici o durere, duce o viață foarte sănătoasă, se antrenează zilnic practicând arta trasului cu arcul, care necesită un efort considerabil, face plimbări, este activ, etc. 

La insistențele prietenei, însă s-a supus testului. Doctorul i-a spus că mai are de trăit 2 săptămâni, dacă nu este de acord să se supună intervenției de angioplastie coronariană.

Angioplastie coronariană.reprezintă procedeul de deschidere a arterei coronare stenozate (îngustate) cu ajutorul unui balon care se umflă la acest nivel. În ceea ce vă privește, procedura în sine se aseamănă cu cea efectuată pentru coronarografie.


După deschiderea arterei coronare cu ajutorul balonului, se va monta la acest nivel un stent.


Acesta reprezintă un tub sub formă de rețea metalică cilindrică, având capacitatea de a menține vasul de sange deschis.

Operația a fost un succes, și și-a continuat viața activă de dinainte de operație. 

ÎN MOMENTUL ÎNSĂ ÎN CARE A AFLAT CĂ MAI AVEA DOUĂ SĂPTĂMÂNI DE TRĂIT, COELHO A REFLECTAT LA VIAȚA LUI, astfel: 


Cu toții ne întâlnim inevitabil cu VIZITATORUL NEDORIT - THE UNWANTED VISITOR. Aceasta este o certitudine. Problema este cum îl întâmpinăm pe vizitatorul nedorit.

Ia Paulo îl întâmpina astfel: 

Am luptat lupta cea dreaptă - fight the good fight - am făcut tot ce mi-am dorit în viață - nu am nici un regret. 
Am trăit liber, am iubit, am creat, am inspirat pe alții și am fost inspirat de ei. 
Am avut curajul să îmi urmez visul, chiar dacă părinții mei m-au internat într-o clinică în adolescență, crezând că sunt nebun pentru faptul că voiam să devin scriitor. 
Am făcut Pelerinajul la Santiago de Compostella, mi-am descoperit vocația - de scriitor - și nu am renunțat niciodată la visurile mele. 

Vă îndemn să LUPTAȚI LUPTA CEA BUNĂ - să decideți ce vreți cu adevărat să faceți cu viața voastră, să aveți CURAJUL de a vă urma visurile, să aveți curajul de a IUBI și de a trăi AVENTURA VIEȚII, 

Să luptați lupta cea bună înseamnă să aflați care este talantul cu care ați fost înzestrați de către Divinitate și să vi-l înmulțiți.


Să vă descoperiți adevărata individualitate și să nu vă fie teamă de eșec. 


Războinicului luminii nu îi este teamă să vorbească singur. Cei care îl privesc pot să creadă că vorbește singur. Ei nu știu că de fapt el stă de vorbă cu îngerul lui. 


Războinicul luminii știe când să atace și când să se retragă. 


Știe să își respecte adeversarul, fără să îi fie teamă de el. 


Războinicul luminii știe să lupte pentru idealurile lui, și atunci când se ivește confruntarea - nu neapărat fizică - o îmbrățișează cu entuziasm, pentru că știe că decât luptând lupta cea bună poate crește, decât astfel își poate deschide inima către iubire și adevăr. 


Știe că acceptând confruntarea, indiferent de rezultat - câștigă sau pierde - el crește, pentru că atunci câștigă experiență, și va fi mai bun la următoarea luptă, își va dezvolta abilitățile, tacticile și îndemânarea. 

Cicatricile fizice sau sufletești denotă faptul că a luptat și continuă să lupte lupta cea bună. 


Trăiți-vă viața cu pasiune și curaj!


Luptați lupta cea dreaptă!

Photo by Oleg Solovjn on Unsplash