Folosește timpul, nu îl irosi! Pregătește-te!

"Timpul tău este limitat, așa că nu îl irosi trăind viața altcuiva. Nu te lăsa prins în capcana dogmatică - care este a trăi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor celorlalți să îți înece propria voce interioară. Și cel mai imporant, să ai curajul de a îți urma inima și intuiția. Cumva ele știu deja ce vrei cu adevărat să devii." - Steve Jobs.

Indiferent că ești dispus să investești în tine sau nu, zilele oricum trec. Poți să gândești că am tot timpul din lume, de ce să fac un efort suplimentar azi? De ce să investesc in viitorul meu neapărat azi? De ce nu mâine? De ce azi, dacă nu am chef, dacă mi-e lene, dacă nu mă simt prea bine, dacă nu sunt presat - mai e suficient timp până la evenimentul respectiv, care este într-adevăr important pentru mine - de ce să mă forțez azi, de ce să nu mai dorm puțin, de ce să nu mă mai uit puțin la televizor - să mai știu și eu ce se mai întâmplă în lume, să fiu la curent cu știrile, sau - azi e filmul acela care îmi place și serialul după care sunt înnebunit... 

De ce n-am mai sta puțin de vorbă, mai dă-le încolo de muncă și de studiu, și iar muncă și iar disciplină și iar privațiuni... 

Avem tendința de a amâna prioritățile, de a amâna să ne apucăm de ce știm că trebuie făcut...

E de înțeles: căutăm confortul și lejeritatea. Evident că este mult mai plăcut și mai tentant să alegi lucrurile care îți fac plăcere, să încerci să te eschizevi de la sarcini pe care deși știi că nu le vei putea evita, îți tot spui că nu se întâmplă nimic dacă le eludezi măcar puțin. 

Este normal să încerci să te mai și menajezi, mai ales după o perioadă îndelungată de efort susținut. 

Este în regulă să îți dorești liniște, relaxare și evitarea oricărei provocări, cel puțin pentru o perioadă. 

Este firesc să îți asculți și acel glas care vrea o pauză după munca zilnică fizică și intelectuală, care adunată în ani și ani de zile ți-a cam slăbit rezistența la stres. 

Însă abordarea tuturor acestor lucruri este ingredientul secret care determină diferența între un om de succes și un om care nu (mai ) cunoaște succesul. 

Și nu mă refer decât la succes financiar sau profesional. Mă refer la orice tip de reușită. 

Chiar și atunci când ai fost suficient de norocos sau suficient de perseverent pentru a îți crea norocul de a face ce te pasionează cu adevărat, ce te definește și împlinește, chiar și în această ideală situație, când ceea ce faci este pură plăcere și intensă dedicație, fără să simți că muncești, chiar dacă te afli într-o căutare spirituală și într-o călătorie de descoperire a sinelui, chiar dacă te-ai detașat și ai ales o altă cale, chiar dacă te-ai izolat de lume, în orice situație, șansa timpului care ți-a fost dat să îl trăiești în această viață nu trebuie irosită. 

Nu este un îndemn către crearea unei dependențe compulsive de muncă, nu preamăresc cultura workaholic, nici ignorarea, neglijarea relaționării cu persoanele importante din viața ta, nici obsesia devoratoare de a reuși și eliminarea bucuriilor simple ale vieții.

Nu, cu siguranță nu. Arta de a trăi este o artă complexă, rafinată, elegantă. Este o provocare perpetuă, ca viața însăși. 

Arta de a trăi înseamnă echilibru în toate ariile, în toate segmentele vieții tale. Înseamnă și răbdare și pasiune, înseamnă și concentrare, efort, dar și viziune și imaginație, înseamnă iubire și înțelegere, toleranță și compasiune, dar înseamnă și fermitate, curaj și a lupta lupta cea dreaptă, este provocarea descoperii legendei personale care prespupune simultan și găsirea timpului pentru a te bucura de frumusețea călătoriei, a evenimentelor și găsirea liniștii în momentele cheie: războinicul luminii știe când să accepte înfruntarea, când să o evite, și când să iubească, renunțând pentru o perioadă la armele sale. 

Timpul însă nu te iartă. Îți poate fi cel mai dedicat aliat sau cel mai aprig, cel mai încrâncenat dușman. 

În fiecare zi din viața ta sunt ore care excedă lui '' trebuie'' , '' obligatoriu '', sunt ore care nu intră sub incidența inexorabilului. 

Reflectează, gândește profund și în detaliu, analizează atent și responsabil, cântărește bine și îndelung înainte de a face o alegere. 

Alegerea pe care o vei face referitoare la acest timp al fiecărei zile îți va influența decisiv evoluția viitorului tău. 

Iar cea mai bună investiție a acestui timp este în PREGĂTIRE. 

Viața te va lua de foarte multe ori prin surprindere. Este natura ei imanentă și inefabilă. Este ceea ce o fac unică și captivantă. 

Atunci când ești luat prin surprindere pentru prima dată, nu ai decât să încerci să faci față cât mai bine situației. 

Însă întotdeauna, ce s-a întâmplat o dată, se va întâmpla și a doua oară. 

Și atunci trebuie să fii pregătit. 

Viața este un profesor excepțional, foarte exigent însă, imparțial și dur, foarte dur. 

Fiecare lecție pe care ți-o predă trebuie învățată pe loc și însușită temeinic. Nu ai niciodată șansa unui punct din oficiu, măcar, la examenele pe care va trebui să le susții constant. 

Iar dacă a doua oară nu ești pregătit, nu încerca să dai vina pe altcineva. SINGURUL RESPONSABIL PENTRU VIAȚA TA EȘTI TU. 

Folosește timpul! Pregătește-te! 

Pregătește-te pentru orice!

Analizează-ți cu atenție trecutul, examenele lui, reușitele și eșecurile, greșelile și oportunitățile irosite. 

Nu le lăsa să te definească! 

Bucură-te de șansa oferită prin aceste evenimente de a te pregăti pentru următoarea provocare. 

Privește-te cu sinceritate și curaj, identifică-ți punctele slabe, indentifică domeniile care nu funcționează în viața ta și lucrează în fiecare zi să le îmbunătățești!

Antrenează-te pentru viață și investește permanent în tine!

Aceste ore ale fiecărei zile sunt magice! Folosește-le din plin! Următorul examen îl vei promova magna cum laudae, astfel!

FOLOSEȘTE TIMPUL, NU ÎL IROSI! PREGĂTEȘTE-TE!

Photo by Ben White on Unsplash

AVENTURA

Viața în sine este o aventură. O provocare. O luptă. Nu vei putea sta la nesfârșit în siguranța peșterii tale. Nu vei putea să te ascunzi între pereții întunecoși, ascuns printre stânci, pândind temător umbra amenințătoare a vreunei siluete proiectate de lumina focului protector de la intrare, lungindu-se insinunat către tine.

Va trebui să supraviețuiești. Va trebui să ieși din zona ta de confort și să înfrunți pericolul.

"Este decât în aventură acolo unde anumiți oameni reușesc să se cunoască - prin descoperirea/găsirea propriului sine." - Andre Gide.

Ai atât de multe resurse în interiorul tău, atât de multă voință, putere și curaj, pe care numai riscul pe care aventura îl presupune le vor activa din starea lor latentă, le vor aduce la suprafață: te vor uimi și vor deveni apoi o parte din tine care nu te va mai părăsi niciodată.

La vârsta de 39 de ani, Paulo Coelho pornește în aventura vieții sale: pelerinajul la Santiago de Compostela, unde se găsește catedrala catolică a Sfântului Iacob, apostolul care ar fi pășit pe acest drum - El Camino de Santiago - încercând să ajungă la Capătul Lumii, predicând cuvântul lui Dumnezeu. La sfârștitul acestui pelerinaj va scrie prima lui carte - Jurnalul unui Mag. 

Coelho mărturisea că a fost visul lui de când era copil să devină scriitor, iar în acel moment, după ce a terminat călătoria, la vârsta de 40 de ani, și-a spus: Acum este momentul, acum ori niciodată! Fusese internat într-un azil de nebuni de la vârsta de 16 ani, până la vârsta de 20 de ani, încercase să evadeze de trei ori, urmase apoi, la insistența părinților, timp de un an, cursurile Facultății de Drept, cursuri pe care apoi le abandonase, pentru a duce o viață de hippiot, liber: droguri, sex, muzică - a scris versuri pentru melodii care au cunoscut un succes fabulos, versuri cu mesaje subliminale oculte, a fost actor, jurnalist, director de teatru, însă visul lui adevărat, legenda lui personală care îl chema, era acela de a deveni scriitor. 

Toată această viață plină de aventură, de risc, de pericol - a fost jefuit, a fost pe punctul de a fi împușcat, omorât, a fost amenințat, răpit, torturat, a fost adulat și dezaprobat în același timp, a avut mai multe relații eșuate.... Toate aceste experiențe l-au ajutat enorm în a înțelege mintea și inima omenească și din ele derivă profundul umanism al filozofiei sale... 

Cartea începe cu ritualul de inițiere în ordinul Regnus Agnus Mundi (RAM) - Regatul Mielului Lumii sau RAM- Rigor - Adoration - Mercy - Rigoare - Adorație - Milă, ritual pe care Paulo nu îl finalizează, încercarea lui de a fi primit în ordin eșuând. Pelerinajul are drept scop descoperirea de către Paulo a sabiei pe care maestrul său a ascuns-o undeva, de-a lungul drumului, pentru a fi admis în ordin. Aventura căutării sabiei este o metaforă pentru înțelegerea naturii adevărului prin simplitatea vieții. 

În timpul pelerinajului, Coelho se luptă cu diavolul lui personal, care ia înfățișarea unei câine negru, numit Legiune - mulți dintre cei care fac pelerinajul la Santiago de Compostela chiar ocolesc locul unde a avut prima confruntare cu Legiune; de altfel, începând cu anul publicării cărții Jurnalul unui Mag, numărul pelerinilor s-a mărit de zece ori - și este învățat de către Petrus - îndrumătorul lui - 11 exerciții/ ritualuri, care să îl ajute în călătoria lui spirituală și să îl învețe despre cele trei forme ale iubirii: agape, philia și eros. Exercițiile sunt: Exercițiul sămânței, al vitezei, al cruzimii, ritualul mesagerului (pe care Coelho recomandă să nu îl încercăm, deoarece este descris incomplet, și ar avea rezultate negative, nocive, chiar devastatoare), trezirea intuiției (exercițiul apei), exercițiul sferei albastre, al îngropării de viu, al respirației RAM, al umbrelor, al ascultării și al dansului. 

În ultima lui carte, Adulter, are loc următorul dialog, între personajul principal și soțul ei: 

 Paulo Coelho - Adulter: "Înțelepciunea și experiența nu schimbă omul. Timpul nu schimbă omul. Singurul lucru care ne schimbă este iubirea. "

'' - Și ce visai?  (Ea)

-  (El) O prostie. Dar ăsta era visul meu. Și aș fi putut să-l realizez.

- Dar ce era?

- Să vând tot ce aveam pe vremea aceea, să cumpăr o ambarcațiune și să parcurg lumea cu tine. Tata ar fi fost furios că nu-i urmam exemplul, dar asta n-ar fi avut nici cea mai mică importanță. Ne-am fi oprit prin porturi, făcând munci temporare, care să ne ofere suficient ca să mergem mai departe, și, de îndată ce am fi adunat banii necesari, am fi pornit din nou. Să fim cu oamenii pe care nu i-am văzut niciodată și să descoperim locuri care nu figurează în ghidurile turistice. Aventură. Singura mea dorință era A - VEN- TU - RA. 

Sunt momente în care ne oprim ca să analizăm totul: trecutul și prezentul. Ce am învățat și când am greșit. Întotdeauna mi-a fost teamă de momentele astea. Reușesc să le înșel, afirmând că am făcut cele mai bune alegeri, dar că ele cer puțin sacrificiu din partea mea. Nimic grav. ''

Finalul cărții Adulter este cel puțin surprinzător: femeia de 30 de ani, căsătorită, care comite adulter, aventura sa extraconjugală salvându-și, paradoxal, prin acest act, mariajul, are o revelație descrisă superb în momentul în care dă curs îndemnului soțului de a sări cu parapanta, după ce inițial este îngrozită: 

'' Sunt liberă. 

Da, sunt liberă. Iar vulturul are dreptate, eu sunt munții și lacurile. Nu am trecut, prezent sau viitor. Încep să înțeleg ceea ce oamenii numesc eternitate. 

...

Natura îmi vorbește ca și cum aș fi fiica ei preaiubită. Muntele îmi zice: ai forța mea. Lacurile îmi spun: ai pacea și calmul meu. Soarele îmi dă sfaturi: strălucește ca mine, lasă-te dusă dincolo de tine însăți. Ascultă. 

Atunci încep să aud vocile care erau de atâta timp în mine, care era înăbușite de gândurile repetitive, de singurătate, de terorile nocturne, de teama de a mă schimba și de teama că totul va continua la fel. Cu cât urcăm mai sus, cu atât mă desprind mai mult de mine. 

Sunt în altă lume, unde lucrurile se potrivesc perfect. Departe de viața aceea plină de sarcini de îndeplinit, dorințe imposibile, suferință și plăcere. Nu am nimic și sunt totul. 

...

Oare încerc să îmi justific Adulterul? Nu. Am căutat Adevărul și l-am găsit. Și sper că li se va întâmpla la fel tuturor celor care au avut o experiență ca a mea. 

Să știi să iubești mai bine. 

Acesta trebuie să fie țelul nostru pe lume: să învățăm să iubim. 

Viața ne oferă mii de ocazii să învățăm. 

...

Viața nu e o nesfârșită zi de odihnă, ci o necontenită ucenicie. 

Iar cea mai importantă lecție este să înveți să iubești....''

Photo by Olga Serjantu on Unsplash

ÎNCĂ UN PAS...

"Majoritatea oamenilor celebri au ating cel mai mare succes al lor cu doar un pas dupa cel mai mare esec al lor" - Napoleon Hill

Întotdeauna m-a fascinat ideea de CĂLĂTORIE INIȚIATICĂ. 

Ideea de AVENTURĂ. 

Ideea de VIS, mult mai mult decât pragmaticul SCOP. 

Scopul presupune de obicei utilitate. Claritate. Exactitate. Evaluare. Rezonabil. Calcul. 

AVENTURA CĂLĂTORIEI INIȚIATICE ÎN ATINGEREA VISULUI este ceva mult, mult mai complex decât a îmi atinge scopul, a obține ce vreau. 

Cred că este ESENȚA VIEȚII. 

Nu putem fi, nici deveni mai măreți decât visurile noastre. 

De ce este un subiect atât de frecvent A ÎȚI ATINGE VISURILE?

Pentru că însăși geneza visului presupune, pe lângă simplul curaj de a ÎNDRĂZNI să visezi și disponibilitatea pe care o găsești în interiorul tău să fii sincer cu tine referitor la ce te definește cu adevărat, ce te inspiră și ce te hrănește, mental, spiritual și emoțional. 

Cu toții facem întotdeauna PRIMUL PAS. Visăm: Cât de mult mi-aș dori să ...

Apoi, mulți mai facem ÎNCĂ UN PAS: începem să ne gândim: oare am ce îmi trebuie ca să devin acea persoană, oare voi fi suficient de bun în profesia care m-ar pasiona total, oare pot să ajung la acel nivel financiar pe care mi-l doresc pentru a avea o libertate și un confort pe termen lung?

Oare? Oare? Oare?

O parte dintre noi se opresc aici si răspund: NU! ESTE PUȚIN PROBABIL! sau, mai grav: NU, ESTE IMPOSIBIL!

O parte mai fac ÎNCĂ UN PAS: este realizabil - teoretic - dar cred că va dura ceva, o să îmi ia câțiva ani, o să presupună multă muncă, dacă nu voi reuși din prima, dacă nu voi fi lăsat - de către familie, de către apropiați - să fac ceea ce vreau să fac, dacă nu voi reuși să îmi fac suficient de mult timp pentru a îmi urma visurile - am atâtea responsabilități - familie, serviciu, atâtea alte probleme - și răspund: NU CRED CĂ VOI REUȘI! 

Dacă..., dacă..., dacă....

O alte parte din noi, totuși mai fac ÎNCĂ UN PAS: merită totuși, să încerc. Și atunci încep să caute soluții, să se intereseze, SĂ FACĂ PRIMUL PAS REAL - să înceapă de oriunde, oricum, fără să se mai cenzureze.

Este momentul pentru ÎNCĂ UN PAS: încep să vorbească cu cei apropiați, cu cei din jurul lor, despre visul lor și încep să primească feed-back-uri diferite: da, cred că e realizabil, dar ești sigură că ești potrivit pentru asta? nu ar fi mai sigur să faci ce faci în prezent și în paralel SĂ ÎNCERCI și ce vrei să faci tu? și dacă nu reușești, măcar ai ceva... Sau: fii realist, ASTA NU SE VA ÎNTÂMPLA NICIODATĂ - pur și simplu nu ești făcut pentru asta, nu cunoști tu viața reală, nu știi cum este realitatea, tu crezi că lucrurile se întâmplă așa... pentru că vrei tu? - și atunci visătorul își răspunde: cred că au dreptate, trebuie să fiu realist, etc...

Dacă totuși VISĂTORUL nu s-a lăsat descurajat și NU A RENUNȚAT PÂNĂ ACUM, atunci face cel mai important pas, PRIMUL PAS dintre nenumărații pași care îl vor conduce către reușită:

CRED CĂ VOI REUȘI ȘI VOI REUȘI, CHIAR DACĂ ÎMI VA LUA TOT RESTUL VIEȚII!

Din acel moment, ÎNCĂ UN PAS.... și ÎNCĂ UN PAS... va deveni modul lui de viață, și o parte dintre cei care nu au crezut că va reuși - care nu sunt de condamnat, pur și simplu asta a fost opinia lor, exprimată poate din grija de a proteja visătorul de dezamagire, sau din orice alt considerent - vor fi cei mai fervenți susținători, iar unii dintre ei vor face PRIMUL PAS: VOR AVEA CURAJUL SĂ VISEZE ȘI SĂ ACȚIONEZE!

Voi încheia prin a vă împărtăși logo-ul de pe laptop-ul meu, care îi aparține lui Paulo Coelho și prin a vă îndemna să îl urmați:

NEVER GIVE UP ON YOUR DREAMS! FOLLOW THE SIGNS!

Photo by Sashank Saye on Unsplash