CE ESTE (SAU NU) REAL

În viață avem parte de anumite întâlniri care ne schimbă, indiferent că ne dăm seama sau nu. 

Întâlniri care ne schimbă cursul vieții, care ne schimbă traseul pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată, în bine sau în rău. 

Întâlniri cu oameni, evenimente, oportunități.

Cum îți dai seama dacă omul din fața ta, evenimentul care pune lucrurile în mișcare și care îți va genera un rezultat previzibil este real sau nu?

Evident, experiența are un cuvânt greu de spus. Intuiția, de asemenea.  Gândirea logică, analiza detaliată.

Și totuși, de fiecare dată va dați seama de la început când cineva sau ceva e real? 

Când discutați cu altcineva despre acel cineva sau ceva, și relația cu voi, impactul asupra voastră și impactul vostru prin acel ceva sau cineva asupra celorlalți, cum vă dați seama dacă motivația din spatele argumentelor co-opinentului vostru este reală sau nu? 

Cât de ușor acceptați sau cât de repede respingeți pro sau contra, pro sau contra care vor înclina balanța și inevitabil decizia voastră?

Aparențele sunt înșelătoare... Still waters run deep... Nothing is what is seems...

Sunt multe afirmații de acest gen care îndeamnă la prudență și la expectativă. 

Câte capcane vi se aștern în cale în decursul unei zile?

Pe câte le evitați?

Pe câte le recunoașteți? 

Câte capcane întindeți celorlalți, voit sau nu? 

Conștientizați momentul în care ați participat cu un grad mai ridicat sau mai scăzut de culpă la ceva care nu era real și pe care l-ați promovat, vândut vouă și altora ca real?

Poate să fie vorba de o idee, o opinie, un sentiment, o oportunitate, un lobby, o apreciere sau o denigrare.

Cât de repede aflați? 

Și cum procedați atunci?

Un anumit tip de analiză a comportamentului uman statuează că nici o persoană nu interacționează cu o altă persoană fără o  - hidden agenda - un interes real, nu cel afișat sau sugerat - indiferent dacă persoana, posesoare a interesului și-l recunoaște sieși sau nu. 

O altă abordare ar induce ideea că oamenii pot avea un comportament care să reflecte în oglindă intentiile reale, care pot fi altruiste, total dezinteresate, pornite dintr-un impuls lăuntric de a dărui, de a oferi, de a îl face pe celălalt să crească și de a avea astfel o satisfacție și creștere spirituală, la rândul lui. 

Veți întâlni, cu siguranță și oameni care cred și afirmă răspicat inexistența altruismului real. 

Este posibil ca lucrurile pur și simplu să se întâmple? 

Este posibil ca hazardul să fie atât de puternic încât să nu ai o explicație, sau chiar dacă o găsești să nu o crezi sau accepți?

Multe întrebări?

Ce este real? 

Iată răspunsul meu: " Te-ai nascut sa fii real, nu perfect". & " Tot ce este esenta, inteligenta, intelepciune, fiinta, nemurire, cauza si efect apartin Divinitatii".

Photo by Tobias Bjerknes on Unsplash

ENTUZIASM

Pe site-ul: http://en.wikipedia.org/wiki/Enthusiasm, entuziasmul este definit ca o stare intensă de bucurie, interes sau aprobare. 

Cuvântul entuziast a fost folosit original pentru a desemna o persoană prin intermediul căreia zeii se manifestau - personal prefer această sintagmă, decât sintagma o persoană posedată de divinitate.

Grecii foloseau cuvântul entuziasm atunci când se refereau la Pythia, înalta preoteasă, cunoscută și ca Oracolul din Delphi, care făcea profeții, inspirată de Apollo, zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui, sau când se refereau la menade, cunoscute în mitologia romană ca bacante, 

Menadele erau nimfele care l-au crescut pe Dionysus, zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității, denumit la romani și Bacchus sau Liber.

Devenind mai târziu însoțitoarele lui Dionysus, menadele făceau parte din cortegiul lui.

Menadă purtând un thyrsus (frescă de la Muzeul Louvre)

Numele lor s-ar traduce ca exaltate.

Adesea, menadele erau descrise ca inspirate de Dionysus într-o stare de extaz și frenezie, datorită unei combinații între dans și stare bahică.

Ulterior cuvântul entuziasm a căpătat conotația de credință în inspirația religioasă sau fervoare/emoție intensă religioasă, apoi a dobândit conotația de inspirație poetică, pentru a ajunge la sensul folosit frecvent în prezent.

Henry Chester spunea că ENTUZIASMUL ESTE BUNUL CEL MAI DE PREȚ DIN LUME. 

DEPĂȘEȘTE CA VALOARE BANII, PUTEREA & INFLUENȚA.

NU ESTE NICI MAI MULT, NICI MAI PUȚIN DECÂT CREDINȚA ÎN ACȚIUNE. 

Constat din experiența celorlalți - văzută, citită, percepută, auzită - și din experiența proprie că ENTUZIASMUL înseamnă în primul rând să îți dai voie SĂ FII LIBER.

Liber să îți manifești BUCURIA EXPLOZIVĂ care te inundă când ai REUȘIT să faci un lucru pe care ți l-ai dorit de foarte mult timp, sau pe care ți-l dorești foarte mult.

Bucuria când în sfârșit ți-a venit IDEEA pe care o căutai.

Entuziasmul țâșnește din tine nestăvilit când CREZI TOTAL ÎN CINEVA SAU CEVA și ÎMPĂRTĂȘEȘTI celuilalt sau celorlalți credința ta neclintită și încrederea ta absolută.

Entuziasmul înseamnă VIAȚA LA SUPERLATIV.

Entuziasmul este MOLIPSITOR. 

Entuziasmul creează și degajă atâta ENERGIE încât înlătură orice OBSTACOL, orice RETICENȚĂ, orice PIEDICĂ.

Entuziasmul este un URAGAN care SPULBERĂ din calea lui frica, teama de eșec, de ridicol, de dezaprobare, un uragan care anulează convenții sociale, acel devastator și restrictiv - nu se cade - .

Entuziasmul CONVINGE prin puterea exemplului. 

Entuziasmul este DESCHIS, SINCER. Entuziasmul RUPE BARIERE.

Entuziasmul PRIETENULUI/PRIETENEI tău/tale, entuziasmul PARTENERULUI/PARTENEREI tău/tale TE SCOATE DIN ZONA DE CONFORT, TE ELIBEREAZĂ, TE FACE SĂ FII VIU!

Entuziasmul rămâne fără răsuflare pentru un moment din graba nebună a impulsului lăuntric strigând: SUNT FERICIT! 

Entuziasmul înseamnă CURAJ neîngrădit de a GÂNDI INIMAGINABILUL.

Entuziasmul sclipește în ochi, zâmbește pe buze și VIBREAZĂ ÎN EMOȚII.

Entuziasmul rămâne singur cu spada în mână în fața unei armate întregi, INSPIRĂ și câștigă bătălia.

Entuziasmul MOTIVEAZĂ și cel mai pesimist și mai cârcotaș.

Entuziasmul este ATITUDINE POZITIVĂ X 100.

ENTUZIASMUL ESTE MAGIC!

Entuziasmul este ATINGEREA DIVINĂ a gratitudinii și aprecierii!

Photo by Robert Collins on Unsplash

AZI MĂ VOI BUCURA DE VIAȚĂ. PUR ȘI SIMPLU.

Azi mă voi bucura de viață. 

Mâine îmi voi aduce aminte poate de ce am experimentat până acum, și de ce îmi doresc în viitor. 

Azi, însă, mă voi bucura de fiecare clipă. 

Azi voi redescoperi totul în jurul meu. 

Azi mă voi uita la persoana iubită ca și când aș vedea-o pentru prima dată în viața mea. 

Azi mă voi îndrăgosti din nou. Azi voi simți din nou aceeași emoție puternică, același fior ca prima dată când am văzut-o. Azi voi conștientiza cu fiecare fibră a sufletului de ce o iubesc atât de mult.

Azi voi fi recunoscător pentru șansa incredibilă de a fi întâlnit-o.

Azi îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a revărsat asupra mea în nesfârșita Lui generozitate. 

Azi voi aprecia faptul că sunt sănătos, că sunt în putere și am în față o viață întreagă pentru a construi, pentru a crea, pentru a ajuta, pentru a genera în permanență ceva nou, ceva benefic, ceva util.

Și voi începe acum să fac toate aceste lucruri. 

Azi mă voi bucura de această dimineață minunată, azi voi simți prezentul, voi simți frumusețea și parfumul fiecărei petale de trandafir, voi admira suplețea fiecărei frunze de palmier din grădina mea, azi mă voi lăsa copleșit de magia vieții și de vibrația ei. 

Azi voi întâmpina fiecare om cu un zâmbet.

Azi voi strânge cu putere mâna prietenilor mei, mă voi uita în ochii lor și le voi spune că mă bucur să-i revăd. 

Azi îmi voi aduce aminte cât de fericit sunt.

Azi mă voi accepta și îi voi accepta pe ceilalți așa cum sunt. 

Azi nu voi încerca să schimb nimic la mine, nici la ceilalți. 

Azi voi lua o pauză în a mai încerca să schimb lumea. Azi o voi privi cu ochii larg deschiși, o voi iubi și o voi învălui în mister, fără a îl dezvălui. 

AZI VOI AUZI MUZICA VIEȚII ȘI VOI DANSA CU EA.

Mâine?

Mâine poate voi face lucrurile la fel, sau poate le voi face diferit!

Azi, însă, AZI MĂ VOI BUCURA DE VIAȚĂ. 

PUR ȘI SIMPLU.

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

PUTEREA ECHIPEI

Recent am avut ocazia în repetate rânduri să constat și mai ales să CONȘTIENTIZEZ PUTEREA INCREDIBILĂ A ECHIPEI, într-un interval de 2 săptămâni, și CEL MAI PREGNANT AZI!

Puterea echipei pe care o faci cu partenerul de viață, cu partenerii de business, cu prietenii, cu prietenii care îți devin parteneri de business, cu partenerii de business care îți devin prieteni.

Indiferent de valoarea mea intrinsecă - a mea, ca individ, a ta, a lui, a noastră... - NU POT REUȘI SINGUR. 

Indiferent de perseverența mea, indiferent de puterea mea mentală, inevitabil, ca orice persoană, am MOMENTE DE SLĂBICIUNE. 

Indiferent de motivația lor, indiferent de hotărârea, determinarea și forța lor interioară, partenerii mei au MOMENTE DE SLĂBICIUNE.

În aceste momente simt tentația oricărei ființe umane: SĂ RENUNȚ. 

Sau, chiar dacă nu renunț imediat, apare un gând insidios în acel moment: ce ar fi dacă aș lua o pauză, sau: ce ar fi dacă aș mai încetini motoarele entuziasmului și ale obstinației neclintite și aș lua în calcul, măcar pentru o secundă, că poate nu va funcționa - și poate încerc cu altă ocazie, sau mai târziu, dar acum, TEMPORAR, RENUNȚ. CEDEZ. MĂ LAS COPLEȘIT. MĂCAR PUȚIN.

Am fost poate prea încrezător? Trebuia să analizez mai mult? Am analizat suficient de clar, din toate punctele de vedere? Am pornit prea devreme? Trebuia să mai aștept până mă simțeam pregătit? Sunt oare vreodată pregătit cu adevărat? Să am curaj acum și găsesc soluții pe parcurs, dar să am curajul de a porni acum? ...

I-am încurajat pe ceilalți de prea multe ori, i-am susținut în momente dificile, i-am motivat, i-am făcut să se ridice și să încerce din nou.

Oare dacă eu îmi arăt slăbiciunea, sau vorbesc despre ea, înseamnă că mi-am distrus imaginea de câștigător care nu renunță niciodată, care învinge întotdeauna?

Trebuie să înfrunt singur toate aceste întrebări și provocări? 

SAU...

Pot face UN SALT DE ÎNCREDERE și să VORBESC DESPRE CE SIMT cu ECHIPA MEA?

ȘI AM FĂCUT ACEST LUCRU!

CUM M-AM SIMȚIT ÎN ACEL MOMENT? Incredibil!

Când simți că AI NEVOIE DE AJUTOR, când simți că ai ÎNCREDERE în echipa ta, când simți că ei SUNT ACOLO PENTRU TINE, când simți că ei TE ÎNȚELEG, când simt că ei vor ca TU SĂ REUȘEȘTI, 

NU EZITA!

DESCHIDE-TE!

VORBEȘTE!

ÎMPARTE ACEL MOMENT CU EI!

Iar sentimentul va fi absolut INCREDIBIL: 

Vei simți că:

Deși ești pe cale să naufragiezi în furtună, ai găsit o ANCORĂ MENTALĂ, care te stabilizează, și te face să rămâi ferm și curajos în vâltoarea valurilor;

AI VOIE SĂ GREȘEȘTI, ai voie să spui că îți este greu;

CINEVA ESTE ACOLO LÂNGĂ TINE să te PRINDĂ dacă ești pe punctul de a cădea;

CINEVA te IUBEȘTE & TE SUSȚINE NECONDIȚIONAT, pentru că TE VEDE CINE EȘTI;

CINEVA ARE ÎNCREDERE ÎN TINE, și este dispus să INVESTEASCĂ ÎN TINE RĂBDARE, PRIETENIE, SUPORT, ÎNCURAJARE & ZÂMBET;

CINEVA RÂDE CU TINE ȘI ÎȚI SPUNE: VA FI BINE! CONTINUĂM ÎMPREUNĂ

ACEASTA ESTE PUTEREA INCREDIBILĂ A ECHIPEI!

ȘI TUTUROR NE VINE RÂNDUL!

Photo by Perry Grone on Unsplash

SA ITI AUZI VOCEA INTERIOARĂ, CHEMAREA TA

" Nu lasa zgomotul opiniilor celorlalti sa iti inece propria ta voce interioara" - Steve Jobs

În viață trecem prin multe evenimente. 

De multe ori credem că le-am înțeles pe toate, că suntem atotștiutori. Nu întotdeauna este așa, și de multe ori descoperim acest lucru într-un mod destul de neplăcut.

De multe ori credem că avem totul sub control. Și nu este așa. Avem parte de surprize din partea celorlalți și uneori chiar din partea noastră, care ne destabilizează.

Credem că lucrurile ar trebui să se întâmple într-un anumit fel, pentru că așa le vedem noi. Se dovedește însă că ce am anticipat că va fi cursul evenimentelor este o realitate cu totul diferită, sau ușor diferită față de cum evenimentele sunt de fapt și față de cum le percepem noi și ceilalți. 

Ne aflăm în căutări sau ne aflăm pe punctul de a renunța la căutări, obosiți de prea multe încercări, de prea multă presiune. Și atunci suntem tentați să gândim: ce ar fi să las lucrurile să se întâmple  -  ce se va întâmpla, se va întâmpla? 

Cât de multe lecții de viață am primit? Cât de multe lecții de viață am dat altora? Direct, indirect, voit sau nu? 

Cât de integri suntem față de noi? Dar față de ceilalți? 

Ne respectăm promisiunile făcute? Au fost promisiunile corecte? 

Suntem pe drumul cel bun? Am ales noi acest drum? Sau ne - a fost ales, sugerat, mai subtil sau evident de către altcineva?

Ar trebui să ne păstrăm drumul? Sau să îl schimbăm din nou?

Atât de multe gânduri, care aterizează și decolează în/din mintea noastră, ca pe/de pe un aeroport aglomerat. 

Reușim să facem ordine suficient de clar, suficient de coerent în mintea noastră?

Reușim să mai auzim VOCEA NOASTRĂ, cea adevărată, reușim să auzim și să ascultăm CHEMAREA NOASTRĂ INTERIOARĂ?

Și, mai important, reușim să o DISTINGEM între atâtea voci, care sunt de fapt VOCILE OPINIILOR CELORLALȚI despre noi, despre viață, despre o situație sau o problemă anume?

Dacă reușim să ne ASCULTĂM REAL, ADEVĂRAT, vom reuși să înțelegem care dintre vocile care poartă acest dialog în mintea noastră este vocea noastră interioară reală, care ne cunoaște cu adevărat, care nici nu ne flatează inutil, nici nu ne desființează gratuit, care nu ne critică neargumentat, ci ne arată obiectiv și calm unde și ce putem face ca să ne îmbunătățim.

Vom reuși să identificăm vocea corectă, lăuntrică, profundă, adevărata identitate, astfel încât atunci tot ce mai avem de făcut să rămână a o ASCULTA și a  RĂMÂNE CONECTAȚI LA EA? 

Poți să îți auzi vocea ta interioară, chemarea ta?

Și dacă ai auzit-o, o asculți, îi dai curs?

Photo by Viktor Talashuk on Unsplash

CUM TE FACE SĂ TE SIMȚI O LAUDĂ? DAR O CRITICĂ? CUM LE OFERI? CUM LE PRIMEȘTI?

FEEDBACK [FÍD-BEC] s. n. 1. conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menținerea stabilității și echilibrului lor față de influențele exterioare; lanț cauzal închis; retroacțiune (3). 2. (p. ext.) întoarcere, revenire. (< engl. feed-back) 

Așa este definit în DEX Feedback-ul. 

Dacă vrem să îl definim mai simplu, FEEDBACK-ul înseamnă REACȚIE. Reacție unei persoane față de o situație.

Cum reacționez eu la ce se întâmplă. 

De multe ori, reacțiile noastre nu sunt conștientizate și nu trebuie să fie neapărat verbale. Pot să fie și non-verbale: o ridicare de sprânceană, de exemplu. 

De câte ori ne-am gândit că șeful nostru este obișnuit ca noi să îndeplinim nenumărate sarcini, sau partenerul nostru de viață este obișnuit ca noi să facem anumite sarcini, fără să primim apreciere, nici de la șef, nici de la partener?

Sau dacă noi ne aflăm de cealaltă parte, ne-am gândit vreodată oare de câte ori angajații, colaboratorii, partenerii, soții, soțiile, prietenii noștri au făcut atâtea lucruri pentru noi, și nu ne-am obosit să le oferim apreciere?

APRECIEREA este un PLUS DE VALIDARE, este un mod prin care arătăm sau ni se arată că EFORTUL nostru sau al celuilalt ESTE VĂZUT.

Ne-am gândit însă, cu siguranță, la lucrurile pe care le consideram normale și că ni se cuvin, pentru că le-am avut sau primit tot timpul, în MOMENTUL ÎN CARE NU LE-AM MAI AVUT, NU LE-AM MAI PRIMIT sau LE-AM PIERDUT. 

CUM REACȚIONĂM când ni se spune: mă ENERVEZI, ai GREȘIT, ești un DEZASTRU, sau M-AI DEZAMĂGIT, etc. ? 

Eu cred că reacția normală este fie să intrăm în DEFENSIVĂ, fie să o luăm personal, fie să ne JUSTIFICĂM. 

Totuși, putem să avem DECÂT REACȚII DE APRECIERE?

NU AM CRITICAT PE NIMENI NICIODATĂ, SAU NU AM SIMȚIT NEVOIA SĂ CRITICĂM?

FEEDBACK-UL NEGATIV, care este dat cu mănuși, care NU ESTE ADRESAT PERSOANEI, care NU PUNE O ETICHETĂ persoanei, care este ADRESAT ACȚIUNII, nu îl bagă pe celălalt în corzi, nu îl lezează, îmi dă mie posibilitatea să mă exprim și celuilalt să primească FEEDBACK-UL MEU CA O OPORTUNITATE, NU CA O CRITICĂ. 

Feedback-ul EVALUATIV este o etichetă: ce ai făcut tu este bine sau este rău. 

În varianta pozitivă - AI FĂCUT BINE, sau FOARTE BINE - acest lucru, oferă încredere și atât. 

În varianta negativă este DEVASTATOR: ai fost groaznic! chiar nu te duce capul? chiar nu ești în stare să ...? ți-am spus de atâtea ori că ... etc., deoarece nu este adresat acțiunii, ci persoanei. 

De obicei facem acest lucru în familie sau între prieteni, pentru că, indiferent dacă DĂM ÎN EI CU BUNE SAU CU RELE, ORICUM NE IUBESC ȘI ȚIN ÎN CONTINUARE LA NOI. 

Un alt feedback este cel PRESCRIPTIV. 

Gândiți-vă puțin: DAȚI SFATURI? PRIMIȚI SFATURI?

De câte ori dați sfaturi FĂRĂ SĂ VĂ FI CERUT CELĂLALT SFATUL?

Sau de câte ori VI SE DAU SFATURI FĂRĂ SĂ LE FI CERUT?

Cum sună DACĂ AȘ FI FOST ÎN LOCUL TĂU aș fi făcut așa sau așa...?

Cum sună ÎN VIITOR AI PUTEA ÎMBUNĂTĂȚI X FĂCÂND Y ? 

Dacă, în schimb, EU AM CERUT SFATUL CUIVA, nu îl respect mai mult, pentru că recunosc că eu mă aflu în impas, și pentru că recunosc autoritatea, competența sau experiența persoanei căreia îi cer sfatul?

Oricum, indiferent de sfatul primit, eu voi trece totul prin FILTRUL MEU, voi decide ce funcționează pentru mine, cât din acel ceva voi aplica, sau dacă voi aplica ceva. 

Ca să pot selecta ceva din sfatul oferit sau cerut trebuie însă să ASCULT ACTIV, fără pasiune, astfel încât să am posibilitatea de a PRIMI O PERSPECTIVĂ DIN EXTERIOR, deoarece eu sunt în interiorul evenimentului, și poate nu pot să văd toate unghiurile, toate fațetele.

Indiferent de calitatea sfatului, îl voi primi NUMAI DACĂ NU SUNT LEZAT de modalitatea prin care se oferă sfatul. 

Feedback-ul DESCRIPTIV este însă cel mai EFICIENT:

În varianta POZITIVĂ este adresat PERSOANEI: CE mi-a plăcut, CE ai făcut bine, cu DETALII SPECIFICE, astfel încât celălalt să înțeleagă EXACT LA CE TE REFERI, fără echivoc.

În varianta NEGATIVĂ, feedback-ul este adresat ACȚIUNII: acțiunea este exterioară cumva persoanei. 

De exemplu, ACȚIUNEA X ar putea fi îmbunătățită făcând Y. 

CONCLUZIA?

UN FEEDBACK NEGATIV, ÎMBRĂCAT ÎN HAINE DE GALĂ, ELEGANTE, ADRESAT ACȚIUNII, NU ȚIE, PERSOANEI, VA FI O OPORTUNITATE DE CREȘTERE, DE EVOLUȚIE.

UN FEEDBACK POZITIV, NESPECIFIC - ai făcut bine pentru că ... - TE VA FACE SĂ TE SIMȚI BINE. Și atât. 

Care este FEEDBACK-ul VOSTRU?!

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

ÎNCĂ UN PAS...

"Majoritatea oamenilor celebri au ating cel mai mare succes al lor cu doar un pas dupa cel mai mare esec al lor" - Napoleon Hill

Întotdeauna m-a fascinat ideea de CĂLĂTORIE INIȚIATICĂ. 

Ideea de AVENTURĂ. 

Ideea de VIS, mult mai mult decât pragmaticul SCOP. 

Scopul presupune de obicei utilitate. Claritate. Exactitate. Evaluare. Rezonabil. Calcul. 

AVENTURA CĂLĂTORIEI INIȚIATICE ÎN ATINGEREA VISULUI este ceva mult, mult mai complex decât a îmi atinge scopul, a obține ce vreau. 

Cred că este ESENȚA VIEȚII. 

Nu putem fi, nici deveni mai măreți decât visurile noastre. 

De ce este un subiect atât de frecvent A ÎȚI ATINGE VISURILE?

Pentru că însăși geneza visului presupune, pe lângă simplul curaj de a ÎNDRĂZNI să visezi și disponibilitatea pe care o găsești în interiorul tău să fii sincer cu tine referitor la ce te definește cu adevărat, ce te inspiră și ce te hrănește, mental, spiritual și emoțional. 

Cu toții facem întotdeauna PRIMUL PAS. Visăm: Cât de mult mi-aș dori să ...

Apoi, mulți mai facem ÎNCĂ UN PAS: începem să ne gândim: oare am ce îmi trebuie ca să devin acea persoană, oare voi fi suficient de bun în profesia care m-ar pasiona total, oare pot să ajung la acel nivel financiar pe care mi-l doresc pentru a avea o libertate și un confort pe termen lung?

Oare? Oare? Oare?

O parte dintre noi se opresc aici si răspund: NU! ESTE PUȚIN PROBABIL! sau, mai grav: NU, ESTE IMPOSIBIL!

O parte mai fac ÎNCĂ UN PAS: este realizabil - teoretic - dar cred că va dura ceva, o să îmi ia câțiva ani, o să presupună multă muncă, dacă nu voi reuși din prima, dacă nu voi fi lăsat - de către familie, de către apropiați - să fac ceea ce vreau să fac, dacă nu voi reuși să îmi fac suficient de mult timp pentru a îmi urma visurile - am atâtea responsabilități - familie, serviciu, atâtea alte probleme - și răspund: NU CRED CĂ VOI REUȘI! 

Dacă..., dacă..., dacă....

O alte parte din noi, totuși mai fac ÎNCĂ UN PAS: merită totuși, să încerc. Și atunci încep să caute soluții, să se intereseze, SĂ FACĂ PRIMUL PAS REAL - să înceapă de oriunde, oricum, fără să se mai cenzureze.

Este momentul pentru ÎNCĂ UN PAS: încep să vorbească cu cei apropiați, cu cei din jurul lor, despre visul lor și încep să primească feed-back-uri diferite: da, cred că e realizabil, dar ești sigură că ești potrivit pentru asta? nu ar fi mai sigur să faci ce faci în prezent și în paralel SĂ ÎNCERCI și ce vrei să faci tu? și dacă nu reușești, măcar ai ceva... Sau: fii realist, ASTA NU SE VA ÎNTÂMPLA NICIODATĂ - pur și simplu nu ești făcut pentru asta, nu cunoști tu viața reală, nu știi cum este realitatea, tu crezi că lucrurile se întâmplă așa... pentru că vrei tu? - și atunci visătorul își răspunde: cred că au dreptate, trebuie să fiu realist, etc...

Dacă totuși VISĂTORUL nu s-a lăsat descurajat și NU A RENUNȚAT PÂNĂ ACUM, atunci face cel mai important pas, PRIMUL PAS dintre nenumărații pași care îl vor conduce către reușită:

CRED CĂ VOI REUȘI ȘI VOI REUȘI, CHIAR DACĂ ÎMI VA LUA TOT RESTUL VIEȚII!

Din acel moment, ÎNCĂ UN PAS.... și ÎNCĂ UN PAS... va deveni modul lui de viață, și o parte dintre cei care nu au crezut că va reuși - care nu sunt de condamnat, pur și simplu asta a fost opinia lor, exprimată poate din grija de a proteja visătorul de dezamagire, sau din orice alt considerent - vor fi cei mai fervenți susținători, iar unii dintre ei vor face PRIMUL PAS: VOR AVEA CURAJUL SĂ VISEZE ȘI SĂ ACȚIONEZE!

Voi încheia prin a vă împărtăși logo-ul de pe laptop-ul meu, care îi aparține lui Paulo Coelho și prin a vă îndemna să îl urmați:

NEVER GIVE UP ON YOUR DREAMS! FOLLOW THE SIGNS!

Photo by Sashank Saye on Unsplash